Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1887 (Anul 50, nr. 142-288)

1887-10-14 / nr. 226.

Nr. 226. Agio vamalii pe luna Noemvre s’a stabililit cu 241/3 procente. —x— Bisericei calvine i se împuţinâză credincioşii. Bap­tiştii îşî sporescu numerul, mai alesă dintre calvini, de aci mare supărare pe rainistrulă Trefort, care deunăijile a datu o ordonanţă contra baptiştilor, şi acum are de lucru cu baptiştii din Kis-Sz.-Miklos, unde secta are unii numără considerabilii de aderenţi. Aceştia fiindu cons­­trînşî la plata tacselora bisericescî de cătră biserica cal­vină, declară că nu vreu se sciu de calvinismă şi au şi adresată în acesta sensă ministrului Trefort o petiţia. Ministrulă a respins’o, baptiştii au petiţionată la minis­­trul­ de interne, acesta a trimese petiţia Orăşl la cole­­gul­ său dela culte, dela care calvinii aşteptă să o res­pingă din nou. —.— .Pester Lloyd« publică o telegramă din Braşovu, în care se cjice că Duminecă la adunarea generală a hul­­turegyletiştiloru din locă »era sala sfatului plină de celă mai inteligentă publică ală oraşului*. — Trebue că a risă Tăncălău de s’a prăpădită, aşa de bocănă a croit’o în telegramă. Auitî colo, vr’o 30Va de kulturegyletiştî, cei mai mulţi Unguri de ai lui Israilă și de ai lui Avram, se fiă în stare a umple o sală în care încapă sute, plus că suntă »celă mai inteligentă publică­ ală orașului! Ei, apoi se mai cjlcă cineva că nu suntă »nesdraveni« ca’n poveste! Der vorbă se fiă, măi Rumânico, banche­­tulu de seara a fostă ce a fostă. —x — Trenulu, care mergea la 18 Octomvre n. dela Caşiu la Bistriţa, trecu între staţiunile Bistriţa şi Sereţelu peste doi cai, cari fură rupţi în bucăţi. Vagonulă de lângă maşină detaliu. Altă nenorocire nu s'a întâmplată. —x— La 13 Octomvre n. s’a descărcată peste Reşiţa mon­tană o furtună violentă cu fulgere şi tunete îngrozitore. De două ori a trăsnită, pricinuindă pagube mari bisericei gr. or., căreia i-a sfârâmată pragulă uşei şi i-a făcută brazde şi găuri mari în şese locuri ale Ridului din afară, or înăuntru, unde trăsne­ulă a intrată pe fereastr­­a stri­cată mai multe obiecte. —x— Defraudările comise la oficială orfanală din Raab și despre care amă amintită la timpulă seu, se urcă peste 37.000 fl. Defraudatorii principali sunt: Ludwig Zantho cu peste 20,000 fl., Iosef Braun cu peste 11.000 fl. și Franz Horvath cu peste 5000 fl. —x— Crucile cu trei braţe folosite din vechime în bise­rica gr. cat. au fostă timbrate din diferite părţi în tim­pulă din urmă ca simbolă ală schismei şi alipirei la bi­serica ortodoxă rusă. In urma aceasta s’a cerută hotărîrea Curiei, care s’a şi dată în defavorulă crucei cu trei braţe. A mâsurată unei ordinațiunî a^Metropolitului Sembratowicz a publicata acum de curândă, precum se raporteazâ din Lemberg, Episcopul­ rutene din Przemysl Stupnicki o scrisoare pastorală, în care se face cunoscută decisiunea, aprobată de Papa, luată insă de congregatio 2»'o negotiis ritus orientalis şi se interlace strictă aşezarea de ai­i înainte­a crucei cu trei braţe în locuri publice. Episco­pulă ameninţă pe preoţii gr. cal. cu pedepse sim­ilare pentru casulă când s’ar lucra contra disposiţiunei Papei, ală cărei scopă a­lă critica e espresă interzisă atâtă preoţiloră câtă şi laiciloră. — x— Direcţiunea din Oluşiu a domenieloru statului se va desfiinţa cu Ziua de 1 Ianuarie 1888 şi afacerile ei se voră încredinţa direcţiunei forestiere din Gluşiu. Aceasta mesura de economia e motivată cu aceea, că direcţiunea domenieloră avea să administreze numai domenie şi re­­galie mai mici, ceea ce uşoră poate administra şi direc­ţiunea forestieră. Femeia Emilia Popovicî din Eşelniţa, în Rmată, a născută trei copii gemeni unulă după altuia. Mama şi copii sunt­ sănătoşi şi în stare normală, scrie „Foia Diecesană*. —x— Generalulă francesă Caffarel, care a comisă înșelă­torii cu decorațiunile și despre arestarea căruia la tim­pulă seu ni se telegrafiase, fii ștersă din listele armatei, dar în considerația servicieloră sale făcute în campaniă, i s’a decretată o pensiune anuală de 8000 franci. Acum câte­va scrisorile și­­ pachetele oficiului postale Kolos-Nema espedate la Gönyö, au cădută toate în apă la trecerea Dunărei, din nebăgarea de seama a curierului^postală. Pănă acum nimică nu s’a scos și din espedițiă. Raportă polițienescu­. — Fiica­­filerului de aci Ne­culae Vlăsoianu e bănuită că, în absența vecinei ei Pa­­raschiva D. Furnică, care îi încredinţase cheia dela portă şi dela odată, a furată dintr’o ladă închisă suma de 290 fl. In bancnote. Deși horța nega faptulă, a trebuită să fiă considerată ca dovedita fapta și ea predată judecă­toriei competente, fiind­ că tatălă ei a cumpărată de la ună schimbătoră de bani din locă 17 galbeni şi la târgă a făcută mari cumpărări. Cunoscuţii pungaşi Varga György, Boldiszan Mari şi Tréfás Virág au furată la 21 i. c. locuitorului din Szalasajta, Incze András, din care 11 metri de materiă sură de lână și voiră să o vânc­ă unui birtașă din Bra­șovu vechiu. Surprinși de o patrulă de gendarraî, fură arestați și predați judecătoriei. Văcarură ciurdei de vaci din Dârste fu­ atacată alaltaeri de taură, pe care voia să-la­mâne în fabrica de spinii de acolo, și trebui se fiă dusă în spitalulă ci­vilă, fiindă greu rănită. Calfa de brutară de aci Iosifă Papp provocă alaltă­­seră în stare de bețiă ună scandală pe stradă, se opuse patrulei, așa că trebui se fiă dusă in arestă, ca se i se potoleasca sângele. înaintea spitalului civilă s’a găsită o pungă cu bani în ea. Alaltaeri noapte a fostă prinsă în Uliţa lungă din Braşovu-vechia m­ă­cară. Proprietarul­ să se anunţe la poliţie. Ca complectară a scriei poliţienesc­ despre aurulă cumpărată de la doi ţărani şi spre a se evita orice ne­înţelegere, se comunică că cei doi schimbători de bani se numesc: C. Voicu şi I. Neguşă. Furnisare pentru armata c. r. Camera comercială şi industrială din Braşov, aduce la cunoscinţă cercu­­rilor­ interesate, că ministerul­ c. r. de răsboiu a publi­cată concursă cu oferte pe 4­ua 1 Decemvre pentru furnisarea obiectelor­ necesare ce se țină de îmbrăcă­mintea şi de echipamentul­ soldatului. Aceia, cari se intereseaza pentru aceasta furnisare pot­ vedea publicațiunea, însemnarea obiectelor­ de fur­­nisară şi proiectulă de contractă în cancelaria numitei camere de comerţă şi industria. Mulțămită publică. Ilustritatea sa d­­ă baronă Mi­los Baics de Varadia, deputatulă dietală din cerculă Mo­­raviței (Banată) s’a îndurată a dona înainte de aceasta cu câți­va ani pe seama fondului bisericei gr. cat. de aici o sumă de 200 fl. v. a.; or Ilustra Doamna Ioana Baics, vă­­duva fericitului frate ală Ilustrităţii Sale, 100 fl. v. a. Totă Ilustritatea Sa d-lă baronă Milos Baics s’a îndu­rată acum nu de multă a mări fondulă susă numitei bi­serici donândă o sumă de 1000 fl. în aură. Deci dreptă Mulţămită publică. Subnotaţii în numele comisi­­unei bisericesc! gr. pr. rom. din Varadia aducemă prin acesta profundă mulţămită Ilus. Sale D-lui Baronă Mi­­loşiu Ba­­ch de Varadia pentru darulă celă nobilă şi mă­­reţă şi anume: pentru suma de 1000 fl., (ţicemă una milă de florini v. a., ce­a bine-voită a dona pe sema şi în favorulă fondului s. nóastre biserici gr. or. române din locă. Tronură divină să-i lungească firulă vieţii atâtă Ilus. Sale d-lui baronă, câtă şi unicului său fiiu d-lui Michaile, carele îi şi este unica sa mângâiere. El ca de încoronare presenţei noastre mulţămite. Biserica gr. or. cu fii săi ii strigă nobilului generosă: „Să trăiască ilustrulă domnă donatoră şi ilustra sa fa­­miliă la mulţi ani!!« Dea Domnulă Dumneijeu ca acăstă sumă donată din inimă curată şi simţă nobilă se înmul­­ţăscă micuţa avere a strămoşei noastre s. biserici scăpă­tate din causa timpurilor­ şi a altoră împregiurări vi­trege 1 Varadia, în 6 (18 Octomvre 1887. Paulă Mioch, Georgiu Tiunea, pred­ă gr. or. rom. învăţătură gr. or. rom. Posiţia cea mai apropiată de arborulă unde se ţi­nea Ioana la pândă căz­use lui René. Trebue mărturi­sită, elă nu-şî făcea multă bătaiă de capă cu fasanii cari sburau pe lângă elă cu ună sgomotă greu de aripi. A­­dese­orî uita d’a sta într’ajutoră când i se striga : — Ține-te, d-le Magnien! Elă se cugeta la fragmentulă dialogului ce lă au­­cjise în salonă. Sgomotulă ce se lățise în privința înfluinței ce doc­­torulă și-a câştigat-o asupra marchisului, era așa der basată? Și acestă intrigantă conta­­re ca mai încolo să ia de soțiă pe aceasta fată incântătore, pe care René o adora ? Tată reflectândă la aceste, îșî­­Jise că nu ar mai avea răbdare să aștepte încă lungă timpă ; cu ocasiunea cea mai procsimă îi va dechiara Ioanei iubirea sa pen­tru dânsa. .... Ea din parte­ i se părea a fi distrasă. Cul­case la pământă ună fasană şi apoi îşi aşezase puşcu­liţa sprijinind’o d’ună arbore. Privirea-i avea o apa­­rinţă straniă; faţa-i era însufleţită, gura îl suridea.... De sigură că nu se cugeta la scena întreruptă de René. »Cugetă-se ea ore la mine? se întrebă René. Pri­­vesce-me ea are de eliberatorulă ei ? Ghicesce ea are că eu voiescă a o scăpa de acestă tristă locă, de viața po­somorită ce o are lângă acestă fată, a cărui rațiune s’a stinsă?« Pe la patru ore începuse a se însera și era cu neputință a continua vânatulă. Se numărară animalele vânate, erau ca la 40 bucăți pe masă, dintre cari cele mai multe le împușcase bătrânula Fonteilles. Lucruîă fiindă isprăvită, aveau să reîntorcă la castelă; de astă­­dată lui René i succese a se apropia oră­șî de Ioana, care șî predase pușca unuia dintre gardi.ti, și mergea încetinelă, puțintelă înaintea celorlalți. René îi oferi brațulă; ea se răsima de elă, și-șî continuă mersulă, fără a se uita la tineri. — Domnișoră Ioana, Zise ela c­am să-ți spună multe lucruri. — Ah!. . . . suntă interesante aceste lucruri? — Pentru mine suntă de interesulă celă mai vi­tală. Pentru d-ta . . . acesta e chiar ceea­ ce nu stiu încă. — Ei bine, se vedemă, zise ea cu ună tonă des­tulă de indiferentă. — Mai întâiu, d-stră, am să-ți spună, că posiția mea s’a schimbată totalminte, de când avui fericirea a te vedea în Spa........... — Și această schimbare este ea favorabilă ? — Forte favorabilă, fiindcă ea mă scutesce pe vii­toră de orî­ce neliniște, și de presinte mea lasă să fiu fericită. — Nu te înțelegă bine, zise Ioana, întorcându-și drăgălașa privire spre René. — Ei bine, am gredită o avere considerabilă, din grația căreia mă potu acum căsători, luându-mî de fe­­meă p’aceea care o iubescă, dacă și ea mea...........• — Se Z'ce! — observa Ioana cu vocea cam tremu­­rândă, — că fericirea câte­odată se află în căsătoriă. — Despre aceasta sunt convinsă, — replică René cu focă, — când se tracteazi de o căsătoriă din iubire. Domnișdră Ioană, eu sciu că d-ta nu ești fericită........... eu te iubescă, primesci a’mi fi soțiă ? — Eu ? response Ioana oprindu-se pe locă, și de­­venindă așa de palidă, încâtă o puteai observa deși era într’amurgită. Eu a’țî fi soțiă? Ah! e prea târziu........... prea târziu .... Și cu toate acestea poate că ai dreptate... In aceasta ar fi fostă fericirea........... — Cum să fie prea târeziu ? întreba René, care-șî a­­duse îndată aminte că Ioana, în orașul­ Spa, pronun­țase deja aceste cuvinte. — Tăcere! etă­ ne sosiți. — Insă, deca mî-e ertată a te ruga, respunde-mi mai lămurită, lasă-mă ca să-ţi mai vorbescă.... __________ (Va urma.) GAZETA TRANSILVANIEI, spre imitare şi dorindă a persolvi tributală recunoscinţei faţă de Ilustritatea Sa şi de Ilustra domnă, nu putemă întrelăsa, ca atari fapte nobile îndeplinite chiar în aju­­nulă edifi ândei nóastre biserici de aici, a nu le face cu­noscute și m. o. publică, rugândă pe atâtă bunulă Dum­­nezeu ca aceste fapte nobile se se recompenseze din a­­bundanță, er nouă la începerea edificărei se ne serveasca spre încuragiare. Varadia, în 17 Octomvre 1887. Senatulu bisericesca. SCIEI TELEGRAFICE. (Serv. part. a »Gaz. Trans.«) PARISU, 25 Octomvre. — Convențiunea privitoare la neutralisarea canalului de Suez a fostă subscrisă după ametal. PARISU, 25 Octomvre. — Economiile to­tale ale bugetului ministerului de răsboiu suntă de 28 milioane. Ministru-președinte Rouvier va presenta mâne camerei ună proiectă de lege a­­supra convertirei rentei de 4 la procente. Comi­­siunea bugetară a hotărâtă să stârgă cu totulă fondurile secrete. DIVERSE. O tristă reminiscență. — Din Porană se rapor­tez!, că înlăturându-se de pe piéja teatrului ună can­­delabru de gază, ce de ani era așezată acolo, s’a des­coperită cu acésta ocasiune, că candelabrulă acela, de care în anulă 1848 a fostă spânzurată în Viena gene­ralulă Latour de cătră o câtă fanatică de poporu. Acestă fatală candelabru de lucru a fostă vândută în 1849 de comuna Viena comunei Pojună si-lă şi asecta acesta îna­intea teatrului. Ună obiectă, care a pricinuită scârbă de disgustă Vienei, a găsită locă de onoare în Pojună! Necrologii. — Maria Şuluţă născ. Turcu, ca soţie, Dionisiu St. Şuluţă şi Iosifă St. Şuluţă, judii de tribunală în pensiune, ca fraţi, în numele lor, şi al rudenielor­ de ambe părţi, cu inima întristată anunţă, cumcă neuitatulă soţă, şi resp. frate: loana St. Şuluţă de Cărpinişiu ofi­cială la trib. reg în Cluşiu, după ună morbă îndelun­­gată, în etate de 52 ani, în 22 l. c. a încetată a vie­ţui. înmormântarea după ritură gr. c. s’a întâmplată în 24 i. c. Fiă-i ţârîna uşoră şi memoria binecuvântată! Editură şi redactoră responsabilă: Dr. Aurel Mureşianu, 1887.

Next