Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1885 (Anul 48, nr. 145-289)

1885-12-04 / nr. 269

REBACTICm ŞI Aimi.VlSTRAŢII'NEA : BRAŞOVtî, piaţa mare Nr. 22. ,CAZETA‘* IESE IN FIECARE tNI. Pe una ană 12 fior., pe şăse luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. România şi străinătate. Pe anu 40 fr., pe şâse luni 20 fr., pe trei luni 10 franci. ANULU XLVIII. SE PRENUMERÂ: la poşte, la librării şi pe la doi. corespondenţi. ANUNCIURILE: 0 serii garmonda 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare Scrisori nofranoste nu as primsson. — Manuscripto nu se retrambta. N* 269. Mer­curi, 4 (16) Decemvre. 1885. Braşov*, 3 Decemvre 1885. Erich unii că dualismul­ austro-ungara nu a fost atâta idea lui Deak, câtă mai multă a lui Bismarck. Adeverulu este, că acesta omu de stată prusiană a sfătuită, încă înaintea resboiu­­lui din 1866, pe Austriac! se strămute punctulă de gravitate ală împărăției la Buda. Oricum ar fi însă, faptă este, că dibac­iulă cancelară s’a­sciută şi se se ve folosi de minune de divisiunea monarchiei austriace în două state, spre a o ţină în frâu şi a o esploata în favorilă politicii ger­mane. Ca să întrebuinţămă ună esemplu din pro­­priele noastre păţanii, vom s­d face ca principele Bismarck, de câte ori vrea să paraliseze o acţi­une a monarchiei nóstre, care nu este după gus­­tulă său, scie să sădăscă intrigi între Pesta şi Viena, cam cum se pricepă la noi d-nii Tisza- Trefort să ’nvrăjbăscâ Blaşiulă cu Sibiulă, de câte ori e vorba de o acţiune comună naţională a Românilor d­­in timpulă celă mai nou, de când s’a pro­clamată la Filipopolă şi Sofia uniunea bulgară, s’a observată, că pressa germană se ocupă mai multă ca altădată de curentulă ideiloră celoră din Viena şi Pesta, punându-le faţă’n faţă. Foile bismarkiane înregistrau cu multă plăcere faimele despre neînţelegeri ce s’ar fi ivită în politica es­­teriora între miniştrii unguri şi corniţele Kal­noky. îndată la începutul­ sesiunei din anulă a­­cesta a delegaţiunilor, s’au şi manifestată unele îngrijiri din partea Maghiarilor­, ca nu cumva politica comitelui Kalnoky să se depărteze de li­nia trasă prin alianţa încheiată la 1879 între Bismarck şi Andrassy. Ei se plângeu, că nu s’a accentuată destulă de tare în mesagiul­ tro­nului, că basa politicei austro-ungare este numai şi numai alianţa cu Germania. Dar a rămasă lucrută la atâta. Despre retragerea lui Kalnoky şi despre înlocuirea lui cu Kallay, n’a mai fostă nici o vorbă. Delegaţii unguri au votată încredere condiţionată lui Kalnoky, au strigată „éljen“, când au aflată de declaraţiunea de răs­­boiu a lui Milană, şi pressa maghiară a aplau­dată demersulă cu misiunea lui Khevenhăller. Negreşită că arăşi numai cu scapă, de a înăspri relaţiunile Vienei cu Pesta, oficiosulă „Post“ din Bertină şi „National-Zeitung“ răspân­­descă din nou faima, că posiţiunea comitelui Kalnoky este sdruncinată, din causă că nu se poate înţelege cu miniştrii unguri, piarulă „Post“ să veră chiară între dua­­lişti, aruncândă şi pe Kalnoky într’o căldare cu miniştri din Pesta, susţiindă că se tracteaza de o certa casnică între politicii maghiari, cari ară vrea să ajute Serbiei şi regelui Milană, dar nu o potă din causa lui Kalnoky, care n’are destulă autoritate şi destulă curagiu. Prin urmare totă în capul­ lui Kalnoky se spargă tote. Se vede că Bismarck nu e de­stulă de mulţămită cu acestă „Ungură“ din Moravia şi ar vrea pe vreunul­ dintre Ungurii neaoşi à la Kallay, cu cari se soie înţelege mai bine, ceea ce poate mărturisi şi corniţele Andrassy. Se vede că fructele politicei cancelarului germană începă a se coce, de vreme ce caută încă de acum buni culegători, cari să nu se de­părteze de la „basa“ acestei politice. Cei din Pesta sunt forte simţitori pentru orice avertismentă ce le vine directă său indirectă de la Berlină, do­vadă e mâhnirea lui „Pester Lloyd“, că cei din Berlină începă a încreţi fruntea, atribuindă mi­­niştrilor­ maghiari intenţiunea de a răsturna pe corniţele Kalnoky şi lăsândă să se vedea printre şirele pressei loră nemulţămirea, pentru că Un­gurii încurcă lucrurile fără să facă nici o trăiră. Din ce în ce devine mai enigmatică toata atitudinea politicei germane faţă cu Austro-Un­­garia şi „Pester Lloyd“, poate că fără să vrea, vorbesce sinceră într’ună momentă de supărare, când­­lice, că cu speranţa, ca corniţele Kalnoky să tragă vr’ună folosă din alianţa cu G­ermania pentru interesele monarchiei noastre, trebue se stămă rău de totă, deoarece pressa germană ia partea Bulgariei şi totă mai multă se pronunţă în contra politicei orientale a comitelui Kalnoky. Răsboiula dintre Serbi şi Bulgari. Belgradu, 13 Decemvre. Guvernul­ serbescu schim­bă continuu note cu Turcia, pentru a tracta cestiunea de pace. — Eri circula sgomotul­ despre încăerări ale Serbilor, cu Bulgarii, fiindă aceştia bătuți. Astfel, se vor­bea despre o luptă la Knazevacz şi alta la Pirota. Aceste sgomote se desminte. Viena, 13 Decemvre. Se asigură, că toate puterile, Anglia, Frandia și chiară și Turcia consimtă să se trimetă împuterniciți militari pentru fixarea unei zone neutrale între trupele serbesci și bulgare. Belgradu­, 13 Decemvre. Regele a declarată, că numai în celă mai estremă casă se va despărți de miniştri săi. Consiliulă de acji a luată acesta la cunoscinţă şi ho­tărî se amâne diferenţele ce esistă în cabinetă pănă după resolvarea cestiunii păcii. — Ună raportă confidenţială din Nişă, destinată pentru informarea guvernului, anunţă de elî: Milităresce stămă acum multă mai bine decâtă Bulgarii Horvatovicî a însufleţită din nou armata. Avemă oment şi muniţiune din destulă. La 6 c. senti­nele bulgare au ocupată posiţiunea dela Sinoglave, pe o înălţime de 3000 de urme. Oamenii rămaşi îndărătă din ântăia chiămare, în numără de 45.000 ostaşi, sosescă dela 13 pănă la 17 c. în posiţiunî. „Post“ din Berlină, care are legături cu cancela­rul­ă germană şi despre care se 4'ceai că este 4 darula fa­vorită ală împăratului Wilhelm, judecă atitudinea monar­chiei austro-ungare în afacerea serbo-bulgară în următo­­rulă modă foarte semnificativă: „Atitudinea şovăitore şi nedibace păna la uimire, care încercă să nege chiar propriulă ei pasă, se esplică de unele părţi dintr’ună contrastă de vederi, în Viena şi în Pesta, anume între guvernulă pentru afacerile comu­ne ale Austro-Ungariei din Viena şi între guvernulă Ungariei din Pesta. Guvernulă Cislaitaniei din Viena nu se ia in considerare în urma modului, cum s’a desvoltată în faptă dualismulă. Maghiari stau în fruntea guvernu­lui comună din Viena şi se trege de sine că şi in fruntea guvernului locală din Pesta. E vorba aşadară de o certa casnică a politiciloru maghiari. Probabilă, că contele Kalnoky a mersă prea departe cu promisiunile date regelui Milană, aşa că elă a trebuita să ajute, pe când elă nu a avută precauţiunea şi nici autoritatea în propriulă său stată, şi poate că nici curagială faţă cu gu­vernulă serbescu, d’a interveni astfelă, ca intervenirea lui se fiă spre folosă“. SOIRILE PILEI. Mai alaltăeri Curia s’a ocupată cu cestiunea pre­tinsei »irredente române« .Ministrulă de justiţiă a pro­vocată tribunalele regesei, ca pe basa moţiunei procuro­rului reg. să trimită jurul de instrucţiune, pentru împede­­carea lăţirei ,proclamaţiunilor­ revoluţionare. Mai multe tribunale au satisfăcută acestei provocări, altele er­au Din paşalîcul­ Bistriţei se scrie 4iarului ,S. C. Tgbl.«. »Comisiunea administrativă a comitatului a pro­vocată — prin inspectoratură şcolară — comisiunea in­dustrială, care a ţinută o şedinţă la 3 Decemvre n., ca pe amândoi profesorii dela şcoala industrială, I. Schuster şi A. Silex, să-i concedieze imediata, deoarece ei, deşi suntă institutori poporali, dela anul­­­1872, nu posedă nici o diplomă de capacitate pentru predarea instruc­­tunei în limba maghiară. Comisiunea să nu cumva să încerce a trăgăna afacerea sau a scăpa de ea pe căi piezişe, căci orice recursă şi ori ce representaţiă nu va folosi câtuşi de puţină.« —0— Ni se scrie din Rodna­ vechiă: « Suntă vre-o trei săptămâni, când într’o Duminecă săra mai mulţi­­patrioţi,« între cari şi inginerul­ Szel. G. şi subjudele Soly. M., însufleţiţi de succesele ce obţinură cu denunţările pu­blicate în .Gazetă«, se puseră pe petrecere, ferbelă şi băutură, ţinendă pănă a doua 4' diminăţa la 9 ore. Bă­gând de veste, că se făcuse de multă ziuă, porniră spre casă orte i luminați“. D. Sz., vestitul ingineră al aresturilor, cât ce a eșit la largă, începă a măsura strada dintr’o margine în­­tr’alta. Când a ajuns acasă, nu stiu prin ce întâmplare, dar dau cu socoteala, nu mai era singură, ci cu 5 câni după elă. Bieţii lucrători băeşî, cari îlă aşteptau să le dea cele de lipsă pentru o săptămână, fiindă şefulă loră, cum îlă văzură în acésta stare, după ce­lă liberară de cei 5 tovarăşi, s’au întorsă în alte părţi. D. Sol. cu ună altulă apucase altă direcţiune, şi cugetândă, că în fiecare stâlpă dela gardă sau dela porți vede ună agitatoră bună de pedepsită, se oprea la fiecare stâlpă, îlă esamina şi deca observa că s’a înșelată, se repezea la altă stâlpă de cea­laltă parte a stradei și astfelă ajunse pănă la casa unui doctoră de aci. Vrendă să cerce tăria bastonului, îi sparse de-arendulă ferestrele. Era pe la 10 ore și încă n’ajunse acasă, căci căzându-i bastonulă și neavândă în­credere în puterile sale, se oprise în locă și medita, cum ’șî-ar putea ridica bastonulă fără să se plece. Numai târziu ună sătănă, ce trecea pe lângă elă, îi ridică ba­stonulă şi i-lă dete, scăpându-lă de chină. După multă trudă şi ostenălă ajunse acasă şi culcându-se dormi pănă a doua 4'­ Părţile împricinate din acea 4' după ce au perdută timpulă şi bani cu drumulă, s’au întorsă acasă, pentru ca a doua oră să se înfăţişeze, de cumva voră fi mai norocoşi. Şi să notăm, bine, că aceşti »patrioţi“ au şi o filială a »Kulturegylet«-ului în rocă. Bine ar fi, ca cei competent! şi foile maghiare să ia notiţă de ase­menea scene, or nu numai să calomnieze.« -0— Sub titlulă »Cine cumpără case eftine?* scrie ,Lu­­minătorulă«, »ţiilele de aură, în care Seghedinulu înnota în bani, au sburatii şi se pare că nu e mare plăcere a posede case nouă în Seghedină. Anume în 4'kile trecute o casă mare frumosă se vendu cu cinci florini v. a. pre calea licitaţiunii publice; ora altele nu s’au putută vinde ţinută în suspensii hotărîrea, ce avea să o aducă în acăstă privință, pănă când s’a ivită vr’ună casă con­cretă, or tribunalulă din Lugoşă, a respinsă moțiunea procuroru­lui, și a denegată trimiterea unui jude de in­strucția. Tabla regesca a aprobată decisiunea tribuna­lului din Lugosă. Curia regescă, unde a apelată advo­­catură comitatensă, (fiscalulă) şi ea a aprobată în şedinţa le erî decisiunea tribunalului, pentru că tribunalulă nu este datoru a lua disposiţiuni preventive, şi pentru că o afacere, ce se află in stadiulă cercetării prealabile nu aparţine activităţii tribunaleloră, ci a divităţii jucjiloră de instrucţiune.« Dif­in­­oarele maghiare aflămă, că ministrulă a dispusă maghiarisarea numeloră comuneloră germane de mai josă din comitatul­ Eisenburg, Sulzrieger în Sashegy, Hochard în Dombhát, Wiesfleck în Rétfalu, Oberdorf în Őrállás, Willesfor in' Villámos, Schmiedreith in Határfö, și altele vre-o douăzeci. Erá furia de maghiarisare! Decá acum va veni soldatură cu mapa sa de orientare, în zadară va căuta după comuna Schmiedreith, căci nu va mai afla o. Zadarnică e însă și aceasta muncă de ma­ghiarisare: sate, ape, munți, șesurî voră rămâne ceea ce au fostă. —Cl­

Next