Gazeta Transilvaniei, octombrie 1890 (Anul 53, nr. 220-244)

1890-10-28 / nr. 242

C­AZET A TRANSILVANIEI Nr 241—1890. Pagina „ Vremia“, care atribue situația pacînică actuală călătoriei împăratului germană. Moștenitorulă de trone­ala Rusiei e pe cale cătră Viena, unde va fi c­oaspele M. Sale Monarchului. „Novoie Vremiau legă de acesta visită mari speranțe di­­cendă, că politica austro-ungară sunt­ semne de a se schimba în favorula Ru­siei. Ținta Rusiei în cestiunea bulgară până acuma a fosta corectă și atârnă de Viena, decă raporturile încordate dintre aceste două state vor­ fi să se mai lân­­ce^escă, căci dice numita feie, numai ■cestiuuea bulgară e de natură a peri­clita pacea europenă. Sobrania bulgară în şedinţa sa din 5 Octomvre a primita cu unanimitate respunsula la mesagiul­ tronului. Acesta se sferşeşte astfel­: „Representanţii po­porului bulgară, fiind convinşi, că Sul­­tanula face toti posibilul­ pentru sus­ţinerea liniştei în Balcani, îşi esprimă speranţa, că M. Sa Sultanula va face paşii de lipsă la puteri pentru resolvarea de­finitivă a cestiunei bulgare. SUIRILE La robi d in Seghedinți. D-lă Traia­nu H. Popă, colaboratorul­ nostru, a ple­cată Joi săra, în 6 Noemvre n. c., pen­tru a-şi face osânda de mnă ană, ce’i­ s’a dictată din partea tribunalului de pressă din Cluşiu. Mai mulţi amici şi cunoscuţi, aflându despre plecarea d-sale, se gră­biră a-lă însoţi la gară pentru a-i strînge încă-odată mâna şi ai dî00 rămasă bună. Dorimă confratelui nostru iubită fericită re’ntorcere pentru a putea con­tinua cu puteri oțelite lupta, la care s’a angagiato!* * * Liberată. D-la laoana V. Bărcinu, co­­redactorului „Luminătorului“, după cum ni­ se scrie, se va libera în 11 Novembre n. c. din închisorile de stată dela Seghe­­dină, unde a petrecută din 21 Martie și pănă acum. D-sa se va reîntorce ărăşi la „Luminătorulă“, pentru a-şi continua greaua muncă de diarista, la care s’a an­gagiato. Felicitămă pe d-lă Baroianu şi-i do­rimă tăriă pentru a putea continua şi mai departe cu totă bărbăţia lupta pen­tru apărarea oauseloră drepte ale popo­rului română. * * * Cerere pentru incheiarea unei conven­ţii comerciale cu România. O delegaţiune a marilor­ industriaşi din Viena presen­­taseră 40 1010 acestea o petiţiă ministru­lui austriacă de comerciu în cestiunea convenţiei cu România. Din aceea pe­­tiţiune reesă, că dela 1886 esportulă Austriei în România a scădută succesivă și dovedeste cu cifre cum celelalte state europene profită de ocasiune pentru a * • * Valuta de auri în Romania. Cetim* în „NeueFreue Presse“ dela 5 Novembre. In România a intrată în zilele din urmă în vigoare valuta de aură, acesta impor­tantă schimbare s’a petrecută în cea mai mare linişte. Banca naţională română a prefăcută în mare parte stoculă ei de argintă în aură, la care transacţiune s’au împărtă­şită în primulă rendă firme vienese. Se scie, că raporturile economice ale României, din causa răsboiului vamală, nu suntă tocmai infloritoare ; cu toate acestea guvernului şi parlamentală ro­mână au avută curagială de a întreprinde acestă schimbare a valutei, şi nici ună omă seriosă din România nu s’a îndoită de reuşita acestei operaţiuni. Ce se di­­­emă însă despre acei omeni dela noi, cari de câte ori este vorba de a se in­troduce valuta de aură, începă a prevesti nenorociri? Ore monarchia nostră să nu fiă în stare a face ceea ce România a esecutată în totă liniştea. ** * Poveştile lui I. Creangă. A apărută volumulă primă din scrierile lui Ioană Creangă. Acesta volumă conţine, pe lângă o biografiă a autorului, poveşti, din care cele mai multe s’au publicată în „Con­vorbiri literari“. Poveştile lui Creangă suntă pline de vieţă, suntă scrise într’o limbă poporală, care poate servi orişicui de modelă. Publicămă în Nr. de adl o mică povestire şi recomandămă aceste scrieri publicului românescă. Se află de ven­are la librăria de aci N. I. Ciurcu. * mare sta maşina tăcută ca ună mută; ratele ei cu braţe lungi erau în nemiş­care : o tristeţe adâncă pare că se afla în toate încăperile, în cari pănă acum era numai vieţă şi sgomotă. Stăpânulă fabricei deodată ese din contoamlă său, îşi întorce faţa plină de grije cătră lucrători şi le dice : „Copiii mei­ de acii înainte nu mai am ce să vă dau de lucru.... marfa nu mai are trecere... comande nu se mai facă, şi totă ce fabricămă noi aicea, îmi rămâne pe gâtulă meu. Decembre, când gândiam să facă şi eu vr’o ispravă, a sosită şi, deşi altă dată aveam multă de lucru, în anul­ acesta, e ceva ne mai audită, nimicirea ameninţă pe cele mai din­tâi fabrici.... De acii înainte înceteză cu ori­ce lucrare“. Când vădu­ elă, că uviienii se uită unii la alţii cu spaimă, în­semnă că acum trebue să se întorcă acasă, şi plini de frică, că pe diua de mâne nu voră ave ce să mănânce, se întoarse cătră ei şi duse cu glasă domolă : „Să nu credeţi, că eu sunt egoistă, că vreau să trăescă numai pentru mine. Mă jură pe Dumnedeu. Posiţia mea este totă aşa de crâncenă ca a vostre. Intr’o săptămână am perdutu cinci-deci de mii de franci. Trebue să înceteză cu lucrură în fabrică, ca să nu mă perdă cu totulă, căci adi încă n’am încassată nici măcară p lăteae, şi nu sciu cum voiu plăti poliţele, ce cadă pe 15 ale lunei.... Vedeţi, că eu vă vorbescă ca pretină și nu vă ascundă nim­ică. Poate chiar mâne are să vie esecutorulă... Nu este vina nostră, că amă ajunsă astfelă... aşa este? Noi cu toţii ne-amă luptată câtă am putută pănă acum. Aşă fi fostă bună bucurosă se nu vă pre­­gătescă aceste clipe urgisite!... dar nu s’a putută, căci m’am ruinată cu totulă, am ajunsă la sapă de lemnă, şi de aci înainte nu mai sunt în stare să vă dau pânea de tote cjilel©“. ţficendă acestea, le dădu mâna. Lu­crătorii i-o strînseră fără să dică vr’ună cuvântă măcară. Rămaseră câteva minute ca trăsniţi cu manile făcute pumni, şi se uitau tristă la fabrica ne­trebnică. — Altă­ dată încă din d°rî se audia cântarea hârfeitoare a pilitului, în­soțită de ritmicele bătăi ale ciocanelor­. Toate acestea acum au încetată pentru vecie... Dove-deci, treizeci de familii suntă rămase pe drumuri și fără pane. Unele femei, cari încă se hrăneau cu fabrica, stau mâhnite cu ochii lăcrimaţi. Băr­baţii vreau să se arate mai tari, jucau pe tavele, pe vitejii; ei credeau, că nimenea nu poate muri de fume în Parisă. Când se depărta stăpânulă fabricii, se uitau urm­enii la elă, la acestă stăpână, căruia năcazurile i-au gârbovită spatele, şi îndată apoi porniră şi ei încetinelă unulă câte unulă cătră uşe. Aerulă din fabrică parcă sta să-i înece, sta să-i su­grume, şi o răculă ca de ghiaţă trecu prin inimile loră, şi ei se ducă, se de­­părtară ca şi cum ar părăsi casa unui mortă. Mortulă, oi! este munca.... ma­şinile ăstea mute, ală cărora scheletă se odihnesce colo în umbră. II. Su­b celulă liberă se află acum uviierulă, pe strade, pe trotoare. Optă dile de arendulă a umblată bătendă pe la uşi şi n’a găsită nim­ică de lucru.... Dela o uşe la alta şi-a îmbiată elă bra­ţele, mânile şi spatele, pentru a căpăta ceva de lucru, fire-ar fi fostă elă câtă de greu, câtă de migălosă și ori-câtă de doborîtoră. Nicăiri n’a găsită. Dela o vreme a începută să ceră prețulă jumătate ca de obiceiu, cu toate acestea era împinsă dela o ușe la alta. Ar fi în stare să lucre de giaba, numai și numai de l’ar lua cineva să i dea de mâncare. Aşa este în lume, când mun­­citorulă săracă nu găsesce de lucru, şi din fiăcare uşe a unei case sărace se aude clopotulă tânguiasă de morte. O frică grosnică a cuprinsă pe toţi uvrierii şi banulă, banulă scârbosă s’a ascunsă ! După optă zile şi-a perdutu bietula uvrieră tota răbdarea. — Elă face şi cea din urmă încercare şi apoi cu pasă încetă, cu nimica în mâni, ruptă de furie şi de miserie se întorce erăşi acasă... Plouă, astădî Parisulă este poso­morită şi tăcută, şi pe josă stradele pline de şlepoviţă. Urrierulă merge în­­nainte prin ploiă și ninsore, fără să mai simtă umedela, fără să mai audă altceva, decâtăichiorăitură de fome, și se opresce desă când ici când colea, ca să mai omoare timpură, să nu se întorcă prea degrabă acasa.... Și mergândă astfelă în nescire, se proptesce pe podulă Senei1) *) rîu, care trece prin Parisă, esporta în România, în detrimentul­ es­­portului austriacă. Mai departe arată sforțările, ce le-au desvoltată esportato­­rii prin căutarea altora căi, naturalisând mai întâiu mărfurile austriace în Elve­ția seu Holanda și espediându-le apoi în România, or acum şi aceste două dru­muri li­ s’au tăiată prin recenta disposi­­ţiune a ministrului română de finanţe. Petiţionarii preved­, că sub astfel­ de împregiurări esistenţa industriei indi­genă şi în deosebi acea a piaţei Vienei, inspiră seriose îngrijiri. Petiţionarii sunt convinşi, că pentru momenta o schim­bare a situațiunei de față nu este posi­bilă, rogă Insă pe ministrul­ de comerciu a stărui ca în Iuniu 1891, când România va reînoi raporturile sale comerciale cu toate statele europene, esportulă austriacă să nu rămână mai puțină favorisată ca ală celorlalte state comerciale. * * O nouă armă. Se scrie din St.­Pe­tersburg. Ministrulă de răsboiu gene­­ralului Wannovsky a ordonată a se face esperienţe de t­ră cu o nouă puşcă inventată de unuia din armurierii ruşi. Calibrulă acestei puşci este de 5 mm., şi bate la o distanţă de 5 kilometri. Vorbe înţelepte. Istoricre instructive, culese şi prelucrate pentru poporul, de Silvestru Moldo­vană. III Fapta rea nu renume nepedepsită. Trei oamen! călătorindă la­olaltă, dădură în dramă de o comoră, pe care o împărţiră frăţesce în trei părţi şi-apoi îşi urmară calea mai departe, frămenten­­du-și fiă­care mintea, ce să incépu cu banii, pe cari noroculă îi i-a scosă în cale. Dela o vreme isnprâvindu-li­ se me­­rindea, să înțeleseră, ca celă mai tinără dintre ei să mergă și să aducă din ora­­șulă apropiată merinde próaspeta. Tinărulă pleca spre orașă, or ceialalţi doi îlă aş­teptau la o margine de pădure, odihnin­­du-şi oasele, sdrobite de dramă. Pe cale tinărului îi viniau în minte felă de felă de gânduri mai multă rele decâtă bune; pe semne Necuratulă îlă ispitia și voia să-lă tragă în mrejile sale. — „Flă, își zise elă, „acum sunt avută, dar mai avută aşi fi, decă aşi fi aflată eu singură comoara.... Ce bine ar fi să fiă a mea, ce fericită aşi fi....“ şi înpretindă mai departe firulă gândirii, îşi zise­­ră: „ei, şi cine îmi stă în cale, ca să nu fie a mea comóara întrega ? Cei doi tovarăşi ai mei ? Am să o iau dela ei, am să-i omoră, voiu pune otravă în merindea, ce li-o ducă dela oraşă, ei voră mânca fără să scie ceva, şi voră muri, şi atunci totă comora va fi a mea... Aşa am să facă...“ Pănă când tînărulă îşi învîrtia prin minte astfelă de gânduri urgisite, cei doi tovarăşi nici ei nu se gândiau mai altfelă, căci banulă uşoră duce pe omă în ispită. — „De ce a fostă de lipsă“, grăi unulă, „ca să fiă cu noi acesta tinără, când amă dată de comoră? Să nu fi fostă elă, noi din ce suntemă acum bo­gaţi, amă fi şi mai bogaţi, bogătani.... ce bine ar fi să fiă a nostră şi partea lui!...“ şi din vorbă în vorbă se sfătuiră să-lă repuie şi să-i ia banii. La o vreme sosi tînărulă cu merin­dea otrăvită, dar n’apuca să sosescă bine şi cei doi tovarăşi se aruncară asupra lui, şi-lă străpunseră fără milă cu cuţitele, apoi împărţiră banii, ce-i aflară la ele ; dar nu putură multă să se bu­cure de ei, căci gustândă din bucatele înveninate, muriră cuprinşi de dureri crâncene. Astfelă pedepsi Dumnedeu pe a­­ceşti omeni, pentru faptele loră rele. Aci se împlini vorba lumii, care duce: „cine sapă gropa altuia, cade elă in ea.“ IV. Tatălă, băiatulă și călătorii• Una omu mergea cătră casă călare pe măgară, or băiatulă său mergea pe josă, alături cu elă. Ei se întâlniră cu unii calătorii, care le duse : — Asta nu este dreptate, ca tatălă, care este tare, să mergă călare, or bă­­iatula, care e slabă de piciore, să mergá pe josă. Omulă cu măgarulă gândi, că are dreptate călătorulă, să deie josă de pe măgară și puse pe băiată să-lă încalece. In curendu dădură de ună altă că­­lătoră, care le grăi: Acesta nu este lucru frumosă, ca băiatulă să nu arete cinste tatălui său, ci să-l­ lase a merge pe josă, alături cu măgarulă. Nu-ți șede bine băiete ? Tatălă și fiula credură, că acesta bine grăiesce și băiatulă descăleca, mer­­gându acum amândoi pe josă, unulă de o parte și altulă de cealaltă parte a mă­garului. Ună ală treilea călătoră, care-i în­tâlni, vedendu-i mergândă astfelă, le dise: — Bre, ce prostiă îmi vădă ochii! A avea măgară şi totuşi a merge pe josă! Pe semne la voi în sală măgarii suntă mai mari domni, ca omenii. Tatălă cu fiu că luară de bani buni şi vorbele aceste şi încălecară amândoi deodată pe măgară. Ună altă călătoră, cu care se întâl­niră, le zise : — Bre, bre, ce omeni tineri şi fără de milă! Nu vă este rușine, mă! se în­călecați doi pe una măgară ? Să va speti bietulu dobitocu sub tărhatulă vostru. Tatălă și fiulă audindă aceste, des­­călecară și se puseră de legară la­olaltă picioarele măgarului, două câte două, di­nainte și dinderéta, și vârândă prin fiiță una pară, luară măgarulă pe umere. Astfeliu sosiră acasă, fundă de insulă sa­tului întregă. Aşa păţescă şi astfelă se facă de rîsu toţi aceia, cari numai şi numai de gura lumii ascultă şi totu după placulă ei îşi îndreptă păsurile. Vorba ceea : r­ata o vrea lumea să-ţi strige: „Tu să nu fii cum îţi dice. .. Cele două fete. Mergeau odată la târgă două fete, ducându flă­care în capă câte o cârfă de pome. Una din ele se plângea totă în­­tr’una, că pomele suntă forţe grele şi oraşulă e departe, pe când cealaltă era Gilonţulă este din oţelă şi plumbă. Forţa acestui glonţă este atâtă de mare, încâtă poate pătrunde la o distanţă de 2 kilometri prin zece omeni aşezaţi în rondă, sau prin o placă de oţelă grosă de 2 centimetri. Esperienţele, ce se vor­ face cu acestă armă, vor­ fi ţinute în secreta, de asemenea şi prafulă fără fumă ce se va întrebuinţa prin acesta puşcă.

Next