Gazeta Transilvaniei, iulie 1890 (Anul 53, nr. 147-171)
1890-07-31 / nr. 171
Pagina 3 GAZETA TRANSILVANIEI. Nr 171-1890 Venitură, după cum am înţelesă, trece peste 40 fi. Atâta despre decurgerea acestei petreceri, care s’ar părea fi reuşiţii, dar cu toate acestea mie ori ce laudă mi se pierde şi din penă şi din inimă, când mă cugeta la puţinulii succesii morala, ce l’a avutu. Ori cine aştâptă cu dreptă cuvânta, ca la o petrecere românesca să-şi petrecă românesce. Românulă nici când nu se desfeteazá şi nu se însufleţesce mai tare ca atunci, când aude cântările şi poesiile nóastre naţionale. Astfelă stâuda lucrula, eu crede, că pentru petrecerea din Cenade ar fi fosta de ajunsă musica lui Laia din Blasil, care pentru farmecula şi însufleţirea, ce o scie da cântărilora românesca, e iubită şi cunoscută de forte mulţi Români, şi nu ar mai fi trebuita, ca să se aducă şi o altă musică, care cu cântările ei ungureşti continuu conturba disposiţia Românilor, şi care era menită numai pentru desfătarea urechilora prea fine ale unora Unguri şi amici ai lor, cari poate s’au simţită prea mari şi prea susi, decât ca să se delecteze cu cântările noastre şi să-şi petrecă cu majoritatea publicului... A pretexta, că aşa aduce cu sine „cultura“ şi „buna-cuviinţă“ e numai datina şi măestria cosmopoliţilora. Cine vre să-şi petracă unguresce, să margă la petreceri unguresci; noi însă, când mergemfi la petreceri românesci, vremfi să ne petrecema numai românesce! De acesta dorimfi să ţină conta tinerimea nostră! Unulu de pe Secaşiu. Kom lovitura iată păniţenilori Mnaţeni. Cu privire la noua lovitură, ce s’a dată comunităţii de avere a fostului regimentu română de graniţă din Bănatu, prin comisarulu guvernialu, fişpanulu Iakabfy Imre, despre care amu amintită deja, „Luminatorulu“ din Timişora scrie între altele: După disolvarea confiniului militară (graniţei) întâmplată prin rescriptura maiestaticii dela 9 Iunie 1872, a urmata împărţirea pădurilora, aflate pe acela teritoriu, în două părţi: o parte s’a dată statului, o parte s’a data foştilor ei „grăniţeri“, era acestă împărţire s’a întărită apoi prin articululfi de lege 30 din anula 1873. După împărţire, născându-se întrebarea: cum să se administreze averea, respective pădurile grăniţerilor, — s’a decisă, ca comulativa să se administreze şi să nu se separeze; deci astfeliu s’a înfiinţata şi a intrata în viaţă aşa numitula „comiteta ala averilora comune grăniţăresci“ din Caransebeşiu, carele aprobata fiindu, şi-a facute statute, le-a aşternuta guvernului spre aprobare, şi pe temeiula acestora şi-a data viaţa şi de ani aproape 20 s’a pusa şi în activitate necurmată. Dela anula 1873 şi pănă astăcjl s’au administrata numitele averi-păduri în modula prescrisa prin statute ; în contra onestităţii administraţiunei nu s’a audita pănă astăfi nici o unică plânsare, nici o suspiţiune. Nu s’a plânsa nimenea, cu atâta mai puţina s’a putută constata vre-una casă, că administraţiunea seu „comitetului“ ei ar fi călcată cândva cumva seu ar fi nesocotită disposiţiunile statutului; prin urmare, înaintea lui Dumneczeu şi a omenirei se poate susţine cu totă positivitatea şi onestitatea, că numita instituţiune stă întru tote şi pănă la minuţiosităţile cunoscute „milităresci“ pe terenulă legala, şi nu a păcătuita nimica, nici câta e negru sub unghiă, în contra legii... De unde deră diverginţa seu lupta între comiteta şi guvernă ? Cine, ce feliu de interese sunta acelea, cari provocară diverginţa seu conflictula? — Nici decâtă ţinuta seu eventuala greşelă a administraţiunei resp. a „comitetului averii“, ci— organele statului, şi nu pentru interesele seriose administrative, seu ale poporului interesata, ci, precum vom a vedé la fine, din interese egoistice, mârşave politice, din interesele speculaţiunei, ce totdeauna s’a făcuta şi se face, s’a rentată şi se renteza în statuia nostru şi sub acesta sistemă — pe terenulă şovinisticii-patriotica şi pe conta sărmanului poporă româna? Căci, precum însuşi casulă de sub întrebare dovedesce, diferinţa şi lupta nu e pentru o eventuală cestiune cardinală a causei, adecă, nu pentru causa, că administraţiunea ar fi neonestă, necredinciosa, n’ar satisface legiloră şi statuteloră ş. a., ci pentru că se caută cu totă preţuia o ingerinţă pe câtă de nelegală, pe atâta de nebună răuvoitore şi străină în causă! S’a sulevată adecă cestiunea: cine se disciplineze pe diregetorii subalterni ai „comitetului de avere“ ?... Şi cum s’a resolvit acestă cestiune? — Intr’ună modă admirabila, din puncta de vedere ală justiţiei şi logicei!.... Pe când şi în legea susă citată (§ 7) şi în usulaşi şi în statutulă de pănă acum, dreptula de-a „denumi“ şi datorinţa de-a salarisa şi de-a susţine pe numiţii subalterni, este eselusiva şi definitiva ală „comitetului“, pe atunci prudenţa şi cunoscinţa de legi şi iubirea de adevere, dreptate şi echitate a ministrului dice: „dreptulu de disciplină asupra aceloraşi subalteni, este salu comitatului, respective alu meu!“ Va să fiică: înţelepciunea guvernului comitatensă ca şi ală celui ministeriala din Budapesta în articuleză, ca prin forţă şi prin silă, o modă nouă dintre cele mai periculoase şi desastrose: ia biciura din mâna stăpânului şi, prin urmare, face pe subalterni nepăsători de averea onoarea şi responsabilitatea stăpânului ce-i doteză! . . . . Şi acestă înţelepciune a guvernului, acestă anomalie, acestă absurditate se numesce — victoriă; se numesce „Maszregelung des General Dada“, găsindu-şi aprobarea generală a tuturora organelor de publicaţiune „patriotice“ din ţară. Da, din alte puncte de vedere, victoria este şi există de fapta. Şi adecă cum? — Etă aşa: spre scopurile corupţiunilor ei politice, spre scopurile spoleării poporului român şi respectiva de drepturile sale cele mai sânte şi mai de preţă, de dreptula electorala! Aci doré, aci vcesea d-nii să vindece! „Puterea disciplinară“ cea nouă d’acu înainte va putè intimida pe „codrenii“ şi numeroşii diregători subalterni ai numitei corporaţiuni; îi va pute terorisa şi stimuţa ca să procure voturi şi partide în popora pentru d-la cutare sau cutare, la alegeri de deputaţi dietali, etc. etc.; va pute, pute, să influinţeze chiar şi pe unii membri ai comitetului... într’o direcţiune seu,alta, care însă—despre acesta ne garantază probatură patriotism ala guvernului— nici-odată nu va fi spre binele şi adevăratul şi interesa ala poporului, ci spre scopurile şovinismului maghiara. Etă acesta e colosala şi lăudata „învingere.“ Noi însă, după a nostră pricepere, numimă astfela de învingere — ataca greu și lovitură asupra adevăratelor ei interese ale grăniţerilor.... Jidovilor, tineri, tinerimea română universitară a publicată următorulu manifestă : Tinerimea cultă israelită a inscrisu (filele acestea la activul ei una actu bǎrbatescu şi în acelaşi timp înţeleptă. A tăca şi a nu recunsoce însemnătatea acestui actu, care imprimă o direcţie nouă şi sănătosă celei mai inteligente părţi a elementului israelită din România, e a nu pricepe însăşi interesele ţărei noastre. Tinerimea israelită a protestată înfilele acestea cu energiă în contra înfiinţărei comunităţilor israelite, — în contra unora instituţiunî, cari sub masca intereselor religiose şi a altora interese inofensive în aparenţă, tinde a perpetua acela antagonismu adânci dintre două rasse, ce trăescă de atâta timpu în acelaşi locu şi sunt, cu toate acestea ca şi isolate una de alta, prin deosebirea tendinţelor el şi obiceiurilor, ca prin nisce ziduri chinezesci. O luptă de reacţiune în contra acestei stări de lucruri, dăunătore şi uneia şi alteia, dar mai cu semă o luptă hotărîtă contra acelora, cari întreţină, — fiă făţişă, fiă pe ascunsă — desbinările, era necesară şi acestei necesităţi asolută să răspundă la timpă tinerimea israelită înlăturândă ultimele piedeci ale asimilărei lor, cu elementulă autohtonă ală acestei ţări. Aprobându-le energiculă loră pasă, noi studenţii universitari români, cari dorimă o eră de pace şi de progresă între toţi fiii acestei ţeri, întindemă o mână frăţescă tinerilor evrei, şi în munca stăruitore, ce-şi promită a consacra pentru întărirea şi fericirea României, patria nostră comună, — le urămă aceiaşi bărbaţi, aceeaşi pricepere, de care au dată o probă strălucită în lupta ce au întreprinsă. Unii manifestă alți tinerimei universitare române. Am împărtăşită la timpul seu, că jidovii cei betrânî şi habotnici din România plănuiau se înfiinţeze comunităţi israelite, se ’nţelege, daca guvernulu li-ar fi data voiă. Tinerimea israelită universitară înse a adresată guvernului unu memoriu, în care’lu rogâ se nu permită înfiinţarea comunităţiloru israelite. Totodată amu mai comunicaţii, că aceeaşi tinerime israelită va scoate unu chiarti, anume „Asimilarea“, în care va lupta pentru contopirea elementului israelita în celu româna. In urma pornirei acestei acţiuni din partea TELEGRAMELE „GAZ.TRANS.“ (Serviciul biuroului de coresp. din Pesta.) Helgoland, 11 Augustă. Imperatură germană a sosită la amecii. Primirea la podulă de debarcare a fostă serbatoreasca și însuflețirea mare. S’a ținută ună serviciu divină sub celulă liberă. După ce a vorbită împeratură, s’a ridicată stegulă salutată fiindă de împușcaturi de tunuri. A urmată marșulă de paradă. Locuitorii insulei i-au îmânatu împăratului o adresa. La orele 30., după amecai a plecată împeratură. Bruxela, 11 Augustă. Marea manifestaţiune socialistă în favoarea dreptului de votă universală a decursă în linişte. CUNUNIĂ. D-lu Iona Gavrilescu, alesă parochă în Ţinţari, şi D-şora Ana Anghelu şi-au serbată cununia Duminecă în 29 iulie în biserica gr. or. din Ţinţari. DIVERSE. Veri căldurose. Vera anului acestuia se socotesce a fi una dintre verile cele mai căldurose, mai alesă în America, unde în Iuliu şi Augustă c. căldurile au fostă şi suntă grozave. De fiece ani,fică omenii de specialitate, n’amă avută vară așa de căldurosă ca cea din astă ană. Apropo, sâ dămă câteva date despre cele mai căldurose veri. In vara anului 1880 căldura în Francia era așa de mare încâtă termometrul, în orele dintr’amédi, s’a ridicată la 38 — 40° R. In timpurile mai nouâ înse căldura și-a perdută proprietatea, care face se scaflă și se sece isvorăle și râurile și văile de totă. Cronicile vechi însâ ne spună, că în anulă 658 toate isvorlee din Francia au secată. La 889 țăranii din Worms cădeau morți pe câmpă; la an. 1000 au secată în Germania toate rîurile și isvoarele er pescii putrezi au născută o adevărată pestilență; la 1022 s’au pustiită de o potrivă oameni și animale din pricina marilor călduri; la 1132 pământulă a crepată, rîurile și isvoarele au dispărută și avlia Rinului în Elsația s’a uscată ca în pustiile Zahariei; la 1156 a fostă în Italia o grozavă căldură; la 1171 în Germania de asemenea, precum şi la 1260. La 1276 şi 1277 din pricina mariloră călduri pământulă n’a produsă mai nimică; la 1303 şi 1304 rîurile Loire, Rină, Seina şi Dunărea au scădută de totă; la 1474 pământul i se părea ca arsă și alina Dunărei în Ungaria era uscată de totă. La 1556 au secatit isvoarele; la 1652 în întrâgă Europa a domnită o secetă înspăimântătóare. Cele dintâiu trei veri dela începutulă vecului al 18-lea au fostă dintre cele mai căldurose. La 1718 tóate teatrele din Parisă s’au închisă din causă că căldudurile pricinuiau bele epidemice. Timpă de cinci luni n’a picată nici măcară mă picură de ploi»; termometrul în Parisă arăta 36° R., câmpurile și ţerinele s’au pârjolită, așa că fructele s’au nimicită de fotă ; or la 1802 cea mai mare căldură a fostă în Parisă, termometrulă arăta celă mai înaltă gradă, ce era aflată atunci. Asemenea mari călduri au fostă în anii 1811, 1818 și 1864. Vera nostră dar nu este cea mai căldurosă. Tablourile, ce ni le presentă scriitorii din anii ai căroră veri au fostă așa de căldurose, suntă înfioratoare. Se mulţămimă deci lui Dumnefieu, că căldura din anulă acesta nu e şi mai mare. NECROLOGII. Capitululă catedrală gr. cat. de Gherla cu inima plină de durere anunţă adormirea în Domnulă a iubitului confrate : Magnificului şi Reverendissimului Domnă Ioană Anderco de Homorodu, preposită şi canonică ală bisericei catedrale gr.-cat. de Gherla sol., urmată după ună morbă îndelungată ală bătrâneţei, proveduta cu SS. Sacramente ale muribundilor, în 30 Iulie n. c. sara la 11 ore, în anul 81 ală etăţii şi 57 ală preoţiei sale. Osămintele defunctului se voră asefia spre repausă în 2 Augusta d. m. la 3 ore în cimiterul gr.-cat. din Ormană. Eră sf. Liturgia pentru adormitură se va celebra în 4 Augustă la 7 ore în capela episcopască. Fiă-i ţerîna uşoră şi memoria binecuvântată ! Gherla, la 31 Iulie 1890, Cursului pieţei din 11 Augustă st. n. 1890. Bancnote românescl dump. 9.17 Vând. 9.19 Argintă românescă -»1 9.12n 9.16 îiapoleon d’orl - - •n 9.18« 9.20 Lire turcescl - • ■n 10.40n10.45 Imperiali ....H 9.38n 9.48 öaibinlw 5.35w 5.40 äeris. tone. „Albina“ 6°/oM 101.— »1—.— n „ n B°/„»1 99.50 —.— Ruble rnsescl ...n 135. ->»186.— Mărci germane - -t» Discontură 6- i-n/0 pe ană. Carsală la barna de Viena din 9 Augustă st. n. 1890. Renta de aură 4u/o................................101.95 Renta de hârtiâS°/0..............................99.85 Imprumutură chiloră ferate ungare • aură .......................................................115.70 ditp argintă ...... 97.90 Amortisarea datoriei căiloră ferate de ostă ungare (1-ma emisiune) - - —.— Amortisarea datoriei căiloră ferate de ostă ungare (2-a emisiune) • ■ — Amortisarea datoriei căiloră ferate de ostă ungare (3-a emisiune) • • 111.75 Bonuri rurale ungare ..... 89.40 Bonuri croato-slavone.......................104.25 Despăgubirea pentru dijma de vină ungurescă .................................. ..— Imprumutură cu premiură ungurescă 140.50 Locurile pentru regularea Tisei şi Seghedinului - ■ 127.75 Renta de hârtiă austriacă .... 88.30 Renta de argintă austriacă .... 89.60 Renta de aură austriacă..........................108.90 Losuri din 1860 139.75 Acţiunile băncei austro-ungare - - 980.— Acţiunile băncei de credită ungar. • 358.75 Acțiunile bancei de credită austr. • 307.60 S&lbeni împărătesei ...... 6.46 Hapoleon d’orl..............................................9.20 Mărci ICO împ. germane .... 56.60 Londra 10 Linris Sterlinge .... 115.90 Editura și redactoră responsabilă: Dr. Aurel Mureşianu,