Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1887 (Anul 50, nr. 1-141)

1887-04-08 / nr. 77

Nr. 77. GAZETA TRANSILVANIEI. singurii și eventualii se va adresa prin­cipelui de Battenberg. SOIRILE PILEI. Are de gândă biroul­ clubului electoralo română din Brașov, să convoace o adunare a tuturor­ alegăto­­rilor­ noștri din comitat, și când? Orî voiesce se amâne lucrul­ la calendele grecesc. Ceremă grabnicii răspunsă. —x— Festivitate în Braşovu în onoarea episcopului Po­­pasu. Cu ocasiunea jubileului de 50 ani ai Preoţiei Ilustrităţii sale D-lui loana Popasu, Episcopul­ Caran­­sebeşului, Biserica sf. Nicolae din Braşovu, unde şi-a începută pentru prima dată cariera de paroch, aranjezat o festivitate în onoarea ilustrității sale în urmatorul­ pro­gramă : 1) Duminecă în 12 Aprilie a. c. la 9 ore a. m. serviciu divină în Biserica sf. Nicolae din Prundă, după care va urma o cuvântare ocasională de paro­­chulă V. Sfetea. 2) La KB/a ore a. m. se va aduce m­ă bradă de cătră juni, care după sfinţirea apei se va planta în curtea bisericei susnumite şi va purta numele ilustrităţii sale. 3) Seara la 7*/s­pre musica va face „Reverb" prin uliţa Furcaii şi va trece peste Prundă şi prin uliţa mare şi se va opri înaintea Gimnasiului mare iluminată, unde va face serenadă dela 8—10 ore seara. Aci se va fine și o vorbire festivă de A. Vlaicu prof. com. 4) Luni 13 Aprilie a. c. la 9 ore a. m­. serviciu divină în Biserica sf. Nicolae din Prund, la care vor­ asista toți școlarii români din Brașov, dela toate școalele și parochiile împreună cu corpură didactică. După ser­­viciulă divină Dl. prof. Dr. V. Glodariu­­va ţinu o cu­vântare în Biserică. — Comitetulă arangiatoru. Hotărîrea tablei r. sosită la 13 Aprilie n. în afa­cerea Juniloră, cari fuseseră urmăriţi şi condamnaţi de judecătoria de cercă şi de tribunalulă de aci pentru pur­tarea pand­icelor­ tricolore la Paştile din anul­ trecuta, anulază amândouă sentinţele judecătoriilor­ de aci şi a­­visază acastă afacere competinţei autorităţii politice, de­­oarece fapta ponibilă comisă nu cade sub disposiţiunea legei de contravenţiuni (transgresiuni) (art. de lege XL, 1879, § 36), ci formază numai o contravenţiune a ordi­­naţiunei ministeriale Nr. 62.693/1885 şi contravenţiunile de ordinaţiuni ministeriale se cuvină înaintea forului au­torităţii politice. —x— Sfintele sărbători ale Paştelor, te­am­ă petrecută cu zăpadă. A ninsă Duminecă,­­Luni şi puţină şi Marţî. —x— Cetimă în „Epoca“: „Pe când o telegramă din Mehadia ne aducea joi ştirea că M. S. Regina Româ­niei este aşteptată acolo, unde va merge să visiteze pe M. S. ImperăUsa Austriei, în Bucureşti circulă sgomo­­tulă că, din contră, M. S. I şi R. va face o visită la curtea română, după terminarea curei ce urmază acum la Lehadia. Spre a primi acâstă visită MM. II. Regele şi Regina României îşi vor­ strămuta residente la Si­naia*. —x— Comisiunea pentru rregularea graniţelor­ dintre Ardeală şi România şî-a terminata — precum se scrie — lucrările şi a semnată la 15 Aprilie n. în Viena ună protocolă voluminosă, care se va semna de ministrulă de esterne din Bucurescî şi de cela din Viena. Inarti­­cularea acestui actă probabilă că se va face la toamna, după ce se vor­ presenta respectivele proiecte de lege din dieta din Pesta şi în parlamentulă din Bucurescî. —x— „Cooperatorulă română“, vorbindă într’ună articula din numărulă mai nou ală său despre cestiunea incheiă­­rei convenţiei comerciale, arată că nu multă are să-i pese României, dacă se va incheia ori nu convenţia comer­cială cu Austro-Ungaria, pentrucă statisticile publicate probază, că pagubele ce le-a suferita România in de­­cursulă răsboiului vamală suntă neînsemnate şi că şi a­­cestea din 4* in 4* se împuţinază, de-orece esportaţiunea României şî-a luată [direcţiune spre alte state şi încă cu bună succesă. Neînţelegerile cu Austro-Ungaria -­­(fice „Cooperat, rom.“ — nu numai că nu potă i să ru­ineze, dar nu potă nici chiară să împedece desvoltarea şi prosperitatea economică a României, ceea ce se vede din împrejurarea, că proprietăţile statului au fostă aren­date în primăvară acâsta pre ună nou periodă și pre­ţurile esarendărei, pe lângă totă crisa vamală, s’au ur­cată cu 50 la sută mai multă ca in anulă trecută. Ună tarifă autonomă bine chibzuita, 4'ce numitură diară, pote ar fi pentru România mai convenabilă ca orî ce tractată de comerciu. Cu toate acestea din punctul­ de vedere economică şi chiar politică ală ambelor­ ţări, doresce încheiarea convenţiunei comerciale cu Austro-Ungaria dar nu provisoriă, ci definitivă. Cu începutul­ anului şcolară viitoră se va întro­duce limba latină de­o­camdată în urmatoarele scóle re­ale unguresci: în cele din Pesta, Pojană, Seghedină, Cașovia, Timișora, Arade, Cincî-Biserici, Oedenburg și Oradea-mare. —x— • După cum se comunică din Zarandu, se vorbesce că faimosulă notară Baternay Atila, care a fostă acusată pentru defraudări­eși suspendată, va fi reintregată în notariatură Criscioră, dacă va solvi 1000 fl., ce i-a luat dela diferite comune, tată românesc!, în modă ilegală, și 300 fl. pedapsă. De se va adeveri schrea,­­vomă avèa o dovadă mai multă, că Maghiarului totul­ îi e permisă fără târnă de a fi înfierată de lege. —x— In filele acestea mai multe servitoare secuence din Ciucu au fostă găsite cu pașaporte streine, cu care vo­iau să trecă în România. La interogatoriu o fată de 16 anî susținea că e de 32, or tovarășa ei, de celă mult 17 anî, susținea, că e de 25, precum era trecută etatea în paşaporte. Servitoarele vor­ fi negreşită pedepsite. A mai „pricopsită“ ministrulă Ii efort pe preoţii gr. or. Ştefană Popă, Lad. Ande şi Pant. Popă cu câte 50 fl. —x— In noaptea de Sâmbătă spre Duminecă nisce făp­tuitor! necunoscuţi au intrată în sinagoga evrească din Deşiu, au desfăcută sicriulă în care se aflau cele cinci cărţi ale lui Moise numite „ Thora“ şi au furată decora­­ţiunile de arginta ale acesteia. Au dusă cu sine trei re­pertorii de argintă masivă şi două table, pe care afară de inscripţia evrească se aflau săpate şi literele H. Z. şi care asemenea erau de argintă masivă. Făptuitorii suntă pănă în timpulă acesta necunoscuţi. Poliţia din Deşiu e de părere, că făptuitorii au fostă nisce evrei cerşitorî. —x— Din fabrica de sticlă a contelui Mikes din Brisadă au fostă transportate de curândă în Bucurescî mari can­tităţi de obiecte de sticlă. —x— Comitatulă Hunedoarei a solvită în darea directă a statului pe luna lui Martie a. c. 41,699 fl. 98 cr., adecă mai multa cu 14,789 fl. 78 cr. ca în Martie anulă tre­cută. Totă în luna Martie comitatulă acesta a solvită în darea militară 555 (1., mai puţină cu 266 fl. ca în Martie din anulă trecuta. —x— Teatru ungurescu. Astă-soră se va juca pentru a dona oră marea operată]în trei acte „Baronulă țigană“. Rolurile vor­ fi schimbate De ale scelei. Ținutulu Năseudului, Aprilie 1887. Prima filială a reuniunei invățătoresci „Mariane“ din fostulă districtă ală Nasăudului şî-a ţinută adunarea sa, ăstă timpă, în Năsăudă la 26 Martie, esecutândă ur­­mătorea programă: La 7 Va ore a. m. parastasă celebrată de preoţii Ioană Nescuţă şi Ioană Macaveiu, în biserica gr. cat. lo­cală, pentru odihna sufletului fostului preşedinte ală acestei filiale, Cosma Anca. După aceea întrunindu-se membrii presenţi în sala de desemnă, vice-preşedintele Ioane Jarda deschide şedinţa prin ună căldurosă „bine aţî venită". S’a decisă apoi a se face critica prelegerilor­ şi tracta­­telor ă s’a şi trecută în sala clasei I a şcelei fundaţionale de băieţi, unde s’au ţinută următorele prelegeri practice cu ună numără forte frumosă de copii şi în presenţa unei alese cununi de ospeţi, şi anume: a. Din înveţămentulă intuitivă : „Găina“, cu şco­larii, din clasa I prin înveţătorul­ Clementă Grivase. b) Din Scriptologiă: Sunetulă şi litera „g“ prin înveţătorulă clasei I-a de băieţi Petru Tofană; c) Din Cântă: „Cân­­teculă străinătăţii* cu şcolarii cl. II. prin învâţătorulă cla­sei luliu Popă; d) Din Limba română : Tractarea poe­­sierei .Cântecă de primăvară*, bucata 105 din legen­­darulă de Basiliu Petri, cu privire la cuprinsă şi formă, cu şcolarii cl. IlI-a prin înveţătorulă clasei aceleia lacobă Popă, şi e) Din Aritmetică: Multiplicaţiunea şi divisiunea intregiloră prin frângeri comune cu şcolarii clasei a IV-a prin înveţătorulă diriginte dela acea scoala Ioane Jarda. La prâmjură ce­a urmată in Otelulă Rahova au participată 35 de inşi, cu care ocasiune s’a ridicată din partea vice-preşedintelui Ioană Jarda m­ă toastă, prin care îşi esprimă simţămintele sale de bucuriă, că adunarea fă norocosa a saluta în mijloculă ei atâţi ăspeţi de bună nume, intre cari directorele administraţiunei fondurilor­ scol, apoi directorele şi profesorii gimnasiului, a cărora presentare arată o interesare deosebită faţă cu mişcările învăţătorescî, cari pună fundamentală acelui edificiu, la cari profesorii rădică păreţii. A toastată apoi directorele administraţiunei fondurilor­ scolastice centrale districtuale Ioană Ciocană, descriindă în colori vii avantagiul­ cultu­rei, la care se poate ajunge numai prin învăţători activi, or pentru importanţa unităţii învăţământului a toastată profesorulă gimnasială G. Bletosă. După ridicarea mesei s’a continuată şedinţa totă în clasa I a şcelei fundaţionale, cetindu-se două tractate teoretice şi adecă: a) Datorinţele bunului învăţătorii ca educatoră, de Iuliu Bugnară învăţ. în Hordou şi b) Des­pre Cântă, ce şi cum e­a se propune în scelele noastre poporale, de Iuliu Popă, făcândă la finea tractatului ur­­mătorea propunere: După ce e o necesitate pentru învă­ţătură şi e în interesul­ păstrării bunului nume ală a­­cestei reuniuni, ca cânturile ce se practică să se refor­meze — ar fi foarte practică, ca învăţătorii din jurul­ Nâsăudului să se adune în anumite adu­ri Năsăudă, or dânsulă se oferă a împărtăşi, în modă grătuită, cu învă­ţător­i cunoscinţele sale musicale, mai necesare pentru ei şi sculele poporale. Adunarea primesce tractatură cu căldură, recunosce necesitatea reformărei cânturilor­, ce se practisază ast­ăzî, pentru aceea, reflectândă la importanța cântului ca dis­ciplină a crescerei, la statul­ directorului fondurilor­ sco­lastice centrali districtuali, se alege o comisiune în per­­soanele lui luliu Popă, Iacobă Popă, Gregoriu Pletosă, Ioană Tanco şi Ioană Gheţe, care va ave­a staturi o programă, că ce cunoscinţe musicale ar fi a se preda învăţătorilor­ din teoriă şi din pracsă, care programă se va înainta biroului reuniunei. Acesta birou se însărcinază a înainta o rugare că- tră onoratură Senată scolastică conf. districtuală spre a binevoi a asigura pentru fie­care învăţătură de pe Valea Someşului diurnă de 1 fl. 50 la ună cursă supletară de cânta în Năsăudă. Când să se încapă acela cursă şi câtă să ţină, se va decide de comisiunea mai susă po­menită în conţelegere cu biroul­ reuniunei. De multă au aşteptată învăţătorii ună astfelă de cursă. Ei o sciu prea bine, că cântură nu şi lă potă însuşi pe cale autodidactică, mai alesă cum stămă as­­tăzî, că din ICO inşi nu sciu de ai afla 5, cari să aibă cunoscinţe musicale basate pe teoriă şi cunoscerea de note. Ne place a crede, că hotărîrea luată astâdată nu va rămâne literă mortil. Tractatură lui luliu Bugnară s’a primită cu căldură din partea adunării, concretându-se comisiunei critisă­­tore spre esaminare şi pronunciarea la şedinţa mai dea­­proape asupra lui precum şi asupra prelegerilor­ practice intrate. In învăţătorii propunători şi adecă în persoanele lui Ioană Jarda, Iacobă Popă şi Petre Tofană a aflată adu­narea şi astădată nisce modele de crescători, cari se ca­­racterisază prin ună esterioră şi ţinută matură simpatică şi prin ună spirită ageră şi profundă, care i-a ridicată la culmea misiunei loră, or în persoanele lui luliu Popă şi Clemente Grivase nisce tineri învăţători pătrunşi a­­dâncă de chiămarea loră sublimă. Fiindă la ordinea 4''e' ?' organisarea biroului se alege cu aclamaţiune de preşedinte Ioană Jarda, oi de secretară Petru Tofană. După cari­tate fiindă timpulă înaintată şi adunarea verendă terminate punctele programei, preşedintele, mulţă­­mindă căldurosă membrilor, pentru interesulă dovedită faţă cu lucrurile reuniunei, în modă respectuosă îşi în­dreptă mulţumita cătră Reverendissimulă domnii vicară Gregoriu Moisilă, care în potriva timpului aspru şi schim­­băciosă şi în potriva adânciloră sale bătrâneţe nu a pre­getată a onora adunarea învăţătorască cu presenţa sa pentru­ că d-sa totdauna a fostă ună părinte îngrijitoră ală învăţătorimei; apoi cătră d-lă directoră ală admi­­nistraţiunei fonduriloră, ală gimnasiului şi cătră toţi, cari au aflată de bine a da o însemnătate mare prin pre­senţa loră şedinţeloră acestei adunări şi apoi dechiară şedinţa de închisă. Nu-i vorbă, oameni de oarecare valoare pedagogică au încungiun la şedinţele reuniunei, însă nu pentru­ că reu­niunea s’ar fi făcută vre-odată nedâmnă de sprijinulă lord. Nu, acâsta reuniune filială, şi cu ea şi cea cen­trală, în modă consoiu înaintază spre scopulă propusă, dovedindă membrii ei totdâuna, că-şi cunoscă chiămarea respectândă pe cei respectabili, dar nesuferinda a se con­duce în modă despotică de nimeni şi ferindă cu mare precauţiune societatea de conducători pedanţi, pătimaşi şi cari, pentru o neînţelegere ori neplăcere privată şi personală abgică momentană, încurcă lucrurile şi descon­sideră corporaţiunea. Oricare omă cu minte sănătasă o scie, că onoarea se câştigă onorândă, respectulă se asecură respectândă, or nicidecum nu desconsiderândă şi afectândă. Avemă convingere firmă, că pănă cândă reuniunea Mariană a învăţătoriloră din fostulă districtă ală Năsău­­dului va fi condusă de bărbați ca aceia, cari o conducă astăzi, pănă atunci ea va înainta cu pași siguri spre scopulă ce și l’a alesă. — Unu membru. — 1887.

Next