Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1888 (Anul 51, nr. 1-142)

1888-04-08 / nr. 78

Nr. 78. Incidentul­ acesta îi oferă deputa­tului Beksics Gusztáv ocasiune ca se scrie pe prima pagină a lui „Kolozsvár“ de la 16 Aprilie unu articuloi, în care cere cu insistenţă reformarea legei de pressă. Beksics zice, că reformarea legilor­ de pressă o cere chiar interesulă liber­tăţii de pressă, şi acesta nu pentru­ că doră în Ungaria n’ar fi liberă pressă, căci — dice ela — e mai liberă ca ori unde, afară­ de Anglia şi Francia, este deplina şi necondiţionată liberă, ci mo­tivele cari ară reclamă cu urginţă re­formarea legilor­ de pressă constau după Beksics în împrejurarea, că nu e bine să esiste astăzi nici urmă de regula­mente aduse prin anul­ 1857, adecă în era absolutismului, căci — dire elă — acestea nu apără în Ardeală ideea de stată maghiară contra pressei daco-ro­­mâne și ultra-săsesci. Apoi continuând, Beksics scrie între altele: „Guvernulă lui Tisza atâtă de mult respecteză libertatea pressei, încâtă n’a instituită regulamente escepţionale de pressă (sic!) nici pentru Transilvania... Juriulă garanteaza numai o slabă apărare contra atacurilor­ de bandiţi îndreptate asupra statului maghiară, puterea jude­­cătorescă esercitată de juraţi de ai na­­ţionalităţilor­ n’a oferită nici o garan­ţia. In plusă celă puţină se condamnă înjurătorii naţiunei şi statului maghiară; în Braşovă (vrea să d­ică poate Sibiiu ?) ei au fostă lăudaţi...“ După acesta îşi esprimă Beksics încă odată părerea, că urmele legilor­ din timpul­ absolutismului trebuescă şterse, căci acestea favoriseză pressă na­­ţionalităţilor­ şi dau nascere la apari­­ţiune, ca cea ivită cu condamnarea co­­redactorului dela „Sz. Nemz.“ .zice că procedura penală ar face să înceteze de sigură­tate abusurile prin cari nici acum nu se recunoasce o Ungariă unită, și în genere o ideă de stată maghiară. Dar când vomă avea noi procedură penală? — se întrebă Beksics, mai cer­ân­dă încă odată nu numai oprirea regulamen­­telor­ de pressă rămase din absolutismă, ci și revisiunea legei de pressă. Va­să cfi°ă Beksics și soții săi ceră pentru Unguri deplină libertate de pressă fără nici o reservă, or pentru naționa­lități ceră să se transforme legea de pressă absolutistă austriacă în lege de pressă absolutistă ungurescu, care sci­nă ce’nsemneazá. SCIRIIL VILEI. Luândă notă despre respingerea ce­­rerei de nulitate a d-lui Stefana JBobancu, „Ellenzék“ face următorea observaţie: „Acum aşadară în arestură din Năsăudă potă se aeriseze odaia închiriată pe patru FOILETONULU „GAZ. TRANS.“ (1) Parlamentariul­ sau deputatulu îna­intea divanului cerescu.*) — „Bucurosă voiu lua la cunoscinţă,“ dise Sf. Petru, „că tu, în calitatea ta de membru ală parlamentului, la legislaţiune numai de considerarea binelui comună ai fostă condusă; că tu ai vorbita şi ai votată după consciinţa ta.“ — „Binele comună şi consciinţa mea au fostă fără Indoela conducătorii mei de tote dilele, Sfântulă meu j­udecătoră! “ — „Acesta e una răspunsă,“ zise Sf. Petru, „pe care eu l’aşă numi iesui­­tică, deca așă voi să folosescă modulă de espresiune ală unoră limbi rele, dér departe de mine aceea! Voescă însă să te întrebă, pre acești îndatinaţi condu­cători fostu-ţi-au conducătorii de tote dilele ?“ — Ce să respundă la asta, Sf. meu Judecătoră ? Aceea atârnă de concep­­tură lucrurilor­. Binele comună se poate concepe din laturele lui cele mai varii! *) Din opulü. Fugements de Monseigneur Saint Pierre (Judecăţile d-lui Sf. Petru). Par André de Pas. Paris 1879. Insă între deosebitele pretensiuni ale a­­aceluia, care câteodată între sine se con­trariază, poate consciinţa să se liniştască uşoră, avândă la îndemână principiul: „In dubiis libertas, adecă....“ — „In cele îndoiose libertate,“ îlă întrerupse Sf. Petru, „pricepă eu acesta, după darulă limbiloră, ce înainte de asta cam cu două mii de ani l’am primită, înainte de ce ai fi sciută tu bareml mnă cuvântă latinescă. Insă ceea ce nu pricepă e casuistica ta; aceea îmi pare a fi pre invențiosă, esplică-te mai clară. “ — „Voiu încerca, Sfântulă meu Ju­decătoră. Diseru, că binele publică a­­rată varii pretensiuni, una din acelea este, fără contradicere, că poporului să i­ se dea legi bune; alta e că poporală se aibă încredere în legislatorii săi. Decă acesta din urmă lipsesce, cum va res­pecta atunci poporală legile, care i­ s’au dată? înţelegi deducerile mele?“ — „Mă insuescă,“ crise Sf. Petru. — „Acum, ca poporală să aibă în­credere în legislatorii sei, înainte de toate aceştia nu trebue suspiţionaţi, pentrucă şi ei, ca cei mai mulţi omeni, cari astăd­i clică negru şi mâne albă, și vice-versa, simt supuși schimbărei păreriloră loră. Căci deca i-ar suspiciona astfelu, atunci cu dreptulă ar putea elice , că legea, ce i-au dat’o, ar avea cu totulă altă coloare, deca respectiva sfătuire și votare ar fi urmată, în locă de astăciî, ori mai na­­inte ori mai târdiu cu o di. Price­­pi-me.“ — „Mă silescă a te pricepe,“ zise Sf. Petru. — „Prin urmare trebuie,“ reluă orost cuvântulă deputatulă, „celă puțină după modesta mea părere, să încunjure legis­­latorulă cu cea mai mare băgare de seama ori ce aparițiune ce l’ar înfățișa ca ne­statornică, nesigură, schimbătoră, şi că ar face legile după îmboldulă eventuală, momentană, căci acesta l’ar scade în o­­piniunea publică. La înţelesă m’am es­­primată ?“ — „Aşa, aşa“, răspunse Sf. Petru, „nu mai puţină credă şi eu a cunosce din esplicările tale, încâtva confuse, ce voiescl a’mi clarifica. Tu vrei se dici, deoarece e în interesulă ţărei a ave legi, care să se respecteze, fiindcă acelea suntă făcute de bărbaţi luminaţi şi cons­­cienţioşi, aşa trebue se te nisuescî a fi ună astfelă de bărbată. Pentru aceea cu diriginţă conscienţiosă a trebuită să stu­diezi marele întrebări ale binelui publică, care ai fostă chiămată a le deslega, şi votarea ta să fi fostă totdeuna espre­­siunea convingerei tale. Aşa ţi-ai înţe­lesă tu mandatulă tău de deputată, dreptu-i?“. — „Totuşi nu tocmai aşa, Sfântulă meu judecătoră. Şi aceea ar fi fostă în­­tr’adevără imposibila. Cugetă numai: când am fostă chiămată în corpură le­­gislatură, eram tînără și forte slabă pre­gătită pentru acesta. Eu nu făcusemă studii aprofundate nici într’ună ramă ală sciințeloră de stată. Intrega mea echi­pare pentru parlamentă a stată pe acelă timpă din anumite opiniunî preconcepute, idei, ce prinsesemă icî-cole din serieli diaristice şi din reuniuni, concepte dră­gălaşe, care au fostă mai mulţii resul­­tatulă unei aplecări naturale, decâtă ală unei precugetări mature. Aşa votările mele, lucru naturală, că purtau cu sine semnadă neesperiinţei. Eu votam oarecum cu uşurinţă într’ună înţeleşii seu altulă aşa precum mă lăsam a fi condusă seu de amorală propriu, seu de studiele mele superficiale, seu chiar de esemplulă ami­­ciloră mei. Mai târdiu, după­ ce medi­­tarea, esperiinţa, şi ună studiu seriosă mî-au deschisă ochii, am cunoscută fără greutate, că eu, în multe cașuri, am ur­mată o cale falsă, și am combătută ce ar fi trebuită se aperă, din contră am părtinită ce ar fi trebuită se combată. Inse a me intoarce de pe acesta cale ^ -î* In cerculă De și ului recrutarea a dată de rîndulă acesta resultate forte ne­favorabile. Din 889 de recruţi au fostă înrolaţi în armata comună numai 77, la K­onvedi 17, la supravisitaţiă au rămasă 15, or 103 nu s’au presentată la assen­­tare. In Cojocna assentarea se va începe la 30 Aprilie n., presentându-se cu acestă ocasiune şi classa a IV-a de etate. •* * * In Aiudă s’a ivită difterita în modă forte îngrijitoră. GAZETA TRANSILVANIEI uni a d-lui viceredaktorulu Bobancu, căci nu peste multă timpă va sosi lo­­cuitorulă ei“. Ce suflete nobile! Cum îngrijescă ei pănă și de aerisirea odăiloră temni­­țeloră unguresci, când e vorba d’a le înfunda cu Nemaghiari, cari luptă pentru îmbunătăţirea sortei neamului loră! Şi tată se mai plângă aceştia de persecu­tare ! Ce ingratitudine! Ministrulă ungurescă de agricultură a publicată pentru plan­tarea de păduri, în scapă d’a se împe­­deca dărîmarea pământului de pe dea­luri şi munţi şi formarea de năsipă foitoră, trei premii mari (1000 franci, 800 fr. şi 500 fr.) şi trei premii de re­­cunoscinţă (400 fr., 200 fr. şi 100 fr.) ce se vor­ da în anul­ 1898 din fondulă forestieră ală ţării. Potă concura toţi cei cari au plantată păduri în 1888 pe spe­sele lord, or nu pe ale statului. * * * După cum spună «fiarele din Bucu­­resci, d-lă Michailă Cogălniceanu e greu bolnavă. Dorimă distinsului băr­­bată de stată cea mai grabnică și de­plină însănătoșare.* * ❖ Inspectarea administrativă a căii fe­rate vicinale Desiu-Zelău se va face la 11 123] Aprilie.* * * Ni se scrie, că d-lă Augustină On. Paulă, teologă din diecesa Oradei-mari în seminatură centrală din Pesta, a ob­ţinută la universitatea de acolo stipen­­diulă de 250 fl.* * * * Corespondent „Gazetei Transilvaniei" Constanţa, Martie 1888. Domnule Directoră! Am cetită în „Gazeta“ nostră din 4 (16) c. nr. 49 o scurtă notiţă asupra balului mascată de societate arangiată la 3 c. în sa­­lonele gărei oraşului Constanţa. Intenţiunea mea nu este de a face, precum s’ar cuveni, o dare de semn mai pe largă asupra acestei petreceri şi acesta pentru cuvântulă, că scopulă eminamente umanitară pentru care s’a arangiată a­­cestă bală este de ună caracteră strictă locală, în consecință înainte de realiza­­rea lui nu era necesară să fie publicată. Voiescă însă să rectifică două erori ale raportorului „dobrogeană“ ce le-a lă­sată să se strecoare în notiţa de mai susă. In notiţă se spune: A. S. Gafeneu, Directorulă gărei din lo­că. Dom­­nulă A. S. Gafeneu ingineră distinsă şi vechia funcţionară ală căilor­ ferate este Directorulă de esploatare ală căii ferate dobrogene a statului română, linia Con­­stanţa-Cernavoda, er nu directoră ală gărei, căci gările au „ş­e­f !“ şi aicea ca în totă lumea. Totă astfelă este greşită şi trasa, că spitalulă ce se va înfiinţa din produsulă netă ală balului „va aparţinâ gărei.“ Şi acum, deca am atinsă aceasta ces­­tiune fără voia mea, silită însă de ra­­portorulă dobrogenă, voiu spune şi sco­pulă ce se urmăresce prin arangiarea balului. Constanţa a începută a se europe­­nisa numai de când este a României. De ospicii pentru infirmi este aproape lip­sită. Calea ferată Dobrogena are per­sonală numerosă inferioră şi uvrieră. Pentru caşuri de bolă provocate prin accidente nepreved­ute, bună- oră, ciocniri de trenuri, derailări etc. personalul­ is­­bită de aceste nenorociri nu avea unde să-şi afineze şi alunge suferinţele la timpă. Direcţiunea pentru remediarea aces­tui inconvenienţă, a luată ea însăşi ini­ţiativa înfiinţărei unei „infirmerii“ pentru căutarea personalului inferioră din serviciulă ei. Autorulă acestei salutare idei este Directorulă de exploatare A. S. Gafencu şi comitetulă organisătoră ală „infirme­riei“ este constituită din sociele amplo­­iaţilor­ superiori ai acestei funii, în frunte cu sora Directorului, d-sora Elena S. Gafencu. Acelaşă comitetă de domne, pentru casulă de faţă formândă mnă felii de su­rori de caritate, şi-a luată asupra sa şi fatigiosa sarcină de a supraveghia in­firmeria ce se va înfiinţa. Primiţi Domnule Director, încredin­ţarea distinsei stime ce ve conservă. George dela Pintica. Intemplărî diferite. Vagabundi. In nóaptea de 13 Aprilie n. c. poliţia din Papolţa a pusă mâna pe doi vagabundî, de cari foile ungu­resc! spună că ar fi de naţionalitate ro­mâni, de cumva n’oră fi chiar unguri. La toate întrebările ce lî-au adresată, au dată nisce răspunsuri forte caracteristice. Unulă din ei se dice că a venită din România şi că în Doboji s’ar fi încuat­ 1888, tirată la ună Română, pe care l’a înşe­lată cu îmbrăcăminte şi l’a făcută se­ lă transporte cu căruţa pănă la Papolţa, minţindu-i că e omă bogată şi că ve­­nindă cu elă pănă la Papolţa îi va plăti bine atâtă hainele, câtă şi cărăuşia. A­­jungândă însă în Papolţa, vagabundulă începu să facă cărăuşului oferte de că­­sătoriă, îndemnându-lă să mergă la pe­­ţite pe la omenii cari au fete. Va să dică în locă de bani, elă îi oferi fete. Ală doilea vagabundă imita pe celă dintâiu, cu deosebire numai, că nu-şi scia spune loculă nascerei. Odată spunea că e din ună sată, altă­ dată din altă sată. La urmă locuitorii veniră la idea, că ospeţii loră nu suntă pome bune..Ii de­nunţară la poliţiă, care pe amândoi îi aresta. Fecunditate. In Sepsi-Sângeorgiu a răposată dilele acestea femeia unui co­jocarii, care în privinţa fecundităţii a dată esemplu aproape ne mai pomenită. Ea a dată nascere în vieţa sa la 26 de copii, dintre cari însă numai unulă trăesce. Nenorocită. In pădurea Prejmerului ună tăiătură de lemne fix ucisă de ună arbore, care a cădută peste elă. încercare de sinucidere. In Cluşiu s’a aruncată comerciantulă Emanuel Viksz în Someşă cu intenţiunea de a se sinu­cide. A fostă scosă încă viu din apă. La acesta pasă l’ar fi împinsă referinţe familiare nefavorabile. Se ioraie noaptea cu ferestrele deschise? Profesorală Dr. Reclam din Lipsea scrie în privinţa acesta următorele: Cu nedreptă se crede în poporă, că nu este bine, ba chiar periculosă a dormi cu ferestrele deschise şi cum că peste totă, aerulă de noapte este stricăcios. Curentele de aeră în tim­pulă nopţii sunt­ stricăciose numai în regiunile acelea, unde terenulă este mlăştinosă, fiindcă exhalaţiunile peri­­culose sănătăţii se ridică în aeră toc­mai în timpulă nopţii. In regiuni unde pământidă este uscată, pe munţi şi eta­­jele de sursă ale edificielor­, tocmai din contră aerul, în decursulă nopţii este mai curată şi mai sănătosă, ca în de­cursul o­dilei. Cine vrea să-’şi introducă în o­­dăile sale prin ferestrele deschise a­­cestă aeră, are să urmeze în modulă ur­mătorii : decâ ’i stă la disposiţiune, a­­fară de odaia de dormită, încă şi o altă odaiă, care în decursul­ nopţii ră­mâne nelocuită, se deschidă uşa în­­ambele aceste odăi şi să lase în odaia a doua amăsurată temperaturei ano­­timpului xxnă geamă sau două, sau în

Next