Gazeta Transilvaniei, octombrie 1890 (Anul 53, nr. 220-244)
1890-10-02 / nr. 220
Cătra onor. cetitori ai „Gazetei“. Fiindă constrînsa a’mî face stagiunea de şase septemân! în închisorile unguresci din Cluşiu, am predată cu z’ua de 1 Octomvre st. v. Editura şi Redacţiunea responsabilă vechiului colaboratorii alu „ Gazetei”-lui Gregoriu Maioru. Rogă pe onor. cetitori şi colaboratori ai chiarului nostru de-a se adresa în timpul absenţei mele cu totă încrederea locţiitorului meu în Redacţiune. Se ne revedem şi cu bine! Dr. Aurel Mureşianu. O ochire asupra situaţiunei.*) 1. Contrarii noştri politici suntă nespusă de roditori în a inventa totă feliulă de măsuri de asuprire; suntă dibaci în a da legiloră şi măsurilor asupritoare titluri bombastice şi a le atribui chiar sco- j puri umanitare şi esigenţe de stată, c’ună cuvântă: a orbi lumea cu vorbe mari şi frumoase şi a-şi as-j cunde sub acestea scopurile lor j egoistice şi persecutare , sunt maeştri în a-şi pune în mişcare, pentru aceste scopuri mârşave, massele poporului lară şi a-şi face, cu vorbe late „patriotice“, şi din celă mai din urmă cismaru luptaciu aprigă, ba fanatică,pentru aşa numitele idei mari şi patriotice, caritate se cuprindă acuma în conceptură şi numirea cumulativă: „a doua cucerire a patriei.“ Deca dela 1867, de când dispune ţăra de sine, dibăcia aceasta s’ar fi întrebuinţată, nu pentru scopuri mârşave şi asupritoare, ci pentru scopuri în adeveră umanitare şi esiginţe de stată, — spre a împământeni în Ungaria şi Transilvania egalitatea, dreptatea, frăţietatea, a ridica bună-starea popoareiora şi a le înainta cultura pe calea fireasca, care singură duce la scopă, adecă pe basa limbei lor materne,'— ar fi puţine popoare aru fi în Europa mai îndestulite, mai strînsă legate deolaltă şi mai alipite de instituţiunile de stată, ca cele din statulă ungară , şi puţine I state ar fi pornite mai bine şi I mai repede pe calea înflorirei, decâtă statulă acesta. Din nenorocire însă nu stămă aşa. Causa este, că sub noua firmă a politicei naţionale maghiare, la noi şi acei domnescă şi dau direcţiune în politică aşa numitele „karok és rendek.1* Legea, seu mai bibe cjisă legile de alegere — căci suntă două: legea pentru dietă şi legea pentru representaţiunea comitatensă — s’au îngrijită, ca claseloră, odiniără feudale, să le rămână influinţa decisivă în tóte afacerile ţărei şi ale comitate-i loră fără poporele, cu celă maghiară cu totă, suntă prea rămase îndărătă în cultură, decâtă să scie a-şi folosi drepturile, câte le mai au, amăsurată demnităţii şi adevărateloră loră interese; eră de deşteptarea loră, mai alesă în privinţa politică, nu numai că nu se îngrijesce nimeni, ci persone, cari se’ngrijescă câtă de puţină, suntă persecutate ca resvrătitorî, agitatori etc. Pe poporulă maghiară fanaticii îlă ambiţionăză, îlă fanatisăză şi înstrăinăză de cătră celelalte popoare ale patriei cu felurite idei fantastice de mărire şi chiămare naţională maghiară şi slă orbescă spuindu-i, că tote se facă pentru elă şi în numele lui. Guvernulă are grijă a-şî asigura majoritatea pe orî-ce cale şi cu orî-ce mijloace, chiar şi cu călcarea legilor de alegere şi cu aplicarea în funcţiuni ponderoase a unor persoane neapte de a administra, derapte de a desconsidera drepturile cetăţenilor în favorură guvernului; are grijă a ţină în unire acesta majoritate prin favoruri şi interese familiare şi personale, şi a nu rămână îndărătură opoziţiei în marea — şi la Unguri prea populară — licitaţiune „naţionala maghiară“. Alegeri, nici chiar de notari, nu se sevârşescă, decâtă cu privire la „idea de stată maghiară“, sub care omenii practici îşi ascundă interesele lor personale. Dreptate nu poţi afla nicăirî îndată ce ţi se contrapune „a doua cucerire a patriei prin limbă“. Prin aceasta legile esistente devină ilusorie şi devine nulă auctoritatea loră. Ca capi bisericesc se propună, mai alesă la Nemaghiari, numai persoane docile şi gata spre orice serviciu guvernului, era nu capacităţi şi caractere respectate în sinlă respectivei biserici. Prin acesta se nimicesce şi şterge credinţa din sufletele credincioşilor, şi influinţa binefacătoare, mângâitoare şi împăciuitore a religiunei se devalueză în modă înspăimântătorii. Putem z zice în acăstă privinţă, că guvernulă lucră ca ună risipitoră păcătosă, elă jertfesce avantagiului momentană totă venitidă din viitoră. Cu ce se va ajuta în viitorii la guvernare, deca nimicesce credinţa din inima credincioşilor şi dejosesce, prin aceea, că şi-o face servilă, auctoritatea bisericei şi starea înaltă a archiereilor ei? Opoziţia în dieta ţerei se luptă pentru flori de cucă, pentru încetăţenirea lui Kossuth, pentru „es“-urî de la armata comună, în contra statuei Hentzi şi a stegului negru-galbenă. Ea strigă, ca din gura şarpelui, în contra germanismului, a armatei comune, dar află a fi lucru foarte lăudabilă, că la honvetfime nu mai umbla nimenea după aceea, ca oficerii să scie limba fecioriloră, că la honveefime şi gendarmerie, ba unde numai se poate, se maghiariseza numele subordinaţiloră Nemaghiarî, că se înfiinţază pe pungile Nemaghiarilor „Kulturegylet“-uri maghiare; că nici avisurile la trecătorile căilor ferate nu se scriu în limba poporului locuitoră în acele ţinuturi, căci după o loră, celă ce vrèa să nu-lă calce trenulă, să scie unguresce! Oposiţia strigă în contra volniciei guvernului îndată ce acesta nu-i permite să facă cravate oposiţionale după placă; dar îndată invoca ei înşişi intervenirea guvernului în contra a orice manifestaţiuni a nemulţămirei Nemaghiarilor, fie aceea câtă de îndreptăţită. Ei strigă desperaţi în contra volniciei guvernului la alegeri, der le aprobeza, ba le și invocă, decâ Nemaghiarii vreau să-șî aleaga vre-ună omă de încredere în dieta țărei, care să represinte cu fidelitate convicțiunea, durerile și pretensiunile lor. Oposiția ar umple țara și lumea de tactă, decâ guvernulă s’ar ingera în alegerea cutărui superintendentă calvinescă ungură, dar află de datorinţa sa a provoca pe guvernă, să afle cale şi modă a nimici alegerea lui Baltik, a superintendentului luterană slovacă, pentru că acesta nu se ţine de acele nobile pasări, cari facă lucruri necuviinciose în curbură loră. Dovada despre aceasta este eroica interpelațiă, basată pe „ suprema lex salus reipublicae“, pe care a făcut’o în proximulă trecută marele liberală și bărbată de stată Kaas Ivor. *) Domn locul acestui articulu, ce ne vine dela uină distinsa fruntașă ala nostru. — Med. FOILETONULU „GAZ. TRANS.“ Valurile Tinereței. Romanü de Ivan Turghenev. „Ani veseli de odinioară, Voicile vechi şi fericite, Unde-aţî sburata ca-a primăverii Valuri — de vânturi prigonite ? - u (Din o romanţa vechia.) Cam la două ore după meciulă nopţii se reîntorse în odaia lui. Aprinendu-şi luminarea îşi trimese servitorulă afară şi aruncându-se în scaunulă său cu răcrimuşă, îşi ascunse faţa între pălmi. Niciodată n’a simţită aşa oboseala în trupă ca şi în sufletă. Sera o petrecu elă în mijlocul unei societăţi de plăcute dame şi bărbaţi culţi, unele dintre ele erau frumoase, or bărbaţii fără escepţie se distingeau prin cuminţiă şi alte însuşiri. El însuşi vorbi cu multă succesă, ba chiar strălucită, despre „taedium vitae“, despre care vorbiau şi vechii Romani ; cu toate astea nu se simţia destulă de împuterită. De ar fi fostă mai tânără supărarea lui poate ar fi eruptă în lacrime; în urîtură și întristarea, de care era cuprinsă, sufletulă său silă simția plină de ană felă de amărăciune mușcătore și mistuitoare, ce semena multă cu amurela pelinului. Peste elă plana ună felă de indiferentismă urîciosă și neplăcută, ca frigulO gheţosă ală unei nopţi întunecose de toamna; şi din acestă întunerecă, din acésta amărăciune, nu vedea scăpare. La somnul nici nu cuteza să se gândască, fiindăcă simţia, că nu póate să dormá. Fără de voia lui se cufundă în gânduri.... in negre şi triste gânduri. Gândea la falsitatea omenirii. Tote evenimentele, pănă şi cele mai mici amănunte din vieţa sa, îi trecură repede prin minte (nu de mult împlini 57 de ani), dar nici una din ele una eserciată asupra lui impresiune plăcută. Pretutindeni acelaşi clipă deşertă şi fără de speranţe, aceeaşi sinamăgire pe jumătate cunoscută, pe jumătate necunoscută, şi aici deodată bătrâneţa cade pe frunzele noastre ca o ninsoare şi dimpreună cu ea frica de moarte, ce cresce mereu, ce mistue mereu... ş’apoi lasă în vârtejură fără de fundă! Norocă baremî, că viaţa se sfirşesce astfel! înainte de acestă sfirşire însă, ne cuprinde boia şi suferinţa, cum cuprinde rugina ferulii... înaintea lui vieţa nu s’a legănată, ca o mare indulatore, cum o descriu poeţii, nu ! — elă s’ a închipuită marea vieţii neturburată, nemişcată şi străvăcjăciosă pănă în fundă; elă şăde într’o luntre plutitoare, şi acolo josă, pe adencură întunecosă, abia de se potu vedé: boala, părerea de rău, sărăcia, desperarea, orbia... Privesce apoi atentă şi vede, că din câţa întunecosă se desvălesce ună monstru, ce se înalţă din ce în ce totă mai în susă, totă mai aparentă şi mai aparentă se face, mai spurcată mai îngrozitorul... încă ună minută și monstrulă resturna clătinătorea barcă! Derată ca și cum din nou s’ar întuneca orizontală acestui monstru; încetă, încetă elă se lasă în josă, adencindu-se spre fundă și culcându-se într’ună locă unde molulă abia, abia poate să la turbure... Dar aceasta (ji nu ține multă — monstrulă Urăși vine să răstoarne barca... Scuturândă din capă sări din scaunulă său și începu să se plimbe în susă și în josă de câteva ori prin odaiă, se așecta apoi la mescioara lui de scrisă și trăgendă unulă după altulă scrinișorele mesei, începu să caute printre vechile-i scrisori, mare parte din ele epistole scrise de mâni femeesci. însuși nu scia, de ce face acesta, fiind-că n’avea lipsă s’o scie — vrea numai ca prin aceasta singulară ocupațiune să-și mai ușureze sau chiar să-și scuture sarcina gândurilor ce-lă apăsau. Desfăcu câteva epistole, într’una se afla o flore compresată și uscată, ce era legată c’o pantlică — mișca din umeri și privindă spre cămină, aruncă epistolele la o parte — de bună semă ca să dea flacăriloră aceste ruine nemernice.— își căsca apoi dintr’o dată ochii țâpănd, și scoase dintr’un servin o eniță mică pătrată și îi ridică încetă coperișulă. In cutiă sub două file, învălită în bumbacă galbenă, era ascunsă o cruciuliță de diamantă. Șovăindă privi elă câteva clipe cruciulița și apoi se auzji ună strigătă slabă și năduşită. Ceea ce se reflecta din trăsurile feţii lui nu era nici compătimire, nici bucurie. O astfelă de espresiune a feţii se poate observa atunci când ne întelnimă pe neaşteptate cu una omă, pe care de multă vreme nu l’amă véejuta, pe care odinioră l’am o iubită sinceră, şi care e totă celă vechiu, cu toate că şirulă lungă de ani l’au încărunțită. .Cazeta ese un fiăcare dl. itoamte pemri Autro-Unirii: Pe unii ană 12 NI., pe aia« luai 6 11., Pe trei luni 3 NI. Pentri România ti străinătate: Pe unii ana 40 franci,pe alee luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se prenumără la toate oficiere poştale din intru şi din a£axă şi la doi. colectori. ilionaineiiinn pentru Biaiori: la adminiatratiune, piaţa mare Nr. 22, etagiulă I., pe unu anu 10 I., pe şăae luni 5 II., pe trei luni 2 II. 50 or. Cu duaulu lai casă: Pe unu ană 12 I. pe şăae luni 6 11., pe trei luni 3 fi. Ună eaemplară 6 or, V. a. atu 15 bani. Atâtă abonamentele ofttă şi inaerţiunile nuntă a ae plăti Înainte. legiim iinlilstritliua Tirorii*: PRASOVU, plaja mare Mr. 22 iris ri infranoate na prijfceaca. »IiaaBoript« nuia retrimită ! Birourile ii mucim: Bra ovS, pata mare Rr. 22 Isapratemai primesaulnVItna uioi/ü Koste Raasensiein <ft Yolfff (Otto Maas), «nri. Schalek, Alois Rernd IM. Dein, A, Oppelik.J.Dcn»«iirp'In Bu iapoata: A. T.Ooldkerger in on Messt Eckstein Bentat: la Frankfurt: 9. L. Daubt;1n Hamburg: A. Steiner. Premia inverţiunilor n; o aeria garmondu pe o poloana Her. at BO or. timbru pentru o publicare. Publicări mai deaa după tarifa şi învoiala. Reclame pe pagina III-a o ■erei 10 or. ▼. a. acu 80 ani. Hr. 220. Brasovt, Luni, Marţi 2 (14) Octomvre 1890. ZDI2ST -Â.IF'-A.ZEe.Â-. Discursul lui Crispi şi pressa. Discursul!!, ce l’a rostită în zjilele trecute în Florenţa ministrului-preşedinte