Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1885 (Anul 48, nr. 145-289)

1885-12-08 / nr. 272

RUIU,­H SK­­ ŞI AMURUTRAŢIUNEA : BRAŞOVÎJ, piaţa mare Nr. 22. .GAZETA“ IESE ÎN FIECARE Dl. Pe una ană 12 fior., pe şase luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. Românis şi străinătate. Pe ană 40 fr., pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 franci. ANULU XLVIII. S­EPRENUMERA: la poşte, la librării şi pe­ la do. corespondenţi. ANUNCIURILE: 0 seriă garmondil 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare Sonsorî nefrancato nu se primescu. — Hanuscripte nu se retramb­a. 272 Sâmbătă Duminecă, 8 (20) Decemvre. 1885. Braşovîi, 7 Decemvre 1885. Braşovii, 7 Decemvre 1885. Proiecte de lege de cea mai mare însemnă­tate se desbatu în camera deputaţilor­ din Pesta, e vorba chiar d’a se reforma administraţiunea, d’a se da puteri escepţionale fişpaniloră, şi totuşi nici unulu din vorbitorii unguri, cari ţinu dis­cursuri unulă mai lungu decâtă altulu, nici u­­nulu, (­icemu, nu-şi aduce aminte, că în acestă stătu mai trăiescă afară de Maghiari şi alte na­ţionalităţi, cari nu voră se renunţe la individua­litatea lor, şi a căroră interese de viaţă cere prudenţa de stătu se fia câtă mai multu res­pectate. Naţionalităţile se amintescu în disensiunile din cameră numai spre a justifica măsurile abso­­lutistice propuse de guvernă, numai spre a arăta în cătrău trebue să se îndrepteze săgeţile maghiarismului violentă. Puterea a orbită — cum ne arată istoria — şi alte naţii multă mai deştepte, mai harnice şi mai rezonabile, cu câtă mai multă n’a trebuită ea să orbăscă pe Maghiari, cari s’au născută cu patima d’a fi domni şi stăpâni peste conlocuitorii loră de altă rassă şi cari prin urmare suntă pre­­domniţi d’ună fanatismă naţională unică în felulă său? înainte de vreme se mai găseau Maghiari cu vécia şi cu sciinţă, cami când se tracta de grava cestiune a organisaţiunii interioare a statului, îşi aduceu aminte de toţi factorii lui şi le strigau celor­ ce voiau să facă din Ungaria peste nóapte ună stată naţională maghiară : staţi pe locă şi nu vă pripiţi, căci mai sunt şi alţii în ţară şi ar fi foarte nepolitică să le damă cu măciuca în capă făcându-m­i inimici de moarte! In urma­rea admoniării lor, s’au născută legea de naţiona­litate, legea de scóle şi altele. Astăzi însă nu mai trăiesce ună Deak, unu Eötvös, nici cinară de ună Mocsary Lajos nu se mai aude nimica, cu tóate că este în viaţă şi e membru al­ camerei. Vocea prudenţei şi a precauţiunei politice a amuţită cu totulă în ca­mera ungură. La ordinea­­jilei sunt cei ce enun­­lăză în căutarea de nouă mijloace pentru sugru­marea totală a libertăţii naţionalităţilor!!. Se cere îmbunătăţirea administraţiei şi nimă­nui nu-i vine în minte a arătă, că este cu ne­putinţă a dobendi o bună administraţia cu func­­ţionarî, cari nu cunoscă limba poporului; nu s’a aflată nici unulă, care să dovedăscă ministrului Tisza, că şi pănă atji fişpanii şi-au folosită pu­terea numai în sensă negativă, împedecându pe nemaghiarî în libera esercitare a drepturilor­ lorii legale şi că în viitoră, dăcă li se va lărgi sfera de putere, voră introduce completa anarchia în ţeră. — Nimeni nu s’a redicată dintre Maghiari să spună ministrului Tisza, că sistemulă său sapă gropa naţiunii maghiare, căci chiar şi absolutis­­mul­ lui Bach a respectată mai multă limba naţionalităţilor­, ca funcţionarii de sub guver­narea lui. Şi totuşi nu poate fi cu putinţă o ad­ministraţia bună, fără ca să se ţină contă îna­inte de toate de­ limba poporului. In dieta din Praga, unde se discută tocmai acum cestiunea egalei îndreptăţiri naţionale, unulă din matadorii cehi a susţinută, că acesta egală îndreptăţire a limbei încă nici ad­i nu e pusă în pracsă cum se cade şi că în anii 1830 şi 1840 împrejurările erau mai favorabile pentru limba boemă; pe atuncî se cerea ca primarii comunelor­ şi judecătorii să cunoscă amândouă limbile­ ţărei. Ce se­­jh­emă noi Românii dintre Carpaţi şi Tisa, deci şi Cehii se mai plângă, că nu li se respectă încă de ajunsă limba loră, când posedă o universitate şi şcoli celtice subvenţionate de stată, când în ţinuturi cehtice limba judecăto­­rescă este cea cehică şi când în dietă deputaţii cehi se folosescu de limba loră? Ore la noi în Transilvania, în Bănată şi în părţile ungurene locuite de Români se mai ţine sema adi­cată de puţină la numirea funcţiona­­riloră de limba poporului? — Tempi passati. Amă ajunsă cu „idea de stată maghiară“ aşa departe, încâtu atji se declară de superflue chiar şi precauţiunile cele mai primitive, ce le-a luată sistemulă absolutismului nemţescă faţă cu limba naţionalităţilor­. Astăzii sunt preferiţi tocmai a­­cei funcţionari, cari nu sciu decâtă unguresce. Nici înainte de 1848, nici chiar pe vremile lui Horia nu era limba română mai puţină res­pectată de cătră derogătoriile publice ca acum,­ după dece ani de guvernare tisaistâ. Şi nu se mai găsesce nici ună singură Ma­ghiară între sutele de „representanţi“ din Pesta, care să aibă curagiulu a combate măcaru din punctă de vedere ală precauţiunei politice aceasta nedreptate strigatoare la ceriu!! Răsboiula dintre Şerbi şi Bulgari. Belgradă, 16 Decemvre. Situaţiunea a devenit­ mai serioasa, fiind­ că Bulgarii nu vreau să se supună sentinţei ataşaţilor­ militari. Este evidentă, că Bulgaria vrea să păstreze Pirotulă ca zălogă (amanetă), ceea ce aci încă şi mai puţină se poate suferi ca mai nainte. Situaţiunea este din urmare forte critică. Sofia, 15 Decemvre. Guvernul şi bulgară a răspunsă la paşii întreprinşi de puteri astfelă: ,După ce guvernulă bulgară a făcută deja se valoreze acele motive, ce au determinată pe Serbia se primeasca condițiunile armisti­țiului, elă a așteptată ca puterile se hotărască, care ară fi condițiunile pentru Serbia seu pentru Bulgaria, ce co­­respund și situațiunii respective adoptate de cei doi beli­geranţi. Guvernulă e surprinsă a vedea, că puterile facă acum o propunere, care privesce cestiunea de ună rangă subordinată, cu atâtă mai multă, cu câtă o liniă de demarcaţiune pentru zona neutră esistă deja pe te­­ritoriul a serbesefi. De aceea guvernul­ nu poate consimţi, ca demarcarea zonei neutre se se facă pe teritoriulă bul­gară, deoarece intervenirea Austro-Ungariei se aplică nu­mai asupra teritoriului serbescă. De aci resultă, că pentru comisiunea militară, care se ţărmuresce numai asupra lucrărilor­ technice, nu esistă nici ună temeiu de esistență. Cu toate astea guvernulă primesce propunerea privitoare la comisiune, spre a-și dovedi respectulă ce-lă are față cu puterile, dar stăruesce pe lângă aceea, ca comisiunea să reguleze nu numai afacerea curată teehnică, ci să pună în cumpănă și situațiunea Bulgariei, și se ia în considerare învingerea și perderea. Deci guvernul­ este convinsă, că puterile vor­ primi următorele pro­puneri: 1. Ca delegatură Bulgariei să fie admisă în co­­rmisiune pe picioră egală cu delegatură Serbiei; 2. Ca puterile să nu permită sub nici o condiţiune Serbiei, d’a reîncepe ostilităţile, și să-i impună îndatorirea d’a deşerta în celă mai scurtă timpă teritorială bulgară. Guvernulă cere câtă mai curendă răspunsă, pentru ca să se’nțelăgă cu Madjid-paşa asupra restabilirii păcii. Petersburgă, 16 Decemvre. Fiindă că în conferinţa din Constantinopolă s’a denegată tractatură din Berlină şi fiindă că Turcia renunţă la binefacerile sale, Rusia nu poate stărui faţă cu toate puterile în menţinerea lui. Cu jertfirea tractatului şi lucrându-se pentru transfor­marea situaţiunei politice a unorfi state balcanice, Rusia câştigă­­răşi libertatea sa de acţiune şi trebue să judece lucrurile sub ună nou puncta de vedere. Venindă trac­tatură la o nouă revisuire, acesta nu s’ar putea face nu­mai în favoarea unuia din aceste state balcanice, ci în folosulă tuturora sub condiţiunile ce sunt­ conforme tractatului dela San Stefano. Constantinopolă, 17 Decemvre. O notă­ circulară a­ Porţii dela 13 Decemvre invită din nou şi urgentă pu­terile, să ajungă la o înţelegere cu guvernul­ Sultanului asupra Rumeliei estice. Ori­ce amânare,­­fice nota, îmul­­ţesce greutăţile resolvării. Diverginţa de opiniuni a pu­­teriioră în acastă afacere a încurajeată pănă acum par­tida disordinei şi a paralisată acţiunea pacînică a Turciei. Praga, 17 Decemvre. Representantul­ Rusiei în comisiunea militară, br. Kaulbars, a­­făcută următărea propunere, care a fostă primită de toți membrii comi­­siunei: »Trupele sârbesc­ se deșerte imediată teritorială bulgară. Pentru materialulă de resboiu, tunuri grele ș. a. ară putea rămânea îndărătă oficerî cu ună numerfi co­­respunctători de lucrători, ca mai târejiu să le transporte, îndată ce celă din urmă soldată serbescă a părăsită Bul­garia şi s’a constatată acesta de oficerii numiţi spr­e I acestă scopă şi de autorităţile bulgare, începă Bulgarii a deşerta teritorială serbescă. In locă de o liniă de de­marcare se va stabili o zonă neutră, ce se va întinde 4 I chilometri de o parte şi de alta a graniţelor şi sârbo-­­ bulgare.« Belgradu, 17 Decemvre. Condiţiunile puse de gu­­vernul­ bulgară, sub care acesta ar accepta hotărîrile comisiunei militare internaţionale, provocă în cercurile­­ politice şi chiară diplomatice mirare și indignare. Bulgarii i se provocă numai la succesulă loră dela Pirotfi, dar de aceea, că teritoriulă Vidinului e ocupată de Serbi nu vreau să scie. Bulgarii n’ară fi ajunsă la Pirotă, dăcă comanda serbeasca n’ar fi primită propunerea de armistiu. Sofia, 17 Decemvre. Circulă sgomotulă, că Austro- Ungana ar fi înclinată, se lucreze pe lângă guvernulă serbescă într’acolo, ca acesta se deșerte teritoriulă Vi­dinului, spre a satisface umilității bulgare. Adeverindu-se­­ aceasta, guvernulă bulgară ar fi dispusă se’ncheie re- I pede pace. Guvernulă turcescă dă mare atențiune pregătiriloră de resboiu grecesc­, mai alesă înarmărilor­ navale. Se crede, că la o eventuală începere a ostilităților, Grecia va împedeca flota turceasca la eșirea ei din Dardanele și va încerca se debarce într’ună punctă ală golfului Salo­­nică, pe când trupele dela graniţa Epirului vor­ sta în defensivă. Din acesta plană se deduce, că Grecia aspiră la o parte din Macedonia. Abarulă ministrului grecescă din Atena e informată, că în curendă se va întruni în Viena o conferinţă pentru revizuirea tractatului din Berlină.­­ Anglia şi Irlandesii. Numerula celă mare ală Irlandeziloră, cari au fostă­­ aleşi în parlamentulă englesă, a impusă atâtă liberaliloră câtă şi conservatoriloră. Aceştia, vâdândă, că numai uniţi cu Parneliţii potă maiorisa pe liberali, începuseră in­­fi­lele acestea a tracta pentru o înțelegere comună, dar nu s’a ajunsă la nici ună resultată, deorece cabinetului ac­tuală i s’au părută prea pretenţiose cererile lui Parnell pentru Irlanda. Din contră Gladstone e dispusă a face concesiuni Irlandezilor, și de aceea elă continuă trădă­rile cu Parnell. Gladstone e hotărîtă să primeasca urmă­­torulă programă irlandeză și se’la presinte parlamentu­lui: Ună parlamentă în Dublin, capitala Irlandei, avendă a controla esclusivă afacerile irlandeze, dreptulă de veto a lă coronei, dar numai la consiliulă miniștrilor­ irlandezi. Membrii irlandezi rămână în parlamentală en­glesă şi hotărăscă împreună asupra tuturor­ afacerilor­ monarchiei, mai departe poliţia irlandeză cu controlă esclusivă irlandeză. Parnell asigură, că va da deplină­­ garanţie pentru scutură realei minorităţi şi siguranţă pen-­­ tru interesele legitime ale proprietarilor­ de pămenlă, de­­ asemenea deplină liniştire pentru atitudinea Irlandei faţă

Next