Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1888 (Anul 51, nr. 143-286)
1888-12-08 / nr. 269
Braşov, 7 Decemvrie v. Agitatorii unguri, oficioşi şi neeficioşî, dau năvală asupra tuturora instituţiuniloru nóstre românescî, din câi în cu mai mare cutezanţă, cu mai mare furiă şi turbare. Incuragiaţi de guvern deoparte, de neacţiunea nostră de altă parte, atacă şi lovescu când în şcolele şi învăţătorii noştri, când în biserica şi în clerulu nostru, când în alte instituţiuni culturale şi fundaţiuni ale Româniloru, Au uneltită în contra averiloru grăniţărescî din Bistriţa-Năseudă guvernulă cu uneltele lui oficiose şi neoficiose, şi au isbutitu, în contra legii şi a dreptăţii, în contra preînalteloru disposiţiunî în actele fundaţionale, se’şî înrădăcineze ingerinţa în administrarea averiloru grăniţărescî, încâtă afii nu mai cunoscî, deca administraţia e românésca ori unguresca. Succesulă dobândită în acâstă parte a grăniţeriloră românia încurajată pe guvernă şi pe uneltele lui, făcendu’i se’ncepu pregătirile pentru a da năvală asupra averiloră grăniţărescî din Caraşă-Severină. Mai alesă de câteva luni de cjile încoce se uneltesce nencetată, când în ascunsă când pe faţă, în contra acestoră fonduri, asupra cărora agitatorii unguri pândescă cu o lăcomiă diavolască, ca se’şi împlânte şi acolo ingerinţa loră şi cu timpulă se pună mâna pe ele. Neputându-li-se imputa bărbaţilor, cari administrază acele fonduri, nici cea mai mică necorectitate, agenţii guvernului şi duşmanii neamului românescă îşi iau refugiulă la apucături meschine, la volniciă şi arbitriu, pentru ca se smulgă din mânile Românilor administrarea propriei lor averi, răsplata şirbeloră de sânge versate de grăniceri pentru apărarea patriei. Nu le convine şoviniştilor şi guvernului ungurescă, că grănicerii întreţină din veniturile acelor fonduri şcole românesc!; nu le convine, că grănicerii cu banii loră propagă cultura românăscă între poporală română, pentru că acesta nu o iartă „idea de stată maghiară,“ nu intră în cadrul planului de maghiarizare. Acelaşi fişpană, cu care o parte din Românii din Caransebeşă au găsită cu cale să stea împreună la masa cu bucate, după procesulă generalului Deda, când acesta a fostă realesă preşedinte ală comunităţii de avere, acelaşă fişpană,ticemă, uneltesce aciî cu toţi agitatorii unguri în contra averiloră grăniţărescî şi în adunarea comitatensă estraordinară, ce s’a ţinut la 29 Noemvre n. în Lugoşă, şi-a dată arama pe faţă dovedindu-se ca celă mai mare duşmană ală comunităţii de avere a grăniţeriloră. In contra statutului de administrare a fondurilor grăniţărescî, aprobată de guvernulă ungurescă, fispanulă Jakabffy a găsită cu cale să aducă în desbaterea adunării comitatense cestiuni privitore la comunitatea de avere grăniţărăscă, care peelă, ca comisară ală guvernului, nu-lă privea, căci statutul îi dă dreptulă de controlă numai la aprobarea bugetului, la revizuirea socotelelor anuale, la înstreinarea averii şi la fixarea salariilor, funcţionarilor comunităţii. Ce priveste instreinarea averii, controlul fişpanului are să se mărginăscă numai a constata, că averea instreinată e asigurată. Dar se vede, că fişpanulă caută noduri în papură şi pete în sere, pentru că administraţiunea fiindă corectă, nu i se dă doritulă prilegiu d’a pune mâna pe administrarea averii şi a-şi câştiga lauri „patriotici“. Ne reservăm a aduce amănunte în numeral viitor, despre cele petrecute în acea faimosă adunare comitatensă şi despre medaici cum uneltescu agitatorii unguri prin foile oficioase în contra averiloru grăniţărescî. FOILETONUL I „GAZ. TRANS.“ (2) Arasat oralii publicii. „Ce răspund la acestea?“ întreba sf. Petru. „Tote acestea, ce acum aucjişî, nu suuiu altceva, decâtu o cesetura de calomnii oribile şi invenţiuni urîte născocite de spiritula cela rău spre perderea mea. Eu se fi fostu unu invidiosu, crudeli şi una făţarnică, una telhară, unu ucigaşfi şi unu caleatorii alfi dreptăţii dumnezeescâ și omenesci! Totu ce eu, în decursulu vieții mele, am disit, am făcută, protesteză contra acestoră incase false. Am pututu se pecâtuescu prin excesulă de zelu, se pedepsescu mai aspru decâtu ar fi trebuit se faca aceea, am sedusu poate justiția pentru că m’am lăsată a fi răpită peste sfera mea; dar intenţiunile mele au fost curate, şi eu nu suntă acelă făcătură de rele precum suntă descrisă. Norocire că omul nu se poate îndoi între afirmaţiunile unui om onestă şi între acelea ale spiritului mincinosit.“ „In starea ta ca acusată, faţă cu cele opuse, nu mare valoare are afirmaţiunea ta.“ (fi86 şf Petru. „Altmintrelea ar sta lucrulă, decă toţi acei judecaţi prin tine ţi-ar veni ca martori mântuitori, aceea fără îndoelă ar fi ponderosă. Dar tu nu voiesci mărturia loră, precum aiCl el aii “ Din VOI a meu uunoi m Tivvorulu teu.“ „In loculă loră, iubite sf. Petre, îți va putea spune îngerulă meu apărătorii, că eu nu m’am făcută părtașă nici decâtă aceloră intențiuni culpabile, pe cari mi le încarcă diavolulă, deși eu inspirațiunile aceluia nu în toate lucrurile le-am urmată.“ „De bună seama nu“, dise îngerulă celă bună. „Der tu nu negi, spirite ală adevărului“, răspunse Sfântulă, „că elă, în deprinderea înaltei sale chrămări după datina sa nu s’ar fi abătută dela calea ce ar fi trebuită să urmeze, însușită a mai recunoscută aceasta.“ „Aceea nu potă nega“, răspunse ângerulă. „Prin urmare“, continuă Sf. Petru, „s’a făcută capabilă de ceea ce lă acusâ diavolulă, elă a lucrată contra misiunei sale; oficială lui a fostă a stabili delictele şi crimele, a căroră pedepsire o cere binele comună şi nu a străforma în probe presumţiunile, una sau alta aparinţă din afară, fiă ori cum, numai aă pută iau a uita vinovata umtruuii acusată, în locă de a chiarifica justiţia, ca sedusă, ori insuia a-o duce acolo, încâtă ea însăşi comitea răulă, pe care elă fu chemată a-lă urmări în numele aceleia, cum suntă atacurile nedrepte asupra averei, onoarei şi vieţii oamenilor““. „Decâ elă a făcută aceea“, răspunse îngerulă, „nu s’a întemplată în acelă înţelesă, care i se impută. Elă n’a lucrată nici din invidiă, nici din crudelitate, nici din ură contra lui Dumnedeu şi a oamenilor“. Elă nu şi-a pusă nici o mască a ipocrisiei spre a comite răulă sub masca omnelui“. „Ce deră l’a făcută să nu’și recunoscă sfânta sa chiămare pănă la așa măsură?“ întreba Sf. Petru, „pentru că elă a avută se implinescă o chiămare sfântă“. „Durere“, diseângerală, „nu altceva, decâtă vanitatea profesiunei falsă înțelese, o datină deplorabilă, carea între domnii dela judecătoriă a devenită cotidiană, aceea, de a obţine înainte de toate resultate de oratoriă; pentru că, deoarece egoismulă, reputaţiunea, promoţiunea stau în risică, şi în lupta de cuvinte mai purinu voescu se fia învinşi în interesulă lucrului bună, decâtă în ală loră propriu, de aceea se amestecă în pertractări pasiunea personală, care numai de adevără şi dreptate ar trebui să fie insuflată, şi prin acesta omulă ajunge la rătăciri regretabile, — opintirile ce se facă de o parte, spre a dovedi nevinovăţia, provocă opintiri contrare spre a stabili culpabilitatea. Şi de o parte şi de alta se comite greşală.“ „Tocmai acesta e“, zise Sf. Petru, „precum am demonstrată deja, multă mai rău când greşesce acusaţiunea, decâtă când greşesce apărarea. Câtă de mulţi nevinovaţi au fost pate pe astă cale, pentru ună egoismă miserabilă, pentru ună renume nesănătosă, pentru ună interesă amărîtă, prin vina acestui bărbată loviţi cu o condamnare nedreptă? Mariana i ministeroli le comerţn. O telegramă dela 13 Decemvre, ce ni- o trimisese biroulă de corespondenţă din Pesta, ne împărtăşea, că ună înaltă funcţionară din ministerulă ungurescă ducendu-se la oficială vamală ca să plătescă din partea acelui ministeră 42.000 fl., s’a pomenită, când era să plătăscă, că banii i-au dispărută din buzunarulă paltonului. S’a pornită repede cercetare şi resultatulă ei a fostă, precum ne-a comunicată o altă telegramă la 17 Decemvre, că acelă înaltă funcţionară e directorulă cancelariei presidiale din acelă ministeră, anume Ion Koban şi că banii, după propria lui mărturisire, i-a defraudată, încă îndată la începutul cercetării, poliţia a primită informaţiuni şi date sigure , care pentru Kokan erau forte agravante. Considerândă însă posiţiunea lui socială şi împrejurarea, că Kokan era descrisă de superiorii şi colegii săi din ministeră ca ună oraă forte cinstită, care se bucură de cea mai mare încredere, concepistulă poliţienescă însărcinată cu adunarea datelor, a trebuită să procedă cu cea mai mare precauţiune. Se înţelege, că s’au făcută cercetări şi în direcţiunea, că ore nu cumva e la mijlocă ună iurtă, mai alesă că în timpulă recentă s’au întemplată în adevără în edificiulă oficiului vamală două pungăşii mai mici. In 15 Decemvre însă poliţia ajunse în posesiunea unor a dovedi sdrobitoare cu privire la vinovăţia lui Kokan. Acesta fu învitată sora la direcţiunea poliţiei şi fiu supusă unui interogatoriu amărunţită. Interogatoriulă se desfăşură atâtă de agravantă pentru Kokan, încâtă pe la ju ore noaptea fu arestată. In urmă mărturisi, că banii i-a deffaudată. „Gazeta“ iese în fiecare 4* Atronamente pentru Austro-BHgeri» Pe una ană 12 fl., pe sase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Pentru România si străinătate Pe unu ana 40 franci, pe sese luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se prenumeră la toate oficiele poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Abonamentuli pentru Braţovi: la administraţiune, piaţa mare Nr. 22, etagiului I.: pe urnă ană 10 fl., pe şase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu ciu sulă în casă. Pe mă ană 12 fl., pe sese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Una esemplairă 5 pr. v. a. sau 15 bani. Atâtă abonamentele câtă ş inserţiunile suntă a se plăti înainte. Eeäaetmuea, Administiatiiasa sí Tipagraia: BRAŞOVU, piaţa mare Nr22. Scrisori nefrancate nu se pri naescu. Marmuscrip'e nu se retrimite ! Birourile de mucim: Brafovii, piaţa mare Nr. 22. Inserate mai primescu în Viena Rudolf Mouse, Haasenstein & Vogler (Oto Maas), Heinrich Schalek, Alois Herndl,M.Tukes, A.Oppeck,J. Danneberg; în Budapesta: A. V Gold,berger, AntonMezet, EcksteinBernat în Frankfurt: G. L. Daube; în Hamburg: A. Steiner. Preţul inserţiunilor: o seria garmonda pe o coloana 6 cr. şi 30 cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifa şi învoială. .Reclame pe pagina IlI-a o seria 10 cr. v. a. sau 80 bani. Nr. 269. Braşovil, Merevít, Joi 8 (20) Decemvrie 1888. Departe a ajunsă lucrulă cu defraudările, a căroră seriă e nesfârşită. Regimulu d-lui Tisza, care n’are timpă să introducă o controlă severă şi peste totă să caute a avea o administraţiune cinstită, fiindă pre multă ocupată cu maghiarisarea, se poate felicita de rudele ce le culege. SCIRILE PILEI. Răposatură canonică din Blaşă Ioan F. Negruţu a lăsată o fundaţiune de 4000 fl. pentru ajutorarea cu stipendii a studenţilor români. * * * Delegaţiunea congresualâ, alesa de congresulă naţională-bisericescă din anulă curentă pentru pertractarea şi resolvirea agendelor, ce mai suntă încă pendente în causa despărţirei ierarchice de cătră Şerbi, este conchemată prin Escelenţa Sa, părintele archiepiscopă şi metropolită Miron Romanul, în Arad, pe (ziua de 7 (19) Decemvre a. c. pentru a începe lucrările avizate prin congresă la competinţa sa. Astfel, se speră, că în curendă se vor resolvi cestiunile pendente, şi se vor putea întreprinde paşii necesari pentru despărţirea ierarchică a Românilor din comunele mixte. * * * Cu privire la parta personală ce ea se introduce pe căile ferate, „Egyetértés“ anunţă, că în local tarifului de adl se voră introduce preţuri unitare, aşa că pentru toate liniile căilor ferate ale statului cătră două zone de linii voră esista numai două preţuri de călătorie: unulă pentru o anumită depărtare mai mică, altulă de la ună capătă ală distanţei pănă la celalaltă. Aşa de, distanţa din Braşovă şi din Semlină pănă la Budapesta ar fi o zonă cu ună preţă de călătorie şi celă care ar călători de la Braşovă la Budapesta ar plăti numai atâta ca şi cum ar merge pănă la Cluşiu ori la Oradea mare. Acestă preţă ar fi după planulă de reformă forte mică, celă multă 2—3 fl. Pe zonele mai mici ar fi prețulă numai 1 fl. de personă. Acestă esemplu e pentru classa a doua; pentru classa a treia prețulă e și mai mică. La