Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1886 (Anul 49, nr. 145-292)

1886-11-26 / nr. 265

Nr. 264. GAZETA TRANSILVANIEI. Academia ortodoxă pentru literatură, retorică şi musică bisericeasca a alumnilor­ seminariali din Cernăuţi s’a constituită pentru anul­ 1886/87 în şedinţa ordinară din 11/23 Noemvre a. c. precum urmăză : Presid. »A­­cademiei«. Traiana Putici, alumn. sem. an. IV. Secre­­tariu de esterne: Ioană Dorofteiă, alumn. sem. an. III. Secretariu de interne: Victoră Zaharoschi alumn. sem. an. II. Secţiunea literară: Presid. ală secţiunei şi vi­­cepresid. I. ală »Academiei« : Nicolau St. Popă alumn. sem. an. III. Bibiotecară: G. Mihăescu, alumn. sem. an. III. Controlară: E. Semaca, alumn. sem. an. III. Sec­ţiunea musicală. Presid. ală secţiunei şi vicepresid. II. ală „Academiei,: Lazară Grigorovicî, stud. teolog, an. III. Casariu: N. Mihalciucă, alumn. sem. an. II. Rânduitură: E. Vasilovschi, alumn. sem. an. I. Comisiunea revedetoare Christ. Iliuțil, alumn. sem. an. III. Dimitrie Popa, alumn sem. an. II. Teodoră Petruc, alumn. sem. an. I. —x— Ni se scrie din Reghinulă săsescu cu data 4 De­­cemvre n. următdrele: »In comuna Fărăgău de lângă Reghină, servitoarea proprietarului Dem. Popă a născută în săptămâna aceasta ună copilă și ca să nu afle nime­nea șî-a ascunsă copilulă în buruenî după nisce paiă. Stăpânu-său nuse observase mai de multă posiția servi­­toarei și vediendu-o în diminăța după nascere ușurată, a luat’o de scurtă și a mărturisită servitoarea faptulă: 4'" cândă că l’a ascunsă copilulă fiindă născută mortă. S’a făcută arătare locului competentă și servitotea, care e de vr’o 17 ani, fă arestată.* * —x— Felulă de fabricare a bancnoteloră, despre care amă comunicata în filele trecute, se cultivă multă în Pesta. Atâtă la poșta principală, câtă și la cassa cen­trală a statului s’au descoperita bancnote tăiate. —x— „Pester Lloyd“ comunică, că d sora Bârsescu, ti­nera eroină a Burgteatrului din Viena, are de gândă să face câteva seri pe scena teatrului germană din Pesta. —x— Camera din Pesta a suspendată, la cererea tribu­nalului, dreptulă de imunitate asupra deputaţilor­ : Emil Szemenecz, care în 15 Martie 1884 la adunarea popo­rală din Gzegled a ameninţată pe oratori şi a aruncată în ei cu ouă ; Iuliu Györffy, care la 12 Septemvre 1885 s’a duelată cu Arpad Miko. —x— Ună fenomenu s’a observată de observatoriulă din Calocea la 28 Noemvre. Pe partea sudastică a discului soarelui s’a vătjută o rară perturbaţiune. Flacăra îsbuc­­nită s’a ridicată pănă la o înălţime de 22.000 miluri. Acum s’a desfăcută flacăra de corpulă soarelui şi plutesce in formă de noră deasupra discului soreiul —x— Principesa Pignatelli de Cerchiara, o artistă cu re­nume, sora principesei Potocka din Parisă și aliata tu­­turoră familielor. Pignatelli din Italia (Monte-Leone, Cer­chiara și Belmonte) se află în Bucuresci. Principesa Pig­natelli a debutată pe scena Teatrului Bessel, Duminică 23 Noemvrie. —x— »Pol. Corr.“ e autorisată de ambasada sărbăscă, a desminţi scriea despre atentatulu plănuita contra re­gelui Milano. —x— Zale şi ţimbale bate „Ellenzék" în lauda învăţăto­rului scelei elementare de stată din Entradam, comit. Bistriţa-Năsăudă, Szathmary Jakab. Entradamulă e o comună curată jidoveascá aproape de Năsăudă. Locuitorii mai în etate vorbescă nemțesce şi românesce, dar nici o vorbă ungureascá. Copii însă cerceteazâ şcoala de stată şi vorbescă deja cunulă cu altulă unguresce. „Ellenzék“ doresce, „ca fiăcare învăţătură să fiă ună astfelă de an­­teluptătoră ală Kulturegyletului, ca Szathmary Jakab, pe care lă conduce acea nobilă ambiţiune, ca după decur­­sulă unei generaţiunî să predea statului şi naţiunei ungu­­resci o comună curată maghiară.» — O nouă mărturi­sire, că Kulturegyletulă urm­ăresce tendința de maghia­­risare. Câtă pentru jidovi, îi dăruimă pe toți. Toate diarele din Grecia suntă oprite de censura turceasca a intra în Turcia. Ambasadorulă grecescă Kon­­duriotis a cerută lămuriri. —x— In luna Octomvie s’au născută în Pesta 1310 co­pii și au murită 1855 persoane, afară de soldaţi. In cele dece luni dintăiu ale anului au fostă 11.918 nas­­ceri şi 14.104 caşuri de morte. Dintre copii, 415 au fostă aflaţi. FOILE TONU. Fratele Tom­a eremitulu. Tablou psichologicu. (După Nicolae Mi­sasi: Novele din Calabria). Şedea singură la foculă pârâitoră cu vesele flăcări. Chilia afumată mai era luminată şi de o mică lampă atârnată la vatră. In chiliă să găsia ună pată, sub pată o lădiţă de jumătate spartă, lângă estea o masă, ună blidară cu trei blide şi ună urcioraşă de uleiu; de ta­vană sta atârnată ună coşuleţă, în care-şi păstra eremi­­tul, pânea şi altele de ale mâncărei. Astea erau toate mobilele lui, tota căsnicia. Pe lângă vatră mai erau câteva scaune, de-o parte ună dulapă în forma unei bănci. De fumă erau negri păreţii şi bârnele erau îm­brăcate în paiangenî. In păretele din drăpta­să deschidea o portiţă cătră bisericuţă, o săracă bisericuţă, cu altară de lemnă, acoperită cu o pânză albă, dar sfişiată, cu două sfeşnice de lemnă poleită şi o mare icona a ma­donei înegrită, rasa de cari. Mai sus s ună crucifix, îna­intea crucifixului o candelă, a cărei flacără tremura, pă­rea că sta să se stingă. Era singură aici, ghemuită în unghiulă vetrei își întindea mânile fără carne spre flăcări. Haina tocită de lână și-o ridicase pănă la genunchi și desgolia astfelă picioarele-i slabe, ici și colo umflate de frigă. Prin văst­­mântură desfăcuta înainte, cum îlă parta Capuţinii, se căria peptulă, şi cesta de costa, acoperite de peri albi sburliţi. Capulă, în colorea bronzului, cu ochii afundaţi în orbită, umbriţi, acoperiţi cu pără desă, lânoşă, căruntă, îlă plecase pe peptă. Afară ningea. O pânză albă să aşternea pe platou­rile munţilor, calabricî. Câteodată fluera vântulă printre braijî şi scutura uşa chiliei, alteori intra urlândă prin căminfi. La urletulă vântului bătrânulă se ghemui şi mai multă în ungheriulă său, în vreme ce foculă scânteia mai vioiu, or flacăra lampei pâlpâia ca în agoniă. Cam de vre-o douăzeci de ani trăia elă pe ăşti munţi pustii. Véra mergea cu toiagulă de drumaşă, cu saculfi pe umeri pe la ariile omeniloră şi adeseori se în­torcea cu elă plină de şi ulei de păpuşoiu şi grăunţe. II vedeai cutrierândă ţâra, mută, cugetătoră, sprijinindu-se pe toiagii, se ţâra de ici pănă dincolo, dar ori unde a­­jungea băeţii îi eşiau veseli în cale. Ii erau tare dragi băeţii. Deși umpleau ţăranii saculă le zicea „mulţămescă« şi mergea mai departe. Deseori sta pe locă, să desmierde pe copii, dar niciodată nu a putută asculta fleacurile ma­­melor, ori ale fetelor­. Erna nu’lă mai vedea nime. Rămânea singură la munte, în zăpadă. Călătorii, apucaţi de viforă pe acea înălţime, ştiau, că în chilia lui găsescă ună sărăcăciosă, dar sigură adăpostă. Eremitulă le da patulă său şi pe­trecea nóaptea la focă; de-aceea îlă şi iubeau ţăranii de prin prejură. * La ce gândia elă, ghemuită la focă în a­­cea viforóasa nóapte în Decemvrie? Ce cugeta elă, cu ochii ţintuiţi pe fară, cu mânile întinse la focă, ce cu­geta ?... Ce frumosă băiată era elă odată! Odată, odată, când mama, după ce’i umplea coşuleţulă cu merinde, îlă spăla, îlă săruta pe fr­ate şi îlă trimetea la scoala cu cei­lalţi fraţi! Cum mai lărmurau ei pe uliţî, ce greu îşi opreau rîsulă, când domnulă învăţătură le întorcea spatele cum râdeau venindă acasă, şi ce bucuriă când de de­parte zăriau pe mama la fereastra aşteptândă! Ce fru­­moase vestminte le cosia mama la masă, unde ei învăţau şi la ei lumina unei lampe! Şi apoi la cină ce mai veseliă pe ei, sunândă blidele, ce mai strigări de bucuriă, când li le umplea cu zămă! Şi ce veseliă în serile de urnă, când mama le povestea poveşti frumoase, torcândă la focă ! Şi la Crăciună, ce de lumini pe masă la mâncare, ce pânzătură albă, cum mai străluceau paharele, ce mai bo­găția de bucate, cum mai pârăia foculă! Ei afară că­deau fulgi deși de zăpadă și urla vântulă de mesa-noapte dear lord le era caldă și ședeau la mesa, ardea foculă. Bunica bătrână ședea în capul­ mesei în jilțulă ei, apoi —x— A eşită de sub ţipară şi se află de vănclare la li­brăria Socec 7. Calea Victoriei din Bucuresci, cu preţuia de 3 lei esemplarulă . ,Amenagiamentulu pădurei Mo­­runglavulă* din judeţulă Romanaţî în România, pădure de stejară de £602H-A- 6616 m. p., tratată prin metoda »însămănțării naturale.« Anexată : planulă topografică. —x— Joi săra se va juca la teatralii germană »Othello, der Mohr von Venedig.« Rolulă lui »Othello“ îlă juca tragedianulă Morrisson. Salnică, la 2 Decemvre 1886. Domnule Redactore! In 30 Noemvre a. c. s’a în­tâmplată alegerea de notară în cerculă JBobota-Zalnocă- Dumuslău. Desă de diminaţă erau adunaţi alegătorii din co­munele amintite la locula de alegere, adecă la casa co­munală în Bobota, aşteptândă sosirea pretorelui. Concurenţi la acestă poştă au fostă mai mulţi, în­tre cari 4 Români şi pre atâţia Unguri şi Jidani. Cerculă acesta fiindă curată românescă, ne aştep­­tamă cu totă dreptulă, că ne va fi dată să alegem b ună notară de Română. Preoţii şi învăţătorii, inteligenţa şi poporulă cu toţii eramă uniţi în cugetă ca să ne dămă voturile tânărului de bună speranţă Ioană Buteanu, de cumva se va întâmpla să fiă candidată, oră dacă nu atunci să votămă pentru orî­care Română, care va fi candidată. Dar Românulă propune şi pretorele dispune. Să scie cum câ în anulă acesta s’a schimbată legea în privinţa candidaturii, luându-se acesta dreptă dela re­­presentanţa comunală şi dându-se pretorelui. Acesta se soră folosi atâtă de bine de acesta îm­puternicire dată prin lege de a candida ele, încâtă pen­tru ună cercă notarială curată română candidă pe trei Unguri: Éltető, Edar şi Szikszai, lăsândă cu totulă ne­­consideraţi pe concurenţii români: Ioană Buteanu, Ga­­vrilă Vandiciu, Duma şi Bozintanfi. Să fi văzjută fetele triste şi pline de surprindere ale t­uturoră Românilor­! Muţi privea mnulă la adulfi compătimindu-se reciprocă la câtă batjocură a ajunsă astăzi Românulă în vechia sa patriă, să nu-şi potă elă alege nici notară din sinulă său, ci şi acestă postă a­­tâtă de adâncă tăiătoră în viaţă să fiă nevoită ală în­credinţa unoră omeni, cari nici nu-i cunoscă limba. Amă fi ridicată cu toţii protestă în contra acestei 1886, candidărî nedrepte, însă de dinainte ni se spune de cătră pretorele, că nici ună protestă acolo n’are locă şi nu-i iertată a da nici prin ună gestă baremi semnă, cumcă nu-ţî place candidarea.1) Eră 4 gendarmi se aflau postaţi dinaintea casei comunale cu baionetele pe pusei, ve4î Dómne, în­semnă că deca nu vremă noi, vrea pretorele să fiă aşa şi nu altfelă. Astfelă mai multă denumită decâtă alesă se puse d-lă Éltete de notară ală cercului, pe lângă tóate că nu posede limba română, limba poporului, a căruia mâna dreptă ar trebui să fiă elă ca notară. Aşa dară soartea nóstra este hotărâtă ca să fimă eloţi în vechiulă nostru pământă ? Puţina libertate ce ne mai rămăsese ca trasă prin urechia acului a deştep­tată gelosia guvernanţilor­ noştri actuali şi eta­i­că în­­cetulă cu încetulă nimicescă totă ce li se pare că mi­­rosă a »libertate« pentru nemaghiari. Grele p­le­amă ajunsă sub falşii liberali! Ausonia, Năpradea, 30 Octomvre 1886.3) Prin înfluinţa şcolei bine-făcătore amă ajunsă o parte din generaţiunea cea mai tânără a plugarilor­ din Năprade, de scimă ceti şi scrie, ca cele învăţate în şcola să nu le uitămă, cetimă „Gazeta Transilvaniei“, abonată de d-lă protopopă ală nostru Ioană Chesely Dragomiră, pe care o cetimă în societate cu multă plăcere neîntre­rupta în toate Duminecile și sărbătorile, așa că acum, după îndelungată dedare, rari cuvinte aflămă care să nu le pricepemă. In Nr. 219 ală .Gazetei« din luna curentă dămă peste ună articulă scrisă tocmai din Năprade şi sub­scrisă de „Sentinela*, nu ne trebui să ne gândimă multă, ca să gâcimă: cine este autorulă? pentru că ne spusese mai nainte fiulă3) fostului aici parochă şi protopopă că se pregătesce să ne surprindă cu ună articula în „Ga­zetă". Cetindă cu atenţiune acelă articulă, din laudele, ce le încarcă pe tatălă său, îndată am cunoscuta pe auroră, totdeodată ne­amă convinsă, că în 4iare se vî­­răscă şi neadevăruri de unii corespondenţi. Corespondentulă a­dasă că pe comuna noastra Nă­pradea o-a ajunsă o grea lovitură, şi că opincarii din sinceră inimă suspină pentru mortea răposatului proto­­popă Stanciu, pentru că a făcută mari treburi faţă cu parochia Năpradea. Acestea suntă laude nemertate. Arăte numai ună singură coteţă făcută la acea parochiă sub dânsulă! Meritele-i faţă cu parochia suntă, că în­dată după intrarea sa în parochia Năpradea in anul­ 1856, în urma unui serviciu celebrata în biserică, prin negligența lui s’a aprinsă biserica înăuntru şi a arsă; acesta e primula merită, pentru care potă suspina Nă­­prădenii. După aceea amă reedificat și biserica cu spese de trei mii florenî, dar numai s’a şindilită rară ca o col­­niţă să nu plouă, şi acum e perita şindila după 26 de ani. îndată ce s’a acoperită biserica, răposatulă proto­popă, fără nici ună bană gata, s’a apucată, împovărân­­du-ne pe noi, se-şi edifice casa parochială, cum zice ano­*) Rău aţi făcută, trebuia să protestaţi energică şi’n contra alegerei şi în contra volniciei pretorelui, chiar solindă că resultatulă va fi nefavorabilă. — Red. *) Corespondenţa de faţă era să n’o publicămă, din causa personalităţilor­ şi deselor d espresiuni nepo­­liticoase, de care, în corespondenţa „Sentinelei«, la care se răspunde, nu erau. Dar fiindă că nu voimfi să trecem ei de parţiali, ci dorimă să iasă adevărulă la lu­mină, amă ştersă acele espresiuni, lăsândă numai faptele ca să putemă face posibilă publicarea ei, precum amă făcută şi cu corespondenţele publicate sub titlul d »în­tâmpinare“, totă în aceasta afacere. — Red. s­ Amă lăsată anume să apară acăstă bănuială, fiindă că Năprădenii pretindă a li se fi spusă chiar de dânsulă, că au să fiă surprinși. Suntă însă răi gâeitori, când se lega de persoane neamestecate în cestiune și încă cu atâta siguranță“.—

Next