Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1886 (Anul 49, nr. 145-292)

1886-10-26 / nr. 241

BROACŢIUNEA ŞI ADMINISTRAŢIUNEA ■ BRAŞOVC,’piaţa mare Nr. 22. .GAZETA“ IESE ÎN FIECARE Dl. Pe ane anii 12 fior., pe şase luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. România ţi străinătate: Pe anii 40 fr., pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 franci. SE PRENUMERĂ: la poşte, la librării şi pe la doi. corespondenţi. ANULUI .XLIX. ANUNCIURILE. O seriă garmonda 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicat Sorb­ori nefranoata nu se primison. — Ramiaorlpts nu te retrimită. M* 241. Duminecă, 26 Octomvre (7 Noemvre.) 1886. Braşovu, 25 Octomvre 1886. Cei ce au credută, că trimisulu Rusiei în Bulgaria, generalulu Kaulbars, a făcutui unu paşu greşiţii procedându în împlinirea misiunei sale într’unu modă atâtii de provocătoi­u şi ofensătoră faţă cu regimulîi şi cu partida naţională bulgară, trebue acum se recunóscu, că atitudinea acestui generală a fostă dinainte bine calculată și a ur­mărită ună scapă hotărîtă. Astăzi iese la lumină, că Kaulbars a avută ordină dela Petersburg să se arate în toate neîm­păcată și, fără a ține seama de dreptulă interna­țională și de susceptibilitățile celorlalte puteri, se turbure apele independențiloră bulgari şi se provoace o răscoale în ţară. Scopulă acesta l’a ajunsă trimisulă rusescă cu ajutorulă agenţiloră sei şi a Zancoviştiloră. Telegrafulă ne anunţă, că Mercurea trecută a isbucnită în oraşulă Burgas din Rumelia o­­rientală o revoluţiune sub conducerea aceloraşi conjuraţi, cari au încercată se omoare pe prin­­ţulă Alexandru în luna lui Maiu a acestui ană. Se mai adauge, că bande muntenegrene sub con­ducerea unui căpitană rusescă au ocupată ora­şulă şi că revoluţiunea a fostă pregătită şi în­scenată de consululă rusescă de acolo. Intr’ună momentă, când agenţii diplomatici ai Rusiei strigă în gura mare, că supuşii ruşi în Bulgaria sunt­­reu tractaţi şi când pentru pre­­tinsulă loră scută au fostă trimise la Varna chiar câteva corăbii de resboiu, într’ună asemenea mo­mentă aceşti drăgălaşi supuşi n’au altă treaba mai priincioasa, decâtă a înscena revoluţiuni în ţară ! Negreşită că generalulă Kaulbars va pretinde ca şi rebeliloră dela Burgas să nu li se causeze vr’o neplăcere, ci regenţa să le mulţumască încă, că au fostă atâta de buni a turbura liniştea pacî­­niciloră cetăţeni bulgari şi rumelioţi. Putemă să ne esplicămă în asemeni împre­jurări panica cea mare ce a produs’o între re­­presentanţii bulgari dela Tîrnova vestea neaş­teptată dela Burgas. Ei au înţelesă pe deplină critica situaţiune, ce i s’a creată guvernului bulgară prin aceea, că i se interzice de a pe­depsi pe culpabili, când aceştia lucră în favoarea politicei rusesci. Dar voră fi înţelesă representanţi naţiunei bulgare încă şi mai multă din faptulă dela Bur­gas. Se voră fi convinsă adecă, că Rusia este hotărîtă de a procede la ocuparea militară a Bulgariei şi că a avută lipsă de-o mică revolu­ţiune spre a avea ună motivă pentru viitoarea sa acţiune, care poate să aibă de scapă ori şi ce, numai garantarea libertăţii şi a independenţei Bulgariei nu. Presupunerile noastre, că Rusia va exploata situaţiunea de faţă favorabilă pentru densa şi slăbiciunea celorlalte puteri, se adeverescă. O incurageaza și încrederea, poate prea mare, ce o are în forțele sale militare. ţ)iarulii diplomației rusesci „Le Nord“ din Bruxela­­jise într’una din­­jilele trecute despre puterea militară a Rusiei între altele: „Armata ruseasca este a­ fi mai numeroasa, deci nu mai tare, decum a fostă vr’odată una din armatele ei, cari au făcută multă treabá. Așa stă lu­­crulă astăzi. Și încâtă pentru viitoră, esistă în­tre domnitorulă, armata și poporulă Rusiei ună felă de tractată istorică, în puterea căruia ori­ce armată inimică, care ar vrea să înainteze pană în inima Rusiei, nu s’ar mai întoarce din Rusia. Aceasta este o tradiţiune naţională dela Carolă al­ XH-lea şi Napoleon I. Dea cerinlă, ca Ru­sia să n’aibă niciodată ocasiune de a reînoi a­­căstă tradiţiune!“ Prin cuvintele de mai sus, Ruşii declară indirectă, că nu le e teama de oposiţiunea Euro­pei, şi se pare, că de acestă sentimentă se con­ducă şi atâl în Bulgaria. Noul­e evenimente din Bulgaria se iviră tocmai la începutul­ sesiunei delegaţiunilor­. Se asigură că contele Kalnoky ar fi declarată în conferinţele preliminare, că situaţiunea e forte cri­tică. Preşedintele celor­ două delegaţiuni Ludo­­vică Tisza şi Smolka au accentuată asemenea în discursurile lor­ de deschidere, că grelele rapor­turi din afară, precum au începută să se des­­făşure, suntă de natură a deştepta o serioasă ne­linişte şi îndoială în susţinerea păcii. Nimeni nu poate prevedea a f fi ce ne mai potă aduce ciflele următoare, dar simțimă cu toții că lucrurile au ajunsă la ună punctă decisivă: Pressa și bugeturii Ungariei. Nici ună­­fiară din Austria nu e, care să nu cri­tice politica financiară a guvernului unguresc. „Fremdenblatt“, ca fotă oficiosă, caută a mai slăbi puțină reaua impresiune ce a produs’o bugetulu Ungariei,­­ficăndă, că deficitulu nu va ajunge acolo, ca se sdrun­­cine creditule ungara. Cu toate astea, contele Szapary va dovedi, că e financiaro buna numai atunci când va aduce în armonia preliminarulu cu cheltuelile efective. »Die Presse“ (fice, că starea financelară Ungariei s’a înreutăţită ce privesce bugetulu cheltuelilor­. Ţinendă seama de problema ce şi-a pus'o statule ungara cu pri­vire la starea culturală şi economică, foarte multu negli­­geate, ne îndreptăţesce a crede, că cheltuelile se vor­ spori şi în viitor­, pe când veniturile nu se pot­ spori mult. Nici dările directe, nici cele indirecte nu se mai potu mări, atâta de încordată e puterea de contribuţiă a poporului. Agricultura se află într’o stare miserabilă, industria nu dă resultate proporţional cu jertfele ce se aducü pentru susținerea ei. »Deutsche Zeitung« (fice, că dela 1870 incóce Un­garia are unu minus generală, de 700 milioane. Oposiția din parlamentulü ungarü a acusatu adeseori pe minis­­trulü de finanțe, că acopere cu unu vélü bugetul d espusü de densulți. Acusafiunea e îndreptățită, deca tinemu seama de preliminarele anilor­ trecuți și de resultatele faptice ale economiei financiare. Totu așa de adevăratu e, că actualulă preliminară ala ministrului de finance Szapary va fi întrecută cu ună deficită de multe mi­lioane. »Wiener Alig. Zeitung“ (fice, că deca ne aducem­ aminte de teoria preliminarielor, în Ungaria, care nu se potrivesce cu praxa; că în cursulu anului s’a votatu una credită suplimentare pentru căile ferate ale statului a­­próape așa de mare ca deficitulu anului viitoru; că sta­­tulă ungară a făcută în cei 20 de ani ai independenții sale 1 miliardă și 300 milioane fi. datorii; că după cum stau lucrurile acum, perspectiva echilibrării financelor­ ungare e forte departe, atunci trebue să recunoascem­ că starea financiară a Ungariei e foarte critică. In prima bețiă a tenerului stat. Maghiarii se îmbuhfiau cu pla­nuri de reorganisare, genii financiari eșiau din pomenia ca bureții după ploaia, economia statului s’a întocmită dupe pretențiunî fantastice de mare putere. Era o pa­siune naivă d’a se face datorii. A­ fi s’au schimbată lu­crurile. Veselia cu care se făceau datorii s’a schimbatu în tristeța cu care se plătesc­ interesele. Trebue să ’i se deschidă ochii și celui mai hotarica isovinistO, să se decidă a lapeda cea din urmă rămășiţă a vechiului sanc­­vinism­ și a aduce în armoniă debitulă cu creditulă, pănă ce încă n’a copleşită greutatea datoriilor, puterea de con­­tribuţiune a poporului. »Wiener Tagblatt* dice, că mărimea deficitului pare înspăimăntătore şi e naturală lucru, că espunerea conte­lui Szapary a produsă ună efectă deprimătorii. Ungaria a luatu asupra sa sarcine ce nu le pote suporta, fără să-i cresca datoriile din anu în anu. Iotă mai grea de­vine regularea ănanceloru statului, cu câtă generațiunea viitoare o ’ncarcă guvernulu cu datorii şi nu pătrunde bine situațiunea. „Neues Wiener Tagblatt“, ţinendă sămă de defici­tulu de 10 milioane ala ministrului austriacă de finance Dunajevski şi de cele de 22 milioane ale ministrului de finance ungurescu Szapary, apoi de misiunile de rentă pentru acoperire de deficite în ambele părţi, şi de îm­­prumutul­ ungara anunţată pentru dotarea casselor­, a­­tunci va fi nevoiă a se aducă pe piaţa de bani rentă nouă în sumă de 70—80 milioane E de dorită, ca mi­niştri noştri să nu aprecieze falsă creditură austro-ungară şi contele Szapary să nu judece uşurelă starea financiară a Ungariei, care formeza punctula­celă negru în regi­­mul­ d-lui Tisza. Foile unguresc! critică totă aşa de aspru starea fi­nanciară a Ungariei, deşi foile bugetivore se incérca din răsputeri se mai slabéscá loviturile aspre şi îndreptăţite ale foilor­ oposiţionale. Acestea aducă aminte d-lui Tisza vestitulă său discursă dela 3 Februarie 1875, in care actualul­ ministru-preşedinte atribuia răsturnarea cabine­tului deakistă miseriei financiare. „Neues Pester Journal« scrie: Considerândă insem­­natula fapta, că venitele statului chiar în anul­ 1885 arată încă unu plus de 7.603.000 fl , acea politică finan­ciară, care n’a putută să susţină nici macara status quo financiară, apare încă şi mai incapabilă. Din încheierea socotelelor, pe anul­ 1885 ne convingem­, că decadinţa ivită în financele statului nostru nu era o necesitate, ci a fostă provocată prin uşurinţa şi lipsa de gândire a a­­celora, a căroră consciinţă o apasă marile credite su­plimentare ! Bismarck şi Beust. „Schwab. Mercur scrie: N’au putută esista două naturi mai diferite decâtă aceste două: Bismarck şi Beust, uriaşulă ce calcă cu paşu sigura şi ţiparulă ce se furişăză lunecându. Două epoce de artă de bărbată de stată stat­ au faţă’n faţă şi s’au combătută, timpulu vechiu şi nou. Să se cităscă în Poschinger o depeşă a lui Bismark: tot­ula realistică, ageră şi spusa pe faţă, lovindu ţelulă, scrierea lucru se­cundară, avendu în vedere acţiunea, şi cu toate astea măestria şi în formă, precum o isvoresce ea tocmai din­­tr’o natură absolută plină de spiritu; la Beust, numai autorulu «spirituală“ , care scrie înaintea oglindei, îşî gustă însuşi rândurile, scie să dea totului o întorsătură, împrăştie cernăla cu abundanţă, pentru ca în fondă să spună puţină: Viaţa şî-a dus’o şi Beust la o mândră înălţime, ca cancelară ală unui mare imperiu; fiulă funcţionarului saxonă a dus’o departe, dar în fond e o [carieră greşită" care acumă e încheiată: ună şiră de perderî, perderî is­torice, în care a fostă încurcată şi pe care elă le-a ajutată să se ivăscă. SOIRILE DILEI. In afacerea incidentului întâmplată mai astă­ăină la gimnasiulă romano-catolică de aici, studentulă elimi­nată Georgiu Bokor intentase procesă contra profeso­rului de la gimnasiulă superioră Ştefană Czinege cerendă satisfacţiune pentru ofensă corporală, vătămare de onoare şi restricţiunea libertăţii individuale, ci contra directore­­lui scolastică Francisco Vargyasi pentru că a cerută pe­depsirea studentului. Causa s’a pertractată la tribuna­­lulă din Braşov , în­­fina de 3 Noemvre. In loculă a­­cusatului s’a înfăţişată la tribunală tatălă său Ioană Bo­kor împreună cu d. advocată Ioană Lengeră, or profesorulă Czinege şi directorulă Vargyasi au avută lângă sine ca representantă pe d. advocată Dr. Vaj­na După cetirea acasei, profesorulă Czinege năgă, că elă ar fi bătută pe studentulă eliminată Georgiu Bokor, ad­­miţăndă numai atâta, că »şî-a pusă mâna stângă pe gura studentului« ca să tacă, de asemenea negasi aceea, că pe studentă l’ar fi oprită în drumulă său spre casă, reîntorcăndu-lă în scolă din curtea gimnasiului; admite însă, că din clasă nu l’a lăsată să ăsă afară, pentru ca­­să lă potă da pe mâna poliţiştilor­, cari deja se aştep­tau să sosăscă. Pentru constatarea adevărului judele a dispuse ascultarea de martori. Acusatură s’a provocată la martori mai vărtaşă din corpură profesorală, pe când acusatorulă la studenţi. Directorulă Vargyasi îşi ţine de corectă procederea sa, respective deţinerea studentu­lui eliminată. D-lă advocată Lengeră ca representantă ală acusatorului, susţine că studentul, prin decretarea

Next