Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1884 (Anul 47, nr. 109-245)

1884-10-28 / nr. 204

REDACTHISIEA ŞI ArmINISI KAt ICNEA : BRAŞOVC, piaţa mare Nr. 22, ,GAZETA“ IESE ÎN FIECARE DI. Pe ane ana 12 fior., pe şâse luni 11 fior., pe trei luni 3 fior. România şi străinătate: Pe ană 36 fr., pe şâse luni 18 fr., pe trei luni 9 franci. ANUL­ XLVII. SE PRENUMERA: la poşte, la librării şi pe la doi. corespondenţi. ANUNCIURILE: O seriă garmonda 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare Scrisori nefrancate nu se primescu. — Manuscripte nu se retrămbtu. HR 204. Sâmbătă, Duminecă 28 Oct. (9 Noemvre) 1884. Braşovui, 27 Oct. (8 Noemvre) Delegaţiunile întrunite în Pesta şi-au pus­ întregii aparaturi în mişcare. Misiunea este, precum bine soima, a vota creditele ce i se ceru. Ca să se poată susţine şi mai departe teoria după care delegaţiunile ar exercita oarecare control­ asupra politicei exteriore, se face puţină discusi­­une asupra relaţiilor­ monarchiei cu celelalte state. Ministrul­ de externe își espune adecă părerile; unii delegați îi adresează interpelări și el­ le răspunde ceea ce-i convine; delegații ro­­înânți cu ceea ce au solutit și în idea că au pusă la cale politica monarchiei voteaza creditele cerute de guvernă. Aşa au decursă şedinţele celor­ două dele­­gaţiuni întotdeuna şi aşa decurgă şi acum. Pro­­logulă se face în şedinţele comisiunilor­. De astă dată şi-a desvoltată ministrulă de esterne Kalnoky părerile sale privitore la politica este­­ricită a mornarchiei mai anteiu înaintea comisiu­­nei bugetare a delegaţiunei austriace. Discursulă comitelui Kalnoky n’a fostă de­­câtă parafrasă a cuvintelor­ împărătesei adresate cătrâ delegaţiuni. Refrenulă este: pace şi er pace; pace cu marile puteri, pace cu micele state din peninsula balcanică şi cu Turcia, pace pe basa tractatului din Berlină. De acum fabricanţii din Viena potă să pri­­vască liniştită în viitoră, căci productelor­ loră le este asigurată drumul­ spre Orientă. Mai ră­mâne a se încheiă tractatele de comerciu cu Grecia, Turcia şi să se reînoescă tractatul­ cu România şi după aceea să se facă funcţiunea cu liniele ferate orientale. Serbia e gata spre ser­vire, Bulgaria îşi va împlini reală obligaţiunile şi Turcia în cele din urmă va trebui să cedeze şi în aceasta cestiune. Toate acestea, precum şi consolidarea puterei austro-ungare în Bosnia şi Herţegovina, vor­ fi, după cum promite corniţele Kalnoky, resultatele binefăcătore ale stării de pace create la Skierne­­vice. Ministrul­ de esterne declară că politica mo­narchiei tinde a susţine statulă quo şi în peninsula balcanică. Austro-Ungaria, cr­bse­ală, va privi cu cea mai mare mulţumire, la progresulă materială şi spirituală ală popoarelor­, cari prin tractatură din Berlină au devenită independente, dar politica monarchiei este în contra oii­căroră schimbări în peninsula balcanică şi nici ea nu are gându a-şi lărgi sfera sa de putere pe centură statelor­ mici din Orientă. Este forte importantă aceasta declarare a co­mitelui Kálnoky. Ea ne spune că deocamdată Austro-Ungaria îşi sisteaza lucrarea de espansiune în Orientă şi se mulţumesee cu ocuparea tărâ­mului economică. Kalnoky speră că Austro-Ungaria şi Rusia se voră înțelege cinstită și leală pe basa drep­tului „adecă a tractatului din Berlină, dar cumcă aceasta înțelegere este câtă privesce Orientală de-o natură férte delicată, se vede și din răspunsulă ce l’a dată ministrulă de esterne la întrebarea lui Rieger, deca acum după ce s’a făcută împă-­ carea cu Rusia nu se va procede la anexiunea provincielor­ ocupate. Cornițele Kalnohy îi răs­punse adecă spăriată, că întrebarea e cu totum mată și noi în­­fiarulă nostru, a făcută d-lui Saissy ca­ neoportună și o consideră ca și când nici n’ar fi fostă pusă. Caracteristică este, că ministrulă de esterne, vorbindă de silinţele ce şi le-a dată împreună cu Bismark de-a întări relaţiunile noastre cu Rusia şi aşa destulă de bune şi de-a stabili o „înţele­gere comună cu ea,“ declară, că prin înţelegerea cu Rusia nu s’a schimbată întru nimică alianţa Austro-Ungariei cu Germania, deoarece ea este „rasa nealter­abilă a întregei noastre politice esteriore ?“ Cu alte cuvinte, firulă Ariadnei se ţese în Berlină şi comitete Kalnoky ajută numai la ghe­­muirea tortului. Fi-va era mai norocosă decâtă antecesorii lui? După cele mai noue scris, conferinţa Congului se va întruni la 20 Noemvre. Că conferinţa va lucra în bună înţelegere pănă la sfârşită, nu prea suntă semne, Portugalia are şi ea de apărată destule interese în Africa şi va avea prin urmare şi ea pretenţiunile sale. Ce e dreptă, Bismarck nu prea e obicinuită a ține seama de sta­tele mici, dar să nu uitămă, că Portugalia are la spate pe Englesi și­­fiarele germane au accentuată de multă, că Portugesii suntă susținuți și încurajați de Albionă. Pe de altă parte nici Spania nu se va lăsa mai pe josă. Corespondentulă din Madridă ală­­harului .Journal des Débats* esprimă convingerea, că conferinţa Congului abia va putea contribui se apropiă mai multă guvernele din Berlină şi Madrid, deoarece­ Spania se va opune de sigură oricărei hotărîri, care ar trage la îndoială drepturile de suveranitate ale Spaniei asupra aceloră ţinuturi, pe care le-a ocupată, fie în orice timpă şi în orice formă. * »Pol. Corr.« comunică scirea, că între principele Alexandru ală Bulgariei şi între ministrulă - preşedinte Caraveloff s’ar fi ivită seriose neînţelegeri. Lucrulă stă aşa: conservatorii şi liberalii s’au unită a face ună com­promisă între dânșii. Principele a declarată că aprobă misiunea și că va face și pe ministrulă Caraveloff să se alăture la acelă compromisă. Majoritatea camerei ruse nu vrea să scie de nici o fusiune, pentrucă, după cum a declarată representantulă rusă din Sofia, Cojander, nici guvernulă rusă n’ar vede cu ochi buni fusiunea majori­tăţii cu celelalte doue partide. Cu tote că u­ă depu­tata a desminţită declaraţiunea representantului rusă, totuşi idea de fusiune a fostă respinsă. De aci, se­­fice, s’au lăţită sgomotele, că posiţiunea lui Caraveloff ar fi sdruncinată.* Se totă vorbesce despre o mijlocire a Angliei în conflictulă franco-chinesă, dar sigură nimică nu se scie Cumcă s’ară fi începută tractări de împăciuire, se dedu­ce din împrejurarea, că în momentulă de faţă operaţi­unile s’au sistată; aşa crede şi »Liberte.« Dar după cum spune acestă­­fiară trădările s’au începută directă intre Paris şi Shangai, fără mijlocirea vre­unei alte pu­teri streine şi esistă probabilitatea, că se va stabili un­ modus vivendi pe basa menţinerii tractatului dela Trentină şi a ocupaţiunii Ghelungului de cătră Francesa pănă la o definitivă regulare a graniţelor­ dintre Ton­­chingă şi China. Cea mai nouă telegramă a generalului Briére de l’Isle din Hanoi, datată de la 3 Noemvre séra, în care se comunică că postgarda chinesă a fostă isgo­­nită din ţinutul­ Yenthe, se consideră de­­fiarele parisi­­ane ca o dovadă, că trupele Chinese de invasiune se retragă de pretutindene a.­teva întrebări. D. Saissay răspunde acum în »Mot d’Ordre* prin următorele rânduri: »L’Indépendance roumaine,« făcându-mî onoarea de a reproduce în fruntea colonelor­ sale articululă ce l’amă scrisă acum câteva­­file în »Mot d’Ordre« sub titlulă Intre amici, împărțirea Turciei, crede a fi ob­servată, că n’amă făcută se între de locă România In «combinațiunile* mele. Charulă română îmî pune în fine o întrebare. Ar vrea să scie, ce cugetă eu despre împăr­­irea Austriei şi despre rolulă ce’lă va juca în acestă casă nobila naţiune maghiară. Mai anteiu, aceste »combinaţiuni« nu suntă ale mele. S’a vorbită despre împărţirea Turciei la întrevederea de a Skiernevice, sciu acésta de la persóne, care suntă în posiţiune d’a fi bine informate, și eu nu m’amă făcută decât ecoală loră în aceasta împrejurare. Dacă n’amă făcută să intre România în afacere, este că nu s’a vorbită despre ea la Skiernevice. De-o parte, poporulă română e într’o rea posițiune, elă are aspira­­țiuni liberale care displacă; de altă parte n’are de ce să se jeneze cu d. Sturza. Câtă pentru părerea mea asupra împărţirii Austriei şi asupra rolului ce’lă va juca în acestă casă nobila na­ţiune maghiară, nu mă turbură nicîdecumă de a o spune. Ungurii voră tinde în modă fatală şi totă­dâuna înainte cătră uniunea personală. Cehii şi Polonii nu voră fi satisfăcuţi, decâtă după ce voră fi obţinută com­plecta loră autonomiă. Germanii, mulţămiţi sau nemul­­ţămiţi, voră fini prin a înţelege, că trebue să primesc, ceea ce nu se poate împedeca, şi că e încă mai bine să joace unulă dintre cele dintâiu roluri în Austria, decâtă unulă dintre cele din urmă în Germania, şi în aceste condiţiunî, după părerea mea, împărţirea Austriei n’are să se mai facă, ea e făcută.« »L’Indépendance roumaine,« după ce reproduce a­­ceste rânduri, îşi esprimă părerea de rău, că d. Saissy, ale cărui vederi sunt forte clare în apreciările sale, şi care arătă de desă vorbesce despre Unguri şi despre ţara loră, nu ridică nici­odată vocea sa autorisată în fa­­voarea naţiunei române din regatul e­satului Ştefană, care trebue să fie mai interesantă în ochii unui Francesă, decătă naţiunea maghiară, căci naţiunea română din a­­cestă regată e totă atâtă de numerosä ca şi Ungurii, e nobilă şi generosä, activă şi curagiosä. CRONICA POLITICĂ. E--------------­ VIITORELE ÎMPĂRŢIRI. 9 »L’Indépendance roumaine,« reproducândă acum câteva­­file după »Mot d’Odre« articolulă d-lui A. Saissy întitulată împărţirea Turciei, pe care l’amă­resi­ Prigonirea limbei române. In numărulă trecută ală fetei nóstre amă arătată câtă de înverşunaţi sunt Ungurii din Satu-mare în contra profesorului de limba română Dr. Ludovică Lucaciu, şi prin ce intrige mişelescî voescă se ’lă înlăture dela gim­­nasiu, și cu elă și catedra de limba română. Credemă că cetitorii noștri voră găsi interesantă raportulă ședin­ței consiliului comunală, în care s’a desbătută aceasta cestiune și care e pentru noi o nouă dovadă de netoleranța ungureascâ. Iată raportulă după »Szatmár és Vidéke« dela 4 Noemvre . »După cetirea listei viriliștilor­, procurorulă Her­man Mihály, provocându-se la acelă punctă ală legei, după care numai aceea avere se poate luă ca basă pentru statolirea cuotei de contribuție necesară la viriliști pe care respectivulă o posede de doi ani, şi fiindă adecă posesoră de doi anî pe tentorulă jurisdicţiunei, ofice că de po­sesori se potă considera numai aceia, cari a măsurată statutelor, au însdiinţată jurisdicţiunea despre aşeztarea loră în comună. De orece d-nulă Ludovică Lucaciu n’a împlinită aceste forme, propuse a se şterge din lista vi­riliştilor­. După vorbirea canonicului Novák Antal, care nu ţine a se luă atâtă de seriosă aceasta insinuare, de­oarece fiecare funcţionară de stată se consideră în faptă ca locuitură în oraşă, vorbesce primarul­ Böször­ményi Károly. Acesta nu pune atâtă pândă pe di­ficultăţile aduse de procurorulă oficială, câtă mai multă pe aceea, ca­­re din punctulă de vedere ală patriotismului şi ală fidelităţii cătră idea de stată maghiară cum se pre­­sentă acela, care doresce se între în sînulă acestei re­­presentanţe curată maghiare. In contra doctorului Lu­dovică Lucaciu s’au ridicată în aceasta privință în

Next