Gazeta Transilvaniei, octombrie 1890 (Anul 53, nr. 220-244)
1890-10-28 / nr. 242
CAZET A TRANSILVANIEI Nr 241—1890. Pagina „ Vremia“, care atribue situația pacînică actuală călătoriei împăratului germană. Moștenitorulă de troneala Rusiei e pe cale cătră Viena, unde va fi coaspele M. Sale Monarchului. „Novoie Vremiau legă de acesta visită mari speranțe dicendă, că politica austro-ungară sunt semne de a se schimba în favorula Rusiei. Ținta Rusiei în cestiunea bulgară până acuma a fosta corectă și atârnă de Viena, decă raporturile încordate dintre aceste două state vor fi să se mai lânce^escă, căci dice numita feie, numai ■cestiuuea bulgară e de natură a periclita pacea europenă. Sobrania bulgară în şedinţa sa din 5 Octomvre a primita cu unanimitate respunsula la mesagiul tronului. Acesta se sferşeşte astfel: „Representanţii poporului bulgară, fiind convinşi, că Sultanula face toti posibilul pentru susţinerea liniştei în Balcani, îşi esprimă speranţa, că M. Sa Sultanula va face paşii de lipsă la puteri pentru resolvarea definitivă a cestiunei bulgare. SUIRILE La robi d in Seghedinți. D-lă Traianu H. Popă, colaboratorul nostru, a plecată Joi săra, în 6 Noemvre n. c., pentru a-şi face osânda de mnă ană, ce’i s’a dictată din partea tribunalului de pressă din Cluşiu. Mai mulţi amici şi cunoscuţi, aflându despre plecarea d-sale, se grăbiră a-lă însoţi la gară pentru a-i strînge încă-odată mâna şi ai dî00 rămasă bună. Dorimă confratelui nostru iubită fericită re’ntorcere pentru a putea continua cu puteri oțelite lupta, la care s’a angagiato!* * * Liberată. D-la laoana V. Bărcinu, coredactorului „Luminătorului“, după cum ni se scrie, se va libera în 11 Novembre n. c. din închisorile de stată dela Seghedină, unde a petrecută din 21 Martie și pănă acum. D-sa se va reîntorce ărăşi la „Luminătorulă“, pentru a-şi continua greaua muncă de diarista, la care s’a angagiato. Felicitămă pe d-lă Baroianu şi-i dorimă tăriă pentru a putea continua şi mai departe cu totă bărbăţia lupta pentru apărarea oauseloră drepte ale poporului română. * * * Cerere pentru incheiarea unei convenţii comerciale cu România. O delegaţiune a marilor industriaşi din Viena presentaseră 40 1010 acestea o petiţiă ministrului austriacă de comerciu în cestiunea convenţiei cu România. Din aceea petiţiune reesă, că dela 1886 esportulă Austriei în România a scădută succesivă și dovedeste cu cifre cum celelalte state europene profită de ocasiune pentru a * • * Valuta de auri în Romania. Cetim* în „NeueFreue Presse“ dela 5 Novembre. In România a intrată în zilele din urmă în vigoare valuta de aură, acesta importantă schimbare s’a petrecută în cea mai mare linişte. Banca naţională română a prefăcută în mare parte stoculă ei de argintă în aură, la care transacţiune s’au împărtăşită în primulă rendă firme vienese. Se scie, că raporturile economice ale României, din causa răsboiului vamală, nu suntă tocmai infloritoare ; cu toate acestea guvernului şi parlamentală română au avută curagială de a întreprinde acestă schimbare a valutei, şi nici ună omă seriosă din România nu s’a îndoită de reuşita acestei operaţiuni. Ce se diemă însă despre acei omeni dela noi, cari de câte ori este vorba de a se introduce valuta de aură, începă a prevesti nenorociri? Ore monarchia nostră să nu fiă în stare a face ceea ce România a esecutată în totă liniştea. ** * Poveştile lui I. Creangă. A apărută volumulă primă din scrierile lui Ioană Creangă. Acesta volumă conţine, pe lângă o biografiă a autorului, poveşti, din care cele mai multe s’au publicată în „Convorbiri literari“. Poveştile lui Creangă suntă pline de vieţă, suntă scrise într’o limbă poporală, care poate servi orişicui de modelă. Publicămă în Nr. de adl o mică povestire şi recomandămă aceste scrieri publicului românescă. Se află de venare la librăria de aci N. I. Ciurcu. * mare sta maşina tăcută ca ună mută; ratele ei cu braţe lungi erau în nemişcare : o tristeţe adâncă pare că se afla în toate încăperile, în cari pănă acum era numai vieţă şi sgomotă. Stăpânulă fabricei deodată ese din contoamlă său, îşi întorce faţa plină de grije cătră lucrători şi le dice : „Copiii mei de acii înainte nu mai am ce să vă dau de lucru.... marfa nu mai are trecere... comande nu se mai facă, şi totă ce fabricămă noi aicea, îmi rămâne pe gâtulă meu. Decembre, când gândiam să facă şi eu vr’o ispravă, a sosită şi, deşi altă dată aveam multă de lucru, în anul acesta, e ceva ne mai audită, nimicirea ameninţă pe cele mai dintâi fabrici.... De acii înainte înceteză cu orice lucrare“. Când vădu elă, că uviienii se uită unii la alţii cu spaimă, însemnă că acum trebue să se întorcă acasă, şi plini de frică, că pe diua de mâne nu voră ave ce să mănânce, se întoarse cătră ei şi duse cu glasă domolă : „Să nu credeţi, că eu sunt egoistă, că vreau să trăescă numai pentru mine. Mă jură pe Dumnedeu. Posiţia mea este totă aşa de crâncenă ca a vostre. Intr’o săptămână am perdutu cinci-deci de mii de franci. Trebue să înceteză cu lucrură în fabrică, ca să nu mă perdă cu totulă, căci adi încă n’am încassată nici măcară p lăteae, şi nu sciu cum voiu plăti poliţele, ce cadă pe 15 ale lunei.... Vedeţi, că eu vă vorbescă ca pretină și nu vă ascundă nimică. Poate chiar mâne are să vie esecutorulă... Nu este vina nostră, că amă ajunsă astfelă... aşa este? Noi cu toţii ne-amă luptată câtă am putută pănă acum. Aşă fi fostă bună bucurosă se nu vă pregătescă aceste clipe urgisite!... dar nu s’a putută, căci m’am ruinată cu totulă, am ajunsă la sapă de lemnă, şi de aci înainte nu mai sunt în stare să vă dau pânea de tote cjilel©“. ţficendă acestea, le dădu mâna. Lucrătorii i-o strînseră fără să dică vr’ună cuvântă măcară. Rămaseră câteva minute ca trăsniţi cu manile făcute pumni, şi se uitau tristă la fabrica netrebnică. — Altă dată încă din d°rî se audia cântarea hârfeitoare a pilitului, însoțită de ritmicele bătăi ale ciocanelor. Toate acestea acum au încetată pentru vecie... Dove-deci, treizeci de familii suntă rămase pe drumuri și fără pane. Unele femei, cari încă se hrăneau cu fabrica, stau mâhnite cu ochii lăcrimaţi. Bărbaţii vreau să se arate mai tari, jucau pe tavele, pe vitejii; ei credeau, că nimenea nu poate muri de fume în Parisă. Când se depărta stăpânulă fabricii, se uitau urmenii la elă, la acestă stăpână, căruia năcazurile i-au gârbovită spatele, şi îndată apoi porniră şi ei încetinelă unulă câte unulă cătră uşe. Aerulă din fabrică parcă sta să-i înece, sta să-i sugrume, şi o răculă ca de ghiaţă trecu prin inimile loră, şi ei se ducă, se depărtară ca şi cum ar părăsi casa unui mortă. Mortulă, oi! este munca.... maşinile ăstea mute, ală cărora scheletă se odihnesce colo în umbră. II. Sub celulă liberă se află acum uviierulă, pe strade, pe trotoare. Optă dile de arendulă a umblată bătendă pe la uşi şi n’a găsită nimică de lucru.... Dela o uşe la alta şi-a îmbiată elă braţele, mânile şi spatele, pentru a căpăta ceva de lucru, fire-ar fi fostă elă câtă de greu, câtă de migălosă și ori-câtă de doborîtoră. Nicăiri n’a găsită. Dela o vreme a începută să ceră prețulă jumătate ca de obiceiu, cu toate acestea era împinsă dela o ușe la alta. Ar fi în stare să lucre de giaba, numai și numai de l’ar lua cineva să i dea de mâncare. Aşa este în lume, când muncitorulă săracă nu găsesce de lucru, şi din fiăcare uşe a unei case sărace se aude clopotulă tânguiasă de morte. O frică grosnică a cuprinsă pe toţi uvrierii şi banulă, banulă scârbosă s’a ascunsă ! După optă zile şi-a perdutu bietula uvrieră tota răbdarea. — Elă face şi cea din urmă încercare şi apoi cu pasă încetă, cu nimica în mâni, ruptă de furie şi de miserie se întorce erăşi acasă... Plouă, astădî Parisulă este posomorită şi tăcută, şi pe josă stradele pline de şlepoviţă. Urrierulă merge înnainte prin ploiă și ninsore, fără să mai simtă umedela, fără să mai audă altceva, decâtăichiorăitură de fome, și se opresce desă când ici când colea, ca să mai omoare timpură, să nu se întorcă prea degrabă acasa.... Și mergândă astfelă în nescire, se proptesce pe podulă Senei1) *) rîu, care trece prin Parisă, esporta în România, în detrimentul esportului austriacă. Mai departe arată sforțările, ce le-au desvoltată esportatorii prin căutarea altora căi, naturalisând mai întâiu mărfurile austriace în Elveția seu Holanda și espediându-le apoi în România, or acum şi aceste două drumuri li s’au tăiată prin recenta disposiţiune a ministrului română de finanţe. Petiţionarii preved, că sub astfel de împregiurări esistenţa industriei indigenă şi în deosebi acea a piaţei Vienei, inspiră seriose îngrijiri. Petiţionarii sunt convinşi, că pentru momenta o schimbare a situațiunei de față nu este posibilă, rogă Insă pe ministrul de comerciu a stărui ca în Iuniu 1891, când România va reînoi raporturile sale comerciale cu toate statele europene, esportulă austriacă să nu rămână mai puțină favorisată ca ală celorlalte state comerciale. * * O nouă armă. Se scrie din St.Petersburg. Ministrulă de răsboiu generalului Wannovsky a ordonată a se face esperienţe de tră cu o nouă puşcă inventată de unuia din armurierii ruşi. Calibrulă acestei puşci este de 5 mm., şi bate la o distanţă de 5 kilometri. Vorbe înţelepte. Istoricre instructive, culese şi prelucrate pentru poporul, de Silvestru Moldovană. III Fapta rea nu renume nepedepsită. Trei oamen! călătorindă laolaltă, dădură în dramă de o comoră, pe care o împărţiră frăţesce în trei părţi şi-apoi îşi urmară calea mai departe, frămentendu-și fiăcare mintea, ce să incépu cu banii, pe cari noroculă îi i-a scosă în cale. Dela o vreme isnprâvindu-li se merindea, să înțeleseră, ca celă mai tinără dintre ei să mergă și să aducă din orașulă apropiată merinde próaspeta. Tinărulă pleca spre orașă, or ceialalţi doi îlă aşteptau la o margine de pădure, odihnindu-şi oasele, sdrobite de dramă. Pe cale tinărului îi viniau în minte felă de felă de gânduri mai multă rele decâtă bune; pe semne Necuratulă îlă ispitia și voia să-lă tragă în mrejile sale. — „Flă, își zise elă, „acum sunt avută, dar mai avută aşi fi, decă aşi fi aflată eu singură comoara.... Ce bine ar fi să fiă a mea, ce fericită aşi fi....“ şi înpretindă mai departe firulă gândirii, îşi ziseră: „ei, şi cine îmi stă în cale, ca să nu fie a mea comóara întrega ? Cei doi tovarăşi ai mei ? Am să o iau dela ei, am să-i omoră, voiu pune otravă în merindea, ce li-o ducă dela oraşă, ei voră mânca fără să scie ceva, şi voră muri, şi atunci totă comora va fi a mea... Aşa am să facă...“ Pănă când tînărulă îşi învîrtia prin minte astfelă de gânduri urgisite, cei doi tovarăşi nici ei nu se gândiau mai altfelă, căci banulă uşoră duce pe omă în ispită. — „De ce a fostă de lipsă“, grăi unulă, „ca să fiă cu noi acesta tinără, când amă dată de comoră? Să nu fi fostă elă, noi din ce suntemă acum bogaţi, amă fi şi mai bogaţi, bogătani.... ce bine ar fi să fiă a nostră şi partea lui!...“ şi din vorbă în vorbă se sfătuiră să-lă repuie şi să-i ia banii. La o vreme sosi tînărulă cu merindea otrăvită, dar n’apuca să sosescă bine şi cei doi tovarăşi se aruncară asupra lui, şi-lă străpunseră fără milă cu cuţitele, apoi împărţiră banii, ce-i aflară la ele ; dar nu putură multă să se bucure de ei, căci gustândă din bucatele înveninate, muriră cuprinşi de dureri crâncene. Astfelă pedepsi Dumnedeu pe aceşti omeni, pentru faptele loră rele. Aci se împlini vorba lumii, care duce: „cine sapă gropa altuia, cade elă in ea.“ IV. Tatălă, băiatulă și călătorii• Una omu mergea cătră casă călare pe măgară, or băiatulă său mergea pe josă, alături cu elă. Ei se întâlniră cu unii calătorii, care le duse : — Asta nu este dreptate, ca tatălă, care este tare, să mergă călare, or băiatula, care e slabă de piciore, să mergá pe josă. Omulă cu măgarulă gândi, că are dreptate călătorulă, să deie josă de pe măgară și puse pe băiată să-lă încalece. In curendu dădură de ună altă călătoră, care le grăi: Acesta nu este lucru frumosă, ca băiatulă să nu arete cinste tatălui său, ci să-l lase a merge pe josă, alături cu măgarulă. Nu-ți șede bine băiete ? Tatălă și fiula credură, că acesta bine grăiesce și băiatulă descăleca, mergându acum amândoi pe josă, unulă de o parte și altulă de cealaltă parte a măgarului. Ună ală treilea călătoră, care-i întâlni, vedendu-i mergândă astfelă, le dise: — Bre, ce prostiă îmi vădă ochii! A avea măgară şi totuşi a merge pe josă! Pe semne la voi în sală măgarii suntă mai mari domni, ca omenii. Tatălă cu fiu că luară de bani buni şi vorbele aceste şi încălecară amândoi deodată pe măgară. Ună altă călătoră, cu care se întâlniră, le zise : — Bre, bre, ce omeni tineri şi fără de milă! Nu vă este rușine, mă! se încălecați doi pe una măgară ? Să va speti bietulu dobitocu sub tărhatulă vostru. Tatălă și fiulă audindă aceste, descălecară și se puseră de legară laolaltă picioarele măgarului, două câte două, dinainte și dinderéta, și vârândă prin fiiță una pară, luară măgarulă pe umere. Astfeliu sosiră acasă, fundă de insulă satului întregă. Aşa păţescă şi astfelă se facă de rîsu toţi aceia, cari numai şi numai de gura lumii ascultă şi totu după placulă ei îşi îndreptă păsurile. Vorba ceea : rata o vrea lumea să-ţi strige: „Tu să nu fii cum îţi dice. .. Cele două fete. Mergeau odată la târgă două fete, ducându flăcare în capă câte o cârfă de pome. Una din ele se plângea totă într’una, că pomele suntă forţe grele şi oraşulă e departe, pe când cealaltă era Gilonţulă este din oţelă şi plumbă. Forţa acestui glonţă este atâtă de mare, încâtă poate pătrunde la o distanţă de 2 kilometri prin zece omeni aşezaţi în rondă, sau prin o placă de oţelă grosă de 2 centimetri. Esperienţele, ce se vor face cu acestă armă, vor fi ţinute în secreta, de asemenea şi prafulă fără fumă ce se va întrebuinţa prin acesta puşcă.