Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1887 (Anul 50, nr. 142-288)

1887-12-08 / nr. 270

REDIOŢIUNEI ŞI ADMINISTRA |IUNEA 1 BRAŞOVC, piaţa mare Nr. 22. .GAZETA“ IESE ÎN FIECARE ţel­­e anil ană 12 fior., pe şăse luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. Bocoaia ţi străinătate: Pe ană 40 fr., pe şăse luni 20 fr., pe trei luni 10 franci. TRANSILVANIEI. SE PRENUMERA: la poşte, la librării şi pe la doi. corespondenți. 1BDB TIUKN­IB: 0 serii garmond 6 cr. și timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare Sorlaari nefrenoata au ca prima apa. — tranuscripte nu «b­ratrămi­u. ANULU­L. m 270. Luni, Marți 8 (20) Decemvre. 1887. Brașovti, 7 Decemvre 1887. Suntă aproape trei septemani de când a’au resch­is și corpurile legiuitoare ale României și mai are încetățenirile ce s’au votat, până acum pri­­vescă pe străini­ Acestu lucru face pe „Unirea“ din Bucu­­eflci, fără amică guvernului d-lui I. C. Brătianu, e se ocupe în articulul­ său de fondă dela 2 decemvre cu cestiunea încetăţenirii, şi e cuprinsă le nobilă indignaţiune constatându că corpurile egiuitoare române au timpu sé se gândéascá la ncetăţenirea strâinilor­, ei ca se se gândeascá şi a încetăţenirea Românilor, emigraţi acolo, nu. „Unirea“ citéazá caşuri deşi puţine, dér des uhii de triste şi nicidecum mogulitoare pentru ori­ce guvernă şi camere române, unde Români migraţi acolo au fost­ tractaţi ca străini de nemit­ii de sânge. In zadaru se’ncercft numitulu organu­l afle causa acestei stranie procederi, „acum când sentimentulii naţională pare a fi făcută mai nari progresse tocmai sub domnia partidei libe­rale, care ’și-a făcută totdeauna o gloriă din a profesa și a patrona acestă sentimentă.“ Causa iu o poate spune apriatiî, der etă ce 4’ce ! „Ne gândimă și misterula nu-lț putenm stră­­bate și chiar deca dămă de vre-o causă, ne e rușine s'o precisămă, atâtă de umilitore e pen­­tru ori­ce Română din acestă ţară. „Tntr’ună punctă credemă în totă casulă a iu ne înşela: că miniştri, că mai alesă presiden­­țilă lori, d. I. C. Brătianu, preocupaţi cu alte griji au perdută de multă din vedere situaţia româniloră din alte state în aceasta ţară, că n’au nici o ideă de ch­ipură scandalosu cum subal­­ernii lor îl interpreteza Constituţiunea şi legile urii, spre a lovi şi, în unele caşuri, spre a iuţea esploaia pe nişte fraţi de unu sânge şi de­­ origine. „Le aducem­ astăzi aminte o datoriă, ur­­ată şi neglijată de atâta timpu, căci datoriă este,­i rugămă se se intereseze de ceea ce le-am­ă nisă în vedere, se ia mesuri. Ce folosit poate ivea acestă țară din suferințele unoră Români, țari voiescu se trâiescu și ei, alături cu atâtea ifte streine, sub ocrotirea legiloră ei, s’o ser­ică? Nu cumva e prea românâscă, ca Româ­­nul, să nu mai încapă în ea? „Ei representanţilor­ ţării le­­jaceau: gân­­diţi-vă mai multă la acei Români, cari au bă­ută la uşa voastra şi v’au cerută să le daţi o jati­ă. Nu le preferaţi pe străini, căci e o umi­­lie şi pentru ei şi pentru noi... „România Liberă,, luând o notă despre a­­cestă articulă, se ocupă şi ea cu cestiunea Ince­­ătenirii. ţ­ice mai ând­iu că articulula „Unirei“ e bine simţită românesce şi dreptate are acea­stă, când se plânge că mai numai la streini se fan desen corpurile legiuitoare române, deşi mii de cereri de împământenire aşteptă resolvarea loră, cereri „în majoritate d’ale fraţilor­ români de ieste Carpaţi, cari puşi sub ciudate împrejurări politice, nemeritate şi prin urmare nelegitimate prin nici ună argumentă resistibilă, suntă siliţi a părăsi patria loră“. Apoi vorbindu mai ame­­nunţită despre emigrarea de aci în România, scrie : „In lumea civilisată — şi în acesta ne nu­­ncramu şi noi — acil se scie, că nici unu po­­­ară nu’şi părăsesce patria mai cu greu, mai cu multă durere, decâtă Românulă şi mai alesă românulă din Carpaţi. America, mama cea nare a espatriaţiloră, înca nu are nici ună sin­gură exemplară din ei.“ „In lumea civilisată se scie, că între toate raţiunile cari alcătuescă vecinulă Stată poliglotă — Austro-Ungaria — singură Românulă este icela care ţinendo la tradiţiunile monarchice niciodată nu a greşită în contra loră, ci din lontră, nu s’a sfiită a aduce cele mai mari jertfe acestui nobilă sentimentă.“ „In lumea­­civilisată se mai scie, că nicio­dată noi — Statuia română — nu amă avută organe ascunse ori făţişe pentru a porni ună curentă de colonisare din părţile române de peste Carpaţi, deşi solulă nostru sufere multă din lipsa de locuitori.­­N’am fâcut’o, din causă că amă ținută totdeauna, fiecare guvernă ală țării, ca să fimă buni vecini, buni și iubitori de pace și ordine.“ „In urmă toata lumea civilisată scie, ba chiar trebue să scie, că de ună timpă intoce immigra­­țiunea din provinciile monarchiei numite în spre noi a luată dimensiuni mari. Şi ceea ce avemă de constatată este, că imm­igraţii nu suntă nu­mai Români, ci mulţi Unguri şi relativii mulţi Germani, adecă — Saşii11. „Se scie, că Saşii Transilvaniei suntă ună poporă muncitoră, cultă şi forte bine situată în cele materiale; prin urmare immigraţia loră atâtă de mare în junele nostru regată are o însuşire însemnatoare“. „Cer mai insemnătoră este, că de una timpă încoace mai totă tineretură română din monarhia vecină, care şi-a făcută studiele universitare cu bună succesă, vine la noi. Ea se­­j­ că floarea şi puterea unui popor, îşi părăsesce patria“. „Paguba acesta este mare, şi ar fi multă simţită nu numai de o mică naţiune, precum sunt„ Românii vecini, ci chiar şi de una din cele mai puternice naţiuni din Europa.“ „Paguba nu este a noastra, adică a Statului română — căci încă nici ună poporă din lume nu a ajunsă pănă la acelă gradă de desvoltare, încâtă să se sperie de înmulțirea elementelor­ înzestrate cu o cultură academică. Ba noue, unde cumulată este în floare şi chiar susținută de cei dela putere,^astfelă de elemente ne suntă de mare folosă. Ele ne avântă în desvoltarea noastra cul­turală şi ne întărescă. Hughenoţii primiţi în Prusia, Stirienii şi Tirolezii protestanţi, prigoniţi de guvernulă austriacă şi primiţi de Friderică celă mare în regatul­ său, au dată odrasle pu­ternice repedei desvoltări a marelui regată Pru­­siană. Urmarea va fi aceeaşi şi la noi“. „Paguba este a vecinei monarchi, a fraţi­lor­ noştri de peste munţi, cari în interesulă pacinicei desvoltări a Statelor­ din Orientă, tre­bue se ’şi conserve brazda loră“. „Conservarea acesta va succede cu greu, când comersantă, fabricantă, meseriaşă, ţăranulă şi învăţatură, omulă de sciinţă, îşi părăsescă va­tra loră, scumpă şi iubită, precum numai popo­­rulă de munte o scie iubi. Este cevă însemină­tor­ă în emigrarea aceasta.“ „România Liberă“ nu intră în esplicarea a­­cestui fenomen­, ci îl­­­nregistreaza numai ca or­gana de publicitate. O intereseaza insă faptulă, că nefericiții espatriațî suferă multe neajunsuri sub guvernulă liberală-națională ală d-lui I. C. Brătianu. In fine își esprimă părerea de bine că însăși „Unirea“ vine să constate aceasta, și face imputări partidului d-lui I. Brătianu pentru demersurile lui în aceasta cestiune româneasca. Tristă lucru este fără îndoială, deci organe de frunte ca „Unirea“ și „România Liberă“ se vedie construiseră se plânge în modulă arătată de procederea unui guvernă română și a unor­ camere legiuitoare române, ori care ară fi ele; dér și mai tristă lucru este pentru ună guvernu ca celă ungurescu, decâ, guvernulă unei alte țări vecine trebue se ingrijeasca de emigranții sĕi, cari părăsescă țara fiindă că din causa împreju­­răriloră nesuportabile politice ori economice nu’și mai potă târî viăţa aici! manifestațiunî au foiţă în adevera impunătoare. Repre­­sentanții poporului, continuă numitulă­­fiară, trebue să se simtă în lupta națională, care este totdeodată şi o luptă pentru interesele monarchiei, încă odată atâtă de încuragiaţî când vede că însușî poporul, în întinsele lui masse, are cunoscințe de seriositatea momentului; că a­­legătorii formează o falangă de feră împrejurulă bărba­­ților o loră de încredere, și că stindardulă oposițională nu este numai stindardulă câtorva conducători, ci stin­dardulă adevărată ală poporului. Aci este garanţia sigură a succesului, şi oposiţiunea numai atunci va pute ţine pieptă tuturoră meschinării­lor­ adversari­loră loră, când ea va avea consimţământulă poporului, cândă ea va pute, din manifestaţiuni neîndo­­ioae, dobândi convingerea că este espresiunea fidelă a aspiraţiunilor­ naţionale. „Agramer lagblatt“ arată apoi câtă de false suntă corpurile representative în­ ţările coroanei ungare, reproduce răspunsul, pe care l’a dată generalulă Doda alegători­­lor­ sei şi încheie cu următorele cuvinte: De sigură că este o aparițiune de mare însem­nătate d a vedea și pe poporulă română în tocmai ca pe cela sârbo croată declarândă cu glasă tare și lămurită, că nu mai este dispusă se primeascâ în tă­cere situațiunea ce i s’a creată. Aceasta nu poate rămâne fără consecințe și nici nu va rămânea. Când în țările coroanei sf. Ștefană două popoare importante atâtă prin sine câtă şi prin relaţiunile lor­ naţionale cu țările măr­ginaşe din peninsula balcanică respingă prin toate mijloa­­cele legale actuala politică de guvernământă, în cele de pe urmă va trebui să se țină socoteala de acâstă împre­jurare şi simțementula nostru patriotică ne face să do­­rimă ca aceasta credință să devină câtă mai curenda o realitate. Croații şi Romanii. „Agramer Tagblatt,« luând o notă despre mulțimea şi tăria manifestațiunilor­ ce s’au făcută generalului Traiană Doda din Caransebeşă, constată că toate aceste Basele flotei române de résboiu. Cetimi în „Levant Herald“ din Constanti­­nopol s : r. Ună­­fiară din Viena, de ordinară bine informată, anunță trimiterea unei missiuni române la Londra, însăr­cinată fiindă a comanda construirea a câtorva nave de résboiu. Noutatea astfelă dată este puțină cam vagă, der e a semnifica in totă casulă, că România vrea se pună ba­sele unei marine de resboiu. Trebue se felicitămă pe guvernulă română pentru decisiunea ce a luat’o și aceste felicitări se pot d estinde la ună câmpă multă mai vastă, decâtă acela ală intereselor­ particulare ale regatului română. Din Bulgaria. In cursulă une­i conversaţiunî ce a avut’o d. Stam­­bulovă cu câţi va din­amicii sei, s’a plânsă că unele persoane de pe lângă prinţă şi cari exercită asupra lui o influinţă considerabilă facă intrigi contra persoanei sale în emigrantă bulgară, căpitanulă Bustakov, se află de câteva chile în Balgradă. Se­­fice că elă are de gând se publice o carte asupra resboiului serbo-bulgara și a sosită acolo pentru a’șî strînge documente. D­­ă Busta­kov a fostă primită spre acestă seapă de mai mulți ofi­țeri serbî. Corespondentulă unui efiară a avută o între­vedere cu d. Rustakov, care i-a spusă că emigranţii bul­gari speră că Rusia va interveni în primă o­ar­a viitoare şi că trupele ruse vor fi ocupa Rusciuculu şi Vama. De­punerea prinţului Ferdinand ar fi un lucru hotârîtu în principiu şi se va întempla în curenda. Respuncfenda la întrebarea­­fiaristului asupra nu­­mărului emigranților­ bulgari stabiliți in acestă­­momentă în Serbia și în România, căpitanulă Bustakov l’a asigu­rată câ suntă ca vr’o 300 pe fruntariile bulgaro serbe și 500 în România, in orașele Ură’li, Graţ­i, Giurgiu, Turnu- Magurele, Alexandria şi Zimnicea. SOIRILE Z­ILEI. Mare „bucurie« îi face lui „Kolozsvár“ ună raportă, ce i­ se trimite despre progresele făcute de şcoala ungu­­riscă din Câmpeni. Nu e vorbă aici despre progresele

Next