Gazeta Transilvaniei, 1882 (Anul 45, nr. 1-152)

1882-12-08 / nr. 143

time de aur e factorulu principalu­ in conduce­rea comitatului nostru, s­au olaritu se-lu spriji­­nesca din toate poterile, si densulu a si pasitu totu cu program’a asianumita „liberala“ de can­­didatu pentru postulu de Vice-Comite. Acést’a ii aduce pre poternicii dîlei in cornu de capra. Si densii recunoscu si talentele si meritele nedisputabile ale noului candidatu, dér’ in zadaru că nu potu abdice de fumurile loru, ci tienendu adunări preste adunari se staruescu se tiena „in soli­dum“ cu candidatulu loru de mai inainte si pe Leontinu Simonescu nici nu­­­lu recunoscu de candidaturu partidei „liberale“. Vine diu’a alegerei, puternicii dilei păna in momentele din urma se credeau invingetori, căci se basau pe jidovime, pe amploiatii din centru si din comitatu si se intielege pe boierii (spati) si virilistii maghiari si germani. Resultatulu urnei inse ii desamagesce.“ Jidovimea le-a fostu credintiosa, din amploiaţii din centru, din solgabirai si din notari vre-o 15—18 insi au avutu curagiulu se voteze pentru Simonescu or’ din virilistii germani vre-o câţiva s’au tie­­nutu passivi. Numerandu-se votur­ile, iese, cri la virilisti au votatu 116 inşi, din cari 44 pentru Simonescu, 72 inşi pentru Jakabtfy; cr’ la membrii aleşi au votatu 195 inşi din cari 113 pentru Simonescu si 82 inşi pentru Jakabtfy si astfelu Leontinu Simonescu e declilaratu de catra Corniţele supremu de alesu cu majoritate de trei voturi de Vice-Comite alu Carasiu Se­­verinului. Bucuri­a, insufletirea generala, ce a eruptu la publicarea resultatului, a simtit­u si o cunósce numai acela, care a avutu fericirea a lua insusi parte. Lupta a fostu grea, dera glorioasa! Eroii dilei au fostu fara indoiela bravii granitiari din Severinu, cari in numeru de o suta au venitu se resplatésca meritulu, harnici’a, se sprijinésca pe fiulu poporului contra mai puținu meritatu­lui fiu alu aristocrației maghiare.“ Nu mai pu­țina lauda merita si d­erulu de ambele con­­fessiuni, adunatu in numeru de 25—30 votanti cu Archiereii dela Caransebesiu si Lugosiu in frunte; asemenea si cei 2 solgabirai, vre-o cativa notari (intre ei si vre-o cinci neromani) si putinii oficianti din centru, cari in contra sfatuiriloru, sau mai bine poruncitoru celoru mai mari au cutezatu se-’si arunce votulu far’ a mai gândi la urmări in urn’a Românului. Lauda in fine tuturora Romaniloru, cari necrutiandu ostenele si spese au alergatu se ajute cu vo­tulu loru resultatulu stralucitu alu acestei dîle măreţie. Au fostu si vre-o duce dieci de Romani parte dependenţi, parte independenți (? Red.) cari s’au aruncatu in taber’a contraria, — dér’ ce a fostu damu uitarei si strigamu inca odata : Se traiesca Leontinu Simonescu, Vice-Comitele Carasiu-Severinului! se traiesca si bravii lui alegatori! —rgp — Respunsulu la epistol­a patriarchului din Con­­stantinopolu. Sântulu Sinodu alu Sântei biserici auto-cefale orto­doxe romane, ascultandu epistola Sinodala a înaltei Sale Santitati Domnului Domnu loakim Archiepiscopulu Con­­stantinopolei si patriarchu ecumenicu, epistola adresata „Prea Sfinţitului Mitropolitu alu Ungro-Vlachiei“ Prea cinstitului Exarch alu plagineloru si locotiiloru alu Ce­­sariei Capadociei“, precum, si „tuturoru respectabililoru ierarchi ai pazitei de Dumnedieu regiuni (tînutu) a Ro­mâniei, pre carii ii numesce „fraţi si conliturgisitori ai Modestiei sale, s’a informatu de cuprinderea ei, care este cea urmatoare: (Urmeaza o analisa a scrisoarei patriarchale publicata in Nr. 129 alu „Gaz. Trans.“ din 1882.) Cetindu si ascultandu cu mare luare aminte acesta admonitiune patriarcha­la, amu semtîtu in animele noastre o placere duhovniceasca, vediendu, cu inalt’a S’a Santitate patriarchulu ecumenicu ne amintesce mai multe cuvinte din Sant’a Scriptura si din canone, care sunt norm­a ad­­ministratiunei Sfintei nóstre biserici ortodoxe a resaritu­­lui, si pe care noi niciodată nu trebue se le perdemu din vedere in administrația spirituala a dieceseloru noa­­stre. Ast­felu de cuvinte le recitamu si noi inca odata cu multa plăcere : a) Cuvintele Sântului Apostolu Pa­­velu din l-ia epistola catra Corinteni, Cap. XIV, st. 40, unde Apostolulu prescrie bun’a renduela, ce trebue se domneasca in templu in timpulu serviciului divinu, si in­­chee regulele sale cu aceste cuvinte: „toate se se faca după cuviintia si orenduela“. b) Cuvintele Sântului Apos­tolu Petru din I-a epistola cap. V. st. 1: „Păstoriți tur­ul» lui D­dieu cea d’intre voi... facându-ve esemplu tur­mei“. Cuvintele, prin care Sântulu Petru da povetiuiri apostolice pastoriloru bisericei, suna in tota întregimea loru ast­felu : pe presbi­terii cei d’intre voi ’i indemnu, că celu ce sunt împreuna presbiteru, si marturu alu su­­ferintieloru lui Christosu, si partasiu alu marirei cei ce va se se descopere : păstoriţi turm’a lui D-dieu cea d’in­tre voi, priveghiandu asupra ei, nu cu sila, ci de voie, şi după D-dieu, nu din interesu reu, ci cu osârdie; nici asia câ cum aţi domină peste cleru, ci facendu-ve esem­­ple turmei“. c) Cuvintele Sântului Apostolu Pavelu câtra limoteiu Episcopulu Efesului: rot$ rscoTspotât s^t-S-íJprot^ (fivye, trebue citate erasi in toata întregimea loru, pentru a fi pricepute si a se tîne minte cuprinsulu loru celu salutariu.“ Aceste cuvinte pll­a Timot. 11. st. 22—26) giasuescu ast-felu : „Ear de poftele tineresti fugi (ru? vsorspuac iTrcAupiat cpsvye, = Juvenilia autem desideria fuge), si urmeza dreptatea, credinti’a, dragostea, pacea cu toti cei ce chiama pe Domnulu din anima curata. Ear’ de între­bările cele nebune si neintrelepte te feresce, sciindu ca nasce sfedi. Si slugii Domnului nu i se cade se se sfa­­désca, ci blandu se fia catra toti, invetiatoru, rabdatoru, cu blandetie certandu pre cei ce stau împotriva, pote candu-va le va dă loru Dumnedieu pocaintia spre cunos­­cinti’a adeverului. Si voru scapă din curs’a diavolului, prinsi fiindu ei de densulu spre a lui voie“, d) Pasa­­giulu din faptele Apostoliloru, unde Sântulu Apostolu Pavelu adreseza cele din urma cuvinte ale sale presbite­­riloru din Efesu, cu cari nu avea se se mai veda in lu­mea acesta : „luaţi aminte de voi, si de toata turm’a, intru carea Duchulu Santu v’a pusu episcopi, că se păs­toriţi biseric­a lui Dumnedieu, carea o a castigatu cu scumpu sângele seu. (Fapt. XX. 38.) Noi multiamimu din anima înaltei Sale Santitati pa­triarhale, ca ne pune in vedere cuvintele cele Sfinte ale scripturei, ne da ocasiune se gandimu la ele, se le stu­­diamu profundu si se le realisamu in viati’a nóastra. Afara de aceste citatiuni din Noulu Testamentu, epistol’a Santitatii Sale ne amintesce inca ducé canóne anume: a) Canonulu XXXIV alu Santiloru Apostoli, din care se citéza cuvintele dela inceputu : „Episcopii fia­­carei natiuni se cuvine a sei pe celu d’antaiu d’intre densii, si a’lu recunósce cu capu, si nimica din cele ce trecu peste autoritatea loru a nu face fara de socotinti’a (optai­unea) lui.“ Restulu textului suna ast-felu, precum urméza : „ci se faca fla­carele numai aceea, ce se atinge de eparchi’a lui, si de locurile ce aparținu la ea. Der’ si celu d­antaiu (Episcopu) se nu faca nimica fara de soco­tinti’a tuturoru, că in acesu chipu se fia unire si se se slavésca Dumnedieu prin Domnulu intru Duchulu Santu, Tatalu si Fiulu si Sântul Duch.“ Asia dér’ sensulu ace­stui canonu este, ca fia­care nație seu poporu crestinu or­­todoxu are Episcopii sei; intre Episcopi este unulu in fruntea tuturoru , fia­ care administreza dieces’a s’a după regulele stabilite de biserica. Candu se infasisieza vre­­unu casu neprevediutu de regulele bisericesci, episcopulu respectivu, se consulta cu celu antaiu, séu Archiepisco­pulu, despre modulu cum se cuvine se urmeze in casulu respectivu. Dér’ si Archiepiscopulu séu capeteni’a Episco­­piloru, in casurile neprevediute prin regulele bisericesci, se nu faca nimica arbitrariu, ci se consulte pe Episco­pii natiunii, si se faca asia precum cu totii voru decide, căci cu modulu acest’a se va pastra bun’a intielegere si unanimitatea in disciplin’a bisericesca. Cum cu asia se intielege acestu canonu vomu cită esplicati’a, ce ’i face unu caDonisiu rusu, Archimandritulu loan, in cartea s’a intitulata : „Opaita Kyrsa Tierkovcago zakonovédeniea“ carte, ce servesce de manualu in seminarele Russiei la studiulu dreptului canonicu. In tomulu l-iu, pagin­a 118 a acestei opere cetimu urmatoarele asupra acestui canonu: „Din acestu canonu (XXXIV Apost.) mai inainte de tóte se vede, ca deli­mitarea hotareloru locale in administrati’a bisericei crestine, hotare numite eparchii (diocese), s’a inceputu deja in timpurile Apostoliloru. Canonulu apostolicu la fie­care poporu (sS­vot == națiune), ce compune o biserica par­ticulara seu locala, represinta câţiva Episcopi, din cari fie­care dirige o parte din turm’a («apotxt’a) incredintiata lui si care consta din câteva orasie, sau sate (x“p*) iar toti acesti Episcopi au peste densii unu Episcopu pri­maţii că unu capu, carele este a n t a i n­­­ u intre densii (o sv adroi? irpwrot). Cu privire la véculu apos­tolicu si la timpurile cele mai apropiate de elui, episcopi primați sau cei antaiu in bisericele locale fara indoela se socoteau primii urmasi apostolici, puși de insusi apostolii, cu deosebire in locurile cele mai însemnate ale tieriloru si provinciiloru cunoscute atunci: Incovu in Ierusalim, Timotheiu in Efes, capital­a de atunci a Asiei mici, Titu in insula Crit. s. a. Inse numindu pe aceşti Episcopi primati Capi ai bisericiloru loru, canonulu apos­tolicu da a intielege aici nu o putere a loru nemărginită si cu totulu independenta, ci numai o principala protie, prioritate, antaetatea votului in afacerile bisericesci; caci precum episcopiloru subordinati nu li se permite a face nimica din cele ce ar­ ave o importantia deosebita, fara scrrea si socotinti’a capului, asia si insusî episcopului capitalu i se inspira a nu face nimica fara socotinti’a si conglasuirea comuna a tuturoru episcopiloru. Astfelu de acte, care coversiescu autoritatea partiala a fie­carui Epis­copu si ceru votulu si decisiunea principaliloru represen­­tantii ai bisericei, potu fi d.­e­ hotarirele dogmeloru credintiei, compunerea canoneloru si legiloru pentru biserica, alegerea Episcopiloru, judecata, asupra loru si altele asemenea. I­ar fie­care Episcopu eparchialu ori diecesanu, după canonu, are primatia si autoritate numai in cele ce privescu la eparchi­a lui si la locurile ce aparținu ei. Canoanele tipuriloru urmatoare au confirmatu acest­a institutiune apostolica (Sinod. I ecum. 4, 6. — Sin. N­­icura. 2. — Sinod. Antioch. 9. s. a.) Deasemenea se poate observă, ca canoanele apostolice vorbescu numai despre o căpetenia parțiala, in bisericele locale, dér’ nu arata nici unu capu universalu peste toata biseric’a, —­ si nici macaru nu-lu presupunu, câci nu numai dirigerea bisericeloru o represinta despărțită, — fie­care sub capulu seu, ci si pe fie­care astfelu de capu ’lu marginesce prin votulu comunu alu tuturoru episcopiloru locali.“ tom. I, p. 177-179). In conformitate cu acestu canonu apostolicu este constituita biseric’a ortodoxa din Regatulu României, ai caruia locuitori sunt de natiune romana. Romani’a este impartita in optu eparchii seu diocese, dintre care — duce archiepiscopii si Mitropolii si siase episcopii, anume : Mitropoli’a Ungrovlahiei sau a Munteniei, Mitropoli’a Moldovei, Episcopiile a Râmnicului si Noului Severinu, a Romanului, a Buzeului, a Husiiloru, a Argesiului si a Dunărei de josu. Conformu canonului Apostolicu, Ar­chiepiscopulu si Mitropolitulu Ungro-Vlahiei, că unulu ce­resiede in capital­a regatului, este primulu intre ierarchii romani, si are prerogativele de precădere, pentru care, pe langa titlu de Archiepiscopu si Mitropolitu alu Ungro- Vlachiei, porta si pe acelu de Primatu alu României si presiedinte alu Sântului Sinodu alu bisericei ortodoxe romane.“ Asie este elu considerata si titluitu in rega­tulu României si de cleru si de laici. Sub acestu titlu se adreseza catra primulu ierachu romanu ori­cine are vre-o afacere bisericesca, relativa ori la administrati­a parţiala a Mitropoliei Ungro-Vlahiei, ori la cea generala a bisericei ortodoxe romane. Mai departe, totu in con­formitate cu canonulu apostolica in cestiune, ierarchii nostri eparchiali, in cestiune, ierarchii nostri eparchiali, in cestiunile curente ale administratiunei loru bisericesci se conducu de regulele stabilite mai dinainte de biserica si de usula traditionalu, diconomisitu dela predecesori; i­ar in casurile neprevediute de practic­a anteriora, ceru deslegarea Sântului Sinodu, unde se aduna toti ierarchii tierii. Mitropolit», Episcopii si Archiereii, in numeru de 16, si ceea ce se decide in Sinodu, aceea devine regula pentru toti, si pentru Mitropoliti si pentru Episcopi. Sinodulu se aduna de duoe ori pe anu, după hotarirea canoneloru: prima-vér’a si tómn’a. Asié se intielege si asie se aplica in Romani’a canonulu XXXIV apostolica, carele intra in legislati’a tierei, caci in spiritulu lui si alu altoru canone sinodale este făcută legea noastra orga­nica, pentru constituirea bisericei ortodoxe romane a Regatului României. b) Epistol’a patriarchala citeaza inca unu fragmenta din canonulu XXVIII alu Sinodului lV-lea ecumenicu, afirmandu, ca biseric’a romana ar’ fi pusa de acelu Sinodu sub jurisdictiunea patriarchiei de Constantinopolu. Eata cum se esprima epistol’a in acestu locu: „sub a caruia (a thronului patriarhicescu) jurisdictiune cei 630 Sf. părinţi, cari au constituita IV-lea Sf. Sinodu ecu­menicu din Calcedon in Bithini’a, au rânduita se fia supusi: „Episcopii din provinciile Pontului, Asiei si Tra­­eiei, precum si Episcopii provincieloru mai susu dise (aflaţi) intre barbari.“ Noi reproducemu acést’a citatiune din canonu, după Pidalion: „numai Mitropolitu provinciiloru Pontului, ale Asiei si ale Traciei, de asemenea si Episcopii cei dela barbarii mai susu-diseloru provincii, se se puna de câtra rusu-numitulu prea Sf. Scaunu alu bisericei Constanti­­nopolitane, adica fia­ care Mitropolitu alu provinciiloru menţionate, cu Episcopii provinciei, trebue s’a puna pe Episcopii provinţiei, trebue se puna pe Episcopii epar­­chiei, precum este prescrisu de dumnedieescile canone- Ear’ insusi Mitropolitii mentionateloru provincii trebue se fia pusi, precum s’a disu, de Archiepiscopulu de Con­stantinopolu, după ce se va face prin conglasuire, după ce se va face prin conglasuire, după obiceiu, alegerea si presentarea loru aceluia.“ Asié dér’ canonulu a hotaritu, că Mitropolitii ce se voru alege in provinciile Pontului, Asiei si Traciei se se prestate la confirmarea Patriar­chului. Totu asemenea se se urmeze si cu Episcopii populatiuniloru barbare, ce aparţinu aceloru provinţii. Care sunt inse acele populatiuni barbare, la care face alusiune Sinodulu ecumenicu din anuln 451 după Chris­tosu? la acéste a ne respunde Pidalionulu, seu cartea canóneloru bisericesci, publicata de patriarchi’a de Con­stantinopolu la inceputulu vécului acestuia, si după care avemu si noi o traductiune in limb’a romana, ne res­punde in comentarea acestui canonu, cu populatiunile

Next