Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1888 (Anul 51, nr. 1-142)

1888-06-11 / nr. 129

Juticea, AumistratiaEsa Tipegisila: BRAŞOVU, piaţa mare Kr 22. Scrisori neb­anca­te nu se pri­­mesca, Manns :i:p­o nu se re­­trimi­t! Birourile de mmm: Braşovi­, pista mare Kr. 22. Inserate mai primescúhiViena: Rudolf Mosse, Haasenstein &, Vogler (Otto Maas), Heinrich Schalek, Alois Herndl, M.linkes, A. Oppelik, J. Dan­­neberg; în Budapesta: A. V. Gold­berger, Anton Mezei, Eckstein Berned; în Frankfurt: G.L. Daube; Sn Ham­burg: A. Steiner. Preţuiţi inserţiunilor­: o seria g&m.onda pe o coloana 6 er. și 30 er. timbru pentru o pu­blicare. Publicări mai dese după tarifa si invoiela. Reclame pe pagina IlI-a o se­ria 10 cr. v. a. sau 30 bani. .Gazeta“ iese in fie­care ft. Abonamente pentru Austro,Ungaria Pe unu anu 12 fl., pe sese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Pentru România și străinătate: Pe unu anu 40 franci, pe sese luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se prenumera la toate ofi­­ciele poștale din întru și din afară și la doi. colectori. Abonamentul­ pentru Brașovu: la administrațiune, piața mare Nr. 22, stagiula I.: pe unu ană 10 fl., pe sese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 er. Cu dusula în casă. Pe unu anu 12 fl., pe sese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unii esemplaru 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atâtu abonamentele câtu şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Nr. 129. Braşovii, Sâmbătă 11 (23) Iunie 1888. Braşovii, 10 Iunie st. v. 1888. Totu mereu cetimu şi aucfimă, că pacea domnesce acei pretutin­deni şi că stăpânitorii cu sfetnicii lui , muncescu şi ostenescu pen­tru susţinerea păcii, încâtă le curge sudorea de pe frunte. Totu mereu li se spune popo­­leloru, că trebue şi ele se mun­­cescă şi se ostenască, ca se potă purta grelele biruri, ce li se im­pună, în fiecare ană, de cătră gu­verne pentru înarmări, cari se caice că sunt­ asemenea o garanţia a păcii. Pacea donmesce dor încă în Europa şi toţi susţinu că lucreză pentru pace. Fi­voră şi popoare de acele cari se bucură şi de bine­facerile acestei păci înarmate; caii mai au mijloce şi le mai rămâne atâta libertate şi atâta răgaza a-şi vedea şi de trebuinţele lor­, de des­­voltarea şi cultura lor­. Numai noi Românii din Tran­silvania şi Ungaria suntem­ con­damnaţi de sorte a nu putea gusta nimicii din binefacerile păcii. Şi nu pentru c avem se ne luptăm mai multa ca alte popoare mai bine situate cu sarcinile, ce ne apasă, ci pentru că nu ne putem­ vedé în linişte nici de cele mai ele­mentare trebuinţe ale desvoltării nóastre naţionale. Pote fi pace pentru alţii, noi Românii însă trăimă de faptă în resboiu, pe care l’au pornită stă­pânirea şi pressa unguresca în po­triva scolelor­ nóastre românesci. Celă ce a cetită raportulă pu­blicată în numerul­ nostru de a­­laltaerî despre machinaţiunile în contra gimnasiului din Beiuşă şi celă ce va ceti şi corespondenţa ce-o aducemă astăci! în aceeaşi a­­facere, va trebui se se întrebe cu mirare, pentru ce atâta sgomotă şi atâtea ameninţări?­­S’au făcută perchisiţiuni do­­m­icilare pe la şcolarii din numi­tul gimnasiu, lucru ce nu s’a mai pomenită nici chiar sub gu­­vernulă absolutistă ală lui Bacii; gendarmii în Beiuşiu mergendă din casă în casă au deschisă lă­­dile şi pulpitele studenţiloră, le­­au seevestratu tote epistolele, scrierile, versurile, i-au luată la interogatoriu asupra sentimentelor Ioni românesc!, asupra consciinţei loră, ca pe vremile inchisiţiunii. Pentru ce tote aceste? Astăciî afiămă, că vice-spanulă comitatului Bihariei a primită în calitate de comisaru ală guvernu­lui misiunea de a face investiga­­ţiune asupra gimnasiului română din Beiuşiu. Ce s’a întâmplată, pentru Dum­nezeu, ca se potă justifica astfelă de măsuri estreme? Copilăria — căci altfelă nu o putemă numi­­ ce a facut’o ună şcolară când cu primirea episco­pului latină în Beiuşă, a fostă în­doită pedepsită, tenérala fiindă eliminată din gimnasiu şi con­damnată şi de cătră judecătoria de cercă. Ce­a păcătuită gimnasiulă ca acum din causa aceasta să dea nă­vală toţi asupra lui? Nu cumva li se atribue ca pecată profeso­­riloru şi şcolariloră, că au luată parte activă la primirea episco­pului Schlauch? Suntem, convinși, că cerce­tarea pornită asupra gimnasiului din Beiușă nu va putea scoate la lumina nici o dovadă contra acestui institută. Pentru aceasta ne garanteaza buna îngrijire ce s’a dată necon­tenită acestei scoale de cătră au­toritatea superioră şcolară confes­fesională, precum şi întregulă tre­cută ală gimnasiului. Aşteptămă dor în linişte resul­­tatulă învestigaţiunei. Ceea ce voim­ă să constatămă astăciî este neliniştea şi îngrijirea, ce trebue să cuprindă spiritele tuturoră Ro­­mâniloru, când vădă că dintr’ună lucru de nimică pressa maghiară îndreptă cele mai înverşunate ata­curi asupra unui institută ro­­mânescă şi că guvernulă spriji­­nesce prin măsurile sale acésta a­­gitaţiune sistematică. Crwemnin şi piali din Bevişin. Oradea-mare, 21 Iunie 1888 st. n. Ministrulu de interne l’a esmisa pe vicespanulă Comitatului Bihoru, d-nulu Andr. Beötg, în calitate de comisaru gu­­vernialu, să facă investigaţiune asupra gim­nasiului română Beiuşană. D-nulă Beöthy a şi plecată adi în acesta missiune în­soţită de vicenotarulă comitatensă Pe­tru Szunyogh. Ce instrucţiuni va avea d-nulă vice-spană ? nu se scie; căci u­­nele ca acestea suntă secretulă guver­nului. — Direcţiunea gimnasiului şi cor­­pulă profesorală, vedendu-se atacaţi din tote părţile în diaristica maghiară, ve­d­­endu-se espuşl odiului generală, au cerută ei înşişi investigaţiune discipli­nară asupra loră; nu se pote sei,­ere în urmarea acestui pasă de desperaţiune, sau din alte privinţe s’a ordonată in­­vestigaţiunea, destulă că ea se va efectul. Rebus in arduis aequam senare men­tem. D-nii profesori nu trebuia să-si­esă din sărita loră, să nu fiă aşa de suscep­tibili, şi să nu devină nervoşi la flecu­­rile cfiareloră; trebuia se sciă, că de ar fi îngeri, şovinismulă maghiară, susţinută şi nutrită de diaristica maghiară, nu le va da dreptate, nu le va da ocasiune să se potă lămuri lucrurile. Aşa s’a în­tâmplată. Diarulă „Szabadság“ (lucus a non lucendo) de când cu luarea steagu­lui de pe gimnasiu, în totă diuliţa lă­sată de Dumnedeu a­sclută se aducă în contra gimnasiului, a profesorilor­ şi a pretinsei conduite nepatriotice a ace­lui institută, acusaţiuni, lucruri învechite adecă paie îmblătite. In numărulă ultimă, corespondenţii Biuşani ai acestui­­fiară mai întâiu opo­­siţională, apoi jidovescă şi în urmă de­venită guvernamentală, a semnalată că nu studenţii au făcută conductură cu torţe episcopului latină, ci civil Beiu­­seni, cari au privită cu ochi răi la a­­mesteculă profesoriloră în acesta afacere şi că profesorală beiuşană nu ca profe­­soră a ţinută oraţiunea, ci ca cive beiu-­­ şană etc. De nu făcea gimnasiulă şi profeso­­rii nimică, îndată erau timbraţi de so­boli ascunşi sub pămentă, cari se re­tragă în modă demonstrativă; că au făcută era nu e bine, li-a displăcută no­bilitară patrioţi că s’au amestecată şi profesorii, omeni culţi, în fanfaronadele ţară; ce învăţătură se pote trage din aceste? Că în viitoră gimnasiulă să nu se pre îndese la petrecerile altora, ră­mână acasă între păreţii săi; mai bine să li se d­ică, că se retragă, decâtă că se îmbulzescă şi suntă ospeţi nechiămaţi, căci vecii acestora li se arată uşa, ba precum se vede suntă şi combătuţi. Am de-a mai însemna, că tenerala Borgovană, carele a causată luarea stea­­gului de pe gimnasiu, pe lângă eschide­­rea d­in gimnasiu, a fostă judecată şi la arestă de o lună prin judele de cercă. Crişanu. IDin a,fa,sau ziarele rusesci se pronunţă favora­bilă asupra proclamaţiei împăratului Wil­helm II. „Grajdanin“ elice, că şansele păcii suntă acum mai favorabile, numai câtă Austro-Ungaria ar trebui să sfătu­­ască pe prinţulă de Coburg să plece o­­dată din Bulgaria, ca să dispară astfelă şi acestă factoră principală ală neliniş­­tirilor­. „Coresp. Poht.“ primesce din Peters­burgs informaţiunea, că în cercurile gu­vernamentale de acolo se crede, că no­­ulă împerată germană îşi va introduce domnirea lui cu­ o politică precaută şi păcinică. Aceeaşi flotă anunţă, că în cercurile pa­pale domnesce convingerea, că raporturile cordiale dintre scaunulă papală şi dintre curtea din Berlină nu vor­ suferi nici o schimbare sub domnia noului împerată. Ca dovadă se amintesce faptulă, că Msgr. Gralimberti a primită de la noulă împărată asigurarea sentimentelor­ sale de ami­­ciţie pentru Papa şi biserica catolică. Tată „Coresp. Polit.“ desminte faima adusă de diatură rusă „Moskovskija Wje­­domost“, că regele Milano al­ Serbiei ar fi esprimată faţă cu ministrulă-preşe­­dinte Nicola Christie! dorinţa de a sus­penda constituţiunea serbésca. ziarele rusesci respingă acusările con­telui Kalnohg, că ele suspiţionază scopu­rile alianţei germano-austriace. Starea lucrurilor­, efică ele, dovedesce că Aus­tro-Ungaria a esploatată de faptă în pe­ninsula balcanică succesele armelor­ ru­sesc­. Din delegaţiuni, Contele Kalnohy, răspundendă eri întrebării unui delegată relativă la trac­­tatura de comerciu cu România, constată din nou dorinţa guvernului de a ajunge la o soluţiune amicală a cestiunii, de a adauge, pentru marea sa părere de rău, și cu toate că guvernulă română împăr­­tăşesce aceeași dorință, că nu s’a pu­tută ajunge la acestă soluțiune. Minis­­trulă a credută asemenea că trebue să releveze, că decisiunea în acestă afacere atârnă de camera româneascâ, în care di­feritele opiniuni opuse îşi ţină preroga­tivele sale, astfel­ încâtă este îndoiasă că se va pute aşa de lesne găsi majori­­tatea trebuinciosă încheierii unui trac­tată, care să satisfacă ambele părţi. Ministrul­ va continua să lucreze la soluţiunea dificultăţilor­. Comitetul­ delegaţiunii austriace a acceptată bugetală ordinară ală arma­tei, cu sporirile cuprinse în elă, fără schimbare şi conformă proiectului gu­vernamentală, după ce aceste sporiri fură justificate de ministrul­ de resboiu. Români slavisaţi. Sub titlul­ acesta cetinu în „Revista politică“ din Suceava între altele. „Din întâmplare amă călătorită­­fi­lele trecute prin mai multe sate de peste Prută, pe care încă nu le cunosceam mai de aproape. M’am încredinţată din autopsiă, că locuitorii acestoră sate, care astăciî vorbescă rusesce, suntă de aceeaşi origine, ca şi Românii bucovineni. Făp­tura trupului, mişcarea părţiloră lui, co­tarea pielii, a ochilor­ şi a părului suntă ca şi la Români. Totă aşa şi totă îm­brăcămintea, construcţiunea casei şi a tuturoră acareturiloră din casă şi dela gospodăriă, traială în familiă şi în pu­blică, tóte obiceiurile, credinţele şi apu­căturile suntă curate românesci. Toate aceste lucruri dovedescă în modă absolută, cum că Rutenii Bucovi­nei suntă acelaşi neamă cu Românii. Pentru sciinţă ajunge constatarea aces­tora fapte, ca ea să se potă pronunţa în modă positivă despre originea Rute­­niloră bucovineni. Dela noi am obser­vată la ei încă şi alte lucruri, cari arată lămurită, cumcă ei şi-au perdută limba românésca abia în dilele nóastre. Amă aflată adecă mulţi bătrâni, cari încă vor­­bescă românesce, pe când tineretulă nu mai pricepe limba părinţilor­ săi. Apoi toţi tineri şi bătrâni, nu au perdută încă pană astăcfi consciinţa’­ originei tară. Ei m’au rîsă, când lî-am spusă, că Româ­nii şi Rutenii Bucovinei suntă două po­poare deosebite. Cărţile vechi de prin bisericile de peste Prută suntă românesci, or cele cumpărate în anii din urmă suntă sla­vone. Faptulă acesta este de mare im­portanţă, şi era de ce: Din anulă 1777 pănă la moartea lui Eugenie Hacman, 1873, au fostă în Bucovina în decursă de 73 de ani episcopi slavi, adecă Da­­niilă Vlachovics 33 și Hacman 40 de ani; ei episcopi români au fostă numai în decursă de 22 de ani, adecă Cheres­­culă 12 şi Baloşesculă 10 ani. Cele mai multe cărţi românesci de prin bisericele de peste Prută s’au cumpărata în de­­cursulă celoră 73 de ani ai episcopiloră slavi. Să ne întrebămă acum: Se pote m­esurin«, că, pr niformii slavi sfi fi cum-X ' JL­I­X 'A­părată cărţi românesci pentru o popora­­ţiune slavă ? Nu! Se vede deci, că po­­poraţiunea a fostă românésca, măcară în majoritate, de aceea episcopii slavi în­cuviinţară cumpărarea de cărţi româ­nesci. Acâstă poporaţiune s’a slavisată succesivă, aşa că urmaşii lui Hacman aflară de bine de a procura cărți sla­vone pentru bisericele ei. Prin greșala aceasta au confirmată ei bisericesce sla­­vismulă aceloră comune, care odinioră erau românesci; ei au isgonită limba stră­­moșéscá din bisericele țară îngustândă astfelă teritorială stăpânită odinioră de de limba românéscá. Așa i-au răpită ei limbei românesci ună dreptă istorică, a­­decă dreptulă de a fi unica limbă bise­­ricéscá în totă bucovine.

Next