Gazeta Transilvaniei, octombrie-decembrie 1883 (Anul 46, nr. 115-152)
1883-10-14 / nr. 120
festivitatea populara romaneasca din Brasiovu, fara de a putea capata totdeauna deslusirile necessare. Ar’ fi de mare interesu si de mare folosit pentru istoria, deca si in privinti’a acest’a ar’ fi cunoscuți câtiva munți, pe cari se serbéaza festivități populare romane, aratandu-se datulu si in ce se cuprinde festivitatea. De mare insemnatate pentru relatiunile istorice vechi ale poporului romanu sunt si traditiunile vechi populare si vederile, care s au conservatu sute de ani si diferescu de vederile actuale. Astfeliu scriitoriulu acestoru ronduri, cându se sui pe Peatr’a mare, audi dela unu betrâni din firistele Brasiovului, pe lânga difinitiunea indatinata tier a Barsei si „tier a Oltului“, o difinitiune frapanta a conceptului Ardelu, după care numai Transilvania meridionala sar’ numi astfeliu. Cetatile Seghisioar’a, Mediasiu, Sibiiu, Belgradu, Hatiegu se afla in Ardelu, Muresiu-Ostorheiulu, Clusiulu, Bistriti’a sunt in Ungurime, dise Ciceionele meu, care cunoscea si o secuime, dar’ despre unu pamentu sasescu sau despre unu pamentu craescu, ca unu intregu, nu sciea nimic’a. Din contra mi se spuse de câtra d-lu prof. S. terminulu Sasime, pe care ’lu audise dela unu tieranu din Valea Hatiegului, si ar fi interessantu a se sei, ca anume terminulu Sasime se aude in gur’a poporului prin ţinuturile învecinate cu Sasii regulatu sau numai ici colea. Mie nu mi-a succesu se aflu unu satenu bine cunoscuții cu intreaga tiera si de aceea nu mi-a fostu cu putintia de a confirmă seu de a restrânge spusele cele d’antaiu prin altele. Acéstea numai am aflat-o confirmata de câteva ori, că Ungurimea se imparte si se distinge din partea Romaniloru si chiaru si din partea Unguriloru in Salagiu si Câmpia. Scrii mai precise din deosebite tienuturi, dându-le inse sateniloru buna pace, ca se spună ei de maganulu loru, unde se afla cutare si cutare cetate fara a-i influintia in nici unu chipu cu privire la impartîrea Transilvaniei si anume cu privire la conceptele Ardelu, Sasime (si de o tiera a Hatiegului am audîtu), cu privire la tienutulu Bistritiei precum si cu privire la tienuturile romane din Ungaria (Maramuresiu, Zarandu) ar’ fi de mare interesu istoricu. O alta intrebare interessanta pentru istori’a poporului romanu ar fi diversitatea espressiuniloru pentru obiecte, cari suntu necessare pentru viata diluica in limb’a poporului din Ardelu, din Muntenia, din Banatu de o parte, din Moldova si póate din Maramuresiu de alta parte. Acésta deosebire ar’ areta desvoltarea bifurcată a nationalitatii romane, bifurcatiune si istorice cunoscuta, deca, si pena unde se estinde spre Sudiu aceasta diferintia in Ardealu si in Bihari’a, ceea ce se poate erua numai prin cunoscintia locala a poporului. Afara de lucrările archivalice s ar’ mai putéa pomeni multe despre tipulu poporului, despre caracterulu, despre datinile si obiceiurile lui, mai departe despre povestile si cântecele poporale, or’ cu privire la archeologia despre lucrurile din intemplare aflate. Pentru astadata inse me multiamescu cu cele atinse, asteptându se vedu, ce resunetu voru afla cuvintele mele intre patrioții romani. Suntu lucruri, unde unulu singuru poate lucra destulu de bine si ’si poate aduna câte ceva; dér’ suntu si lucruri, unde unulu singuru, fiindu lasatu intemplarei, poate se se trudeasca toata viétim a, fara se-si poata ajunge la scopulu doritu. In astfeliu de lucruri inse — si de acesta clasa se tienu anume adunarea materialului pentru periode necunoscute ale istoriei nationale — trebue se se intereseze multi, multi trebue se adune, trebue se fia unu locu centralu, unde se se concentreze cele de multi adunate, pentru ca pe urma o mâna abila se le cerna, se le esamineze si prelucreze. Unu astfeliu de locu centralu ar’ fi firesce o associatiune istorico-archeologica, care de buna seama, indata ce se va areta oare-care miscare in sensulu acest’a, se va si infiintia. Pena atunci inse totusi s ar’ poté alege unu locu centralu provisoriu, unde se se tramita toate reportele respective, aratându-se din partea tramitiatorului loculu, unde s’a gasitu ceva si cine au aflatu. Unu astfeliu de locu provisoriu centralu ar’ puté se fia biroulu „ Associatiunei transilvane“, seu vre una din redactiunile gazeteloru române ardelene. Prag’a 30/18 Septembre 1883. Dr. I. L. Phc. Cronic’a evenimenteioru politice. Marti 23 Octobre s’au inceputu in Vien’a siedintiele delegatiuniloru. De president alu delegatiunei austriace s’a alesu principele C z a r t o r y sky, era de vice-presidentu contele Hohenwart. Delegatiunea unguresca e presidata de cardinalulu L. Hay nad, Contele Albertu Apponyi, Desideriu Szilágyi si Augustu Pulszky, membri ai opositiunei si-au datu in scrisu demissiunea, de ora ce de astadata din minoritate s’a alesu pentru delegatiuni cu unu membru mai paginu, cu pena acumu. Din Budap e s t’a se impartasiescu urmatorele : Iritarea locuitoriloru din caus’a proiecteloru pentru noue imposite cresce totu mai multu. Nu incape indoiéla, ca o parte mare din partid’a guvernamentala, îndemnata de alegătorii loru, va votâ contr’a proiectului de lege. Incredinti’a din 8 Oct. v. a comissiunei financiare cornitele Rm. Andrássy s’a pronuntiatu contra politicei cabinetului relativu la imposite. Mai antâiu a vorbitu cornitele Apponyi, dîcendu, cu atâtu proprietatea fonciara, câtu si industri’a si persoanele, care traiescu prin munc’a intelectuala trebuescu usturate de atâtea imposite. Unii au vorbitu pentru, altii contr’a. Helfy a disu, câ nici unu guvernu din lume nu s ar’ presentâ înaintea parlamentului cu asemenea propuneri, administratia financiara a cabinetului Tisza este miserabila; caile ferate se construescu pentru speciile private; banii se risipescu si deficitulu cresce din anu in anu, desi cauta a ’lu acoperi prin cifre budgetare. Aceste cuvinte sincere ale unui partisanu alu guvernului au produsu o sensatia enorma. Ministru de finance, corniţele Szapáry s’a silitu se combata acele aserţiuni. Majoritatea a adoptatu raportulu comissiunei. Cu tóte acestea parlamentulu se poate se respingă acestu proiecţii de lege. In sferele politice din capitala Ungariei circula acirea, ca in curendu se va restabili starea constitutionala in Croati’a. Pacea cu Croatia s’a incheiatu, se dice, pajorele cu inscriptiuni in ducé limbi s’au inlaturatu, acumu nu mai remâne de câtu desfiintiarea comissariatului regalii si numirea unui nou Banu. In ce privesce desfiintiarea comisariatului, este probabila, ca ministrulu-presidentu Tisza, inca in decursulu septamanei viitoare va face propuneri imperatului si după cum se pare decretulu privitorii la acesta afacere se va publică in foile oficiale inca înainte de întrunirea delegatiuniloru. Numirea Banului la nici unu casu nu se va face mai tardiu de sfersitulu sessiunei delegatiuniloru. Negocierile privitoare la persoan’a noului Banu, se urmeaza fara pregetu intre guvernulu ungaru si deputaţii croaţi. Se vorbesce despre contele Iosipovici, baronulu Rauch, despre fostulu ministru Bedecovici si despre unu oarecare conte croatu, care avea odata mari bogatii. Se crede ca odata cu numirea noului Banu se va numi si noulu ministru croatu. Mukhtar-pasi’a, cunoscutulu comandantu turcescu din resboiulu din 1876—1878 (prin invingerile repurtate asupra Russiloru in Caucasu a câstigatu epitetulu de „Ghazi“ ie, neinvinsulu) tocmai se intorce acum peste Bucuresci dintr’o caletoria făcută cu scopu politicu la Berlinu, unde a avutu mai multe conferintie cu principele Bismarck, si la Viena, unde conferi cu cornitele Kălnoky. Despre missiunea marsialului turcescu in capitala Germaniei si a Austro-Ungariei suntu mai multe versiuni, intre cari si aceea, ca Sultanulu ar’ voi se se alature la aliantia germano-austriaca. Din Bucuresci ni se impartasiesce, ca vitezulu generalu va face si Regelui României o visita la Sinai’a. Alaltaeri s’a deschisu sessiunea estraordinara a Cameriloru francese. Intr o întrunire a deputatiloru radicali s’a hotaritu, ca interpelarea asupra politicei generale si asupra espeditiunei din Tonkin se fie adresata guvernului dela inceputu. Cercurile politice considera că siguru, ca guvernulu va obtine cu acést’a ocasiune in Camera o mare majoritate. — Sessiunea acést’a va fi de buna sema un’a din cele mai însemnate. In numerulu celu mai nou alu fetei rusesci „Westnik lewropy“ cunoscutulu scriitorii si juristii Stassuboici dice, ca nu intielege de unde vine furi’a concetatianiloru sei fagia cu Bulgarii. Nu trebue, dice numitulu scriitoru, se fia cineva dusmanulu Russiei, déca tîne pe Sobolev si Kaulbars de rei ministri bulgari. Relatiunile Bulgariei cu Russia aru fi cu multu mai amicale si intime, deca amu lasă pe Bulgari se’si reguleze ei insisi afacerile loru administrative. Presenti’a functionariloru si generaliloru russi in Sofia mai multu recesce decâtu incaldiesce sentimentele Bulganloru pentru liberatorii loru. Adeveratii patrioți russi trebue sé se bucure, cându voru vedé, ca principele Alecsandru a isbutitu se faca pace cu supusii sei si se înlăture consecintiele pasului gresitu dela 1881. D escursiune la Sinaia. Representantii mai multor foi mari germane, franceze si anglese, cari veniseră la Bucuresci cu trenulufulgeru de orientu, făcură de acolo o escursiune la Sinai’a, unde tocmai atunci se facea inaugurarea nou claditului castelu regalii. Dintr'unu raportu despre acea escursiune estragomu urmatorele : „Intraramu condusi de unu cavalerii de curte in sal’a de intrare, unde jandarmi marţiali in costumele loru pitoresci tîneau garda si mai mulţi lachei de curte ne luara hainele cele ude. Indata ajunseramu in odai’a de biliardu in etagiulu I; usîle de ambele parti erau deschise. Printruna din ele puteamu vedé in salonulu de fumatu de unde generali, oficeri in diferite uniforme, ministri si senatori in fracuri negre, cu piepturile semenate cu feliu de feliu de decoratiuni, se uitau la noi afara. Cealalta usia duce in sala de primire, in care făpturi dragalasie in pitoresculu costumu romanesc» incungiura respectuosa si cu multa iubire pe regin’a. Chiaru si Maiestatea S’a pornit costumulu nationalu : unu felu de mantila in forma de burnusu de melasa alba, chindisita cu firu de aurii si unu velu tiesutu totu cu firu de aurii, care aterna dela capu pâna la piciore. Invitându-ne generalulu Falcoianu, trecuramu in pomposulu salonu de primire. Pe cându regele tînea cerele, regin’a conversii cu multa bunavointia cu d-lu Edmundu About, genialulu poetu, podob’a societății nóstre. Mai târdiu fii presentatu reginei si d-lu de Blowitz, cunoscutulu corespondenții din Pariau alu diarului anglesu „Times“, unu omuletiu tare aplecatu la escentricitati, care in comedias’a-i mania de a se deosebi de toti ceilalti, avu ciudat’a idea, se apara in salonulu Maiestatiloru loru cu o jumătate de ora mai tardiu in fantasticulu costumu tirolesu. Maiestatea Sa Regină întrebă pe dlu de Blowitz in limbă francesa, de este densulu francesu de nascere?... Dlu de Blowitz, de origine Austriacu, care mai corectu se numesce Oppert, der’ prefera a se numi mai bine după orasiulu, unde s’a născutui, „de Blowitz" remase uimitu unu momentu, incepu a’si ciupi coteletele ce-i impodobescu faţi’a si bolborosi in tine cuvintele: „Non, je suis autrichieu de naissance“ (nu, eu sum Austriacu de nascere). In genialii ochi ai reginei lucia parte maritia parte unu picu de superare. Densă replică in limb’a germana : Nu trebue se te rusinezi pentru aceea!" Dise si se intinse, spre a onoră pe d-lu Dr. Kleeser, redactorulu „Gazetei de Coloniă" cu o conversatiune mai indelungata. Regina, o princesa de Wied, insasi din tinutulu Rinului, se informă dela d-lu Kleeser cu multu interesu despre patria să si la finea primirei dispuse a se presenta acestui pre-fericitu colegu o medalia lucrata anume spre aducere aminte de inaugurarea castelului. Ministrulu de financie, dlu Sturdza predede suvenirulu cu cuvintele: „Regin’a tramite acesta compatriotului Seu !“ După cel ce visitaramu castelulu regalu, intocmitu simplu, dér’ elegantu. Cabinetulu de lucru alu reginei este unu adeveratu cuibu de poetu. Pe o inésa lungarétia in antisiambr’a cabinetului stau risipite operele cele mai însemnate literare ale deosebiteloru limbi europene. Cabinetulu insusi este impartitu in buduare micii esti pentru lucru de mâna — o chindisitura frumosa areta acést’a, acel’a pentru lectura — pe frumóasa masutra eră deschisa tocmai „Histoire du XVIII siecle“ a lui Caro, si la acea masa se versifica operele subscrise cu Carmen Sylvia, alu cărei talentu poeticu si profundime de simtieminte le admira intrega lumea. Dupa ce deduramu o fota prin castelu, furamu condusi in salonulu reginei si surprinderea nóstra nu fii mica, cându vediuramu pe regina la pianu. Ea acompania pe o domnisiora, care ne delecta, cântându din gura câteva cântece italianesci si francese. Cântareti’a era d-ră Carlott a Leică, fiică unei spelatorese din Bucuresci. Indiestrata cu facultati rare pentru musica si cu o voce sonora, incântatore, densă a fostu recomendata gratiei reginei, care a facutu din copila o artista. In fine ni s’a servitu unu ciaiu, ce damele de curte ale M. Sale Reginei ’lu pregătiră intr unu saiuovaru de