Gazeta Transilvaniei, decembrie 1889 (Anul 52, nr. 268-289)

1889-12-08 / nr. 273

îitetitura, Kiiuijiisiratiiiiisa si Tipograna: BRAŞOVU, piaţa mare Nr. 22. Scrisori netrancate nu se pri­­mesc­. Manuscripte nu se re­­t­r­imită! Birourile du aamiari: Braşovu, piaţa nare Nr. 22. Inserat« mai primescă în Viena Rudolf a Moss*-. Hansenstein é Vogler (Otto Shuts), Heinrich Scholek, Alois Hemd/. M .Dukes, A, Oppelik.J• Dan­­neberc. în Budapesta: A. Y. Gold­berger, Anton Mezei, Eckstein Bemal: în Frankfurt: G. L. Daube: în Ham­burg: A. Steiner. Preţuiu inserţiimilorii: o seria garmonda pe o colons H er­ţ i 80 er. timbru pentru o pu­licăre. Publicări mai des*' după tarifa și în voiaj A,. Reclame pe pagina III-a o ■erift 10 cr. v. a. seu -50 bani. j&.IXTTJ­ JLU­­LII. Nr. 273. Brașovt, Joi, Vineri 8 (20) Decemvrie „(Gazeta- ese în fiecare )­1. Abonamente Demn Austro-ungaria: Pe mră anii 12 it., pe sese lunî 6 NI., Pe trei luni 3 II. Festin România si străinătate. Pe unui anii 40 franci, pe sese luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se prenumără la toate oficiile poștale din întru și din afară și la doi. colectori. Abonamentul! pentru Brașov!, la administrat­iun­e, piața mare Nr. 22, stagiulu I., pe unii anii 10 fl., pe sase luni 5 fl., pe trei lunî 2 fl. 50 or. Ou dusulu în n­asâ. Pe unu arm 12 fl. pe șase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplaru 5 cr. v. a. seu 15 baru. Atâta abonamentele cittu și inserțiunile suntu a se plăti înainte. 1889. ” v. Brașov d. 7 Decemvre v. Aruncându o privire asupra fa­sei oru, prin cari­a trecută gimna­­siulu din Beiuşu în anii din urmă şi pe cari le-amu sch­itatu pe scurtă în articulii premergetorî *), încâtă adecă amu putută pe temeiulă in­­formaţiuniloră necomplecte, ajun­­gemu la concusi­unea, că guver­­nulă ungurescu a uneltită şi unel­­tesce în contra esistenţei gimna­stului din Beiuşu ca scălă românăscă pe cale ilegală şi cu mijloace ilegale. Scopulă este vedită: în viitorui scala din inima Bihorului, unde este postulă cela mai avansată alu românismului spre apusă, se nu mai respândescă cultură şi semţe­­minte românesc!, ci cultură şi sem­­teminte unguresci. Aşa au hotărîtă în sfatulu Iovă ministrulu de instrucţiune Csaky şi faimosulă romanofagă, secreta­rului seu Berzeviczy. Vechendu, că nu mai potu opune nici o pedecă gimnasiului din Beiuşu pe basa „cerinţeloru legii“ ei s’au folosită de afacerea cu stegulu ca pretext binevenită pentru o acțiune arbi­trară, în afară de marginele trase de lege, în pretinsulă interesă ală siguranței statului. Nu mai era vorbă de aceea că profesorii nu suntă censurați, că salariile lor­ nu suntă sufici­ente, că clădirea școalei nu este destulă de corespuncjetóre, ci nu­mai de aceea, că profesorii suntă duşmani ai statului şi că adapă tinerimea c’ună spiritu anti-pa­­trioticu. După incidentulă cu stegulă, au urmată unu şiră lungă de cer­cetări în Beiuşă, s’au ascultată mulţime de martori, s’au încheiată ‘­ A se vede Niii 266, 267, 268 si 269 ai „Gaz. Trans“, n’a fostă şcolară, mergendu gendarmii sumedeniă de procese-verbale şi cruţată nici tinerimea din casă in casă şi confiseându poe­­siile, scrierile şi epistolele aliate la studenţi. Precum am verjuta s’au consta­tată dela începută, că incidentulă cu stegula a fostă provocată de ună individă și că toate faimele rele lățite cu intențiune de toile șo­vi­niste din Oradea-mare au fostă neadevérate. Ce scopu au avută doar cercetările cari au urmată ? Ce scopu a avută trimiterea la Beiușă a vice-spanului comitatensă ca comisară guvernială, când nu mai era nimică de dovedită în afacerea aceea? O singură împrejurare ne dă lă­murire de ajunsă asupra acestor­ întrebări. Toate cercetările au fost îndreptate în contra corpului pro­fesorală de la gimnasiu. Au fost întrebaţi orăşeni din Beiuşă despre patriotismul acelora, pe şcolari i-au întrebată, că ce audă din gura profesoriloru, deca aceştia iubescă pe Unguri? C­ună cuventă acu­­saţii erau profesorii şi cu toate aceste tocmai ei nau fostă ascultaţi tie nimeni, ei erau cu intenţiune ocoliţi de toţi poliţaii mari şi mici, cari năvăliră asupra Beiuşului. Ei bine, decă ar fi fostă în adevéru o causă fundată de a bă­nui patriotismul*! profesoriloru dela gimnasiulă din Beiuşă, nu era apróape de mintea omului ca ei se tiă în prima liniă ascultaţi şi traşi la răspundere? Dar n’a fostă aşa şi comisarulă ministerială, în locu se asculte pe profesori, a ascultată o mulţime de locuitori unguri şi câţiva locui­tori români din Beiuşă, cerendu dela ei informaţiuni confidenţiale asupra purtării profesoriloru şi totă aşa a făcută şi directorulă regescu ală districtului de înveţămentă Oradea-mare. E clară, că domnii Csaky-Ber­­zeviczy aveau necesitate de ună substrată oarecare, care se le ser­­vesc­ ca pretextă pentru ordina­­țiunile arbitrare viitore, la a că­­roră alcătuire se pricepă așa de bine. Trebuia se se „documenteze“ în­r’una modă sau altulu, că pro­­fesorii dela gimnasiulă Beiuşană suntă conduşi de „sentimente an­­ti-patriotice“, pentru ca cu câteva luni mai târz­iu d-lă Csaky se potă pune Episcopului pistolulă în pieptă strigându-i: ori numesc­ alţi profesori noi, ori deci nu îţi vom­ închide gimnasiulă! Şi mai evidentă iese la lumină ilegala şi volnica procedere a d-lui Csaky, când vedemă, că patru luni după ce i-a pusă Episcopului acesta alternativă, ministrulă se mulţu­­mesce ca se remână profesorii cei vechi în posturile lor, şi pretinde cu totulă altceva, ca în clasele su­­perioare gimnasiale limba de pro­punere se fiă cea maghiară. Aici s’ar potrivi forte bine Ti*­cala românescă: „unde dai şi unde crăpă!“ numai cu acea deosebire, că în casulă de faţă, cela care o dată s’a aşteptată la efectulă ce avea se’să producă lovitura sa. Aşa aj­unserăm ă era la mon­­struasa poruncă ministerială dela 22 Iulie a. c. şi spuinduni-se me­reu, că trăimu într’una stată „con­stituţională“ suntemă în dreptă se întrebămă: Pe ce lege se ba­­sâză acesta poruncă, prin care se introduce limba maghiară ca limbă de propunere în clasele superioare ale gimnasiului confesională din Beiuşă ? ocupa mai de-aproape cu Serbia şi gu­­vernul­ ei, piarulă „Moskovskija Vie­­domosti“ crice, că solrile sosite din Ser­bia şi din alte părţi locuite de Serbi arată, că poporală serbescă urmăresce cu viuă atenţiune şi satisfacţiune pă­rerile presei rusesci despre Serbi şi causa Iotă. Apariţiunea acesta e forte îmbucurătore, fiindcă nu poate decâtă să ajute intereseloru comune sértései. In Ru­sia, dice mai departe­­amintita fată, lu­crurile acestea se potă discuta cu mai multă obiectivitate şi mai puţină preocu­­paţiune, ca în Serbia. Serbii potă fi convinşi despre aceea, că părerile celor­ din Rusia faţă de interesele serbesei sunt o isvorulă bunăvoinţă şi sincerităţii nestrămutate, pe care poporală rusescă le-a nutrită pururea faţă de Serbi. Deci, decă Sârbii află câte­odată în presa ru­­sescă combătută sau criticată cutare faptă a guvernului serbescă, în asta n’au să privască nici­decum reavoinţă, ci nu­mai dorinţă de îndreptare dela calea pe­­riculiloră. Cum că aşa este, continuă „Moskovskija Viedomosti“, mai bine o poate arăta împrejurarea, că stările bune din Serbia nicăiri nu sunt­ apreciate cu mai multă bucurie ca în Rusia. ... De când s’a depărtată de-acolo fostulă rege Milană şi guvernulă a începută să se acomodeze mai bine vederiloră Scupcinei, de-atunci Serbia a păşită pe cale nor­mală, de ce nimeni nu se bucură mai multă ca Ruşii. După acestea foia ru­­sescă luândă cu satisfacţia actă despre monopolul­ sărei, despre trecerea căilor­ ferate în posesiunea statului, incidentală dela Vranya şi colonisarea Muntenegre­­nilor”, încheiă: „Serbii, urmărindă cu atenţiune pressa rusescă, să nu fie scurtă­rădători, să deosebască şi cinstescă după cuviinţă mai multă dreptatea rusescă, de­­câtă minciunile, linguşirile şi calomniile din afară. Boulanger şi ultimatum­. Secretarul­ senatului francest­, d-lă Bertrand, face interesante descoperiri despre Boulanger într’o broşură ce cu­prinde biografiile membrilor şi camerei FOILETONULU „GAZ. TRANS.“ „Niin­ta din Văleni“. In amilii acesta a publicat o evreulă Marco Brociner, din România, în „Ueber Land und Meer“ ,și în foiletonulă (fiaru­lui „Rumänischer Lloyd“ din Bucuresci un O romană, întitulată Ionelă Fortunatu, încă cu săptămâni înainte de a în­cepe publicarea romanului din vorbă, numitulă tjiară a avută grijă, să atragă a fi de di atenţiunea publicului cetitură jidano-gero­ană din ţară şi din streină­­tate asupra productului „literară“ ală evreului Brociner, ca asupra unui cap d’operă ori evenimenta literară. Rom­anul­ s'a publicată. In elă s’a descrisă ţera românescă şi omenii ei, raporturile sociale române, în colori des­tulă de triste. Şi fiindcă în acesta ro­mană se înfăţişa în genere societatea ro­mânescă ca infectată de tote­diţiile din lume, Jidoviloră şi unei părţi din publi­­culă germană din ţară şi din streinătate le conveni acesta sterpitură literară, din care acelaşi evreu, Marco Brociner, îm­preună cu germanulă (pote că tată evreu) Ludwig Ganghofer, găsi cu cale să al­­cătuască o altă turpitudine literară, în care societatea română avea să fie es­­pusă batjoeurei streinilor, pe scenele teatrale streine. Din romană se făcu dramă şi în 20 Noem­vre se juca pe scena teatrului po­porală din Viena sub titlul­ _Nunta din Văleni11. Ce impresiune a făcută asupra pu­blicului vienesă acestă infectă lucrarea li­­terară, ne-o spună diarele din Viena, cam­ în recensiunile lor, despre cuprin­­sul­ acestei drame dică, că „ceea ce li­ se înfăţişăză şi ceea ce audă în acesta dramă nu suntă de natură a câştiga sim­patii pentru o ţară, în care pasiunile cele mai josnice îşi ridică capulă cu îngâm­­fare şi se lăţescă în modulă celă mai neruşinată, în care mituirea şi poftele animalice mergă mână în mână pe strade şi beţia îşi serbătoresce orgiile sale . . Se bea multă, peste măsură , vină, holercă şi otravă“. Peste totă, societatea română e în­făţişată în dramă ca o societate coruptă, întregă poporur­ e o câtă de beţivi, de omeni corupţi,boerală, ţăranulă, primarii representanţi comunali, preoţii, judecă­­torulă, procurorulă etc., toţi îşi facă tre­burile şi îşi esercită funcţiunile lor­ totdeuna prin mituire şi în stare de beţie ! In „Nunta din Văleni“, ună boeră se îndrăgostesce de o Ţigancă şi o ia de soţiă. Ionelă Furtunată, feciori! de boeră, iubesce şi elă pe Ţiganca, dar petrecendă mai multă timpă în Germania, se răcesce de cătră Ţigancă, şi venindă în Ţeră se’nsoră, în contură unei destre de um! miliom!, cu fata unui fostă mi­nistru, omă risipitoră, încărcată în da­torii. In diua nunții, bărbatulă Țigăncii petrece în altă parte, jucându cărți și bendă. In lipsa lui de acasă, uiă pro­­curoră urâtă și îndrăcită la sufletă caută se violenteze pe Țiganca. Acesta vrea să se otravésea. Procurorulă, de neează, o acasă, că a vrută să’și învenineze băr­­batului, fiindcă acesta în sora amintită, venindă beta acasă şi credendă că în paharulă, în care Ţiganca pusese otravă ca să bea, e băutură, goli paharulă şi muri, Ionelă o apără pe Ţiganca îna­intea curţii cu juraţi, care o achită. Mai vine apoi o revoltă de ţărani înainte, în care din întemplare Ţiganca e ucisă de um­­glenţă. In întregă acesta dramă, cum amă­disit, persoanele suntă înfăţişate, dela ţă­rană pănă la ministru, cu cele mai mâr­şave viţii, singură Ionelă Portunată — se vede fiindcă a învăţată în Germania — e mai puţină viţiosă ca ceilalţi. Acestă turpitudine literară a evre­ului Brociner, în care e spune batjoeurei lumei streine pe poporală română, nu e cea dintâiu. Elă a mai scrisă și alte­ori totă în acelă felă despre societatea ro­mână. Astfel, în „ Familien -Blatt“, care se publică ca suplimentă al­ feiei „Po­litisches Volksblatt“ din Pesta, şi anume în Nr. 72 de Sâmbătă 8 Septemvre 1888 a apărută o istorioră din România, înti­tulată „Soţia popii“, şi totă în Văleni se petrecă cele descrise. Ună perceptură de dare, Manole, vine în Văleni s’adune darea. Omenii fugă pe câmpă, se ’nchidă acasă ori alerga în cârciumă — unde e o larmă infer­nală -- ca să nu dea ochi cu elă. Per­­ceptorulă e comparată cu ună bivolă. In uşa cârciumei e Chivu, membru ală consiliului comunală şi unuia din cei mai vestiţi hoţi de cai. Chivu bate pe Ma­nele şi ’lft dă de-a­ berbelecu pe stradă. Popa Bunică vine beta, cu nasulă şi cu ochii roşii, cătră cârciumă. Popa ajutase în fruntea unei cete de beţivi, oposiţiei ZDI2ST Rusia şi Serbii. Evenimentele mai recente din Ser­bia dau prilegiu foiloră rusesci, a se

Next