Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1888 (Anul 51, nr. 1-142)
1888-04-08 / nr. 78
Nr. 78. Incidentul acesta îi oferă deputatului Beksics Gusztáv ocasiune ca se scrie pe prima pagină a lui „Kolozsvár“ de la 16 Aprilie unu articuloi, în care cere cu insistenţă reformarea legei de pressă. Beksics zice, că reformarea legilor de pressă o cere chiar interesulă libertăţii de pressă, şi acesta nu pentru că doră în Ungaria n’ar fi liberă pressă, căci — dice ela — e mai liberă ca ori unde, afară de Anglia şi Francia, este deplina şi necondiţionată liberă, ci motivele cari ară reclamă cu urginţă reformarea legilor de pressă constau după Beksics în împrejurarea, că nu e bine să esiste astăzi nici urmă de regulamente aduse prin anul 1857, adecă în era absolutismului, căci — dire elă — acestea nu apără în Ardeală ideea de stată maghiară contra pressei daco-române și ultra-săsesci. Apoi continuând, Beksics scrie între altele: „Guvernulă lui Tisza atâtă de mult respecteză libertatea pressei, încâtă n’a instituită regulamente escepţionale de pressă (sic!) nici pentru Transilvania... Juriulă garanteaza numai o slabă apărare contra atacurilor de bandiţi îndreptate asupra statului maghiară, puterea judecătorescă esercitată de juraţi de ai naţionalităţilor n’a oferită nici o garanţia. In plusă celă puţină se condamnă înjurătorii naţiunei şi statului maghiară; în Braşovă (vrea să dică poate Sibiiu ?) ei au fostă lăudaţi...“ După acesta îşi esprimă Beksics încă odată părerea, că urmele legilor din timpul absolutismului trebuescă şterse, căci acestea favoriseză pressă naţionalităţilor şi dau nascere la apariţiune, ca cea ivită cu condamnarea coredactorului dela „Sz. Nemz.“ .zice că procedura penală ar face să înceteze de sigurătate abusurile prin cari nici acum nu se recunoasce o Ungariă unită, și în genere o ideă de stată maghiară. Dar când vomă avea noi procedură penală? — se întrebă Beksics, mai cerândă încă odată nu numai oprirea regulamentelor de pressă rămase din absolutismă, ci și revisiunea legei de pressă. Vasă cfi°ă Beksics și soții săi ceră pentru Unguri deplină libertate de pressă fără nici o reservă, or pentru naționalități ceră să se transforme legea de pressă absolutistă austriacă în lege de pressă absolutistă ungurescu, care scină ce’nsemneazá. SCIRIIL VILEI. Luândă notă despre respingerea cererei de nulitate a d-lui Stefana JBobancu, „Ellenzék“ face următorea observaţie: „Acum aşadară în arestură din Năsăudă potă se aeriseze odaia închiriată pe patru FOILETONULU „GAZ. TRANS.“ (1) Parlamentariul sau deputatulu înaintea divanului cerescu.*) — „Bucurosă voiu lua la cunoscinţă,“ dise Sf. Petru, „că tu, în calitatea ta de membru ală parlamentului, la legislaţiune numai de considerarea binelui comună ai fostă condusă; că tu ai vorbita şi ai votată după consciinţa ta.“ — „Binele comună şi consciinţa mea au fostă fără Indoela conducătorii mei de tote dilele, Sfântulă meu judecătoră! “ — „Acesta e una răspunsă,“ zise Sf. Petru, „pe care eu l’aşă numi iesuitică, deca așă voi să folosescă modulă de espresiune ală unoră limbi rele, dér departe de mine aceea! Voescă însă să te întrebă, pre acești îndatinaţi conducători fostu-ţi-au conducătorii de tote dilele ?“ — Ce să respundă la asta, Sf. meu Judecătoră ? Aceea atârnă de conceptură lucrurilor. Binele comună se poate concepe din laturele lui cele mai varii! *) Din opulü. Fugements de Monseigneur Saint Pierre (Judecăţile d-lui Sf. Petru). Par André de Pas. Paris 1879. Insă între deosebitele pretensiuni ale aaceluia, care câteodată între sine se contrariază, poate consciinţa să se liniştască uşoră, avândă la îndemână principiul: „In dubiis libertas, adecă....“ — „In cele îndoiose libertate,“ îlă întrerupse Sf. Petru, „pricepă eu acesta, după darulă limbiloră, ce înainte de asta cam cu două mii de ani l’am primită, înainte de ce ai fi sciută tu bareml mnă cuvântă latinescă. Insă ceea ce nu pricepă e casuistica ta; aceea îmi pare a fi pre invențiosă, esplică-te mai clară. “ — „Voiu încerca, Sfântulă meu Judecătoră. Diseru, că binele publică arată varii pretensiuni, una din acelea este, fără contradicere, că poporului să i se dea legi bune; alta e că poporală se aibă încredere în legislatorii săi. Decă acesta din urmă lipsesce, cum va respecta atunci poporală legile, care i s’au dată? înţelegi deducerile mele?“ — „Mă insuescă,“ crise Sf. Petru. — „Acum, ca poporală să aibă încredere în legislatorii sei, înainte de toate aceştia nu trebue suspiţionaţi, pentrucă şi ei, ca cei mai mulţi omeni, cari astădi clică negru şi mâne albă, și vice-versa, simt supuși schimbărei păreriloră loră. Căci deca i-ar suspiciona astfelu, atunci cu dreptulă ar putea elice , că legea, ce i-au dat’o, ar avea cu totulă altă coloare, deca respectiva sfătuire și votare ar fi urmată, în locă de astăciî, ori mai nainte ori mai târdiu cu o di. Pricepi-me.“ — „Mă silescă a te pricepe,“ zise Sf. Petru. — „Prin urmare trebuie,“ reluă orost cuvântulă deputatulă, „celă puțină după modesta mea părere, să încunjure legislatorulă cu cea mai mare băgare de seama ori ce aparițiune ce l’ar înfățișa ca nestatornică, nesigură, schimbătoră, şi că ar face legile după îmboldulă eventuală, momentană, căci acesta l’ar scade în opiniunea publică. La înţelesă m’am esprimată ?“ — „Aşa, aşa“, răspunse Sf. Petru, „nu mai puţină credă şi eu a cunosce din esplicările tale, încâtva confuse, ce voiescl a’mi clarifica. Tu vrei se dici, deoarece e în interesulă ţărei a ave legi, care să se respecteze, fiindcă acelea suntă făcute de bărbaţi luminaţi şi conscienţioşi, aşa trebue se te nisuescî a fi ună astfelă de bărbată. Pentru aceea cu diriginţă conscienţiosă a trebuită să studiezi marele întrebări ale binelui publică, care ai fostă chiămată a le deslega, şi votarea ta să fi fostă totdeuna espresiunea convingerei tale. Aşa ţi-ai înţelesă tu mandatulă tău de deputată, dreptu-i?“. — „Totuşi nu tocmai aşa, Sfântulă meu judecătoră. Şi aceea ar fi fostă într’adevără imposibila. Cugetă numai: când am fostă chiămată în corpură legislatură, eram tînără și forte slabă pregătită pentru acesta. Eu nu făcusemă studii aprofundate nici într’ună ramă ală sciințeloră de stată. Intrega mea echipare pentru parlamentă a stată pe acelă timpă din anumite opiniunî preconcepute, idei, ce prinsesemă icî-cole din serieli diaristice şi din reuniuni, concepte drăgălaşe, care au fostă mai mulţii resultatulă unei aplecări naturale, decâtă ală unei precugetări mature. Aşa votările mele, lucru naturală, că purtau cu sine semnadă neesperiinţei. Eu votam oarecum cu uşurinţă într’ună înţeleşii seu altulă aşa precum mă lăsam a fi condusă seu de amorală propriu, seu de studiele mele superficiale, seu chiar de esemplulă amiciloră mei. Mai târdiu, după ce meditarea, esperiinţa, şi ună studiu seriosă mî-au deschisă ochii, am cunoscută fără greutate, că eu, în multe cașuri, am urmată o cale falsă, și am combătută ce ar fi trebuită se aperă, din contră am părtinită ce ar fi trebuită se combată. Inse a me intoarce de pe acesta cale ^ -î* In cerculă De și ului recrutarea a dată de rîndulă acesta resultate forte nefavorabile. Din 889 de recruţi au fostă înrolaţi în armata comună numai 77, la Konvedi 17, la supravisitaţiă au rămasă 15, or 103 nu s’au presentată la assentare. In Cojocna assentarea se va începe la 30 Aprilie n., presentându-se cu acestă ocasiune şi classa a IV-a de etate. •* * * In Aiudă s’a ivită difterita în modă forte îngrijitoră. GAZETA TRANSILVANIEI uni a d-lui viceredaktorulu Bobancu, căci nu peste multă timpă va sosi locuitorulă ei“. Ce suflete nobile! Cum îngrijescă ei pănă și de aerisirea odăiloră temnițeloră unguresci, când e vorba d’a le înfunda cu Nemaghiari, cari luptă pentru îmbunătăţirea sortei neamului loră! Şi tată se mai plângă aceştia de persecutare ! Ce ingratitudine! Ministrulă ungurescă de agricultură a publicată pentru plantarea de păduri, în scapă d’a se împedeca dărîmarea pământului de pe dealuri şi munţi şi formarea de năsipă foitoră, trei premii mari (1000 franci, 800 fr. şi 500 fr.) şi trei premii de recunoscinţă (400 fr., 200 fr. şi 100 fr.) ce se vor da în anul 1898 din fondulă forestieră ală ţării. Potă concura toţi cei cari au plantată păduri în 1888 pe spesele lord, or nu pe ale statului. * * * După cum spună «fiarele din Bucuresci, d-lă Michailă Cogălniceanu e greu bolnavă. Dorimă distinsului bărbată de stată cea mai grabnică și deplină însănătoșare.* * ❖ Inspectarea administrativă a căii ferate vicinale Desiu-Zelău se va face la 11 123] Aprilie.* * * Ni se scrie, că d-lă Augustină On. Paulă, teologă din diecesa Oradei-mari în seminatură centrală din Pesta, a obţinută la universitatea de acolo stipendiulă de 250 fl.* * * * Corespondent „Gazetei Transilvaniei" Constanţa, Martie 1888. Domnule Directoră! Am cetită în „Gazeta“ nostră din 4 (16) c. nr. 49 o scurtă notiţă asupra balului mascată de societate arangiată la 3 c. în salonele gărei oraşului Constanţa. Intenţiunea mea nu este de a face, precum s’ar cuveni, o dare de semn mai pe largă asupra acestei petreceri şi acesta pentru cuvântulă, că scopulă eminamente umanitară pentru care s’a arangiată acestă bală este de ună caracteră strictă locală, în consecință înainte de realizarea lui nu era necesară să fie publicată. Voiescă însă să rectifică două erori ale raportorului „dobrogeană“ ce le-a lăsată să se strecoare în notiţa de mai susă. In notiţă se spune: A. S. Gafeneu, Directorulă gărei din locă. Domnulă A. S. Gafeneu ingineră distinsă şi vechia funcţionară ală căilor ferate este Directorulă de esploatare ală căii ferate dobrogene a statului română, linia Constanţa-Cernavoda, er nu directoră ală gărei, căci gările au „şef !“ şi aicea ca în totă lumea. Totă astfelă este greşită şi trasa, că spitalulă ce se va înfiinţa din produsulă netă ală balului „va aparţinâ gărei.“ Şi acum, deca am atinsă aceasta cestiune fără voia mea, silită însă de raportorulă dobrogenă, voiu spune şi scopulă ce se urmăresce prin arangiarea balului. Constanţa a începută a se europenisa numai de când este a României. De ospicii pentru infirmi este aproape lipsită. Calea ferată Dobrogena are personală numerosă inferioră şi uvrieră. Pentru caşuri de bolă provocate prin accidente neprevedute, bună- oră, ciocniri de trenuri, derailări etc. personalul isbită de aceste nenorociri nu avea unde să-şi afineze şi alunge suferinţele la timpă. Direcţiunea pentru remediarea acestui inconvenienţă, a luată ea însăşi iniţiativa înfiinţărei unei „infirmerii“ pentru căutarea personalului inferioră din serviciulă ei. Autorulă acestei salutare idei este Directorulă de exploatare A. S. Gafencu şi comitetulă organisătoră ală „infirmeriei“ este constituită din sociele amploiaţilor superiori ai acestei funii, în frunte cu sora Directorului, d-sora Elena S. Gafencu. Acelaşă comitetă de domne, pentru casulă de faţă formândă mnă felii de surori de caritate, şi-a luată asupra sa şi fatigiosa sarcină de a supraveghia infirmeria ce se va înfiinţa. Primiţi Domnule Director, încredinţarea distinsei stime ce ve conservă. George dela Pintica. Intemplărî diferite. Vagabundi. In nóaptea de 13 Aprilie n. c. poliţia din Papolţa a pusă mâna pe doi vagabundî, de cari foile unguresc! spună că ar fi de naţionalitate români, de cumva n’oră fi chiar unguri. La toate întrebările ce lî-au adresată, au dată nisce răspunsuri forte caracteristice. Unulă din ei se dice că a venită din România şi că în Doboji s’ar fi încuat 1888, tirată la ună Română, pe care l’a înşelată cu îmbrăcăminte şi l’a făcută se lă transporte cu căruţa pănă la Papolţa, minţindu-i că e omă bogată şi că venindă cu elă pănă la Papolţa îi va plăti bine atâtă hainele, câtă şi cărăuşia. Ajungândă însă în Papolţa, vagabundulă începu să facă cărăuşului oferte de căsătoriă, îndemnându-lă să mergă la peţite pe la omenii cari au fete. Va să dică în locă de bani, elă îi oferi fete. Ală doilea vagabundă imita pe celă dintâiu, cu deosebire numai, că nu-şi scia spune loculă nascerei. Odată spunea că e din ună sată, altă dată din altă sată. La urmă locuitorii veniră la idea, că ospeţii loră nu suntă pome bune..Ii denunţară la poliţiă, care pe amândoi îi aresta. Fecunditate. In Sepsi-Sângeorgiu a răposată dilele acestea femeia unui cojocarii, care în privinţa fecundităţii a dată esemplu aproape ne mai pomenită. Ea a dată nascere în vieţa sa la 26 de copii, dintre cari însă numai unulă trăesce. Nenorocită. In pădurea Prejmerului ună tăiătură de lemne fix ucisă de ună arbore, care a cădută peste elă. încercare de sinucidere. In Cluşiu s’a aruncată comerciantulă Emanuel Viksz în Someşă cu intenţiunea de a se sinucide. A fostă scosă încă viu din apă. La acesta pasă l’ar fi împinsă referinţe familiare nefavorabile. Se ioraie noaptea cu ferestrele deschise? Profesorală Dr. Reclam din Lipsea scrie în privinţa acesta următorele: Cu nedreptă se crede în poporă, că nu este bine, ba chiar periculosă a dormi cu ferestrele deschise şi cum că peste totă, aerulă de noapte este stricăcios. Curentele de aeră în timpulă nopţii sunt stricăciose numai în regiunile acelea, unde terenulă este mlăştinosă, fiindcă exhalaţiunile periculose sănătăţii se ridică în aeră tocmai în timpulă nopţii. In regiuni unde pământidă este uscată, pe munţi şi etajele de sursă ale edificielor, tocmai din contră aerul, în decursulă nopţii este mai curată şi mai sănătosă, ca în decursul odilei. Cine vrea să-’şi introducă în odăile sale prin ferestrele deschise acestă aeră, are să urmeze în modulă următorii : decâ ’i stă la disposiţiune, afară de odaia de dormită, încă şi o altă odaiă, care în decursul nopţii rămâne nelocuită, se deschidă uşa înambele aceste odăi şi să lase în odaia a doua amăsurată temperaturei anotimpului xxnă geamă sau două, sau în