Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1887 (Anul 50, nr. 142-288)

1887-11-26 / nr. 260

Nr. 260. GAZETA* TRANSILVANIEI. Sadi Carnot s’a remarcată în discuţiunile speciale cu privire la lucrări publice, mai cu seama la drumurile de fiert şi navigaţiune interioră etc. A făcută parte în mai multe rânduri din com­isiunea bugetară şi fii alesă ca raportoră pentru bugetul­ ministerului lucrărilor­ pu­blice din 1878. Ună decretă dela 26 Augusta acelaşă ană l’a numită sub-secretară de stată la acesta ministeră. Lui se datoreice traducţiunea operei lui F. Stuart Mill: „Revoluţiunea dela 1848 şi detractatorii ei.« Sadi Carnot a fostă ministru de lucrări publice dupâ ministerul­ Freycinet dela Septemvre 1880 până la No­­emvre 1882 și apoi ministru de finance la 1886 în ca­­binetulă Ferry. _________ că s’ar fi făcută negociări cu Anglia, prin cari s’ar fi frcsată anumite cașuri, în cari flota englesă se opereze în legătură cu cele trei puteri aliate. Sub aceste anu­mite caşuri neprecisate nu putemă altceva înţelege decâtă ună răsboiu cu Rusia şi Francia aliate. Acastă scrie a „Pressei“ e din Berlină. E caracteristică că foile ger­mane, cari la convenirea celor­ doi monarchi la Berlină au declarată că venirea Ţarului la Berlină îi lipsesc? ori ce caracteră politică, şi scurtă după acesta au susţinută că prin visita Ţarului pacea şî-ar fi câştigată o basă sta­bilă, vină acum şi ne spună pe cale indirectă, câ pacea e ameninţată. Iute trebue sâ-şî fi schimbată diplomaţii părerile; nouă ne vine însă a crede, că diarele germane au fostă rău informate ori au răspândită cu intenţiune neadevă­ruri în lume; acum însă când ne vorbescă de nouă aju­tore, nu ne mai putemă înşela, decă presupunemă, că într’adevără pe orisontulă politică europână ferbă grei nori, cari in totă momentulă ne potă aduce o tempestate. Viena, 4 Decemvre 1887. (Coresp. part. a »Gaz. Trans.«) Politica Germaniei are două fețe; ne când pressa germană e preocupată cu accentuarea ideiloră de pace a cancelarului germană, Reichstagul­ din Berlină va avu de-a discuta proiectulă despre urcarea vămii pe produc­tele austriace. Mai multă ca sigură putemă presupune că acestă proiectă de lege ală guvernului germană se va primi cu unanimitate. Monarchia nostră din (}■ în < ji perde din importanța sa politică. Se asigură că prin­cipele Bismark in convorbirea sa cu Tarulă Alecsandru s’a întrepusă pentru Austria, descoperindă Ţarului, că Germania e legată cu Austria. Ce putemă deduce din acâstă atitudine a cancelarului germană? Odată se pre­­sentă marele cancelară ca amicală Austriei, or de altă­dată se dă pe faţă ca contrară ală ei. Una din aceste două purtări trebue sâ fiă numai simulaţiune, fiindă că amândouă nu se potă la nici ună casă împreuna. Deca Germania ia pe Austria sub scutulă său con­tra am­eninţărilor­ străine, atunci pentru ce o atacă pe terenură economică ? Germania vrea să aducă pe Austria la o crisă economică, la o capitulaţiune. Fiindă mo­narchia nostră prin răsboiulă vamală slăbit­’, Germania sperazâ atunci, că Austria se va arunca fără condiţiune în braţele ei; monarchia nostră va perde­leta influinţa, tota pute-rea şi va deveni o simplă provincii, germană, care nu va mai avea libera sa voinţă, ci va trebui să se subordinele voinţei puternicului stată germană. Ii­­ştinţa şi proiectele acestea ale principelui Bismarck sî-au aflată deja la noi aderenţii săi. Germanii austriaci simtă aderenţii naturali ai principelui Bismarck, de când s’a perdută hegemonia în Austria, pe de altă parte Ma­ghiarii fiindă promovătorii ideilo­­r germane, suntă de credinţă, că voră avă mână liberă pentru realisarea as­­piraţiunilor­ manifestate în delegaţiunea ungară, — voră putâ sdrobi resistenţa poporelor­ nemulţămite şi neîn­dreptăţite ale statului ungară, şi prin acestea voră a­­junge la multă doritură loră scopă a unui mare globă maghiară. Ce s’ar întâmpla când Rusia ar declara Austriei răsboiulă cu multă amărăciune accentuată de (Ţarele ru­­sesc). Ce atitudine va observa atuncî Germania ? lua-va parte la acesta răsboiu, după cum a susţinută marele cancelară? Nu credemă, şi nu putemă crede. Germania va rămâne neutrală, căci Francesii surită la graniţă. Ger­mania deşi nu va participa la răsboiu, se va putu folosi de resultatele lui chiar şi în casă nefavorabilă pentru Austria. La acesta ară trebui să se grindască seriosă cei cu neprecugetatele manifestaţiunî ale ideii maghiare. Precum că pacea e adâncă periclitată nu mai e nici o îndoială. Oficioşii de aici caută în toate părţile după sch­i, cari ară fi in stare a domoli temerile despre răs­­boială ruso-austriacă. Aşa ne comunică astădî „Die Presse« Procesulfi Rom­âniloru din Folia. întâmplarea din Folia o sciu cetitorii noştri. Un­gurii de pe o proprietate s’au dusă în sală cu furci, cu lemne, cu arme să bată pe Români. Aceştia au aler­gată şi s’au înarmată şi ei punându-se în apărare. Doi Unguri dintre năvălitori au rămasă morţi şi o casă, în care unuia din ei se ascunsese, a fostă arsă. Procesulă în acesta afacere s’a ţinută în filele a­­cestea şi s’a şi terminată. Românii acusaţî au cerută, la încheiarea pertractăriloră, ca se se pedepsască şi Un­gurii, pentru că ei suntă de vină, ei au venită în sală cu scapă să bată pe Români. Preşedintele tribunalului a­­jrespuns­ că Ungurii s’ au primită pedapsa, adecă Szűts şi Nyerges, cari aciî stau înaintea judecătorului ce­­rescu. Dar ceilalţi Unguri năvălitori? Nici n’au fostă traşi la dare de semă. Aci mai amintimă, că despre mortulă Nyerges pă­rerea medicului e, că nu a murită de glonţii, ci de f­urnă, înecându-se. Cu toate astea, sentinţa contra Românilor­ e cum nu se poate mai severă. S’au osândită : conducătorulă lonă Ju­­m­anca la 15 ani; lonă Marina, Moise Ciolacă, Simeonă Ciolacă şi lonă Şepeţană Goiană la 10 ani; Nica Beldea la 12 ani; lonă Beldea la 7 ani­; Nica Ciuta şi Tanase Cheteu la 5 ani de temniţă; lonă Mladină la 1 ană; Todoră Bechiră şi Toma Bechiră la câte 1 ană; Nica Danciu, Mona Miu, Peia Pau, Ilie Vita şi Ginni Miu la câte­v­a ană de robie. Ceilalţi acusaţi anume:­ lacobă Witter­berger, Mila Pavlovici, lonă Svetcu, Mona Cheteu.. Lazară Dană, Const. Balană, Simeonă Jumanca, lonă Ju­­manea judele şi Ilie Gochilă au fostă achitaţi. Cei judecaţi la Inchisoare au sa plătască şi desdău­­nare, urmaşilor­ lui Nyerges 200 ff., lui Jozsa (unulă dintre Ungurii rău bătuţi) 150 fl., urmaşiloră lui Szűcs 400 fl., lui Holmarm (căruia i­a arsă casa) 275 fl., pen­tru casa aprinsă 150 fl. şi spese de procesă 130 fl. Aceia cari au fostă judecaţi la mai puţină decâtă 5 ani, adecă dela 5 ani în josă, se pună în libertate pănă la rădica­­rea la valoare a sentinţei, or ceilalţi rămână şi mai de­parte în închisoare! Atâtă procurorură de stată câtă şi acusaţii toţi au apelată în contra sentinţei, care se vede că a fostă pro­nunţată asupra unoră Români. Stă ajunşi şi acolo, că Ungurului îi e permisă să atace, or Românului nici să se apere, deoarece Românii au primită cea mai grea pedepsă, or Ungurii nici măcar ună avertismentă ! FOILETONI, Iacobina. (după Pierre Decourcelle). (Urmare și fine.) Parisulă capitală. Acesta fu o mare durere pentru Reynauld ca sol­dată, ca francesă îi sfîșia inima, ca tată inima îi sălta. „O să-i revădă, o să-i revădă în fine!“ strigă el­. O patriă! în mijlocul­ vălului tău de doliu, permite-mî acestă strigătă de bucurie! Suntă şase luni întreg! de când suntemă despărţiţi! Suntă şăse luni întregi de când nu mai trăescă ! Şi lacobina mea, care h fostă bolnavă și care poate mai trăesce încă ! N’am nedumerire, mama şi unchiulă ei o voră fi îngrijită bine! Dar aşi jertfi bu­­curosă m­ă ană din viața mea numai să mă adu lângă amândouă! O patriă i­ărtă-mă! Veni Comuna. Elă se veni în momentulă d’a fi încorporată in­­tr’unulă din regimentele ei. Ne­voindă să între în aceasta luptă fratricidă, eși din Parisă travestită ca burgesă și se duse la St.-Brice, mica sată în vecinătatea pădurei Montmorency, unde ună amică ală său, pictoră, îi oferi ospitalitate. Reynauld scrisese soției sale să vină imediată acolo şi să-i aducă pe fiica sa şi aşa le aştepta în micuță pa­­vilionă ală amicului său. De aici nu eşea nicăiri. Elă aşteptă opta­­ţie. In loculă Măriei Madelenei şi a Iacobinei, îi sosi o telegramă, în care i se spunea că mititica nu era încă în stare să suporte o călătoria, atâtă de obositoare prin neregularităţile şi schimbările trenu­lui. Maria Madelena îiă ruga să se liniştăscă şi să aş­tepte încă vr’o douăsprezece (Ţie în interesul­ sănătăţii fiicei lor). Ioană Reynauld n’avea bani de drumă. ’Şi vându lanţulă şi orologială şi plecă cu trenulă pe clasa a treia fără a-şi preveni soţia. Dupâ şese­­Ţie sosi la Libourne. Sări josă din vagonulă său, alergă la farmacia un­chiului Boazană. Imbrăţişă pe bunulă omă, care sta în­mărmurită nerecunoscându-lă deodată, atâtă de multă se schimbase în urma oboselelor­ asediului şi se desfigurase de pulberea drumului. Pentru Ioană Reynauld toate a­­cestea au fostă o afacere de ună momentă. — Soția mea! fiica mea! — strigă el, cu o voce înăbușită. — Soția ta se află foarte bine, scumpulă meu bă­­iată! — îi răspunse farmacistulă, care încetură cu în­­cetulă se calmă de surprinderea lui.... — Și lacobina? — Der... — și bravură omă șovăi puțină. — lacobina ! lacobina! Vrâu s’o vădă numai decâtă, fără întânțare. Condu-mă la ea! Unchiulă Boazan avă se întâmpine toate greutățile lumii pentru­ ca sâ’lă facă să înțelâgă, că o reintoarcere atâtă de neprevă(Titâ, o bucuriă atâtă de neaşteptată putea să’i facă rău copilei, care se sculase dintr’o boala îndelungată. Ioană Reynauld bătea din picioare şi cu mare gre­utate consimţi la aceea, ca unchiulă lui să mărgă a’i preveni soţia despre sosirea lui. Şi încă, în momentulă în care bătrânulă se depărta, îlă întrebă: — Dar în sfârşita, spune-mi, ce-i lipsesce? — Ei, lucrulă naibi... îşi doresce pe părintele său ! Şi încă în aşa măsură, încâtă adeseori aufundă cchou­­rile dimprejură, sta să ne scape din mâni! — Dumnezeule! Dumnezeulă meu! — Din norocire, şi-a venită în fire şi suntemă li­niştiţi. Pe când Ioană Reynauld, pe jumătate liniştită, îşi spăla faţa şi mânile ca să nu-şi sperie soţia şi fiica, precum speriase pe unchiulă său, farmacistul, urca scara mergândă la nepoata-sa ca să o prevină despre sosirea bărbatului ei. Sărmana femeiă­­ mai că i se făcu rău. Cuprinsă de bucurie, tremura gândindu-se cum o să-i presinte ea lui Ioană Reynauld pe fetiţa lui, pe la­cobina, palidă şi slăbuţă, încă atâtă de bolnavă încâtă SOIRILE PILEI. Fata oficioasa ungurască „Nemzet“ scrie : „In urma învitărei ministrului de interne, comanda corpului VII de armată a trimisă in Cuşteiu pentru restabilirea ordinei doue companii din regimentul­ 101 de infanteria. S’au făcută toate disposiţiunile pentru aşezarea soldaţilor­ în localuri potrivite.“ — Fiindă că Românii din Cuşteiu voescă să facă a fi trataţi omenesce şi legală, stăpânirea ungurască, sub pretextă că suntă „revoluţionari“, le tri­mite gendarmi şi cătane pe capă, se’nţeiege pe contură loră ! Ge timpuri! —x— Din Szulin, comitatulă Şaroşă, se scrie cătră „Pes­ter Lloyd«, că din staţiunea Zegiestov emigreaza de prin împrejurime în fiecare di celă puţină 4—6, ba chiar 10 — 15 persoane la America. Din Szulină, care numără 700 suflete, au emigrată vr’o 40 ; din sătulă vecină K. Lipnik, care numără vr’o 1400 locuitori, au emigrată vr’o 240. In cele mai multe sate abia se mai vădă ță­rani tineri, au rămasă numai bătrânii și femeile. — Sărmană poporaţiune, în ce fericită stare te-a adusă stă­pânirea ungurască! —x— Duminecă 29 Noemvre se va da în sala teatrului din locă representaţiunea teatrală a tinerilor­ comercianţi români, pe care am­ anunţat’o deja. Scopulă e filan­tropică şi deci nu mai e de lipsă să se amintască pu­blicului că trebue sprijinită cu toata căldura. —x— Franz Pulsky, directorul­ museului naţională un­­gurescă din Pesta, publică în c­are o declaraţiune, în care numesce sgomotele despre dispariţiunea unor­ o­­biecte de pieţă din museu, vorba de cafenea, insinuări şi denunţări neruşinate. Da altmintrelea com­isiunea con­tinuă cu ancheta. —x— Biblioteca academiei de dreptu desfiinţate din Sibiiu se va preda in administrarea museului Bruckentahl de acolo. Căpitanul­ poliţiei din Macău, care precum amă comunicată la tim­pulă său, a fostă suspendată din pos­tulă său de cătră representant.» orășenască, a fostă re­pusă in postulă său de cătră com­isiunea disciplinară a comitetului administrativă din comitatulă Cianadă, cu adaugerea că recursulă contra acestei hotăriri e per­misă numai extra dominium. Minunată autonomia co­munală ! Cetimă în foile din România­­ .Figaro" află, că concertulu dată la Amsterdam pentru seracă de prinţesa Elena Alex. Bibescu a reuşită peste toate aşteptările. Cea din urmă bucată cântată în cură de domnişore din so­cietatea înaltă, era imnulu românescu în onoarea prinţesei Bibescu născută Epureanu. Imnulă a fostă ,ascultată în piciore de asistenţa numerosă şi afasă şi aplaudată cu căldură. Regina României trimisese prietenei sale in­time, prinţesei Bibescu, urmatorea telegramă: »Mă im­­părtăşescă la concertul­ vostru din tota inima. Dorescă mare reuşită organisatoriloră şi esecutanţiloră." A doua (i, primaruîă „Veneţiei Nordului" a predată prinţesei Bibescu intr’o bisactea preţiosă suma întrăriloră ce sa suie la peste 25.000 fr. voindă a da acestei înalte dom­ne, care consimţise a se produce pentru săraci, mulţumirea de a remite însăşi acastă sumă de bani societâţei de binefacere.“ —x— 1887.

Next