Gazeta Transilvaniei, octombrie-decembrie 1883 (Anul 46, nr. 115-152)
1883-10-26 / nr. 125
rantia pentru integritatea loru. Popórele Orientului o semtu acést’a intr’unu modu instinctivu si acestu semtimentu nu se pote sterge. Precumu in trecutu popórele Orientului numai prin ajutoriulu Russiei se putură emancipa de jugulu sclaviei, care’lu purtaru sute de ani, totu numai prin ajutorulu Russiei si potu ajunge si in viitoru aspiratiunile loru nationale. In Serbia stau lucrurile reu pentru ca regele Milanu s’a vediutu nevoitu a ’si lua refugiu la mesuri fórte estreme. In Serbia inca s’a introdusu o noua lege militară in urma careia avea se se prede armele de cătra miliții si se se desarmeze astfeliu poporulu. Pretutindenea predara omenii armele in pace si in linişte numai in Z a i c ia ru se intemplara disordini mari asia, că guvernulu serbescu împreuna cu regele Milanu aflara cu cale a proclamă starea marţiala in tota prefectura. Generalulu Tichomiru Nicolici fu numitu comandantu si comisariu regescu in prefectura Zaidaru. Poporulu serbescu se teme se nu fiu pacalitu de guvernu, de aceea nu vrea se de bucurosu armele din mana. Reuniunea femeiloru romane din Sibiiu. Desi inca fóarte tânera, Reuniunea femeiloru romane din Sibiiu a raportatu deja unu succesu din cele mai frumóse si multa promitietare. Cu ocasiunea adunarei sale generale de Dumineca 16 (26) Octobre a. c. numita Reuniunea a hotaritu infiintiarea scólei de fetite, care in urma nobilei staruintie a zeloseloru Domne din Sibiiu s a si pututu deschide imediatu. S a constatatu in numita adunare, că Reuniunea dispune de unu venitu anualu de vre-o 1600 fl. si că fiindu sprijinite scopurile ei si de cătra „Associatiunea transilvana“, pote pasi cu incredere la infiintiarea scelei de fetitie proiectate. Tóate erau deja pregătite spre a pune in fiintia acesta scóia. Afara de vre-o trei profesori seminariali din Sibiiu Reuniunea a angajatu pentru scóla de fetitie ca profesoara pe d-siera Elena Tanasescu dela asilulu „Elena Domna“ din Bucuresci. Astfeliu s’a pututu serbâ deja Joi in 20 Octobre st. v. inaugurarea acestei scóle. In totu decursulu serbarei a domnitu o nobila insufletîre. In localitățile unde s a instalatu scól’a s’a adunatu unu publicu numerosu, mai alesu femeuinu. După santîrea apei seversita de parochulu Zacharia Boiu, domna Mateiu a rostitu o vorbire frumosa si bine semtîta. „Amu inceputu cu Dumnedieu* — dîse d-na Mateiu! — „scopulu ce si l’a pusu reuniunea femeiloru romane din Sibiiu a reusitu. “ „O idea umana ne-a condusu păna aici, si unu actu divinu ni s’a parutu la locu, acum, candu cerulu încoronează cu realisare succesulu nostru multu doriții. Mie mi s’a datu frumósa missiune a vorbi in numele comitetului in diu a aceasta binecuventata, si a preda frecuentarei nou a nóstra scala. Dumnedieu singurii scie, ce se petrece adi in mine si cuvintele mele, cuvintele unei femei, nu potu dă destula espressiune semiteminteloru mele. Dar’ sunteti Romani cu totii si usioru veti pricepe ce semtiri inabusiescu acum inim’a mea : o inima de mama, o inima de femea, o inima romanésca!“ »Nu prea suntemu făcute noi Romanele pentru vorbe multe, dar facemu in fapte aceea, la ce inima ne indemna , acést’a sincera inima, după a cărei siepte suntemu totudeuna fiice bune ale natiunei noastre. Si avemu multu semitu de dreptate noi Romanele, si amu vediutu lips’a mare de o scoala buna si de o crescere naționala a feteloru noastre, si nu amu pregetatu de a ni-o dice — fara de sfiala — deși suntemu desavuate de câtra scriitorii nostrii, pentru că facemu aii! prea de multe ori! de rusîne dis’a poetului, după care ar’ fi se fia „dulce si frumósa limb’a ce o vorbimu.................“ „S’a aflatu intre noi o femea a cărei nume va fi onorificu nepotiloru si stranepotiloru nostrii, d-n’a Maria Cosm’a. D-ei ne-a pusu in prospectu, mai antai’a era modulu, in care se putemu ameliora regretabil’a aceasta stare: o scóra de fetitie, in care tutorele mame romane se invetie mai antaiu si mai antaiu de tóte limba materna , unu ce foarte justu si foarte necesara. D-n’a Cosm’a ne-a oblitu calea ce aveamu se o mergemu si noi nu amu statu in locu, amu vorbitu si amu scrisu, amu doritu si amu staruitu păna ce eata ne sosite aici la staţiunea cea d’antaiu, de unde ne putemu gândi multiamite la paşii, ce i-amu facutu.“ „Amu trecutu, cu preotulu in frunte, peste pragulu odailoru acestora, cu bun a sperantia in Dumnedieu si in sprijinulu connationaliloru nostri. Sosite odata aci, nu ne mai uitamu nici in dreapta, nici in stânga, nici la Nemti, nici la Francesi si lasamu cu incredere si cu buna sperantia educatiunea copiiloru nostri in mâna unui corpu professoralu romanescu. Elu si noi traimu intr’unu seculu binecuvântata pentru sartea femeesca, si elu va cunósce foarte bine modulu, in care se satisfaca totdeodată si dorintiei nóstre nationale si recerintieloru timpului nostru, timpu, care a deschisu cu mâna liberatóre coliviile activitatii femeiesci, cari totu colivii remâneau, deşi erau adeseori de aura.“ „Romania adeverata isi va tine de sfânta datoria crescerea naţionala a fetitieloru ei; ca ele se devină mame si soţii bune, ceea ce numai după crescere potrivita potu fi in modu nobilu si recerutu. Femea generatiunei noastre se devia femea in sensulu curatu alu cuvântului : o fiintia omeneasca, o desfătare poate, der nu o jucaria, o fiintia modesta der’ ganditoare, o femea supusa poate, der’ nici decâtu o sclava. Acéstea o scimu noi toti, cari ni-amu datu vreodată puțina osteneala a reflecta seriosu la soartea secsului femeescu si acesta o sciți d.voastra, domniloru professori ai tinerei noastre scoale.“ „Si acum domnisioara invetiatoare, copii si profesori remaneti cu Dumnedieu. Ce este bunui si sublimu in inima si in lume cu voi aci se fia! Ajutorulu însemnatu alu „Asociatiunei transilvane“ si sprijinulu publicului nostru ni au prefacutu in realitate incantatarea idea, la care lucramu de 3 ani incoce. Ajunse aci, reuniunea nóstra multiamesce cu adenca mişcare D-Vostre tuturora, cari ati binevoitu a distinge cu pretiuita D-Vostre presentia mic’a festivitate a inaugurării scólei noastre, si apoi tuturora acelora, cari ni-au ajutata, si le predă D-Vóstre, d-loru invetiatori, cu mii si mii de binecuvântări scóala aceasta.“ „Ascultați, drage copilitie, de profesori si de profesorii vostrii. Ei sunt aici in loculu parintiloru vostrii si toate, cele ivetia sunt bune si multu folositoare. Petreceti cu plăcere in zidurile aceste, pe care rugăciunile preotului si aşteptările noastre le a sfintîtu. Si cându le veti parasi, vre-odata că fete mari, atunci se Ve intorceti inc’odata de pe pragulu usiei, si se binecuvântati ceasulu, in care ati intrata.“ Discursulu de mai susu spune totu in puţine cuvinte. Noue nu ne mai remâne decâtu a felicită din anima pe Dómnele din Sibiiu pentru nobil’a întreprindere, care a si fost încoronata de unu succesu insemnatu prin punerea in vieatia a scólei de fetitie. Acést’a scóla va fi unu monumentu neperitoriu spre lauda si onórea braveloru femei romane, cărora avemu a multiumi infiintiarea ei! Cugetări asupra situatiunei României si a Romaniloru preste totu. (Continuarea a 21-a din epistolele dlui Lad. Vajda.) Pupa ce amu vediutu deja, iubite amice, câtu de reu stamu cu sprijinirea de câtra statu a interesseloru nóstre culturale, acum aducu pe tapetu o alta thema, aretandu, câtu de v i tre gu sprijinesce statuu ungurecu si înaintarea bumistarei materiale a natiunei romane. Obiectele aceste stau si altu cum intr’o strinsa legătură intr’atâtu, incâtu abia pote cineva disserta despre un’a, fara ca se amintesca si pe cealalta. Bunăstarea materiala, adeca, da medileee mai abundante spre infiintiarea de totu feliulu de institutul culturali, spre fundarea de stipendii, spre inlesnirea educatiunei poporale si scientifice etc. etc. era tóte aceste resplatescu cu multiamita primitulu ajutoriu materialii prin aceea, ca respandindu lumina intellectuala si scienicele : parte ne invatia o mai raționala si mai rentabila economia, industria etc. etc. parte ne deschidu din ce ia ce numerose isvoare noue de castigu, cari toate promoveaza — înflorirea materiala. Intr adeveru, avendu in vedere cum tote celelalte Interesse ale Romaniloru suntu neglese din partea statului c aru cugeta omulu, ca spre a ne recompensa incatva pentru inapoiarea celorlalti factori ai intarirei natiunei nóastre, ni se sprijinesce cu toata bunavointi a celu pusinu desvoltarea nóastra materiala. Asta inca si din acelu motivu s’ar’ fi pututu astepta eu dreptu cuventu, pentru câ — precum dorea renumitulu rege alu Francesibru Henricu IV, câ fiacare supusu alu seu se aiba modru de a’si fierbe gain’a la prandiu — binele statului insusi recere, ca popoarele sale se se afle in stare buna, deorece nici unu statu nu poate înflori, pena ce cea mai mare parte a popoareloru sale e strivita de seracia; era tocmai statulu nostru cu atâtu mai multu are trebuintia a promova bunăstarea materiala a tuturora popoareloru conlocuitoare, cu câtu sarcinele grele ce le apasa numai asia potu fi suportate fara ruina loru totala. Dare sprijinesce-se din partea statului națiunea noastra, ca se poata ajunge la o stare materiala mai buna? Cu foarte puține esceptiuni —■ durere nu. Mulțime de contributiuni directe, indirecte, adausuri, si nenumerate aruncuri comitatense, comunale, precumu o gramada de alte sarcine apasa greu pe umerii intregei poporime a patriei noastre, fara diferintia de nationalitate. Aceste sarcine, in starea presenta desolata a financeloru statului, nici nu prea potu fi micsiorate, ba ele crescu mereu si nici vom scade curendu, deca nu se va intrebuintiă acea panacea salvatore, despre care am vorbitu la altu locu in aceste epistole ale mele, prin care Austro-Ungari’a avendu popoarele sale multiamite si intre sine infratite ar’ puté (ori câtu de armați ar’ si remane vecinii sei) reduce armat’a s’a, ca se nu inghitia si in viitoru sume atâtu de enorme din veniturile monarchiei in fiacare anu. — Despre toate aceste sarcine de obsee cunoscute, cari apasa nu numai pe umerii Romaniloru nici nu voiescu a vorbi mai pe largu, ci in acesta privintia esprima acea a mea părere modesta, ca ar’ii foarte bine deca legislatiunea (care de unu timpu incoce, împreuna cu regimulu si cu organele publice multu se serguesce a inventa modruri spre a pute macarn incâtva usiura greutatiie susuatinse) ar’ ingriji, câ intre sarcinele puse pe imobile si intre cele ce sunt puse pe capitalie, se fia o proportiune mai echitabila, câ se nu apuse relativu asia de tare dările pe proprietățile inmobile, anume cea funciara (de pamentu). — Mai incolo ar’ fi de doritu, ca municipiele se grijesca cu mai mare rigurositate cu organele comunale, se nu faca sub titlu de „spese comunale“ mai multe aruncuri decâtu numai suma intr’adeveru necessara, era nenumeratele abusuri de obsce cunoscute, comise seu din eronata interpretare a normativeloru seu din maliția, din partea orgajieloru respective in scrierea si esequarea dariloru si aruncaturiloru, se incete odata, câ se nu mai poata preveni casuri, câ dela bietulu contribuentu, strivitu si altcumu de necazuri, se se esecueze una si aceea’si suma in donerendan; seu câ sub „szaporodás“ ori altfeliu de titluri, se fia ingreuiatu in mesura dupla, ca se nu aiba uime a plati mai multu decâtu numai atâta, câtu e datorat e g am i n t e, si se scia fiacare contribuentu deja la inceputulu anului, câte dări si aruncuri va avéa se plateasca ? In fine precum legislatiunea a facutu mare bine candu a lasatu se se reducă in municipiuri numai la o suma minimala esequabilitatea datorieloru de cârciume; asia acelu parlamentu ar' face inca si mai multu bine pentru seracitulu popom, deca — pe langa ce ar’ restringe dreptulu de a se obliga prin cambie (politie) (váltóság megszorítás) — ar’ ingriji, de a prevedé pe micii proprietari cu bance poporale (népbank), de unde se poata capeta pentru percente moderate imprumutu, resplatibilu intr unu termini mai lungusi oru, sau amortisabilu in rate mici, in decursu de mai multi ani ca se nu cada in ghiarelecamatariloru fara sufletu*) si deca de alta parte ar destinde inca concesiunile aflatere in lege in privinti’a neexequabilitatii vestminteloru, haineloru de patu si bucateloru de sementia neaperatu trebuintiose, si a bucateloru pentru sustinerea familiei pe timpu de 6 septemani, ar’e stin de concessiunea pena acolo, ca nici pentru contributiune nici pentru datorii private se nu fia ertatu a esecuâ dela nimenea nic ’a s’ava caseu capra laptatere; si in casu, candu esecutiunea ar merge si asupra averiloru inmobile se nu fia concesii a esecuâ cas’a si gradin’a, ca se nu remana atâtia omeni goli golani, cu „Johannes sine terra“ cu faminiele loru, fara acoperementu, pe uliti’a satului adeseori tocmai in capu de erna. Acest’a ar t recere-o nu numai binele de obscedera siumanitatea. Precum am mai dusu inca odata, aici nu voiescu a vorbi despre poverele, cari si pe ceialalti compatrioti, era nu numai pe Romanii ii apasa. Sciu si aceea câ statulu ori cum ar' vrea totusi — in starea s’a financiara *) Deca cu privire la acea împrejurare, cumcâ poporulu de rendu, din indolentia nu pre e obicinuitu a plati datorieie, deca nu e constrinsu ar’ inventâ legislatiunea vreo modalitate, câ sumele micutie anuale seu secuestrate de amortisatiune, se fia controlate, prin orecare organu comunalu ori municipalu, seu se fia incassate laolalta cu dările — asta dara ar* fi si mai bine. Deorece fara o astfeliu de precautiune multi ar’ scapa prin împrumuturi dintr’unu necasa, numai ea mai apoi se cada in altulu.