Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1886 (Anul 49, nr. 145-292)

1886-10-28 / nr. 242

GAZETA TRANSILVANIEI. B. Luni, Marţi 28 Octomvre (9 Noemvre.) 1886. REDACŢIENEA ŞI ADMINISTRAŢIENEA BRAŞOVC, piaţa mare Nr. 22. ,GAZETA“ IESE ÎN FIECARE DI. Pe unu ane 12 fior., pe şase luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. România şi străinătate. Pe ane 40 fr., pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 franci. ANULU XLIX. SE PRENUMERA: la poşte, la librării şi pe la doi. corespondenţi. ANUNCIURILE: O seriă garmonda 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicat Săritori nefrancate nu as primeaoă. — ■anuiorlpte nu te retrimit!!. Braşovft, 27 Octomvre 1886. In bugetul ministerului de interne pe anulu 1887 vedemu figurându una credită suplimentară, cu care să-și acopere d. Tisza cheltuelile ce le-a avută cu sporirea gendarmeriei. Când ministrulă de interne Tisza a eșită la ivélá cu planulă d’a face acéstá sporire, a motivat’o cicemdă că e imperiosă cerută de necesitatea de a se da o mai mare garanţiă libertăţii şi siguranţii cetăţenilor. D-lă Tisza şi-a îmulţită gendarmeria încă în acestă ană şi negreşită că cetăţenii erau în dreptă să se aştepte, ca în adevără să mai răsufle puţinteii! crezendu-se puşi la adăpostură organelor siguranţei publice, pe care ministrulă de interne a găsită cu cale să le sporăscă în contură contribuabililor. Era în dreptă fiecare să se aştepte, ca hoţiile, spargerile, atentatele la libertatea şi la viaţa cetăţenilor, să mai înceteze şi cei ce le comită să se mai rărăscă. Nimică din tote acestea nu vedem. Din contră se pare că cu sporirea gendarmeriei a crescută şi nesiguranţa publică. Nu arareori cetimă, că în cutare comitată poporaţiunea e îngrozită de desele furturi de vite, într’altulă poporaţiunea e cuprinsă de spaimă de nenumăratele spargeri şi ărăşi într’altulă că drumurile suntă nesigure din causa mulţimei răufăcătoriloră. Şi cu atâta nu e destulă. Trebue să au- simă că chiar gendarmii d-lui Tisza suntă aceia cari pună în periculă libertatea şi viaţa cetăţeniloră. Să reîmprospătămă numai câteva fapte, din cele multe care se facă muşama de cei interesaţi, petrecute în scurtulă timpă dela Septemvre Incoce. In Seghedină e bănuită ună nenorocită de omă că a furată. Gendarmii îlî prindă, îlă închidă într’o cameră, îlă bată pănă celă învineţescă, îi smulgă unghiele dela piciore, îlă spânzură cu picioarele de grindă şi, după ce-i tarna şi vitriolă în trupă, îlă lasă în acâstă posiţiune o nopte întregă. Acestă faptă îlă istorisesce „Szegedi Napló“ şi e constatată cu marturî chiar de judecătoria. Şi pentru asemenea torturi, despre care „Ellenzék“ zice că nici gâţii inchisiţiunei spaniole nu le comiteau. gendarmii torturători suntă pedepsiţi cu şapte 4 de arestă de casarmă! Intr’o localitate a comitatului Vesprimului ună bietă omă e bătută de gendarmi aşa de rău, încâtă rămâne lungită la pămentă aproape mortă. In comuna Kis-Viszallas ună gendarmă descarcă puşca într’ună sărmană economă şi-lă omorî. In comuna Diviciori unui nenorocită bănuită de iurtă gendarmii îi smulgă din rădăcină unghia dela ună degetă, ca să-lă silăscă a face mărturisiri. Aceste fapte ale pandurilor d-lui Tisza ni le comunică „Egyetértés“, „Ellenzék“ şi „Veszp. Függ. Hírlap. “ In comuna Şimonă din Brand, ună bietă omă e bătută aşa de rău cu sabia peste mâni de ună gendarmă, încâtă cu putinţă e să nu mai potă munci; nemulţămită cu atâta, gendarmulă îşi aduce doi tovarăşi, îlă mai bată şi aceştia, şi punându-lă ca p’o vită pe două lemne, fiindă că nu-lă mai ţineau piciorele şi abia mai sufla de bătută ce era şi din causa scurgerei sângelui, îlă ducă şi-lă aruncă în arestă. Acestă faptă ni l’a comunicată ună martoră oculară. In comuna Bavanistie din comitatul Timişdrei gendarmii, la ordinulă şefului loră, pună în lanţuri pe doi tineri şi împuşcă în ei ca în nisce câni, omorândă pe unulă dintr’enşii, după ce’i străpunseseră de mai multe ori cu baioneta. Acestă faptă ni l’a făcută cunoscută „Banater Post“, „Pester Lloyd“ și alte foi unguresc!. In comuna Dergea din comitatul Solnocă- Doboca doi tineri bănuiți de furtă ajungă pe mânile gendarmilor; celă mai mare dintre acei doi tineri e bătută pănă la sânge și apoi spân- durată de grindă în fața a o mulțime de oamendin comună; celălaltă tinera e bătută și elă precum și tatâid celui dintâiu, fiindă că a îndrăsnită să cară ertare pentru fiulă său. Victimele suntă puse apoi în lanţuri şi escortate la Gherla, unde judecătoria constată că suntă nevinovaţi. Celă mai rău torturată nu se scie decâ își va mai veni în fire. Acestă faptă ni s’a comunicată de ună martoră oculară. Nu mai citămă şi alte acte de sălbatăciă comise de gendarmii d-lui Tisza, destulă că mai pretutindenea, unde gendarmii au intervenită în vr’o afacere, s’a constatată de cătră judecătorii, că nenorociţii cari au căzută în mânile lord au fostă constrînşi prin torturi a face mărturisiri chiară contrare adevărului. Numai aşa ne putem esplica o ordonanţă a ministrului de justiţia, prin care învită judecătoriile ca, înainte de pertractarea finală, să cerceteze, dăcă cei ce au să fie judecaţi nu au fost torturaţi de gendarmi şi astfel constrînşi la mărturisiri false. Luat’a şi d-la Tisza, şefulă gendarmeriei ca ministru de interne, vr’o măsură spre a pune capătă acestei stări de lucruri, care merită a figura în analele inchisiţiunei evului mediu ? N’amă auzită, n’amă văzută şi n’amă cetită nimică. N’a găsită d. Tisza pănă acum în arsenalulă său ce ordonanţe nici una, pentru ca să înfrâneze başibuzuciile organelor, numite în derisiune soiululă libertăţii şi siguranţei cetăţeniloră. Decă d-lă Tisza crede, că prin terorismă se pune capătă releloră şi se asigură libertatea, averea şi viaţa cetăţeniloră, se înşălă amară. Nu prin brutalităţi şi torturi îşi câştigă organele siguranţei publice respectulă de care trebue să se bucure, deci e vorba ca misiunea loră să fiă încununată de succesă. Omulă e ca şi fiera, cu câtă îlă chinuesci mai multă,cu atâtă mai încânită devine, şi cu câtă îlă tractezi mai blândă, cu atâtă mai bună se face. D-lu Tisza scie fără nici ună scrupulă a înlătură prin ordonanţe legile sancţionate. Să nu potă oare pune capătă unoră acte, nedemne de secululă nostru, totă printr’o asemenea ordonanţă ? Voesce ministrulă de interne să fiă considerată ca complice la actele de barbaria ale gendarmilor săi? Atârnă de şefulă guvernului ungurescă să se evite încă de timpuriu consecinţele triste ale unei asemenea stări de lucruri. E în interesulă liniştei şi siguranţei publice să înceteze terorismulă şi gendarmeria să fiă în adevără scutură cetăţeniloră, or nu o instituţiune de sbirî. Delegaţiunile. In 4 Noemvre s’au începută în Pesta şedinţele de deschidere a delegaţiuniloră. Delegaţiunea austriacă şl-a alesă pe Dr. Smolka preşedinte, care, în discursulă său de deschidere, e'se între altele. »Nu e îndoială, că de astădată delegațiunea are o grea problemă, d’a revolta o afacere ce trage greu în cumpănă. Bună secretă publică, care va justifica preliminariilă (bugetului comună), presentată de guvernă, pentru întâmpinarea cheltuelilor, în plus ce se ceră în contură administraţiei de resboiu. Acesta e o împrejurare, care, în faţa încordatei puteri de contribuţie a cetăţenilor, pretinde cea mai seriosă atenţiune şi cea mai fundamentală esaminare din partea delegaţiunei: înţelepciunea Maiestăţii Sale, a prea graţiosului nostru împărată şi domnă, ne asolută păstra pacea pănă în acăstă oră, în cele mai grele împrejurări (aplause). Dar oare se va putea susţine pacea şi pentru celă mai apropiată viitoră ? O întrebare, care în faţa grelelor raporturi esterne, precum au începută să se desfăşure, e de natură a deştepta o seriosă nelinişte. Sunt convinsă, că tocmai acum, în faţa încurcăturiloră, şi încă în mesură mai mare delegaţiunea trebue se facă totă posibilul ei, ca se pună pe Austro-Ungaria în posiţiune, d’a lua în consiliulu puteriloră posiţiunea ce i se cuvine şi care’i oferă respectă (bravo!), o posiţiune, care dinainte eschide faptului că vocea Austro- Ungariei n'ar putea fi ascultată, o posiţiune, care dă a cunosce, că credinciosele popoare ale Austro-Ungariei sunt o firmă decise a susţinea neştirbită posiţiunea de putere ce i se cuvine monarhiei şi a apăra cu toate mijloacele, şi dăcă nu se pote altfelă, chiar cu ultima raţie. „In faţa nentreruptelor şi colosalelor, înarmări ale puterilor, în faţa grabei cu care aceste puteri să silescă a’şi procura arme covârşitore, în faţa situaţiunei ce s’a desvoltată în timpulă din urmă, trebue să se întrebuinţeze totă ce’i poate oferi monarhiei putinţa d’a-şi promova posiţiunea sa de putere. Nu putem refusa bravei nóastre armate comune aceea ce o poate pune în stare d’a-şi împlini perfectă chemarea sa şi in viitoră. Dar cu toate astea atârnă de chibzuinţă delegaţiunei, considerândă situaţiunea strimtorată a contribuabililor, d’a lua măsura potrivită cu privire la mărimea sumei ce se cere. Sunt convinsă, că delegaţiunea va resolva acăstă grea problemă, aşa ca să corăspundă şi intenţiunilor bine voitore ale prea graţiosului nostru împărată şi domn«. (Trăiască Maiestatea Sa !) Delegaţiunea ungară şi’a alesă pe contele Ludovică Tisza preşedinte, care dise, în discursulă său de deschidere, între altele : »Evenimentele politice ivite în cursul acestui ană în peninsula balcanică, care neliniştescă azi şi alte cercuri, inpună delegaţiunei, cu fără critica stare financiară, mai multă ca la alte ocasiuni două lucruri ca o datoriă deosebită. Antâiu, să se silăscă a’şi procura o icona câtă se poate de clară despre raporturile internaţionale ale monarhiei şi în genere despre situaţiunea, spre a se convinge dăcă direcţiunea politică esternă a monarhiei e corespuncjătóre şi dăcă se şi face totă, ca să se aducă a valoare direcţiunea corăspundătore. Sunt convinsă, că ministerul de esterne nu va întâia a da delegaţiunei lămuriri. Al doilea, delegaţiunea are datoria d’a îngriji, ca puterea armată a monarhiei să fiă de aceeaşi valoare cu ale celorlalte mari puteri. Nimenea nu simte mai bine ca mine, ce ’nsemnă că a aduce,in aceste critice raporturi financiare, jertfe nouă şi ărăşi nouă pentru armată, dar suntemă nevoiţi să le aducemă. Popoarele monarhiei, și în primulă locă !poate că tocmai cetățenii statului ungară, accentuează cu hotărîre — și acăsta cu dreptă — că nutrebue să se renunțe la importantele interese ale monarhiei în Orienia cu nici unu preț, nici chiară pentru a se evita o ciocnire cu armele. Speră însă, că o politică esternă energică va putea apără şi interesele monarhiei şi pacea internaţională. Acesta se poate face avândă şi o armată corespunzetoare, bine înarmată, cu consciinţă de sine. Scimă că mari jertfe cere o tulburare momentană a păcii internaţionale, de o mare mobilisare, chiar dăcă nu se’ntâmplă ciocnirea. Dar aceste jertfe trebue să le aducemă cu atâtă mai curendu, cu câtă — cerulă să ferăscă monarhia — în adeveru o ciocnire cu armele ar fi în perspectivă. Credă deci, că delegaţiunea esaminândă strictă preliminaruilă bugetului comună, nu va trece cu vederea, că trebue să se îngrijăscă de mijloacele necesare pentru a face ca armata să fie perfectă gata de luptă. Pentru a afla adevărata cale, ne va servi ca stea conducătore esemplulă domnului şi regelui nostru, a cărui cunoscută cruţare şi neobosită activitate e continuu îndreptată spre fericirea popoarelor sale şi spre scutură intereselor loră.« (Trăiăscă regele!) Amândouă aceste discursuri au făcută să tresară delegaţii, auzindă de seriositatea criticei situaţiuni din afară.