Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1885 (Anul 48, nr. 145-289)
1885-11-26 / nr. 262
Nr. 262. tata. Din Ungaria, Sirmia și Bănată sosescu tineri, case servescâ In corpulu voluntariloră lui Ljubibraticî Filipopola, 5 Decemvre. In Haskei, Eski-Saghra și Hermanli s’au ținută mari meetinguri, protestându-se în contra sosirii comisarilor turcesc! și în contra restabilirii regimului de mai nainte. Petersburgs,, 5 Decemvre. „Journal de St. Petersbourg“ polemiseza cu „Fester Lloyd“ și dice: Lămuriri reale ară fi mai bune decâtă recriminațiunî deşerte. Vitarula găsesce naturală, că fóia unguresca recunósce, că popoarele slave din Ungaria au și ele ună dreptă d’a li se lua în considerare aspiraţiunile lor naţionale; pentru ce însă — întrăbă „Journal“— acesta drepte se proclamă numai când e vorba de luptă cu und altă popord slavoi? Pressa din Austro-Ungaria ar face mai bine să dea sfaturi de liniştire şi înţelepciune la Belgradd şi Nişă unde aciî ea e ascultată. Cattaro, 4 Decemvre. După sclri sosite din Skutari supuşii austro-ungari d’acolo suntd strictă supraveghiaţî de câtevaJile şi Austriecii călători sau cari momentană se oprescd acolo suntd supuşi unui strictă controld din partea autorităţilor turcescî. Ianina, 5 Decemvre. Trupele turcescî din Epiră s’au aseitată la punctele importante dela granița grecoepirotă astfelă: 1 bataliond s’a dirigeată spre Kumutzades, trei batalioane spre Hanopulos, 1/2 bataliond spre Philippiadi, Va bataliond spre Strivina, 1 batalione şi o bateriă de munte spre Lutos, 2 batalioane spre Eleutherochorio, despărţăminte de câte 50 omeni la podul de peste Arachthon şi în mănăstirea dela Vlachernae, la celălalt capă aii podului. Afară de acestea se află 2 batalioane în Salaktra şi vr’o 2.000 omeni în Prevesa. Cu totuld vr’o 10,000 oameni. In Ianina poid fi atji 7000 de oameni, așa că numeruld totală ală trupelord în Epîrd se ridică la 17—18,000 omeni. SOIRILE PILEI. O telegramă din Clusiu adresată la 4 Decemvre n, cătră „Pester Lloyd“ comunică: „In comuna Imbuzd, comitatulă Gloşiului, Românii, sub pretextul unei adunări bisericesce, au vrută să țină o „întrunire secretă.“ Solgebirould Mayr, primind o scrie despre aceasta întrunire, a disolvat’o ca nefiindă anunţată. Au luată parte 10 popi şi 14 învățători.“ — Câtă de colo se vede, că telegrama e fabricată tendențiosd. Se vor fi întrunită oamenii în vre-o afacere școlară-bisericască, fără să dea timbruld de mare adunare, și „viteazuld“ solgăbirău a găsită că e „întrunire secretă.“ Mare comediă, „patriotică.“ -0— „Ellenzék“ dela 5 Decemvre n. tracteaza cestiunea re negații ord. Eld susţine, că nu suntd renegaţi acei Români pe cari pressa română îi timbreaza de atari pentrucă ei nici nu ’şi-au părăsită rengiunea şi nici naţionalitea nu şi-o néga, ci numai credinţa politica. Pressa româna din (Ji în 4‘ măresce numeruld renegaţilord. In lista acestora au intrată deja: Metropolitul Mirond Romană, dr. Iosifă Gall, Moldovan Gergely, Petru Oprişă şi încă vre-o şăse ori poate şi alţii din comitatul Timişului şi ală Caraşd-Severinului. Din (ji în 4' cresce numerul acestoră „buni patrioţi,“ din (ji în 4' se estinde „idea de stată maghiară“ şi aşa se vede, că nici o presiune, nici o intimidare nu-i abate din calea adevărului. Că ei sunt pe altă cale şi au altă convingere nu aceea pe care o au agitatorii români, acesta nu-i cualifică de renegaţi. S’ar pute numi aceşti bărbaţi „mamelucî,“ „peciovici valahi,“ dar nici decum renegați.“ — Dacă ai FOILETON II. Povestea lui Pahonft (de I. Popa Reteganulu.) (Urmare.) Șarpele se întoarse acasă, er Pahonă își urmă drumulă prinera soboliloră și a șorecilor di pănă acasă. După ce ajunse dinaintea bordeiului, scoase mărgeaua din șerpară și o țină în mâna cea stângă, el cu cea dreapta îşi facu trei sfinte cruci şi 4ise : aşă vrea ca să se facă în locuia bordeiului acestuia nişce curţi ca ale împăratului! Şi îndată se făcură curţi împărătesei în locuia bordeiului. Acum se puseră pe traia bună, ce doreau, aceea li se împlinea. Şi erau fericiţi. Cânele umbla totă sărindă pre lângă Pahonă, mârtanulă totă torcea împrejurulă moşneagului, or moşrigulă par’câ se temea a se sui pe treptele curţiloră şi se sârâ pe scaunele cele scumpe la mesele cele încărcate cu mâmări şi băuturi alese. Odată, într’o seara după cină, 40 se moșnegulă cătră Pahonă: »Dragulă tatei, ți ar fi vremea să te însori, că Doamne, greu e fără femeiă la casa, unde nu-i femeiă în casă, casa e ca și pustiă, aibă omulă ori câte avem!« —• „Bine, zice Pahonă, dumneata mergi mâne la împăratulă și-i spune că eu vreau să iau pe tata lui de soțiu.« — ,O, Doamne, Doamne,'se moșnăgură, dar nu mai suntă ele fete, ci numai chiar la împăratulă? Acela nu ți-o va da, numai în zadară voiu călca calea și mi-oi răci cea gură; să ne încercămă noroculă în alte părți, dragulă tatei!« — »Apoi... tată, dacă nu mergi să-mi pețesci tata împăratului, nu mă însoră.« Ce era să facă bietulă moșnâgă? Ar merge...... se teme că împăratulă nu-i va da fata; n’ar merge.... cum să-și lase fecioriilă neînsurată ? Deci se gândesce: ce va da Dineu, aceea va fi, și dimineața plecă spre curtea împărătăscă. Dacă ajunse la curte, îşi întocmesce ciupii cei de pără, îşi netezesce mustăţile şi întră la împăratură : „Bună diua, înălţate împărate!« — .Bună să-ţi fiă inima, moşule; dar ce veste ne aduci?« — »D’apoi înălţate împărate, să nu-ţi fiă lucru cu supărare, am venită să te rogă, dacă va fi cu voia lui Dumnezeu, să dai fata după feciorulă meu, după Pahonă.« împăratulă se uită lungă la moşnâgă, apoi dise: »Glumesc!, măi bătrânule? — »Ba nu glumescu, înălţate împărate.« — »Apoi ,dacă nu glumesc!, mergi acasă şi spune feciorului tău, că dacă va face pănă diminăţă mă podă de aramă dela casa voastra pănă la curţile mele, eu îi dau fata.« Moşnăgulă îşi ia rămasă bună şi merge supărată spre casă. Cum îlă vede Pahonă, îlă întrebă încă de departe: „Ei, da ce-i tată, fână ori paie?“ — »Mestecatu-i, dragulă tatei!« — ,Da cum aşa?" — »D’apoi era, mi-a taisă, că de vei face până diminață mă podă de aramă dela, casa nostră pănă la curțile lui, atunci îți dă fata, dacă nu — nu, care va se f‘că, să-ți pui pofta-n cui.« — »Adecă nu chiar așa, tată; eu gândescă că, de-mi ajută D-leu, am să-i facă podulă mai altcum de cum a poftită.* Și îndată ce însera, scoase Pahonă mărgeaua din șerpară și-o luă în mâna stingă, el cu dreapta își făcu trei sfinte cruci și 4'se: Voiu să se facă ună podă de aramă de aici pănă la curțile împăratului. Și într’o minută podulă fă gata. Dimineața se plimba împăratulă pe elă. Acum merge moșnăgulă la împăratulă și 4«ce l »înălţate împărate, tăcut’o feciorulă meu podulă după cum ai poruncită?» — »Făcută, moşule!« — »Aşa dară acum îi dai fata?“ — »Adecă nu încă, ci spune-i că de va face până mâne diminaţă o apă de argintă dela voi pănă la noi şi pe ea să plutăscă corăbii de argintă, să înote pasări de argintă, să fiă în ea pe sol de argintă, atunci i-o dau, altcum nu.« Şi ărăşî merse moşnăgulă acasă supărată. »Ei, da cum ţi-a umblată?* îlă întrebă Pahonă. — »Bine şi nici prea, răspunse bătrânulă; mî-a imperatiu că de vei face pănă diminaţă o apă de argintă dela noi până la elă, şi pe ea să plutăscă corăbii de argintă şi să înnote paseri de argntă, şi să pescuiască în ea pesoida argintă, să tragi nădejdea fetei altcum puneţi pofta’n cuiu.“ — »Numai atâta e, tată? Las’ că va fi cum va vrea D-leu.« Și după ce însera, scoase ărăşî mărgeaua, o puse în mâna cea stângă, el cu dreapta îşi făcu trei sfinte cruci şi vise: Dorirea să să se facă de aici pănă la împăratulă o apă mare totă de argintă şi pe ea corăbii de argintă şi pasări de argintă, şi pescî de argintă in ea. Şi când gătâ vorba, toate fură gata. Dimineța, pescarii împăratului pescuiau la mrene de argintă. (La urmă.) GAZETA TRANSIL VANIEI fi tăcută, ,,Elenzékule,“ ai fi rămasd celă puțind filosofii „patriotă.“ Se ferăscă Dumnezeu, pe cum la ferită și până acum, pe poporală română de asemenea „buni patrioți,“ cari lucreaza la calapodul „ideii de stată maghiară,“ seu pe românesce la maghiarisare. • 20— Comitetul societăţii de lectură „Petru Maioră“ a junimei române din Budapesta în şedinţa sa din 15 Noemvre reconstituindu-se, s’a alesă în următorulă modă: preşedinte d. Dr. Corneliu Diaconovich, vice-preşedinte Drd. în med. Emil, cav. de Puşcariu, secretară Şerbană de Voia, notari Petru Corneanu şi Aritoniu Cotuld, cassară Şandoră de Viştoi, controloră Georgiu Popă şi bibliotecară Ilie Precupaşd, studenţi în dreptă, întrunirea din sala Manii şi espulsările. La întrunirea partidei liberale oposiţionale mai toţi vorbitorii au atinsul şi cestiunea espulsărei Româniloru ardeleni. Credem că va fi de interesă pentru cetitorii noştri a cunósce părerile corifeiloru oposiţiunei naţionaleliberale în privinţa acesta. D-lu Dumitru Brătianu cise în discursul seu între altele: »Regimulă de astădî face concesiuni peste conce- siuni străiniloru ca se dobândeascá sprijînulă lora. Arna ! ajunsă astădî se fimă multă mai josă de cum ne gásemu sub fosta suzeranitate a Porții. Tributulă ce plutemd Turciei era ună bagatelă pe lângă ceea ce ne costă continuele concesiuni făcute străinilor. In privința independenței, nici odată Porta nu și-a permisă să ne cera se espulsămă nnd supusă Turcă, care luase armele în contra Turciei și venise să se adăposteze pe pământul nostru. De vreme ce astădî, la ună gostă ală unui consulă streinu, amă veputa că s’au gonită din țară nu numai străini, der chiară Români de ai noștri. (Aplause prelungite.) D-lu M. Cogâlniceanu a cu privire la espulsărî următorele: „D-loră, sunt omă de ordine, sunt omă de autoritate; eu mî-am pusă frânghia de gâtă ca se scapă o situațiune.* Nu predică der nici disordinea, nici impunitatea ; dér nici odată nu voiu primi seu sprijini penalitatea surghiunului, a espulsiuniloră, a desțărărei Româniloră seu a celoră născuți în aceasta țară. In tinerețea mea am fostă smulsă din casa parintései pentru că am apărată orașulă Botoșeniloră în contra unui calugerd greed, amă fostă închisă în mănăstirea Rișca trei luni; după aceea am trebuită să-mi lasă țara nașterii mele! Ei bine, nu voescă ca copii mei să aibă soartea ce am avut’o eu în tinerețe! Când m’am pusă în luptă în contra Domnului Mihailă Sturza, nașulă meu, acesta am făcut’o indignată şi revoltată de închiderea şi desţărarea ce în Martie 1848 a rostită In contra Româniloră, cari s’au sculată în contra lui. Surghiunirea tineriloră la Măcină, la Brussa şi în alte locuri ale Turciei a adusă căderea lui! Da, câtă voiu trăi voiu protesta în contra espulsiuniloră de Români, fiă ei născuţi şi în de afară de statuia română, voiu protesta în contra desţărărei de oameni născuţi în ţară, supuşi legiloră ţârei, chiare neavândd drepturi politice, pentru că dela espulsarea celoră cu sânge română în vinele lord, a celoră născuţi în aceasta ţară, însé nea vândă drepturile politice, până la espulsarea celoră cu drepturi politice, chiară a Românilor, născuţi pe ţărmurile Dămboviţei şi Bahluiului, în mânile unui ministru inconscientă nu este decât s mă pasă ! (Aplause.) „Şi Cuza Vodă a espulsată din ţară. Dera espulsată pe popii cari veniseră dela Constantinopolă ca so protesteze în contra secularisărei mănăstirilor, în căruţa de poştă eră ia trimisă peste Dunăre! Cuza făcea politică personală fiindă susă drapelulă ţârei şi o singură dată Domnia Sa n'a umilită ţâra. Aduceţi-vâ aminte de respunsulă ce elă adresă marelui Viziră când acesta îşi permise de a-i face observaţiuni asupra afacerilor interiore ale ţarei. Elă, în faţa immixţiunei străine, uita că fusese colonelulă Cuza făcută de Vogoride, îşi aduse numai aminte, că era aresută a 5 milioane de Români şi respunse ministrului Sultanului cum se răspundea numai în timpul lui Ştefană şi Mihaiu (aplause). D-lu C. Boerescu vorbindu de atitudinea guvernului faţă cu presa română 4’de între altele: „Câtă de uşurată s’ar simţi D. I. Brătianu când Presa română s’ar reduce numai la două sau trei jurnale guvernamentale, pe care de altminteri nu le cetesce și nici n’are pentru ce să le cetască! (Aplause). Şi când domniloră, se poate da presei şi alte lovituri, primulăministru nu le neglijeaza. Aşa, deci printre redactorii principali ai Presei se gâsescă unii cari, deşi Români prin sângele lor, mai Români decâtă mulţi dintre colectivişti (aplause,) nu au putută dobândi recunoscerea cualitaţei loră de Români, d. I. Brătianu se grăbesce a uşa de puterile pe cari legea dela 1881 nu i le dă, şi gonesce peste fruntaria pe şase Românî jurnaliști! Facă onoare d-lui prim-ministru se credă, că causa unică care l'a determinată să comită acelă faptă odiosă, este numai dorința ce are de a răspândi și în personalul Presei teroarea pe care a răspândit’o între camaradă săi de ministeră. Câtva timpă în urmă, d. I. Brătianu, din chiară senină, se lega de câțiva Evrei născuți în România și-’i gonesce peste fruntari, ca se potolesca impresiunea detestabilă ce făcuse isgonirea celoră șase Romănî. (Aplause). D-sa crede negreşită că popo ulă română este ună copilă pe care îlă poate înșela cu jucării (aplause.) Lucru ciudată însă că şi pe aceşti mai esitaţi i-a alesă de preferinţă dintre cjiarişti, şi între aceştia pe aceia mai alesă, cari l’au atacată cu mai multă vigoare. D-lu P. Grădişteanu (zise cu privire la espulsărî: «...Naţională şi liberală este ună guvernă, care crede că poate să vină și se ia dela căminele loră pe Români și să-i arunce peste frontieră, căci Români suntă toți aceia can suntă născuți Români, în ori ce unghiuri ale țarei fiă ea liberă seu neliberă. Constituțiunea orice espresă (Aplause). 10— Interpelarea ce se va adresa guvernului română în Cameră, cu privire la espulsiunile din Septemvre ale Românilor transilvăneni va fi susţinută de d. Mihailă Cogălniceanu. —Q— „România Liberă“ dă urmatoarea scrie: „O întrunire politică de intimi, convocată pentru Joi sora la d. lonă Brătianu nu s’a putută ţinea, din causă că primula ministru a trebuită să stea multă timp la telegrafă. Scriî îngrijitoare din străinătate ar fi sosită în timpulă nopții. — Artista românăLeria a fostă angagiată la opera din Kiev. »România Liberă« spune Insă, că dacă i s’ar da 4000 lei pe luna Decemvre, ar consimți să completeze stagiunea de trei luni a,,Operii române,“ afișată oficială de direcția Teatrului Națională, 1885.