Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1886 (Anul 49, nr. 145-292)
1886-10-26 / nr. 241
BROACŢIUNEA ŞI ADMINISTRAŢIUNEA ■ BRAŞOVC,’piaţa mare Nr. 22. .GAZETA“ IESE ÎN FIECARE Dl. Pe ane anii 12 fior., pe şase luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. România ţi străinătate: Pe anii 40 fr., pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 franci. SE PRENUMERĂ: la poşte, la librării şi pe la doi. corespondenţi. ANULUI .XLIX. ANUNCIURILE. O seriă garmonda 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicat Sorbori nefranoata nu se primison. — Ramiaorlpts nu te retrimită. M* 241. Duminecă, 26 Octomvre (7 Noemvre.) 1886. Braşovu, 25 Octomvre 1886. Cei ce au credută, că trimisulu Rusiei în Bulgaria, generalulu Kaulbars, a făcutui unu paşu greşiţii procedându în împlinirea misiunei sale într’unu modă atâtii de provocătoiu şi ofensătoră faţă cu regimulîi şi cu partida naţională bulgară, trebue acum se recunóscu, că atitudinea acestui generală a fostă dinainte bine calculată și a urmărită ună scapă hotărîtă. Astăzi iese la lumină, că Kaulbars a avută ordină dela Petersburg să se arate în toate neîmpăcată și, fără a ține seama de dreptulă internațională și de susceptibilitățile celorlalte puteri, se turbure apele independențiloră bulgari şi se provoace o răscoale în ţară. Scopulă acesta l’a ajunsă trimisulă rusescă cu ajutorulă agenţiloră sei şi a Zancoviştiloră. Telegrafulă ne anunţă, că Mercurea trecută a isbucnită în oraşulă Burgas din Rumelia orientală o revoluţiune sub conducerea aceloraşi conjuraţi, cari au încercată se omoare pe prinţulă Alexandru în luna lui Maiu a acestui ană. Se mai adauge, că bande muntenegrene sub conducerea unui căpitană rusescă au ocupată oraşulă şi că revoluţiunea a fostă pregătită şi înscenată de consululă rusescă de acolo. Intr’ună momentă, când agenţii diplomatici ai Rusiei strigă în gura mare, că supuşii ruşi în Bulgaria suntreu tractaţi şi când pentru pretinsulă loră scută au fostă trimise la Varna chiar câteva corăbii de resboiu, într’ună asemenea momentă aceşti drăgălaşi supuşi n’au altă treaba mai priincioasa, decâtă a înscena revoluţiuni în ţară ! Negreşită că generalulă Kaulbars va pretinde ca şi rebeliloră dela Burgas să nu li se causeze vr’o neplăcere, ci regenţa să le mulţumască încă, că au fostă atâta de buni a turbura liniştea pacîniciloră cetăţeni bulgari şi rumelioţi. Putemă să ne esplicămă în asemeni împrejurări panica cea mare ce a produs’o între representanţii bulgari dela Tîrnova vestea neaşteptată dela Burgas. Ei au înţelesă pe deplină critica situaţiune, ce i s’a creată guvernului bulgară prin aceea, că i se interzice de a pedepsi pe culpabili, când aceştia lucră în favoarea politicei rusesci. Dar voră fi înţelesă representanţi naţiunei bulgare încă şi mai multă din faptulă dela Burgas. Se voră fi convinsă adecă, că Rusia este hotărîtă de a procede la ocuparea militară a Bulgariei şi că a avută lipsă de-o mică revoluţiune spre a avea ună motivă pentru viitoarea sa acţiune, care poate să aibă de scapă ori şi ce, numai garantarea libertăţii şi a independenţei Bulgariei nu. Presupunerile noastre, că Rusia va exploata situaţiunea de faţă favorabilă pentru densa şi slăbiciunea celorlalte puteri, se adeverescă. O incurageaza și încrederea, poate prea mare, ce o are în forțele sale militare. ţ)iarulii diplomației rusesci „Le Nord“ din Bruxelajise într’una dinjilele trecute despre puterea militară a Rusiei între altele: „Armata ruseasca este a fi mai numeroasa, deci nu mai tare, decum a fostă vr’odată una din armatele ei, cari au făcută multă treabá. Așa stă lucrulă astăzi. Și încâtă pentru viitoră, esistă între domnitorulă, armata și poporulă Rusiei ună felă de tractată istorică, în puterea căruia orice armată inimică, care ar vrea să înainteze pană în inima Rusiei, nu s’ar mai întoarce din Rusia. Aceasta este o tradiţiune naţională dela Carolă al XH-lea şi Napoleon I. Dea cerinlă, ca Rusia să n’aibă niciodată ocasiune de a reînoi acăstă tradiţiune!“ Prin cuvintele de mai sus, Ruşii declară indirectă, că nu le e teama de oposiţiunea Europei, şi se pare, că de acestă sentimentă se conducă şi atâl în Bulgaria. Noule evenimente din Bulgaria se iviră tocmai la începutul sesiunei delegaţiunilor. Se asigură că contele Kalnoky ar fi declarată în conferinţele preliminare, că situaţiunea e forte critică. Preşedintele celor două delegaţiuni Ludovică Tisza şi Smolka au accentuată asemenea în discursurile lor de deschidere, că grelele raporturi din afară, precum au începută să se desfăşure, suntă de natură a deştepta o serioasă nelinişte şi îndoială în susţinerea păcii. Nimeni nu poate prevedea a f fi ce ne mai potă aduce ciflele următoare, dar simțimă cu toții că lucrurile au ajunsă la ună punctă decisivă: Pressa și bugeturii Ungariei. Nici unăfiară din Austria nu e, care să nu critice politica financiară a guvernului unguresc. „Fremdenblatt“, ca fotă oficiosă, caută a mai slăbi puțină reaua impresiune ce a produs’o bugetulu Ungariei,ficăndă, că deficitulu nu va ajunge acolo, ca se sdruncine creditule ungara. Cu toate astea, contele Szapary va dovedi, că e financiaro buna numai atunci când va aduce în armonia preliminarulu cu cheltuelile efective. »Die Presse“ (fice, că starea financelară Ungariei s’a înreutăţită ce privesce bugetulu cheltuelilor. Ţinendă seama de problema ce şi-a pus'o statule ungara cu privire la starea culturală şi economică, foarte multu negligeate, ne îndreptăţesce a crede, că cheltuelile se vor spori şi în viitor, pe când veniturile nu se pot spori mult. Nici dările directe, nici cele indirecte nu se mai potu mări, atâta de încordată e puterea de contribuţiă a poporului. Agricultura se află într’o stare miserabilă, industria nu dă resultate proporţional cu jertfele ce se aducü pentru susținerea ei. »Deutsche Zeitung« (fice, că dela 1870 incóce Ungaria are unu minus generală, de 700 milioane. Oposiția din parlamentulü ungarü a acusatu adeseori pe ministrulü de finanțe, că acopere cu unu vélü bugetul d espusü de densulți. Acusafiunea e îndreptățită, deca tinemu seama de preliminarele anilor trecuți și de resultatele faptice ale economiei financiare. Totu așa de adevăratu e, că actualulă preliminară ala ministrului de finance Szapary va fi întrecută cu ună deficită de multe milioane. »Wiener Alig. Zeitung“ (fice, că deca ne aducem aminte de teoria preliminarielor, în Ungaria, care nu se potrivesce cu praxa; că în cursulu anului s’a votatu una credită suplimentare pentru căile ferate ale statului apróape așa de mare ca deficitulu anului viitoru; că statulă ungară a făcută în cei 20 de ani ai independenții sale 1 miliardă și 300 milioane fi. datorii; că după cum stau lucrurile acum, perspectiva echilibrării financelor ungare e forte departe, atunci trebue să recunoascem că starea financiară a Ungariei e foarte critică. In prima bețiă a tenerului stat. Maghiarii se îmbuhfiau cu planuri de reorganisare, genii financiari eșiau din pomenia ca bureții după ploaia, economia statului s’a întocmită dupe pretențiunî fantastice de mare putere. Era o pasiune naivă d’a se face datorii. A fi s’au schimbată lucrurile. Veselia cu care se făceau datorii s’a schimbatu în tristeța cu care se plătesc interesele. Trebue să ’i se deschidă ochii și celui mai hotarica isovinistO, să se decidă a lapeda cea din urmă rămășiţă a vechiului sancvinism și a aduce în armoniă debitulă cu creditulă, pănă ce încă n’a copleşită greutatea datoriilor, puterea de contribuţiune a poporului. »Wiener Tagblatt* dice, că mărimea deficitului pare înspăimăntătore şi e naturală lucru, că espunerea contelui Szapary a produsă ună efectă deprimătorii. Ungaria a luatu asupra sa sarcine ce nu le pote suporta, fără să-i cresca datoriile din anu în anu. Iotă mai grea devine regularea ănanceloru statului, cu câtă generațiunea viitoare o ’ncarcă guvernulu cu datorii şi nu pătrunde bine situațiunea. „Neues Wiener Tagblatt“, ţinendă sămă de deficitulu de 10 milioane ala ministrului austriacă de finance Dunajevski şi de cele de 22 milioane ale ministrului de finance ungurescu Szapary, apoi de misiunile de rentă pentru acoperire de deficite în ambele părţi, şi de împrumutul ungara anunţată pentru dotarea casselor, atunci va fi nevoiă a se aducă pe piaţa de bani rentă nouă în sumă de 70—80 milioane E de dorită, ca miniştri noştri să nu aprecieze falsă creditură austro-ungară şi contele Szapary să nu judece uşurelă starea financiară a Ungariei, care formeza punctulacelă negru în regimul d-lui Tisza. Foile unguresc! critică totă aşa de aspru starea financiară a Ungariei, deşi foile bugetivore se incérca din răsputeri se mai slabéscá loviturile aspre şi îndreptăţite ale foilor oposiţionale. Acestea aducă aminte d-lui Tisza vestitulă său discursă dela 3 Februarie 1875, in care actualul ministru-preşedinte atribuia răsturnarea cabinetului deakistă miseriei financiare. „Neues Pester Journal« scrie: Considerândă insemnatula fapta, că venitele statului chiar în anul 1885 arată încă unu plus de 7.603.000 fl , acea politică financiară, care n’a putută să susţină nici macara status quo financiară, apare încă şi mai incapabilă. Din încheierea socotelelor, pe anul 1885 ne convingem, că decadinţa ivită în financele statului nostru nu era o necesitate, ci a fostă provocată prin uşurinţa şi lipsa de gândire a acelora, a căroră consciinţă o apasă marile credite suplimentare ! Bismarck şi Beust. „Schwab. Mercur scrie: N’au putută esista două naturi mai diferite decâtă aceste două: Bismarck şi Beust, uriaşulă ce calcă cu paşu sigura şi ţiparulă ce se furişăză lunecându. Două epoce de artă de bărbată de stată stat au faţă’n faţă şi s’au combătută, timpulu vechiu şi nou. Să se cităscă în Poschinger o depeşă a lui Bismark: totula realistică, ageră şi spusa pe faţă, lovindu ţelulă, scrierea lucru secundară, avendu în vedere acţiunea, şi cu toate astea măestria şi în formă, precum o isvoresce ea tocmai dintr’o natură absolută plină de spiritu; la Beust, numai autorulu «spirituală“ , care scrie înaintea oglindei, îşî gustă însuşi rândurile, scie să dea totului o întorsătură, împrăştie cernăla cu abundanţă, pentru ca în fondă să spună puţină: Viaţa şî-a dus’o şi Beust la o mândră înălţime, ca cancelară ală unui mare imperiu; fiulă funcţionarului saxonă a dus’o departe, dar în fond e o [carieră greşită" care acumă e încheiată: ună şiră de perderî, perderî istorice, în care a fostă încurcată şi pe care elă le-a ajutată să se ivăscă. SOIRILE DILEI. In afacerea incidentului întâmplată mai astăăină la gimnasiulă romano-catolică de aici, studentulă eliminată Georgiu Bokor intentase procesă contra profesorului de la gimnasiulă superioră Ştefană Czinege cerendă satisfacţiune pentru ofensă corporală, vătămare de onoare şi restricţiunea libertăţii individuale, ci contra directorelui scolastică Francisco Vargyasi pentru că a cerută pedepsirea studentului. Causa s’a pertractată la tribunalulă din Braşov , înfina de 3 Noemvre. In loculă acusatului s’a înfăţişată la tribunală tatălă său Ioană Bokor împreună cu d. advocată Ioană Lengeră, or profesorulă Czinege şi directorulă Vargyasi au avută lângă sine ca representantă pe d. advocată Dr. Vajna După cetirea acasei, profesorulă Czinege năgă, că elă ar fi bătută pe studentulă eliminată Georgiu Bokor, admiţăndă numai atâta, că »şî-a pusă mâna stângă pe gura studentului« ca să tacă, de asemenea negasi aceea, că pe studentă l’ar fi oprită în drumulă său spre casă, reîntorcăndu-lă în scolă din curtea gimnasiului; admite însă, că din clasă nu l’a lăsată să ăsă afară, pentru casă lă potă da pe mâna poliţiştilor, cari deja se aşteptau să sosăscă. Pentru constatarea adevărului judele a dispuse ascultarea de martori. Acusatură s’a provocată la martori mai vărtaşă din corpură profesorală, pe când acusatorulă la studenţi. Directorulă Vargyasi îşi ţine de corectă procederea sa, respective deţinerea studentului eliminată. D-lă advocată Lengeră ca representantă ală acusatorului, susţine că studentul, prin decretarea