Gazeta Transilvaniei, 1882 (Anul 45, nr. 1-152)
1882-10-27 / nr. 125
GAZETA TRANSILVAIEI Redactiunea si Administratiunea se premimera: Brasiovu, piatr'a mare Nr. 22. — „Gazet’a“ e de postele c. si r. si pe la dd. corespondenti. Mercurea. Vinerea si Duminec’a. Aauachtull« : SPxtttl’u.l'u. st'tooaaa.xn.exifu.l-vil . -AJ3.TJJ.-CL ZSX-1TT- an’a serie garmondu 6 cr. si timbru de 80 cr. e unu anu 10 fl., pe siese luni 5 fl., pe trei luni /f ▼. a. pentru flacare publicare. — Scrisori ne-2 fl. 50 cr. Tieri esterne pe siese luni 14 fl. pe francate nu se primescu. — Manuscripte nu se anu 28 franci. . retramitu. Nr. 125 Mercuri 27 Octobre 8 Novembre 1882 Memorandulu nostru si pressa străină. TI. BrasioTU, 27 Octobre v. 1882. Organulu guvernamentalu „Fester Lloyd“ redigiatu, după cum se scie de mai multi Evrei cari joca unu rolu destulu de insemnatu in cercurile politice din Bud’a-Pest’a dupa ce declara, ei nu este dusmanulu nici unei’a dintre nationalitati afara de panslavisti, se pronuncia asupr’a memorandului nostru, pe care nu-lu considera de espressiunea majoritatiei Romaniloru din Ardélu si Tior’a ungurésca, in chipulu urmatoriu : In memorandulu romanu se distingu 3 parti. Prima parte, care tracteaza despre originea Romaniloru, nu ne intereseaza, de oarace este unu capitulu, despre care de multu se disputa academicii nostri cu invatiatii Romaniloru. Aceasta cestiune, pentru politic’a practica este indiferenta, oricare parte ar’ ave dreptate. Asupra unei impregiurari amu puté atrage atenţiunea Romaniloru, si anume, ca precum devine ridiculu unu omu, carele se lauda mereu cu bravii sei strămoşi totu astfeliu, ba mai ridiculu este, cându unu poporu la totu momentulu vorbesce de Traianu si de legiunile sale. De mai mare însemnătate, decatu acesta naiva retacire este a duo’a parte a memorandului, care se ocupa cu ceștii politice, cari nu trebueseu de feliu socotite ca cestii romanesci Déca memorandulu d. e. pretinde categoricu autonomi’a Ardeiului, si déca acesta pretensiune este basa tuturoru conclusiuniloru sale : atunci, compunetorii lui se afla pe unu terenu de discussiune, pe care politicii unguri nu se potu pune in nici unu chipu. înainte de uniune se aflau in Ardealu,precumu sde toata lumea, trei natiuni, cari erau se fia egalu indreptatite inaintea legei. Adunarea din Sibiiu nuse desconsidera atatu drepturile vechi catu si pe cele mai de curendu. Pentru ea esiste numai „unu Ardélu alu Romanilor”. E destulu de caracteristicu, ca tocmai aceia, cari vorbescu mai multu in contr’a tiraniei unguresci, d’abia ieu o mica notitia ca in Ardélu esiste unu militim de Sasi si de Maghiari, si ck acestia suntu pe o trépta de cultura superióara, ck au o mai mare însemnătate istorica, si ck in privind a politica si in cea materiala stau mai bine decatu Romanii. Dicendu acestea, nu avemu de grndu nici chiaru de a discute cu densii asupra acestui punctu. Nu, nicidecum! Deca Romanii voescu se fia favorisati la ocuparea de posturi in justitia si in administrația, deca ei vreau se se arondeze din nou cercurile electorale, atunci le dicemu: „Veniți in parlamentulu maghiaru, acolo ne vomu intielege împreuna precum neamu si intielesu in orice cestia drépta si loiala.“ Deca inse confessiunea politica a Romaniloru incepe cu pretinderea rumperei seu cum dicu ei, „autonomiei Ardealului“, atunci intr’adeveru au dreptu se fiu pasivi, caci in Ungari’a ei n’au locu, si in parlamentu nu su de nici unu folosu. Deca Romanii nu traiescu numai din chimere, atunci trebue se scia, ce nu se pote vorbi despre o invoire, pena candu nu se voru lasa de astfeliu de idei Iosifu Eötvös, barbatulu de statu maghiaru celu mai liberalu, intru catu privesce nationatitatile, pe care chiaru politicii nemaghiari ’lu citéza cu modelu in privinti’a ideiloru sale drepte, s a pronunciatu in contr’a impartirei teritoriale după nationalitati, si acést’a chiaru atunci, crindu Ungaria era nula, si fara putere Acum, crindu ea este unu statu tare si liberu, se va lasa oare in disputa cu Romanii asupra unoru pretensiuni, cari nu se multiamescu numai cu impartirea teritoriala ? Unu judecatoru nepreocupatu nu se va puté convinge mai lesne, ci cele cuprinse in memorandu trebueseu respinse, decatu, deca va compara jalbele Romaniloru cu pretensiunile loru. Mai antaiu si mai antaiu se afirma, ck Românii sunt poporulu celu mai subjugatu in intrega monarchia, ck loru li se face nedreptate pe toate terenele, ck suntu persecutati si neindreptatiti in totu chipulu. Ai crede, ca unu poporu asie de saracu, asie de injugatu, in durerea s’a ’si ridica glasulu catra Europa, si cere numai libertate si egalitate, numai nisce drepturi, pe cari le au tóte celelalte nationalitati. Ei, dér’ lucrulu sta cu totului totu altfeliu!... Romanii nu ceru egalitate, ci ceru domnia; ei nu ceru libertate, ci ceru privilegii; ei nu voiescu a fi numai egali indreptatiti cu Ungurii si cu Nemtii, ci voiescu se domneasca asupra acestora. Si totu atatu de nedrepte, cu pretensiunile, suntu si acusarile loru. Ce mai putemu dice d. e., deca se sustiene, ca pressa romana este persecutata si luata in nataia de jocu ? Ce mai putemu dice, de oarace scimu cu totii si cetimu in toate dilele, cum jurnalele romanesci din Ardealu si din Ungaria se bucura de aceeași nemărginită libertate, ca si pressa maghiara, si cum Romanii intrebuintieza aceasta libertate, astfeliu, cum nu ar suferi unu alu duoilea statu in Europa. Se ni se spună unu singuru casu, in care guvernulu maghiaru ar fi marginitu pressa romana in libertatea s’a! — Din contra, ne aducemu aminte sute de casuri si am puté cita sute de esemple din pressa romana, in care s’a proclamatu categoricu, îumperea dela patria ! Si chiaru aceste proclamatiuni au remasu nepedepsite. Candu unu poporu este atatu de prigonitu si de subjugatu cu celu romanescu, ar’ crede cineva, ca este lipsitu chiaru si de libertăţile cele mai necessarie ; conferinti’a din Sibiiu vuse cere votu universalu. Noi privimu votulu universalu cu periculosu, nu din cause nationale, ci din cause politice; vedemu, ca votulu universalu chiaru pentru tierile cele mai civilisate,ca d.e. pentru Germani’a si Frangi’a,este privitu unu regresu si are ca resultatu reactiunea si barbaria. Deocamdată inse nu ne voica ocupa mai de aprope cu acésta cestiune. Unu lucru amu voi se lu scimu si adeca, de candu votulu universalu a devenitu a cestia specialii romanésca ? Si deca individii lipsiti de cultura si de avere dintre Maghiari, Nemți si Slavi nu suntu indreptatiti de a vota, de ce se aiba acestu dreptu tocmai Romanii de aceeași categoria ? Nu este vin’a noastra, deca numai acuma amu ajunsu se vorbimu despre cestiunile practice ; — noi ne iubim după cursulu ideiloru din memorandu. Suntu vre-o câteva puncte, cari ori si cum s ar’ mai puté discuta, asie d. e. este cestiunea commasatiunei, care de altfeliu a datu ansa la jaluiri indreptatite si neindreptatite nu numai in Ardelu ci si in Ungari’a, nu numai la Romani, ci si la Maghiari si la Germani. Si cev’a din ceea ce se dice in privinti’a impartirei cercuriloru electorale trebue luata in considerare. Asemenea este oarecare respin in ceea ce privesce impartirea oficiiloru cu tóate, ca intr'adeveru in justiția Romanii au unu numeru destulu de considerabilu de funcționari incependu dela treptele cele mai inalte pena la cele mai de josu. Totu astfeliu si in celelalte ramuri ale economiei statului. O singura observația este si aicea de facutu. Deca o parte din Romani se indeletnicesce cu planuri nu tocmai patriotice, nu trebue se se mire nimenea, deca aceasta parte nu prea e preferata la ocuparea posturiloru. Nu este si n’a fostu nici odinioara unu guvernu, care se de oficii si demnități unoru oameni, cari ei declara resboiu nu numai lui, ci chiaru si statului. Chtu de nedrepți suntu inse Romanii in apreciarea favoruriloru, ce li se accorda, se poate vedé din esemplulu flagrantu, candu densii se jaluescu in memorandulu sibiianu inaintea Europei, ca guvernulu ungurescu le marginesce pena si libertatea religionara. Acésta acusare — din punctulu acesta de vedere — este chiaru revoltatoria. Dela an. 1791, de candu s’a recunoscutu biseric’a gr. or. prin articululu de lege 27, nici odinioara n’au avutu Romanii pe terenulu bisericescu atat’a libertate, onoare si favorisare materiala, ck tocmai din anulu 1868 incoace, adeca dela inaugurarea guvernului neaternatu ungurescu. Acésta trebue se o conceda fiacare Romanu nepreocupatu. Ar fi unu lucru forte tristu, deca ar’ trebui se admitemu, cu unu poporu asié de numerosu si asié de talentatu cu celu romanescu, ar’ alerga la părerile espuse in memorandulu, pe care lu’ amu caracterisatu aici in pugine rânduri. Din norocire nu este astfeliu. In cas’a de susu a parlamentului maghiaru se potu audi vocile prelatiloru romani, *) in cas’a de josu se afla representanti din cercuri curatu romanesci, cari nu ’si ascundu nemultiamirea loru fagia de purtarea agitatoriloru romani. De presentu mai au putere acesti’a a tiné o parte din Transilvania in passivitate , dér’ acésta politica sinucigasia in curendu isi va afla sfersitulu. P opo ru l u r o ma n esru a va a , chm k u iuirea trebue așteptata dela agitatori seu dela emigranți, ci numai si numai del’a statul u maghiaru, in care au terenu de desvoltare toate libertățile ca in ori si care din staturile acelei Europe, pe care conferinti’a celorn 153 dela Sibiiu o implora pentru ajutoriu. Cronic’a evenimenteioru politice. Declaratiunile făcute in comisiunea delegatiunii ungare asupra contr’a-visitei M. S’ale imperatului făcu se dispara in capital’a Italiei pentru momentu interessulu alegeriloru. Diarului la Rassegna ei pare reu, ca unu actu de curtenire a fostu amanatu atata vreme, dér’ totusi se intreba, deca motivele, care au causatu aceasta amanare suntu in adeveru cele espuse de cornitele Kálnoky. Itali’a astepta de la d. Depretis se ’si espuna vederile sale in privinti’a aceasta. Nu este tocmai peste putintia, ca nebunele placarde plănuite contr’a Imperatului se fi influentiata asupra sfaturilorn ministriloru austriaci; in orice casa inse aceasta afacere este in legătură cu problema neresolvata inca a politicei esterioare. II Bersagliere lauda pe guvernu, ca a stăruit, ca contravisit’a se se faca la Rom’a ; acésta este inse totu ce’i poate atribui cu bunu. Ar’ fi fostu de détori’a lui se nu lase pe rege se se duca la Vien’a mai’nainte d a fi fostu sicuru, ca contra visit’a se va face, si inca in capital’a regelui. Citatulu diaru se indrepteza apoi contr’a afirmatiunii, ca, prin visit’a imperatului la Rom’a, s’ar’ fi pututu manifesta passiunile, si ’i pare reu, ca se intrebuintieza asemenea afirmatiuni. Nimicu n’aru fi impedicatu pe imperatulu (după cumu au facutu si alti suverani) se visiteze pe Pap’a, caruia legile ei acorda o deplina libertate in esercitarea funcțiunii sele spirituale. La Riforma dice aproape acelasi lucru, der’ in nisce termini mai aspri. Diarulu ministeriala La Stampa este de părere, ca visit’a poate se fia ori chtu de *) Efectulu circulareloru! — E.