Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1887 (Anul 50, nr. 142-288)
1887-12-08 / nr. 270
REDIOŢIUNEI ŞI ADMINISTRA |IUNEA 1 BRAŞOVC, piaţa mare Nr. 22. .GAZETA“ IESE ÎN FIECARE ţele anil ană 12 fior., pe şăse luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. Bocoaia ţi străinătate: Pe ană 40 fr., pe şăse luni 20 fr., pe trei luni 10 franci. TRANSILVANIEI. SE PRENUMERA: la poşte, la librării şi pe la doi. corespondenți. 1BDB TIUKNIB: 0 serii garmond 6 cr. și timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare Sorlaari nefrenoata au ca prima apa. — tranuscripte nu «bratrămiu. ANULUL. m 270. Luni, Marți 8 (20) Decemvre. 1887. Brașovti, 7 Decemvre 1887. Suntă aproape trei septemani de când a’au reschis și corpurile legiuitoare ale României și mai are încetățenirile ce s’au votat, până acum privescă pe străini Acestu lucru face pe „Unirea“ din Bucueflci, fără amică guvernului d-lui I. C. Brătianu, e se ocupe în articulul său de fondă dela 2 decemvre cu cestiunea încetăţenirii, şi e cuprinsă le nobilă indignaţiune constatându că corpurile egiuitoare române au timpu sé se gândéascá la ncetăţenirea strâinilor, ei ca se se gândeascá şi a încetăţenirea Românilor, emigraţi acolo, nu. „Unirea“ citéazá caşuri deşi puţine, dér des uhii de triste şi nicidecum mogulitoare pentru orice guvernă şi camere române, unde Români migraţi acolo au fost tractaţi ca străini de nemitii de sânge. In zadaru se’ncercft numitulu organul afle causa acestei stranie procederi, „acum când sentimentulii naţională pare a fi făcută mai nari progresse tocmai sub domnia partidei liberale, care ’și-a făcută totdeauna o gloriă din a profesa și a patrona acestă sentimentă.“ Causa iu o poate spune apriatiî, der etă ce 4’ce ! „Ne gândimă și misterula nu-lț putenm străbate și chiar deca dămă de vre-o causă, ne e rușine s'o precisămă, atâtă de umilitore e pentru orice Română din acestă ţară. „Tntr’ună punctă credemă în totă casulă a iu ne înşela: că miniştri, că mai alesă presidențilă lori, d. I. C. Brătianu, preocupaţi cu alte griji au perdută de multă din vedere situaţia româniloră din alte state în aceasta ţară, că n’au nici o ideă de chipură scandalosu cum subalernii lor îl interpreteza Constituţiunea şi legile urii, spre a lovi şi, în unele caşuri, spre a iuţea esploaia pe nişte fraţi de unu sânge şi de origine. „Le aducem astăzi aminte o datoriă, urată şi neglijată de atâta timpu, căci datoriă este,i rugămă se se intereseze de ceea ce le-amă nisă în vedere, se ia mesuri. Ce folosit poate ivea acestă țară din suferințele unoră Români, țari voiescu se trâiescu și ei, alături cu atâtea ifte streine, sub ocrotirea legiloră ei, s’o serică? Nu cumva e prea românâscă, ca Românul, să nu mai încapă în ea? „Ei representanţilor ţării lejaceau: gândiţi-vă mai multă la acei Români, cari au băută la uşa voastra şi v’au cerută să le daţi o jatiă. Nu le preferaţi pe străini, căci e o umilie şi pentru ei şi pentru noi... „România Liberă,, luând o notă despre acestă articulă, se ocupă şi ea cu cestiunea Inceătenirii. ţice mai ândiu că articulula „Unirei“ e bine simţită românesce şi dreptate are această, când se plânge că mai numai la streini se fan desen corpurile legiuitoare române, deşi mii de cereri de împământenire aşteptă resolvarea loră, cereri „în majoritate d’ale fraţilor români de ieste Carpaţi, cari puşi sub ciudate împrejurări politice, nemeritate şi prin urmare nelegitimate prin nici ună argumentă resistibilă, suntă siliţi a părăsi patria loră“. Apoi vorbindu mai amenunţită despre emigrarea de aci în România, scrie : „In lumea civilisată — şi în acesta ne nuncramu şi noi — acil se scie, că nici unu poară nu’şi părăsesce patria mai cu greu, mai cu multă durere, decâtă Românulă şi mai alesă românulă din Carpaţi. America, mama cea nare a espatriaţiloră, înca nu are nici ună singură exemplară din ei.“ „In lumea civilisată se scie, că între toate raţiunile cari alcătuescă vecinulă Stată poliglotă — Austro-Ungaria — singură Românulă este icela care ţinendo la tradiţiunile monarchice niciodată nu a greşită în contra loră, ci din lontră, nu s’a sfiită a aduce cele mai mari jertfe acestui nobilă sentimentă.“ „In lumeacivilisată se mai scie, că niciodată noi — Statuia română — nu amă avută organe ascunse ori făţişe pentru a porni ună curentă de colonisare din părţile române de peste Carpaţi, deşi solulă nostru sufere multă din lipsa de locuitori.N’am fâcut’o, din causă că amă ținută totdeauna, fiecare guvernă ală țării, ca să fimă buni vecini, buni și iubitori de pace și ordine.“ „In urmă toata lumea civilisată scie, ba chiar trebue să scie, că de ună timpă intoce immigrațiunea din provinciile monarchiei numite în spre noi a luată dimensiuni mari. Şi ceea ce avemă de constatată este, că immigraţii nu suntă numai Români, ci mulţi Unguri şi relativii mulţi Germani, adecă — Saşii11. „Se scie, că Saşii Transilvaniei suntă ună poporă muncitoră, cultă şi forte bine situată în cele materiale; prin urmare immigraţia loră atâtă de mare în junele nostru regată are o însuşire însemnatoare“. „Cer mai insemnătoră este, că de una timpă încoace mai totă tineretură română din monarhia vecină, care şi-a făcută studiele universitare cu bună succesă, vine la noi. Ea sej că floarea şi puterea unui popor, îşi părăsesce patria“. „Paguba acesta este mare, şi ar fi multă simţită nu numai de o mică naţiune, precum sunt„ Românii vecini, ci chiar şi de una din cele mai puternice naţiuni din Europa.“ „Paguba nu este a noastra, adică a Statului română — căci încă nici ună poporă din lume nu a ajunsă pănă la acelă gradă de desvoltare, încâtă să se sperie de înmulțirea elementelor înzestrate cu o cultură academică. Ba noue, unde cumulată este în floare şi chiar susținută de cei dela putere,^astfelă de elemente ne suntă de mare folosă. Ele ne avântă în desvoltarea noastra culturală şi ne întărescă. Hughenoţii primiţi în Prusia, Stirienii şi Tirolezii protestanţi, prigoniţi de guvernulă austriacă şi primiţi de Friderică celă mare în regatul său, au dată odrasle puternice repedei desvoltări a marelui regată Prusiană. Urmarea va fi aceeaşi şi la noi“. „Paguba este a vecinei monarchi, a fraţilor noştri de peste munţi, cari în interesulă pacinicei desvoltări a Statelor din Orientă, trebue se ’şi conserve brazda loră“. „Conservarea acesta va succede cu greu, când comersantă, fabricantă, meseriaşă, ţăranulă şi învăţatură, omulă de sciinţă, îşi părăsescă vatra loră, scumpă şi iubită, precum numai poporulă de munte o scie iubi. Este cevă înseminătoră în emigrarea aceasta.“ „România Liberă“ nu intră în esplicarea acestui fenomen, ci îlnregistreaza numai ca organa de publicitate. O intereseaza insă faptulă, că nefericiții espatriațî suferă multe neajunsuri sub guvernulă liberală-națională ală d-lui I. C. Brătianu. In fine își esprimă părerea de bine că însăși „Unirea“ vine să constate aceasta, și face imputări partidului d-lui I. Brătianu pentru demersurile lui în aceasta cestiune româneasca. Tristă lucru este fără îndoială, deci organe de frunte ca „Unirea“ și „România Liberă“ se vedie construiseră se plânge în modulă arătată de procederea unui guvernă română și a unor camere legiuitoare române, ori care ară fi ele; dér și mai tristă lucru este pentru ună guvernu ca celă ungurescu, decâ, guvernulă unei alte țări vecine trebue se ingrijeasca de emigranții sĕi, cari părăsescă țara fiindă că din causa împrejurăriloră nesuportabile politice ori economice nu’și mai potă târî viăţa aici! manifestațiunî au foiţă în adevera impunătoare. Representanții poporului, continuă numitulăfiară, trebue să se simtă în lupta națională, care este totdeodată şi o luptă pentru interesele monarchiei, încă odată atâtă de încuragiaţî când vede că însușî poporul, în întinsele lui masse, are cunoscințe de seriositatea momentului; că alegătorii formează o falangă de feră împrejurulă bărbaților o loră de încredere, și că stindardulă oposițională nu este numai stindardulă câtorva conducători, ci stindardulă adevărată ală poporului. Aci este garanţia sigură a succesului, şi oposiţiunea numai atunci va pute ţine pieptă tuturoră meschinăriilor adversariloră loră, când ea va avea consimţământulă poporului, cândă ea va pute, din manifestaţiuni neîndoioae, dobândi convingerea că este espresiunea fidelă a aspiraţiunilor naţionale. „Agramer lagblatt“ arată apoi câtă de false suntă corpurile representative în ţările coroanei ungare, reproduce răspunsul, pe care l’a dată generalulă Doda alegătorilor sei şi încheie cu următorele cuvinte: De sigură că este o aparițiune de mare însemnătate d a vedea și pe poporulă română în tocmai ca pe cela sârbo croată declarândă cu glasă tare și lămurită, că nu mai este dispusă se primeascâ în tăcere situațiunea ce i s’a creată. Aceasta nu poate rămâne fără consecințe și nici nu va rămânea. Când în țările coroanei sf. Ștefană două popoare importante atâtă prin sine câtă şi prin relaţiunile lor naţionale cu țările mărginaşe din peninsula balcanică respingă prin toate mijloacele legale actuala politică de guvernământă, în cele de pe urmă va trebui să se țină socoteala de acâstă împrejurare şi simțementula nostru patriotică ne face să dorimă ca aceasta credință să devină câtă mai curenda o realitate. Croații şi Romanii. „Agramer Tagblatt,« luând o notă despre mulțimea şi tăria manifestațiunilor ce s’au făcută generalului Traiană Doda din Caransebeşă, constată că toate aceste Basele flotei române de résboiu. Cetimi în „Levant Herald“ din Constantinopol s : r. Unăfiară din Viena, de ordinară bine informată, anunță trimiterea unei missiuni române la Londra, însărcinată fiindă a comanda construirea a câtorva nave de résboiu. Noutatea astfelă dată este puțină cam vagă, der e a semnifica in totă casulă, că România vrea se pună basele unei marine de resboiu. Trebue se felicitămă pe guvernulă română pentru decisiunea ce a luat’o și aceste felicitări se pot d estinde la ună câmpă multă mai vastă, decâtă acela ală intereselor particulare ale regatului română. Din Bulgaria. In cursulă unei conversaţiunî ce a avut’o d. Stambulovă cu câţi va dinamicii sei, s’a plânsă că unele persoane de pe lângă prinţă şi cari exercită asupra lui o influinţă considerabilă facă intrigi contra persoanei sale în emigrantă bulgară, căpitanulă Bustakov, se află de câteva chile în Balgradă. Sefice că elă are de gând se publice o carte asupra resboiului serbo-bulgara și a sosită acolo pentru a’șî strînge documente. Dă Bustakov a fostă primită spre acestă seapă de mai mulți ofițeri serbî. Corespondentulă unui efiară a avută o întrevedere cu d. Rustakov, care i-a spusă că emigranţii bulgari speră că Rusia va interveni în primă oara viitoare şi că trupele ruse vor fi ocupa Rusciuculu şi Vama. Depunerea prinţului Ferdinand ar fi un lucru hotârîtu în principiu şi se va întempla în curenda. Respuncfenda la întrebareafiaristului asupra numărului emigranților bulgari stabiliți in acestămomentă în Serbia și în România, căpitanulă Bustakov l’a asigurată câ suntă ca vr’o 300 pe fruntariile bulgaro serbe și 500 în România, in orașele Ură’li, Graţi, Giurgiu, Turnu- Magurele, Alexandria şi Zimnicea. SOIRILE ZILEI. Mare „bucurie« îi face lui „Kolozsvár“ ună raportă, ce i se trimite despre progresele făcute de şcoala unguriscă din Câmpeni. Nu e vorbă aici despre progresele