Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1888 (Anul 51, nr. 143-286)

1888-12-08 / nr. 269

Braşov­, 7 Decemvrie v. Agitatorii unguri, oficioşi şi ne­­eficioşî, dau năvală asupra tutu­rora instituţiuniloru nóstre româ­­nescî, din câi în cu m­ai mare cutezanţă, cu mai mare furiă şi turbare. Incuragiaţi de guvern deoparte, de neacţiunea nostră de altă parte, atacă şi lovescu când în şcolele şi învăţătorii noştri, când în bise­rica şi în clerulu nostru, când în alte instituţiuni culturale şi fun­­daţiuni ale Româniloru, Au uneltită în contra averiloru grăniţărescî din Bistriţa-Năseudă guvernulă cu uneltele lui oficiose şi neoficiose, şi au isbutitu, în con­tra legii şi a dreptăţii, în contra preînalteloru disposiţiunî în actele fundaţionale, se’şî înrădăcineze ingerinţa în administrarea ave­riloru grăniţărescî, încâtă afii nu mai cunoscî, deca admi­nistraţia e românésca ori un­­guresca. Succesulă dobândită în acâstă parte a grăniţeriloră români­a în­curajată pe guvernă şi pe uneltele lui, făcendu’i se’ncepu pregătirile pentru a da năvală asupra ave­­riloră grăniţărescî din Caraşă-Se­­verină. Mai alesă de câteva luni de cjile încoce se uneltesce nencetată, când în ascunsă când pe faţă, în contra acestoră fonduri, asupra cărora agitatorii unguri pândescă cu o lăcomiă diavolască, ca se’şi împlânte şi acolo ingerinţa loră şi cu timpulă se pună mâna pe ele. Neputându-li-se imputa bărba­­ţilor­, cari administrază acele fon­duri, nici cea mai mică necorec­­titate, agenţii guvernului şi duş­manii neamului românescă îşi iau refugiulă la apucături meschine, la volniciă şi arbitriu, pentru ca se smulgă din mânile Românilor­ administrarea propriei lor­ averi, răsplata şirbeloră de sânge versate de grăniceri pentru apărarea pa­triei. Nu le convine şoviniştilor­ şi guvernului ungurescă, că grănicerii întreţină din veniturile acelor­ fonduri şcole românesc!; nu le convine, că grănicerii cu banii loră propagă cultura românăscă între poporală română, pentru că acesta nu o iartă „idea de stată ma­ghiară,“ nu intră în cadrul­ pla­nului de maghiari­zare. Acelaşi fişpană, cu care o parte din Românii din Caransebeşă au găsită cu cale să stea împreună la masa cu bucate, după procesulă generalului Deda, când acesta a fostă realesă preşedinte ală co­munităţii de avere, acelaşă fişpană,­­ticemă, uneltesce aciî cu toţi agi­tatorii unguri în contra averiloră grăniţărescî şi în adunarea comi­­tatensă estraordinară, ce s’a ţinut la 29 Noemvre n. în Lugoşă, şi-a dată arama pe faţă dovedin­­du-se ca celă mai mare duşmană ală comunităţii de avere a grăni­ţeriloră. In contra statutului de admi­nistrare a fondurilor­ grăniţărescî, aprobată de guvernulă ungurescă, fispanulă Jakabffy a găsită cu cale să aducă în desbaterea adunării comitatense cestiuni privitore la comunitatea de avere grăniţărăscă, care peelă, ca comisară ală gu­vernului, nu-lă privea, căci statutul îi dă dreptulă de controlă numai la aprobarea bugetului, la revizuirea socotelelor­ anuale, la înstreinarea averii şi la fixarea salariilor, func­­ţionarilor­ comunităţii. Ce priveste instreinarea averii, controlul­ fiş­­panului are să se mărginăscă nu­mai a constata, că averea instrei­­nată e asigurată. Dar se vede, că fişpanulă caută noduri în papură şi pete în sere, pentru că administraţiunea fiindă corectă, nu i­ se dă doritulă prilegiu d’a pune mâna pe administrarea averii şi a-şi câştiga lauri „patrio­tici“­. Ne reservăm­ a aduce amă­nunte în numeral­ viitor, despre cele petrecute în acea faimosă adunare comitatensă şi despre me­daici cum uneltescu agitatorii un­guri prin foile oficioase în contra averiloru grăniţărescî. FOILETONUL I „GAZ. TRANS.“ (2) Arasat oralii publicii. „Ce răspund­ la acestea?“ întreba sf. Petru. „Tote acestea, ce acum aucjişî, nu suuiu altceva, decâtu o cesetura de ca­­lomnii oribile şi invenţiuni urîte născo­­cite de spiritula cela rău spre perderea mea. Eu se fi fostu unu invidiosu, cru­­deli şi una făţarnică, una telhară, unu ucigaşfi şi unu caleatorii alfi dreptăţii dumnezeescâ și omenesci! Totu ce eu, în decursulu vieții mele, am disit, am făcută, protesteză contra acestoră incase false. Am pututu se pecâtuescu prin excesulă de zelu, se pedep­­sescu mai aspru decâtu ar fi trebuit se faca aceea, am sedusu poate justiția pentru­ că m’am lăsată a fi răpită peste sfera mea; dar intenţiunile mele au fost curate, şi eu nu suntă acelă făcătură de rele precum suntă descrisă. Norocire că omul­ nu se poate îndoi între afirma­­ţiunile unui om onestă şi între acelea ale spiritului mincinosit.“ „In starea ta ca acusată, faţă cu cele opuse, nu mare valoare are afirma­­ţiunea ta.“ (fi86 şf­ Petru. „Altmintrelea ar sta lucrulă, decă toţi acei judecaţi prin tine ţi-ar veni ca martori mântui­tori, aceea fără îndoelă ar fi ponderosă. Dar tu nu voiesci mărturia loră, precum aiCl el aii “ Din VOI a meu uun­oi m Tiv­vorulu teu.“ „In loculă loră, iubite sf. Petre, îți va putea spune îngerulă meu apărătorii, că eu nu m’am făcută părtașă nici de­­câtă aceloră intențiuni culpabile, pe cari mi­ le încarcă diavolulă, deși eu inspira­­țiunile aceluia nu în toate lucrurile le-am urmată.“ „De bună seama nu“, dise îngerulă celă bună. „Der tu nu negi, spirite ală adevă­rului“, răspunse Sfântulă, „că elă, în deprinderea înaltei sale ch­rămări după datina sa nu s’ar fi abătută dela calea ce ar fi trebuită să urmeze, însuși­t­ă a mai recunoscută aceasta.“ „Aceea nu potă nega“, răspunse ân­gerulă. „Prin urmare“, continuă Sf. Petru, „s’a făcută capabilă de ceea ce­ lă acusâ diavolulă, elă a lucrată contra misiunei sale; oficială lui a fostă a stabili delic­tele şi crimele, a căroră pedepsire o cere binele comună şi nu a străforma în probe presumţiunile, una sau alta aparinţă din afară, fiă ori cum, numai aă pută iau a uita vinovata umtruuii acu­­sată, în locă de a chiarifica justiţia, c­a sedusă, ori insuia a-o duce acolo, încâtă ea însăşi comitea răulă, pe care elă fu chemată a-lă urmări în numele aceleia, cum suntă atacurile nedrepte asupra averei, onoarei şi vieţii oamenilor““. „Decâ elă a făcută aceea“, răspunse îngerulă, „nu s’a întemplată în acelă în­­ţelesă, care i­ se impută. Elă n’a lucrată nici din invidiă, nici din crudelitate, nici din ură contra lui Dumnedeu şi a oame­nilor“. Elă nu şi-a pusă nici o mască a ipocrisiei spre a comite răulă sub masca omnelui“. „Ce deră l’a făcută să nu’și recu­­noscă sfânta sa chiămare pănă la așa mă­sură?“ întreba Sf. Petru, „pentru că elă a avută se implinescă o chiămare sfântă“. „Durere“, dise­ângerală, „nu altceva, decâtă vanitatea profesiunei falsă înțelese, o datină deplorabilă, carea între domnii dela judecătoriă a devenită cotidiană, aceea, de a obţine înainte de toate resul­­tate de oratoriă; pentru­ că, deoarece ego­­ismulă, reputaţiunea, promoţiunea stau în risică, şi în lupta de cuvinte mai purinu voescu se fia învinşi în interesulă lucrului bună, decâtă în ală loră propriu, de aceea se amestecă în pertractări pa­siunea personală, care numai de adevără şi dreptate ar trebui să fie insuflată, şi prin acesta omulă ajunge la rătăciri re­gretabile, — opintirile ce se facă de o parte, spre a dovedi nevinovăţia, provocă opintiri contrare spre a stabili culpabili­tatea. Şi de o parte şi de alta se co­mite greşală.“ „Tocmai acesta e“, zise Sf. Petru, „precum am demonstrată deja, multă mai rău când greşesce acusaţiunea, de­câtă când greşesce apărarea. Câtă de mulţi nevinovaţi au fost pate pe astă cale, pentru ună egoismă miserabilă, pentru ună renume nesănătosă, pentru ună in­teresă amărîtă, prin vina acestui băr­­bată loviţi cu o condamnare nedreptă? Mariana i ministeroli le comerţn. O telegramă dela 13 Decemvre, ce ni- o trimisese biroulă de corespondenţă din Pesta, ne împărtăşea, că ună înaltă funcţionară din ministerulă ungurescă ducendu-se la oficială vamală ca să plă­­tescă din partea acelui ministeră 42.000 fl., s’a pomenită, când era să plătăscă, că banii i-au dispărută din buzunarulă paltonului. S’a pornită repede cercetare şi resultatulă ei a fostă, precum ne-a comunicată o altă telegramă la 17 De­cemvre, că acelă înaltă funcţionară e directorulă cancelariei presidiale din acelă ministeră, anume Ion Koban şi că banii, după propria lui mărturisire, i-a de­­fraudată, încă îndată la începutul­ cercetării, poliţia a primită informaţiuni şi date si­gure , care pentru Kokan erau forte agravante. Considerândă însă posiţiunea lui socială şi împrejurarea, că Kokan era descrisă de superiorii şi colegii săi din ministeră ca ună oraă forte cinstită, care se bucură de cea mai mare încredere, concepistulă poliţienescă însărcinată cu adunarea datelor, a trebuită să procedă cu cea mai mare precauţiune. Se în­ţelege, că s’au făcută cercetări şi în di­recţiunea, că ore nu cumva e la mijlocă ună iurtă, mai alesă că în timpulă re­centă s’au întemplată în adevără în edi­­ficiulă oficiului vamală două pungăşii mai mici. In 15 Decemvre însă poliţia ajunse în posesiunea unor a dovedi sdro­­bitoare cu privire la vinovăţia lui Kokan. Acesta fu învitată sora la direcţiunea poliţiei şi fiu supusă unui interogatoriu amărunţită. Interogatoriulă se desfăşură atâtă de agravantă pentru Kokan, în­câtă pe la ju­ ore noaptea fu arestată. In urmă mărturisi, că banii i-a de­­ffaudată. „Gazeta“ iese în fie­care 4* Atronam­ente pentru Austro-BHgeri» Pe una ană 12 fl., pe sase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Pentru România si străinătate Pe unu ana 40 franci, pe sese luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se prenumeră la toate ofi­­ciele poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Abonamentuli pentru Braţovi: la administraţiune, piaţa mare Nr. 22, etagiului I.: pe urnă ană 10 fl., pe şase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu ciu sulă în casă. Pe m­ă ană 12 fl., pe sese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Una esemplairă 5 pr. v. a. sau 15 bani. Atâtă abonamentele câtă ş inserţiunile suntă a se plăti înainte. Eeäaetmuea, Administiatiiasa sí Tipagraia: BRAŞOVU, piaţa mare Nr22. Scrisori nefrancate nu se pri naescu. Marmuscrip'e nu se re­trimit­e ! Birourile de mucim: Brafovii, piaţa mare Nr. 22. Inserate mai primescu în Viena Rudolf Mouse, Haasenstein & Vogler (Oto Maas), Heinrich Schalek, Alois Herndl,M.T­ukes, A.Oppeck,J. Dan­­neberg; în Budapesta: A. V Gold­,­berger, AntonMezet, EcksteinBernat­ în Frankfurt: G. L. Daube; în Ham­burg: A. Steiner. Preţul inserţiunilor­: o seria garmonda pe o coloana 6 cr. şi 30 cr. timbru pentru o pu­blicare. Publicări mai dese după tarifa şi învoială. .Reclame pe pagina IlI-a o seria 10 cr. v. a. sau 80 bani. Nr. 269. Braşovil, Merevít, Joi 8 (20) Decemvrie 1888. Departe a ajunsă lucrulă cu defrau­­dările, a căroră seriă e nesfârşită. Re­­gimulu d-lui Tisza, care n’are timpă să introducă o controlă severă şi peste totă să caute a avea o administraţiune cinstită, fiindă pre multă ocupată cu maghiari­­sarea, se poate felicita de rudele ce le culege. SCIRILE PILEI. Răposatură canonică din Blaşă Ioan F. Negruţu a lăsată o fundaţiune de 4000 fl. pentru ajutorarea cu stipendii a stu­­denţilor­ români. * * * Delegaţiunea congresualâ, alesa de congresulă naţională-bisericescă din a­­nulă curentă pentru pertractarea şi resolvirea agendelor­, ce mai suntă încă pendente în causa despărţirei ierar­­chice de cătră Şerbi, este conchemată prin Escelenţa Sa, părintele archiepiscopă şi metropolită Miron Romanul, în Arad, pe (ziua de 7 (19) Decemvre a. c. pentru a începe lucrările avizate prin congresă la competinţa sa. Astfel, se speră, că în curendă se vor­ resolvi cestiunile pendente, şi se vor­ putea întreprinde paşii necesari pentru despărţirea ierar­­chică a Românilor­ din comunele mixte. * * * Cu privire la parta personală ce e­a se introduce pe căile ferate, „Egyetértés“ anunţă, că în local­ tarifului de adl se voră introduce preţuri unitare, aşa că pentru toate liniile căilor­ ferate ale sta­tului cătră două zone de linii voră esista numai două preţuri de călătorie: unulă pentru o anumită depărtare mai mică, altulă de la ună capătă ală distanţei pănă la celalaltă. Aşa d­­e, distanţa din Bra­­şovă şi din Semlină pănă la Budapesta ar fi o zonă cu ună preţă de călătorie şi celă care ar călători de la Braşovă la Budapesta ar plăti numai atâta ca şi cum ar merge pănă la Cluşiu ori la Oradea mare. Acestă preţă ar fi după planulă de reformă forte mică, celă multă 2—3 fl. Pe zonele mai mici ar fi pre­­țulă numai 1 fl. de personă. Acestă esemplu e pentru classa a doua; pentru classa a treia prețulă e și mai mică. La

Next