Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1885 (Anul 48, nr. 145-289)
1885-10-26 / nr. 239
INT. ad J. Alexi Theocharu »Călugăreni,* declamațiune, d-ra Elena Dimitriu; 3 Jensen »Șdptele pădurii,« cântă, d-ra Hareti Nemeşă; 4 Wieniawski »Legende,« violină, d-ra Olga Grigorovicz. — B. Tombola — Pausă. 100 de premii în valoare de 1 fl. pănă la 9 fl. unuia. Bilete de tombolă se vândi separata in sală. — C. Petrecere de clanță, după pausă pănă dimineața. Inceputula la 71/» are seara. -0-Pianista Matilda Husak, care a avută una succesa splendida la concertulă, ce l’a data în săptămâna trecută, autjimit că voiesce să mai dea una concerta în săptămâna viitoare. —0— In semestrula ântâiu ala anului școlara 188516 s’au înscrisa în totala la Universitatea din Pesta 3355 ascultători, cu 57 mai puţini că în anula trecută, și anume: 92 la teologiă, 1580 la dreptă, 269 la filosofiă, 244 la medicină, 200 la farmaciă, 70 frecventante la cursulă de moşită. —0 — Ala treilea câştigă principala ală losurilor d esposiţiunii, una pomposă serviciu de argintă pentru 24 persoane în valoare de 10,000 fl., l’a luată—după cum spună unele foi vieneze — o fată săracă din Viena. Posesorulăcosului primului câştigă principală se cjice că este una amploiată maghiară din Pesta, care dinmodestiă* n’a vrută să ’şi publice numele. Curiosă modestiă mai e şi asta. De lângă Napoc’a, 19 Brumarelă v. 1885. Domnule Redactoră! Tomna anului acestuia fiindă mai bogată decâta cele din anii trecuţi, oamenii mai luminaţi din Betleană — precum scimă din isvora sigură — în înţelegere cu d. preotă locală au venită la ideai că ar fi bine să se îndemne poporală intr’o serbatoare în biserică, ca fiecare după putere să contribuăscă cu bucate la înfiinţarea unui fonda pentru ajutorarea biserice* şî a scelei române confes. Energiculă şi zelosală poporă română din Betleană n’a aşteptată multe, ci îndată ce într’o Duminecă îi s’a făcută cunoscută idea, s’a înscrisă cu vr’o 75 merţe mari de greunţe şi încă se voră mai înscrie. — La ori şi ce lucru scimă, cum că se alege mă omu de încredere, mă capă, sub a cărui povăţuire se ducă toate în îndeplinire, şi care apoi are să-şi dă sămă despre faptele sale înaintea publicului. Aşa credemă, cum că se va face şi cu ocasiunea acestui începută foarte salutară pentru şcola românăscă conf. din Betleană — pe care adv. Manu cu ocasiunea adunării generale a Asociaţiunei transilvane din Deşiu, 1882, a numit’o şcola centrală a acestui ţinută şi a cărei înflorire trebue şi chiară interesăză pe tóta suflarea românăscă din părţile acestea. Scimă, că de vr’o 6 ani de v jere Betleanulă pentru Românii din jură a devenită ună centru de unire şi conveniri frăţesc!. Lucrurile tóte mergău în armoniă şi ca pe strună. Cu instiinţe nobile s’a dată începută unei societăţi de diletanţi români. S’au făcută contribuit! — deşi modeste — pentru fundarea unei blibliotece poporale ş. a. Şi ce să vedî acum de vr’o 6 luni? In Betleană începe a mirosi multă puţină o neînţelegere, causa bibliotecei poporale doarme, or societatea diletanţiloră a pus’o de mămăligă. — Şi cum se pote asta? Betlenenii nu suntă totă aceia, cari au fostă înainte de asta cu 6 ani? Stă una. Numărulă loră s’a înmulţită şi aşa betlenenii, cari pănă acum au fostă rămasă pe terenă pură democratică română nu se potă becului nici decâtă cu nămăşagul ei ungurescă. A douasciută este, că massele românesc! cu cele unguresc! din partea unui şi aceluiaşi individă cu una şi aceaşi căldură nu potă fi îmbrăţişate. La doi domni nimeni nu poate sluji. Pe măsa de gală a aceluia, care ar fi chemată acuma să iea amâna afacerea bibliotecei poporale şi încuragiarea diletanţilor, ce aştepta în zadară povaţa lui părintăscă, nici căutândă cu lampa lui Diogene nu vei întâlni — te asigură stimate lectore — decâtă scrieri unguresc! legate frumosă ca: »Virágnyelv, „Magyar-Német gyakorlatok;« »Vöresmartin,* »Petőfi,« etc. şi ocupându-ne precum se vede cu drăgălaşii clasici maghiari, ne aducemă aminte şi de drăgălaşa clasică şi meritata laudă din.... »Magyar Állam“ şi (jhcemă cătră fraţii Betlenenî, priveghiaţi! Noi şi Ei. Î. Dacă — după cum s’a admisă în generala industriă se înţelege confecţionarea de obiecte destinate pentru vintrare, după care industriaşă este cela ce din confecţionarea şi vânzarea de articole trebuinciose oameniloră îşi susţine viaţa, atunci cu dreptă cuvântă se poate duce: în ţăra Ardealului au adusă industria emigraţii germani din suta a 12-ea, Saşii de astăzi. Ei suntă încă şi acei principalii representanţi ai aceleia. Esistă însă o specie de industria mai vechiă, industria de casă, ce se confecţionăză chiar pentru producătorii ei şi pentru familiile loră. Acăstă industrie a esistat şi în Ardeală înainte de venirea Saşiloră. Românii şi Săcuii, respective femeile loră încă acum 700 de ani pregătiți pentru casă, economiă, venală şi luptă acele producte primitive ca: făină ordinară pentru ciră şi pâne, pânză ordinară pentru rufe, ţesături ordinare de lână pentru zăbune şi mantale, blănuri, pele pentru sandale şi raniţe; la Maghiari, cişmele loră de pele slabă argăsită, vase ordinare de lemnă, funii ordinare de scăiţă ş. a. Şi în locurile, unde se află metale nobile, aură şi argintă, feră, sare şi ape minerale ş. a. Românulă ardeleană scia să le scota din pământă în modulă acela vechiu cum a învăţată elă dela Romani, scia să spele aurulă şi să lă lucreze ordinară. Erau industrii de casă, la cari i-a silită pe Români şi pe Săcui viaţa loră de păşune şi vânată, puţina loră agricultură şi folosirea pădurilor, aceste industrii se lucrau ca laterale pe lângă viaţă agronomică puţină desvoltată, şi se lucreza încă şi aia. Când au apărută Saşii în Ardeală, ei au ridicată acăstă industrie de casă, cu o mână mai dibace şi cu instrumente mai bune, la adevărata industrie. Ei au îmulţită şi au sporită productele industriale şi le-au dusă la târgui. Pentru casele mai înalte şi mai culte gâteu Saşii giuvaere din metale şi petre nobile, precum şi arme mai bune pentru vânată şi răsboiu, şi ei înşişi vindeu mărfurile cercetândă târgurile din ţără şi din streinătate. Incetulă cu încetulă au tjidit şi Saşii locuinţe, biserici şi au ridicată fortificaţiunî cu tinciu, ceea ce Săcuii şi Românii nu văzuseră pănă atunci. Saşii au adusă în ţără cu timpulă arta fabricărei sticlei şi hârtiei, a tiparului, a aurăriei şi picturei ş. a. In acestă raportă au rămasă pănă a fi cele trei popoare în ce priveste representarea industriei în Ardeală. Numai câtă o mare schimbare s’a tăcută. Saşii au lăsată să le scape din mână rolulă de conducători de odinioră în problemele ce le impune timpulă de faţă, trecândă acestă roră în ţările streine din Vestă. Industria loră a rămasă în mare parte cea bătrânăscă. Industria modernă a ţărilor vecine din Vestă a înlăturată de multă învechita industriă de aci a Saşiloră, şi adiî li se impune acestora aceeaşi problemă, ce se impune peste totă ţării, ca cu totă puterea să între în noulă timpă industrială, — dacă nu voiesce să rămână cu totulă îndărătă şi să sărăc6scă. Dar să urmărimă mai d’aproape popoarele ardelene pe lunga cale a desvoltării loră industriale pănă în timpulă modernă. Săcuii, respective Maghiarii din clasa burgesă au fostă mai primitori faţă cu vechii Saşi. Au primită forţe curândă dela aceştia, mai multă sau mai puţină, felulă de ocupaţiune industrială şi de asociaţiune (ţehurile) pentru unele ramuri industriale mai necesare loră, ca : măcelăritură, confecţionarea de pole mai bună, blănăria mai bună, ceva şi din cusutură mai potrivită şi din formele îmbrăcămintei, din încălţăminte şi curelărie, din făuria ferului, din lăcătuşerie şi din construcţiunea de cară şi vase de lemnă mai potrivite. Vastură fărâmă ală torsului şi ţăsătoriei de cânepă, ină şi mai târffiu de bumbacă a rămasă la Săcui, respective la Maghiari in vechia formă de ocupaţiune casnică în mânile femeiloră loră. Pănă în timpulă de faţă, bărbaţii loră nu s’au înduplecată a peptăna lână, a suci fire şi a se aşetta la angustulă răsboiu. Mai multe industrii vechi săsesci nu le-au plăcută de locă sau pre puţină, precum: săpunăria, tjidăria, legătoria buţiloră, măsăria mai ordinară şi mai fină, construcţiunea de mori mai bune, confecţionarea de pălării, şinore şi nasturi, ciorăpăriă şi flanelăria, brutăria şi croităria după sistemul ei germană, cusutură rufeloră, arta tapiţăriei, bărbieria şi alte ramuri da meserii, cari te ţină locului şi pretindă să’ţî dai silinţa a’ţî căuta muşterii şi să visitezi târgurile. In lungură şiră de secuii, de când suntă industriaşii Saşi în ţără, nu s’a întâmplată ca vre-unulă din mulţii nobili mîcî maghiari să se fi apucată de vr’o anumită industriă pentru îmbunătăţirea întreţinerii vieţii sale. Nu’i vorbă, femeile loră şi chiar ale nobililor, mai cu stare au mânuită în casă, întocmai ca şi femele din poporă, rota de torsă şi răsboială şi se pricepă de demultă a croi şi a case în casă cămaşa pentru bărbată şi copii, şi a aşetta în dulapă rufăria de pată şi pârâturile de masă călcate. Totă aşa ele suplinescă pe brutarii şi chiar pe tran del arii în oraşele lor, sau în sate mai mari prin aceea, că cocă tóte, ba facă chiar să pună şi lumî- nări. Aceste lucrări suntă considerate de ele, ca şi torsubsală ţăsutulă şi cusutulă, ca o afacere de casă, cu care are să se ocupe femeea. Poporaţiunei săcuiescî, respective maghiară încă de demultă îi e antipatică viaţa industrială orăşenască. Ei sunt pătrunşi de credinţa, că agronomia ofere adevărata viaţă şi că articolii industriali de care are lipsă trebue să se producă pe câtă se pote în casă ca o întregire a agronomiei şi a traiului de la ţară. Forma socială pentru fericirea casnică şi socială, a fostă la Maghiari în cursă de secuii sătulă cu împărţirea lui în nobili şi clăcaşî. Şi când trebuinţele sale sau îmulţită şi în fine cereau şi articole, ce nu se produceau în casă, atunci meseriaşulă germană i-a stată la îndemână. Elă întrebuinţa bucurosăucrurile acestuia, dar nu le producea elă însuşi. Mai târziu când s’au formată şi oraşe maghiare de meseriaşi de acele ramuri de producţiune, ce le-au învăţată dela Saşi, aceşti industriaşişi-au păstrată mai departe pentru sine calitatea ocupaţiunei industriale pe lângă aceea a agronomiei; căci orăşenii maghiari îşi cultivau şi ’şi cultivă pământurile lor, de totă felulă, ce le posedau şi le posedă încă în mare mulţime şi întindere. De altmintrelea acăstă ocupaţiune agricolă a meseriaşului pe lângă industria sa e în uşă, deşi într’ună gradă mai mică, chiar şi în oraşele săsesc ale Ardealului, ca şi în totă Ungaria. Abia în timpulă modernă a făcută câţiva paşi înainte, atâtă aici câtă şi acolo, separarea acestora ramuri de lucru. Săcuială cu deosebire se desvolta ca producătorii de lemne de construcţiune şi de tăiată, ca esploatatoră şi vântătură de apă minerală, ca plutaşă, ca lucrătoră ambulantă în agronomia ş. a., amăsurată trebuinţelor acestei ţări. Săcuii au rămasă în direcţiunea câştigului, pe care ’lă aflămă la toţi locuitorii munteni — în colportagiu spre ţările şesdse dinprejură — credincioşi tărâmului industriei de casă. Pe lângă agronomiă produceu şi producă, după modulă ţărănescă, din pădurile posedate sau arendate de ei lemne de arsă, de construcţia şi de lucrată şi transportă marfa loră de lemnă spre vânzare in totă ţara în depărtare pănă la 50 şi mai multe mituri. Astfelă au fostă şi suntă lemnari şi plutaşi pentru comercianţii de plute în tóate locurile ţării — pănă când în timpulă mai nou au fostă chiămaţî în ţară lemnari streini italian!, cari au arătată cum se transporta pe rîuri, din pădurile mai îndepărtate, lemnele lungi şi despicate, şi se aducă ca lemne de tăiată şi ca doge pentru buţi pe pieţele ţărilor dinprejură. Secuii mergău încă de demultă la lucra în părţile cele mai aproape situate ale ţârii şi’şi aşettau firele şi băeţii lor, în oraşele săsesc ca servitore şi ca ajutători la lucra pe la meseriaşi şi, câtă mai repede au putută, şi-au estinsă aceasta industrie ambulantă şi de serviciu şi în România, pe când acasă îşi cultivau câmpurile şi munţii lor, cu mai puţină silinţă şi mai puţină raţională. La lucrători ambulanţi se ocupau şi se ocupă Săcuii şi cu tragerea apelor minerale în sticle şi cu transportarea loră în ţară. Afară de capitala loră Târgu-Mureşului, abia aflămă între poporaţiunea săcuiască, de aproape 400.000 suflete, care locuiesce împreună binişoră compactă, vreună locă unde să se cultive vr’o industriă demna denumită. Escelentele producătore de pântră de casă în mai multe locuri din comitatele Trei-Scaune, Ciucă şi Odorhei, încă nu şi-au însuşită complectă acele calităţi, care forméza adevărata industriă; anume nu le întâmpinămă cu totulă separate de agronomiă. Chiară despre producţiunea — ce o întâmpinămă desă la Săcui— de vase de lemnă şi de pământă, de site, de funduri de sîte, de împletituri de inele şi alte asemenea articole, ce se transporta în mare măsură la târgurile anuale ale ţării, ne îndoimă încă şi adî, că are este industriă său industria de casă. In fine nu vom lăsa neamintită calitatea démna de renume aSăcuiloră de rândă, că eră în minele ce se află în ţinutură sâcuiescă, anume în ocna dela Parâjd, în mina de aramă dela Balanbânya, în mina de fera dela Szent-Keresztbânya, în mina de cărbuni delă Köpecz şi în mai multe fabrice de spirtă, ce esistă în Chezdi-Vasarelu şi în Târgu-Mureşului, în fabrica de chibrituri de lângă Parajd, în mai multe fabrice din şi de lângă Braşov, e considerată de ună escelentă lucrătură, deşi mai adeseori nu prea suporta greutăţile lucrului. Popoarele din Ardealu în agricultură, industria şi comerciu. Sub acestă titlu, „Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt“ publică, în numerii din urmă, următorul interesantă studiu etnografico-economica de Iohann Hintz, care merită a fi cunoscută şi de cetitorii noştri. Industria. La: 1 Maghiari, respective Săcui. 2. Români. 3. Saşi. GAZETA transilvaniei 1885 Editorii: lacob Muresianm. Redactoră responsabilă: Dr. Aurel Mureșianu. SCIRI TELEGRAFICE. (Serv. partală »Gaz. Trans.) VIENA, 6 Noemvre. — Scirea adusă de mai multe foi, că calea ferată bosniacă ar fi închisă pentru comerciala privată, nu se adeveresce. STRASSBURG, 6 Noemvre. — Hohenlohe, guvernorulă Elsației, a sosită aici și a fostă primită în monulă celă mai solemnelă. BERLINĂ, 6 Noemvre. — La alegerile dictate orașulă Berlină a realesă pe toți candidații liberali. Stoker n’a fostă alesă. BELGRADU, 6 Noemvre. — Foile anunță că în Nisă s’a descoperită ună complotă în contra Regelui Serbiei, în fruntea căruia s’ar afla ună individă cu numele Viljotevici, care se c^ice că este înrudită cu Karagheorghevici. Scriea încă nu este adeverită. Regina Natalia a plecată cu trenă separată la Nisă.