Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1888 (Anul 51, nr. 143-286)

1888-10-14 / nr. 227

Nr. 227 nunţă binele adevărată ala statului şi interesele noastre cele mai sfinte. Dela d D-nii preoţi aştepta să intervină cu zelă şi în moda potrivita pentru alegeri bune şi să fie în acesta modela concetăţenilora loră.“ După două zile de la Schorlemer Alst, conducătorula centrului, a ţinuta în Munster o vorbire, care a culminată in cuvintele, că o adunare a catolicilora nu poate trece fără să atingă cestiunea inde­pendenţii scaunului papala. A sfântului părinte e Roma şi lui i­ se cuvine patri­­moniula Sf-lui Petru, şi fiinda Roma a Papei, e şi a întregei creştinătăţi ca­tolice. „Observatore Romano“ a publicata, îndată după plecarea împăratului ger­mana, o filipică contra serbărilora din Roma. S’au distrusa mănăstiri, dice faia vaticană, s’au pronunţata ofense brutale contra Papei, s’au comisa brutalităţi ne mai audite, s’au risipita bani comunali şi Roma a jucata una rola vrednica de plânsft; în diua răfuelei se va ridica in­­dignaţiunea generală, ca să’mormenteze acesta nedemnă comediă. Repis Hai şi Episcopii sorii. Se scie, că în procesula de divorţa ala regelui Milano, derula a luata po­­siţiune în favoarea reginei punendă pe­­decl resolvărei acestei cestiuni după pofta regelui. Ama comunicata de cu­­renda, că episcopula Nicanor va fi in­ternata într’o mănăstire și că în diferitele consistorii s’au făcuta însemnate schim­bări personale, pentru ca divorțula să ia una cursa favorabila regelui; din cauză acestora schimbări derula o foarte nemul­­ţămite. Despre disposiţiunea ce o arată epis­copii faţă cu regele ne comunică „Bud. Hírlap“ următorea drastică scenă: La sosirea regelui Milano la Belgrada nu­mai metropolitula Teodosiu i-a eşit şi în­­nainte, pe când toţi ceilalţi episcopi au absentată. Făcendă mai târcjiu regele o visită metropolitului, dete şi peste cei­lalţi episcopi, cari erau adunaţi la acesta. Regele se adresa­ cătră episcopi cerân­­du-le: „Mă bucura că vă vă da pe toţi aci sănătoşi; căci când aţi încercata să escelaţi prin absenţa D­v. la sosirea mea, a trebuita să creda, că v’au îngheţata pici­orele şi de aceea aţi rămasa acasă“. In cursula vorbirei sale declară regele forte hotărîta că, deca episcopii vora stărui şi mai departe în atitudinea lord, ela îi va constrînge cu cele mai ener­gice mijloace să se supună. Nu se scie, decă cele spuse de foia unguresca sunta adevărate; dér deca re­gele Milan va merge înainte pe calea apucată, ca cu forța să i­ se facă voia, Congresult naționalu bosericescu. (Raportă, speciala ala „Gaz. Trans.“) Sibiiu, 9/21 Oct. 1888. Şedința a IX. Se deschide la ÎO1/8 ore a. m. Pre­­sidiu la ordinariu. 1. Se verifică protocolul­ şedin­ţei precedente. 2. Se comunică ţinerea parastasului pentru fostula archiepiscopii şi metro­­polita Andreiu Şaguna şi pentru mecena­­tele Românilor şi gr. pr. Emanuil şi Gozsdu, ceea­ ce se ia spre sciinţă. Ordinea crilei. 1. Comisiunea orgănisătore comu­nică, prin raportorula său P. Cosma, că a studiata şi are să raporteze asupra amandamentelor­ ce i­ se avizaseră la §. 7. 9, 24 şi 25 din regulamentula pentru alegerea protopopiloră. a) Comisiunea comunică propunerea lui Stănescu, ca comitetula protopopescă înainte de a face lista candid­aţilor­ la protopopiata să statorescă venitele sta­­ţiunei protopopescî precum şi cele ale parochiei protopopescî. După propunerea comisiunei propu­nerea deputatului Stănescu e de prisosă a se adauge la §. 7, e de ajunsa deca la §-ula 9 se vor­ adauge în şirulă trei după cuventula „protopresbiterala“ şi cu­vintele „şi de parochia protopresbite­­rală.“ Acestă propunere se primesce fără desbatere. b) La §. 9, deputatula Mangra pro­pusese să se lase afară cuvintele „şi si­­noadele“ în şirula al­ 4-lea. Comisiunea recomandă şi Congresula primesce pro­punerea. c) Tota ca adausa la§. 9 propusese deputatula Stănescu, ca unuia, a cărui cualificaţiune este de obşte cunoscută, să nu mai fie obligata a şi-o dovedi. Comisia orgănisătore propune şi con­gresula primesce respingerea acestei pro­puneri. d) Propunerea deputatului Zigre, ca în protocolul­ sinodului protopopescu de alegere să se primeasca și votula cu­mu­­lativ ala parochienilora din parochia pro­­topresbiterală. Comisia organisatoare pro­pune ca în principiu să se accepteze, era formala să nu fiă într’una §. de­osebita ci împletită în §§. 13. 14. 16. și 20. ai regulamentului. — Se pri­mesce. d) Deputatula Zigre propusese, ca în contra întregului acta de alegere să aibă locă recursulă de nulitate pentru casula când nu s’ar fi observata formele prescrise, așa dera numai pentru obser­varea formelor ei cere totdeodată a se face §. separata. Comisiunea propune respingerea as­tei propuneri. Asupra acestei propuneri s’a încins o desbatere de tota interesantă. Preoţimea nemireană — afară de Esc. Sa Metropolitula — precum şi unul dintre mireni — Dr. Gali — susţineau şi din puncta de vedere principiala şi Şedinţa X, 10/22 Octomvre 1888. Se deschide la 10 ore. Presidiu or­dinară. 1. Se verifică protocolul­ şedinţei precedente. Deputatula P.­l­otariu propune a se ţine şedinţe şi înainte şi după prândă. Congresula admiţendă ceruta urgență pentru aceasta propunere, decide primirea ei începândă de Marți 11/23 Oct. 3. Deputatula Barceanu face propu­nerea, ca toate regulamentele cu motivele lor, și cu lucrările antecedente să se tipărescă și să se publice înainte de în­trunirea congreselor­. — Se predă co­misiunei orgănisătore. 4. Deputatula Simonescu face pro­punerea, ca măritura Congresă să însăr­cineze pe Ven. Cons. Metrop. ca dim­preună cu regulamentula pentru alegerea deputaţilora la congresă să facă şi uină regulamenta pentru împărţirea cercuri­­lora electorale. — Se predă comisiunei orgănisătore. Ordinea ctilei: Regulamentula pentru procedură la alegerea de protopopă. 5. Comisiunea orgănisătore rapor­­teaza că la § 24 s’a făcuta adausulă „în înţelesul a §­lui 119 din cond­usele Con­gresului din 1878“. Deputatula Zigre texteză înţelesula acestui­a şi­ la propune ca adausă. Deputatul. Dr. Al. Mociony face propunerea „Influinţarea la alegeri în în­ţelesul a § 119 din 1878 involvă casa de nulitate.“ Cu delăturarea celorlalte propuneri, se primesce propunerea lui Mocsony. 6. La § 25 se facă mai multe pro­puneri de deputații Cavaler, Pușcariu, Barcianu, Brote, Babeşă, Zigre, Dr. G­alla. La votare se primesce propunerea deputatului G­all­­a se da toate propunerile la comisia organisatoare spre considerare, care va avea să presente proiectul­ în ședința de mâne. Totă la acesta­­ se face propunere de deputatula Desseanu, ca afacerea alegerii de protopopă la forurile supe­­rioare să se pertracteze în senatură ple­nară consistoriala. Se primesce propunerea, nu însă în textula regulamentului, ci ca conclus pro­tocolară. 7. La § 26, care­ lă recomandă co­misia org. spre primire, Patiţa face pro­punerea să se dică „comisarială nu e ertata să fie rudita cu candidaţii“. Deputatula Brote face propunerea: „§ 26 cum este să se adaugă ca alineă la § 13. Propunerea lui Patiţa cade, a depu­tatului Brote se primesce. 8. La § 27, recomandata spre pri­mire, deputatula Brote face propunerea a se adauge ca alineată deosebită la § 18. Se primesce. 9. Deputatula Bâdu­lescu face pro­punerea, că acestă statuta are să intre în vigore la 1 Februarie 1889 st. v. Se primesce. 10. Comisiunea org. presentă regu­lamentula pentru adm. fondurilor­ me­tropolitane, şi­ la recomendă spre primire en bloc, ceea ce se şi face cu totalitatea voturilor­. 11. Corn. org. raporteză despre pro­punerea lui Puşcariu, ca la senatură epi­­tropescă metropolitană să se înfiinţeze exact oratură. Se primesce în principiu şi se aviseză Cons. metr. să presente la procsimula congresă ună proiecta spe­cificată. 12. Corn. org. raporteza asupra pro­punerii deputatului Mangra : „cine poate fi alesă în scaunulă protopopescă şi tre­­bue aceşti membrii întăriţi de Episcopula“ şi dice, că e de a se aplica § 19 din Stat. org., de întărită nu trebue să fie întăriţi. Congresula respinge propunerea co­­misiunii și trece la ordinea zilei, fiindcă interpretarea nu e cerută de una or­­gană administrativa. 13. Comisiunea org. prin V. Babeşă raporteza, că Consist, diecesanii din Arad și a transpusa actula fundațiunei Birta, din causă că ministrula a ceruta ca acei tineri, cari voră studia în străinătate, să aibă prealabila învoire a ministrului. Congresula ia la cunoscinţă cu adau­­sula, că la timpă oportună va resuscita causa, nu credema, că va contribui a’şi mări simpatiile în cleră şi în poporu, desuptulă căreia ardea tainică o candelă, a căreia lu­mină d’abia licăria. Merse lângă iconă, lua bosioculă, care era pusă alăturea, îl­ mirosi, îşi opri câteva flo­ricele între degete, şi după ce puse bosioculă la locă, începu să frece în pălml floricelele luate, îşi mirosi apoi mâna şi de neliniştită ce era, dădu din umeri ca şi cum ar fi uitată ce avea să facă ; ar fi ruptă din vreme, ca să sosească mai curendă cjiua când va veni fie-sa Linca, care acum lipsia de acasă de m­ă ană şi jumătate. Merse ărăşi la ladă, scoase cele două haine nemţeşci ale Marinei şi le puse pe uină scamnă, aşa că parcă ar fi vrută să­ l­ îmbrace, se depărta puţină şi privea la haine plină de voiă bună. „Când voiu îmbrăca-o pe Marina, are să se mire toţi vecinii de frumseţea hainelor­ nemţesci,“ grăia Păuna în sine şi parcă simţea cum are să o pismu­­iescă prietinele, vecinele şi cu deosebire duşmanele. In astfel­ de clipe de fericire se frământa nevasta lui Niţă, şi ne mai putândă răbda să rămână acasă, plecă la o prietină, căci cum era ea singură şi nu o vedea nimenea, nu-i cădea bine. Niţă Dragă încă era în voiă bună şi nici nu putea fi altfelă, când vine atâta fericire pe capulă său. Ii părea bine cu deosebire, că nu mai trimite pe Marina şi parcă vedea, că tocmai sosirea Linchi pricinuesce lucrula acesta. „Linca vine“,’(jicea ela, şi totă elă continua: „dar are de ce vine, căci ea nu scie că Chiva se mărită? Cum de scrie aşa de scurtă, când ea pănă acum ne scria multe de tóte de pe acolo şi astăcil deodată ne pomenimă cu scrisoare scurtă, care nu ţine atâtă câtă ai da în palme ?“ Aşa se judeca Niţă cu sine şi totă elă se în­torcea şi gândea, că rău a făcută că nu i­a dată de solre mai dinainte, ca să afle şi ea despre măritişulă Chivei, deorece Chiva este mai mică, decâtă Linca. „Va fi aflată ea din omeni,“ adăuga elă, „și-apoi în cele din urmă, la ce să se supere, deca se mărită soru-sa cea mică, căci noroculă ei totă ală ei va ră­mânea, deorece fiecare se nasce cu noroculă său și ceea ce i-a fostă scrisă trebue se păţescă.“ Toţi erau în voiă bună, numai Trina, sărmana Trină, fata cea măritată a lui Dragă, era mâhnită de năcaşuri, şi nu se bucura aşa tare de măritişulă soru-si. „E grea viaţa“, z­icea odată cătră tată-său, şi era cu ochii plânşi, când grăia aceste vorbe. Pe Trina o scosese din casele ei, hainele i le luase ca zălogă pentru dajdiă, nu avea voie de ni­­mică, şi nu se întrecea cu bucuria afar’ din cale, căci bine văd­use ce-i şi viaţa. „Nici la fraţi nu mai poţi ţinea multă, când eşti săracă,“ vorbia ea uneori şi aştepta­rile mai bune. IX. A trecută o săptămână, a trecută două şi Linca nu mai sosise din Bucuresci, din care pricină s’a amâ­nată şi nunta Ohivii, deşi se făcuseră strigările şi erau pregătiţi din tote. Era prin Septemvre. Prin grădini se cosea în unele locuri otava pentru a doua oră şi ori în ce parte te-ai fi dusă, nu te-ai mai fi săturată de plă­­cutură mirosă ce-lă răspândesce orba uscându-se. Ici colea fraudele pomilor­ văratici începuseră a se păli, or rândunelele își deprindeau puii pentru a se putea ține în călătoria ce aveau să o facă. Se adunau pe biserici sărmanele pasări sau pe câte-o șură și cele mai bătrâne dintre ele în glasulă lor, spuneau parcă celor­ mai tinere despre călătoria ce au s’o facă în locurile calde, le învăţau parcă cum să se porte, şi ce să facă pentru viitoră, or tinerele rândunele ascul­tau naive şi li se părea, ca cum le-ar spune poveşti. Din când în când se porneau cu totele stoluri-stoluri, de făceau umbră pe pămentă şi cu înţăglatele loră glasuri deşteptau totă împrejurimea. Intr’altă parte vedeai prin năsipă sgulite galiţe de totă soiulă, cum se întindeau a­lene la sere şi cum după ce se reco­­rescă se ridică de-şi arată golaşele loră aripi, lăsândă prin năsipă penele, cari şi-au făcută slujba: vedeai parcă cum şi ele stiu că are să vie ierna şi caută se se îmbrace cu haine nouă, acoperindu-şi năpârlitură loră cârpă. (Va urma). GAZETA TRANSILVANIEI, din puncta de vedere practică, că nu e bine să se admită recursul, mai departe decâtă pănă la consistoriele diecesane. Propunătorul­ Zigre dimpreună cu aderenţii săi, între cari Dr. Al. Mociony, Sorescu, Stănescu şi alţii, susţineau că chiar principiile fundamentale din stat. org. (VI) prescriu acestă ordine în şirul foruriloră, şi că deca nu am admite re­­cursulă şi la forulă metropolitana, amă lucra în contra statutului organica. Aici mulţi dintre deputaţi chiar şi mireni au dovedita, că nu sunta streini nici canoneloră şi că se potă măsura cu venerabilii noştri canonist! La votare propunerea lui Zigre s’a primită cu majoritate imposantă, mai cu seama după ce Esc. Sa metropolitula de­clarase, că totdeauna a fostă și și acum este pentru apelabilitate și la Consis­­toriula metropolitană. 1888. SCIttlXE VILEI. Tergulu din Bistrița din 4 c. n., fiindă timpula forte frumosii, a fostă bine cer­cetată ; s’a simţită însă forte tare lipsa de bani. Imbulzela s’a putută observa numai la institutele de bani şi la per­­ceptorată, unde ţăranii duseră banii pen­tru cele 2400 de vite vândute la târgulă precedenta cu preţa forte moderată. Cu­­lesula viitoră, care s’a făcută la 17 a. c. st. n., a avuta timpă frumosa, der­a data slabă resultată. * * # La esposiţiunea internaţională din Bruxela au fostă premiaţi din Ardealu, M. Fleischer & Com. şi Mutzig & Sla­­minek fabricanţi de salamă în Braşovă cu medaliă de bronza; frăţînii Hornung din Braşovă şi Ladislau G­ombos din Turda pentru mobile (scaune) de lemnă încovoiată cu medaliă de arginta; apele minerale din Borsecă, Vâlcele, Paraida și Brisadă cu medaliă de argintă. con­

Next