Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1888 (Anul 51, nr. 143-286)

1888-12-04 / nr. 267

Nr. 267 de cereale din provincia Khorassan în Rusia — au fostă luate în urma unelti­­rilor­ Angliei, care, după ce prin decla­rarea liberei navigaţiuni pe rîulă Karun a obţinută ună însemnată avantagiu materială, a voită să-şi documenteze acum şi influinţa ei preponderantă în Teherană printr’ună succesă morală, de oarece guvernulă Șahului n’ar fi cutezată să ia aceste măsuri atâtă de neplăcute Rusiei, decâ elfi n’ar fi sigură de spri­­jinulă Angliei. Guvernulă rusă e firmă decisă a desfăşura cea mai mare ener­­giă ca să împedece înlăturarea influinţei ruse în Persia printr’o altă putere, de­­orece Rusia pune celă mai mare preţă pe durarea influinţei sale. La 8 Decem­­vre n. s’a ţinută la preşedintele depar­tamentului economică ală consiliului im­perială la consilierulă intimă Abaza, o adunare de înalţi funcţionari din difrnc­­tele ministerii, pentru ca să se consulte asupra mijlocelor­ şi căilor ei, d’a înfrunta greutăţile create de Persia. Cestiunea Zanzibarului se încurcă tot mai multă. Pe când guvernulă germană chibzueşte deja asupra eventualităţii unui răsboiu pe uscată, în Anglia începe opiniunea publică a fi total mai reser­­vată. In „Times“ se audă deja plângeri asupra tristei situaţiuni a comercianţilor indieni, cari prin pofta de fafă atâtă a indigenilor­ rebeli, câtă şi a soldaţilor­ aflători în serviciulă germană şi prin bombardarea din partea corăbiilor­ ger­mane au suferită mari perderi. Indienii speră, că vor­ fi despăgubiţi ori de so­cietatea ostafricană germană ori de gu­vernulă germană. Afară de acesta se vorbesce, că oposiţiunea din parlamentul englesă va cere lămuriri asupra celor­ ce se petrecă pe litoralul­ Zanzibarului. In camera italiană deputatului Bon­­ghi a interpelată guvernulă, decă are scrri despre raporturile interne ale Abi­­siniei şi decă are de gândă să presinte documente, din care să reiasă actualulă caracteră de dreptă ală posesiunei Mas­­savahului. Ministru-preşedinte Crispi a răspunsă, că scirile despre raporturile interne ale Abisiniei nu sunt­ de natură, ca să se potă conchide cu siguranţă asupra stării reale a lucrurilor­ acolo. Sigură e însă, că în emiratur­ Etiopiei domnesce mare disordine. Intenţiunile regelui Abissiniei nu le cunosce, dar chiar dacă le-ar cunosce, nu le-ar spune. Dealtmintrelea Italia e atâtă de întărită în Massallah, încât şi ori­ce atacă l’ar respinge. Italia nu va întreprinde espe­­diţiuni nouă, ci va folosi forţele locale ca să menţină posesiunea, ală cărei ca­racteră de dreptă se va vede din do­cumentele ce se tipărescă şi se voră presenţa camerei. Ele nu consideră ca necesară ună decretă ori o lege pentru constatarea suveranităţii italiene asupra Massallahului. Espulsarea din Berlină a lui Paro­nelli, corespondentală Ziarului italiană „Secolou, a produsă sensaţiune, fiindcă Paronelli, preşedintele societăţii italiene din Berlină, era iubită şi trecea ca amică ală Germanilor­. Espulsarea s’a făcută din simplulă motivă, că elă, ca streină, n’are dreptulă d’a sta în Prusia; alte motive nu suntă cunoscute, dar se vorbesce că măsura e îndreptată mai multă în contra diarului „Secolo“ pentru atitudinea sa amicală francesiloră şi duşmană alianţei triple. Paronelli era şi corespondenta ală diarului „Diritto“, al cărui representantă de mai nainte Dr. Ciimeni încă a fost d­espulsată acum câţiva ani. Se vorbesce că, la interve­­nirea ambasadorului italiană, autorita­tea a prelungită termenulă plecării lui Paronelli dela 48 la 72 ore. Isvolski, trimisulă rusă pentru a se înțelege cu vaticanulă, s’a esprimată că­­tră ună ciuristă, că trădările Rusiei cu Vaticanulă urmărescă numai scopulă d’a regula cestiunea bisericei catolice în Rusia. Rusia lucrează reală şi nu se gândesce a pregăti Italiei perplexităţi După cum spune corespondentul­ claru­lui „Standard“, Papa e decis să facă Rusiei concesiunile cerute de ea. Prin urmare îm­păcarea Rusiei cu Vaticanulă e consi­derată ca apropiată. La Viena s’a primită o depeşă pri­vată din Roma, care anunţă, că fabrica de arme din Torre-Anunziata a primită ordinul­ de a fabrica 60.000 de pusei cu repetiţie în trei luni, şi că arsenalul­ din Neapole lucreaza cu o activitate febrilă. Se afirmă, în cercurile oficioase din Belgradă, că ştirea respândită de diferite chiate în privinţa unei întrevederi a Regi­nei Natalia cu principele moştenitoră e cu totulă lipsită de temeiu. In nota, prin care guvernulă italiană protesteză pe la toate curţile contra unelti­­rilor­ Papei, se cjice între altele că Papa nu este câtuşi de puţină restrînsă în libertăţile sale bisericesci nici jignită­­în nici ună felă de interesă ce l’ar avea. Din contră, legile ţării îi dau şi asigură totulă ce este spre binele bisericei şi a lumei catolice. Guvernul­ mai declară în acestă notă, că nu poate consimţi cu nici ună preţă ca Papa să fie represin­­tată în congresulă internaţională ce se ţine în aceştia negoţului cu sclavi. In Lumea diplomatică se aşteptă cu nerăb­dare cum diferitele curţi se vor­ pro­nunţa asupra acestui ultimă punctă din Notă, nascerei, şi de miniştri Dr. Gautsch şi cav. Zaleski, precum şi de o mulţime de persoane înalte. La banchetă, primarul­ Scholz din Praga, amintindă vorbirea lui Rieger în parlament, cu ocasiunea des­­baterei noului proiect­ de lege militară, cmise în toastului său, că atmosfera poli­tică a Europei prevestesce furtună şi doresce ca Rieger, mai nainte d’a se descărca acestă furtună, să aducă sece­­rişulă de aură naţională ală poporului cehă în edificiulă solidă ală dreptului de stată boemă, spre a-lă pune sub scutulă înaltă ală coronei lui Venceslavă. Intre alţii mai vorbi la fine prinţulă Dr. Fri­­deric de Schwarzenberg, dicendă . Ca fiu credinciosă ală patriei, Rieger stă ca conducătoră ală nostru în fruntea scenii. După esemplulă său ne vomă lua penă în cele din urmă zile ale vieţii nóastre; faptele sale voră fi îndreptarului nostru, cuvintele sale voră forma linia nostră de purtare. Acestea le spună eu în ini­­mele generaţiunei viitoare, acum când eu am dreptulă la acesta, pentru­ că apără drepturile şi onoarea naţiunei cehe. Foile ultragermane din Viena se es­­primă versenda focă în contra prinţului Schwarzenberg, fiindcă acesta în toastulă său s’a declarată într’ună modă fanatică ca fiu ală naţiunei cehe şi a afirmată că elă prin acesta urmeză esemplulă dată» de părinţii săi. Aşa ceva, dică amintitele foi, că nici în visă nu li-a trecută prin minte părinţilor­ lui. Se scie că Schwar­zenberg este fiulă învingătorului dela Lipsea,­tori şi Horia Rosetti la roşiori.“ „Redactorulă chemată cetesce scri­sorea, în care era descrisă vitejia doro­banţului şi suferinţa soldatului despreţuită în armată ca şi la ţară, şi care, după ce se întorce la vatra străbună, n’are pe ce ’şi pune capulă, totul fi­e ală străi­nului şi ală statului, şi chiar şi elă e considerată ca o vită a arendaşului“. „Bătrânul­ C. A. Rosetti cunoscea ţora şi omenii; nu era emoţionată, privea numai în fură de sine şi ofta înălţândă spre ceră ochii săi cei mari, cari nu erau mai puţină înflăcăraţi de iubirea patriei ca ai lui Mazzini şi Garibaldi, iluştrii lui amici.“* * * „Intr’una din seri, după încheiarea tratatului dela St. Stefano, urmeză bă­trânulă patriotă bucuresceană, eramă cu toţii adunaţi la C. A. Rosetti“. „Toţi făceau politică, numai bătrâ­­nulă directorii ală „Românului“ sta gân­­ditoră şi asculta“. „înfăţişarea lui gânditore şi tăcută în momentulă, în care totă suflarea oră­­şenască era veselă cu tinerend şi stradele cu torţe aprinse şi cu musici în frunte, ne pusese pe toţi în uimire şi nu ne puteam­ esplica melancolia bătrânului, care din firea lui era forte glumeţii“. „Redacţia „Românului“ era în strada Doamnei Nr. 14, unde locuia şi bătrânul­ C. A. Rosetti. Era o curte largă şi în mijloculă curţii se afla o casă c’ună eta­­giu şi c’ună balconă spre uliţă. Ală­turea cu balconulfi, sau mai bine cji®0 cu sala de intrare, era cabinetulfi de lucru ală lui Rosetti, care servea totă deodată şi ca sală de primire, căci ma­rele patriotă română n’avea pentru sine şi familia sa decâtă numai două camere forte simplu mobilate.“ „De-odată se aude din curte ună sunetă de musică şi strigăte asurditare.“ „Era o imposantă manifestaţiă fă­cută veteranului publicista din partea poporului săracă din suburbiile capi­talei11. „Rosetti, încuragiată de noi, s’arăta pe balcană. La ivirea ilustrului patriotă, — care va împodobi cu vieţa şi faptele lui paginile istoriei democraţiei române şi a unităţii naţionale, — manifestanţii nu mai cunosceau margini în entusiasmulă loră.“ „O voce ca răguşită, dar puternică şi rostită din adânculă peptului, străbate din balcană.“ „La sunetulă acestui glasă, începe o linişte şi o tăcere ca în mormentă.“ „Era glasulă pătrunetătoră ală lui C. A. Rosetti, care adresându-se mani­­festanţilor s­crise: „Fraţilor­! „Cu braţele vostre şi cu preţul şi sângelui vostru aţi luată Plevna de afară!11 „Din nenorocire însă mai este o Plevnă şi acesta e Plevna din întru, care pe câtă timpă nu va căde, Românulă nu va fi fericită în patria lui!“ „Cuvintele acestea au dată locă la felurite interpretaţiuni; unii le esplicau într’ună felă şi alţii într’altulă, şi numai aceia cari cunosceau miseriile poporului muncitoră le apreciau după adevărata loră valoare. „Chiar capulă guvernului d’atunci I. C. Brătianu se îndoia în afirmaţiunea lui C. A. Rosetti, că ar esista o Plevnă internă, şi de aceea se opunea la toate planurile lui mari.“ „La întorcerea armatei române din Bulgaria, Rosetti dorea ca guvernulă să vie cu o lege radicală şi fundamentală, clară şi simplă, atâtă în fondă câtă şi în formă, şi cu dreptate şi cu sinceritate aplicată în ceea ce privesce împroprie­tărirea ruralilor­ şi regularea relaţiunilor­ loră cu proprietarii. Mai dorea simpli­ficarea administraţiunei comunale şi jude­­ţiane şi înlocuirea în posturile adminis­trative a semi-docţilor­ venali cu tineri integri şi titraţi. De asemenea elă mai dorea, ca România să aibă o adeverată representaţiune naţională, or nu ună parlamentă cum are astăcjl compusă din representanţii claselor­. Muncitorii ru­rali în numără de trei milioane şi jumă­tate astăcjl n’au în cameră decâtă 80 representanţi şi aceia indirectă aleşi, ei în Senată nici unulă, fiind d escluşi din acestă cârpă. Restulă de 150 în Cameră şi totalulă de 100 în Senată îlă dau oraşele împrestriţate şi cosmopolite. În acestă scopă elă susţinea revizuirea legii electorale în sensă largă, constitu­­indă cercuri electorale în locală celor­ trei colegii de astăzji, aşa ca opinca să voteze la aceeaşi urnă cu boerulă şi cu negustorulă; albimea să fie egală cu al­­bastrimea în materiă electorală.“ „Prin aceste şi alte legi organice bine alcătuite şi cu sinceritate aplicate, bătrânulă luptătoră credea, că deşi GAZETA TRANSILVANIEI Sărbătorirea lui Rieger. Dr. Rieger a fostă felicitată, cu o­­casiunea aniversărei a şăptecie cea a cailei Corespondenţa „Gaz. Trans.“ Viena, 10 Decemvre 1888. In 8 Decemvre a. c. s’a serbată în sala hotelului „Goldenes Kreuz“ a 5-a aniversare a înfiinţării secţiunei din Vi­ena a Reuniune carpatine transilvane (Sie­­benbürgische Karpathen Verein—Section Wien) Sărbătorea s’a deschisă cu rostirea cuvântului solemnelă a secretarului Sec­ţiunii de d-la Karl Graeser, care prin cuvinte alese şi potrivite a salutată mai înteiu pe membri, apoi pe ăspeţi şi pe toţi confraţii lui transilvăneni, cari au avută bunăvoinţa a lua parte la acestă sărbătore. In vorbirea sa oratorală a arătată însemnătatea Carpaţilor, transilvani, a mărturisită, că deşi munţii noştri nu suntă aşa de mari şi impunători ca Alpii şi Pireneii, cu toate acestea oferă o prive­lişte câtă se poate de poetică şi ferme­­cătore ori­cărui touristă. „Transilvania“, dice d-ră Graeser, „are şesuri fructifere, codri verdi fru­moşi cu rîuri şerpuitore şi cu poieni idilice — cari variindă alternativă dau ţării ună aspectă ce cu greu poate l’ai găsi în altă parte a Europei.“ „Naţiu­nile conlocuitoare“, mai adause elă, „se au bine (?) şi ţină cu credinţă (după cum e constatată) la casa domnitare aus­triacă. Totă în vorbirea sa a spusă orato­rală, că „Secţiunea Viena“, care acum 5 ani numera 70 membri, acuma numără 170 şi că speră, ba că e convinsă, că toţi aceştia vor lucra pentru progresul­ „Re­uniunii carpatine.* * După cuvântul­ de deschidere au ur­mată esecutarea diferiteloră piese (musi­cale)] de capela Regimentului 50 (regi­­mentă românescă) care a cântată cu o dibăcie extraordinară şi frumosă hora ro­mânescă „Hora Sinaii.“ S’au produsă apoi diferiţi diletanţi cu cântece „Solo“, Terţeturî, quarteturi etc. precum şi du piese comice (Jux- Lieder). Danţulă a fostă câtă se poate de înfocată şi în genere petrecerea animată, cam aşa ca pe la noi prin Transilvania! La acest di- serbătore au fostă repre­­sentate aproape toate naţiunile din transil­vania, aşa că m­amă simţită fericită, că am putută vorbi nu numai cu Români, dar şi cu unii din prietinii noştri Saşi din Transilvania românesce!, O colindă descrierea impresiunilor­, ce mi-a făcut’o acesta serbare, temân­­du-mă că pena mea nu ară fi în stare să le spună aşa cum ele în adevără sunt şi au fostă, încheiu esprimându-mi do­­rinţă de a vede prin şirurile membrilor. „Reuniunei carpatine transilvane“ mai mulţi Români, mai alesă din causă că noi (Românii) locuindă de regulă în munţi, avemă mai multă de lucru cu aceştia. Opincariulu. 1888. SCIIiILE DELEL Disposiţiunea luată în anulă trecută de poliţia din Braşovă, cu care în inte­­resulă siguranţei publice s’a interesisă cerşitulu pe teritorială oraşului Braşovă, s’a dovedită în cursulă acestui ană ca bună. Acesta convingere în legătură cu faptulă necontestabilă, că şi în Braşovă, sărăcia ia dimensiuni şi ameninţă a pro­duce ună proletariată supărătoră, care decă i s’ar permite să cerşăscă, ar ame­ninţa în mare măsură siguranţa publică, poliţia a ajunsă la convingerea, că in­terzicerea trebue menţinută şi în viitoră. Dar pentru a se pute menţine aceasta măsură luată în interesul­ publicului şi a nu lăsa pradă miseriei pe cerşitorii de aci, cari au nevoiă de ajutoră, căpi­­tanatulă oraşului apeléza la simţulă de jertfire şi de charitate ală poporaţiunei

Next