Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1884 (Anul 47, nr. 109-245)

1884-12-08 / nr. 236

KKD.K­­­H­OK­­ ŞI ADMUNISTRAŢIUNEA­ BRAŞOVU, piaţa mare Nr. 22, ,,GAZETA“ IESE ÎN FIECARE DI. Pe anu anu 12 fior., pe şase luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. România şi străinătate. Pe anui 36 fr., pe şase luni 18 fr., pe trei luni 9 franci. ANUL­ XLVII. SE PRENUMERA: la poşte, la librării şi pe la doi. corespondenţi. A N U N C IURIL E : O seriă garmonda 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare Scrisori nefrancate nu se primescu. — Manuscripte nu se retromb­a. m 236a Vineri, Sâmbătă 8 (20) Decemvre 1884, Braşovu, 7 (19) Decemvre Noulu Judex Curiae, baronulă Sennyey, a ocupatu în 17 a. i. c. şi fotolială de preşedinte alu camerei magnaţiloră, la care postă a fostă c­iiamata prin rescripta regescu. Ela a făcută cu ocasiunea acesta în discursulă său de inaugurare unele declaraţiunî de cea mai mare importanţă, cari ne dovedescu, că faimele ce s’au răspândită în privinţa relaţiunilor­ sale cu guvernulă au fostă neexate. Sennyey a declarată susă şi tare, că elă păşesce înaintea magnaţilor­, susţiindu-şi pe de­plină principiile sale politice neschimbate şi in­dependenţa convicţiunii sale. Tată­ deodată de­clară categorică, că nici nu i s’a cerută și nici nu a făcută guvernului vre-o concesiune politică. După aceste declaraţiunî nu mai încape în­doiala, că baronulă Sennyey a fostă impusă d-lui Tisza de puterea împrejurăriloră și că nu densulă ci Tisza a fostă acela, care a căutată să încheie ună compromisă cu elă. Spre cea mai mare spaimă a mamelucilor­ tisaişti constată acum Sennyey, că între densulă şi guvernă nu esistă nici o solidaritate de principii, şi numai atâta concede, că în unele cestiunî, ideile sale, ce le împărtăşesce de multă, se unescu în punctele principale cu ideile guvernului. Pentru prima ora dela inaugurarea­, dualis­mului s’a audită în parlamentulă ungurescă din gura unui omă de stată de valoare şi de influinţă asigurarea, că se simte chiemată a lua o posiţi­­une „peste partide.“ Sennyey a pronunţată de astădată marele cuvântă, care a jucată şi jucă ună rolă aşa de însemnată în programa politică a cabinetului Taaffe din Austria. In legătură cu acea asigurare bor. Sennyey vorbi de eventualitatea, când se va vedea silită, de a lua loc­ în şirurile iluştrilor­ membri ai camerei, spre a’şi desvolta acolo părerile sale deosebite de ale guvernului. Limbagiulă hotărîtă ală baronului conser­vativă nu se poate interpretă nicidecum în fa­­voarea guvernului şi oficioşii în frunte cu„P. Lloyd“ îşi dau zadarnice silinţe de o documentă contra­­riulă. Oposiţiunea se folosesce din parte­ şi de de­­claraţiunile baronului Sennyey spre a arătă, că liberalul­ Tisza Kalman a capitulată dinaintea conservativului Sennyey. Şi pre când estremii acasă pe Tisza de părăsirea principiilor­ sale, cei din oposiţiunea moderată îşi esprimă bucu­ria, că „Sennyey nu e perdutu pentru ea“ căci, deşi ocupă a­ fi o posiţiune neutrală, rămâne credinciosa stegului său, sub care a luptată în contra sistemului actuală. Poate că în presâmţirea adencei împresiuni, ce-o va face discursulă lui Sennyey în cercurile parlamentare maghiare, episcopală din Sătmară Schlauch, respunctendă noulă preşedinte, a espri­­mată speranţa că baronul­ Sennyey va face ca inspiraţiunile sale nobile să consune cu „spiritulu naţiunei, cu esigenţele timpului“ şi cu tradiţiu­­nile camerei magnaţilor­. Dr. Schlauch numără negreşită între esigenţele timpului şi maghiari­­sarea, pentru care ostenesce aşa de multă ca pa­tronă ală societăţii de maghiarisare „Széchényi,“ despre a căreia fatale porniri amă vorbită în nu­­merii trecuţi. Vomă vedea cum înţelege dr. Sennyey „exi­­genţele timpului.“ Acum i­ se oferă ocasiunea de a dovedi deci într’adevără merită renumele de „distinsă și pătrunzătorii omă de stată. Câtă pentru noi, nu putemă spera nici o ușurare până când va dură sistemulă de guver­nare actuală. Décá într’adevără baronulă Sennyey are de scopă a se folosi de noua sa posițiune, spre a sparge cu timpulă falanga d-lui Tisza şi a răsturnă sistemulă acestuia, noi nu putemă decâtă să-i dorimă succesă bună! ------------­CRONICA POLITICĂ. După o versiune mai nouă negoţiările dintre d. mi­­nistru-preşedinte Brătianu şi şefii partidei junei drepte se continuă. In privinţa acesta citimă în »Na­ţiunea* , ,După modulă cum s’a resolvată ultima crisă mi­nisterială şi după atitudinea ce luase oratorulă juni­mistă Cârpă cu ocasiunea interpelărei d-lui Pal­­ladi, mulţi se aşteptau că discuţiunea răspunsului la mesagiu avea să dea grupului junimistă ocasiunea d’a se accentua ca făcăndă parte, dacă nu din oposiţiunea in­transigentă, celă puţină din adversarii parlamentari ai guvernului. Noi, în urma discursului pronunţată de d. Cârpă în cestiunea crizei monetare, amă disă că nu credămă în ruptura definitivă între d. prim-ministru şi junimişti. Prevederile noastre au forţă confirmate prin discursură de eri ală d-lui Carp. Din totă cuvântarea sa reese, că ne­­goţierele între guvernă şi grupălă junimistă nu numai nu suntă rupte în modă definitivă, dar că ele nu suntă pote departe d’a ajunge la o soluţiune, care va face posibilă intrarea în ministeră a unor­ membri ai grupului. In adevără, programulă desvoltată de d. Cârpă în şedinţa de eri pare a fi menită să arunce puntea în­tre colectivitatea guvernamentală şi junimişti. Căci, cu fată osteneala ce ’şi-a dată d. Nacu în discursulă său d’a mări prăpastia ce osebeşte încă pe guvernă de grupulă d-loră Carp şi Maiorescu, majoritatea şi d prim-ministru au aplaudat călduros cuvintele şi programulă d-lui Cârpă. Putemă prin urmare să ne aşteptămă la o nouă crisă ministerială. Singura osebire va fi că, în locă se dimisioneze ministerală întregă, se vor­ găsi motive pentru a provocă retragerea unora dintre miniştrii actuali, ca să se facă locă junimiştilor, pocăiţi şi doritori de portofoliuri.« * z­iua de 15 Decemvre n. a fostă pentru principele de Bismarck o­r fi de amară esperienţă. Puterniculă cancelară, căruia, după a lui propriă mărturisire, nu i-a impusă Europa întrăgă, a trebuită să se convingă, că autoritatea lui nu este de ajunsă spmn a pută impune majorităţii din Reichstagulă germană. Cancelarulă a ce­rută dela parlamentă, ca să voteze ună salară anuală de 20.000 mărci, spre a se crea la ministerială de es­­teri­e postulă unui al­ doilea directoră Bismarck a luată de repetite ori cuventulă spre a dovedi, că în in­­teresulă imperiului mai are lipsă de ună ajutoră în de­­partamentulă de esterne, căci nu mai poate birui cu lu­­crulă. Majoritatea cu toate astea a respinsă cererea can­celarului cu 141 contra 119 voturi. După toate regulele parlamentare Bismarck trebuia să-și dea demisiunea în urma acestui vot­, dar elă nu vrea să scie multe de parlamentă, nu se consideră ca ministru parlamentară, ci numai ca­­funcționară și soldată.« Refusulă majori­tăţii într’o cestiune secundară ca acesta, unde se trac­­tăză de politica esterioră a cancelariului, pe care ani opo­siţiunea nu­ o pote combate, dovedesce câtă de mare este ne­mulţumirea în Germania cu politica interioră a principelui Bismarck şi câtă de multă s’au amărîtă spiritele deputaţilor, prin atitudinea bruscă şi despreţuitore a cancelarului faţă cu parlamentulă. Omenii mari, au şi greşeli mari. Una din aceste greşeli este, că Bismarck nu sufere o posiţiune şi că de multe ori dăscălesce pe «representanţii naţiunei» ca pe nisce copii de scoala. Aceştia îşi răsbună acum prin aceea, că-i refusă şi cererile cele mai juste, dăcă vomă avă în vedere, că majoritatea de adî a Reichsta­gului germană este oposiţională. Ori câtă de puţină i-ar păsa dor cancelarului de parlamentarismul, nu­ o să potă guvernă multă vreme c’ună asemenea parlamentă şi va fi silită să-l­ diselve. De oposiţiune nu va scăpă nici atunci, ea vă eşi şi mai tare din nouăle alegeri. Nemul­­ţămirea în Germania e mare şi cine scie, deci puterea cancelarului nu se va sdrobi de aceasta stâncă. * »Pester Lloyd« află de bine de-a reproduce câteva păreri esprimate, în clubul­ partidei june a Cehii­oră asupra discursului lui Rieger în causa înţelegerei cu Ungurii. Scriitorul­ Holecek a­­fişă între altele, că politica Cehiloră nu poate fi decâtă o politică slavă. Da­toria Cehiloră este, de a demasca pretexturile Maghia­­rilor. Inderătură cărora îşi ascundă ei violinţele loră asiatice şi impulsurile loră barbare. Elă sfărşi dicendă, că Slovachia şi nu Moravia este ţara, care lega pe Cehi cu lumea slavă. Deputatulă Turna (fise: datoria nóstra este de a protesta în contra afirmărilor­ lui Rieger, care la 1848 a ofensată pe Maghiari, cr aifi îi linguşesce, părăsindă pe sărmanii noştrii fraţi din imperiul­ coroanei sf. Ştefană. Din complesanţă cătră Maghiari, elă se îm­pacă cu doctrina imorală, că naţiunile trebue să se con­ducă după principii egoiste nu morale şi speră că Ma­ghiarii voră fi așa de naivi să créada, că Cehii s’au îm­păcată cu dualismulă. Dar naivitatea e pe partea lui Rieger.... ------------­ Procesul­ de presso în contra lui G. Baritu. Sibiiu, 17 Decemvre 1884. Adî vă trimită raportulă amănunțită ce vi l’am promisă. înainte de tóate vă spună cum s’a compusă tribunalulă şi juriulă Preşedinte ală tribunalului a fostă Székács, vo­tanți consilierii tribunalului Roşea şi Jahn, notară Dr. Albert Haupt. Ministerulă publică a fostă representată de substitutulă de procurorii Tribus. Apărarea a fă­­cut’o advocat­ură Franz Früh­bek. Ca juraţi au apă­rută: I. Albrecht, I. Bechnitz, S. Borger, K. Engelleiter, F. Feiri, A. Friedsmann, M. Guist, M. Hänel, K. Henrich, H. Hertel, M. Horeth, R. Jahn, W. Krafft, A. Konrad, F. Kreisler, F. Lauterbach, Fr. Michaelis, Dr. I. Moga, H. Müller, F. Quandt, S. Reinhardt, F. A. Reisenberger, V. Roman, I. H. Roth, I. Rubitschek, I. Sattler, F. Scheerer, jun., I. Schuschnig, I. Spilka, K. Tartler, I. F. Thel, Dr. F. Teutsch, Rud. Urban, I. Weindl, S. Zacharias, F. Zimmermann. Dintre aceştia s’au trasă prin sorţi în juriu: I. Albrecht, S. Borger, Rud. Jahn, F. Kreisler, F. Lauterbach, F. Quandt, S. Reinhardt, J. Rubitscek, I. Sattler, I. Scheerer jun., I. Schusnig, F. Zimmermann. Din partea ministerului publică s’au respinsă, la comuni­carea apărătorului, W. Krafft tipografulă »Observatorului«, apoi I. Bechnitz, H. Engelleiter, Fr. Michaelis şi Dr. Moga. Ca juraţi suplimentari s’au trasă la sorţi A. Friedmann şi K. Tartler. Preşedintele făcă atenţi pe juraţi, să nu comunice cu auditorul, nici prin semne nici prin vorbe, ci să fie atenţi la pertractare. Din cauză că dintre juraţi numai unulă scia unguresce, au depusă jurămentulă în limba germană, şi totă în aceasta limbă a urmată şi pertractarea, după cum îşi esprimase dorinţa şi acusatulă. După acesta se ceti actulă de acusaţiune cu data 16 Noemvre c. Nr. 2671 şi subscrisă de procurorulă Lud­wig Szabó: »Articululă încriminată, citândă o presupusă scrie a fetei »Luminătorulă« ce apare în Timişora, glorifică revolta lui Horia şi Cloşca şi dând şi puţină stimă Ex. Sale mitropo­litului gr of. din Sibiiu esprimă bănuiala, că congresulă pro­iectată pentru luna Octomvre s’a amânată, pentru ca să se împedece unele tumulte ce ară fi putută isbucni cu ocasi­unea serbării memorabile a lui Horia şi Cloşca ce cădea în acelaşă timpă. întregă articulură şi mai alesă numirea preşedintelui guvernului ungurescă, in rândurile 15 şi 16 din alineatul 2 al­ treilea, de »distructoră ală naţiona­­lităţilor»,« precum şi înfăţişarea satirică a micimei guver­nulă faţă cu glorificarea mişcărei lui Horia şi Cloşca suntă scrise într’ună tonă atâtă de aţâţătorii, încâtă în

Next