Gazeta Transilvaniei, octombrie 1890 (Anul 53, nr. 220-244)

1890-10-14 / nr. 231

Pagina 5 GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 231—1890. cu curiositate. E bine, ca celu puţină au cunoscută reală şi acestă cunoscinţă e jumetate de tămă­duire. Religiunea, oameni buni, este sanătatea sufletului; religiunea este care face pe omă din făptură săl­batică omă umană; ea conduce pe omă după voia lui Dumnezeu. Morala e vieţuirea omului după legea lui Dumnezeu; ea conţine condiţiunea, ca se poţi vieţui ne­mustrată de consciinţă; ea-ţi dă puterea trupesca şi sufletesca de a trăi ca ună omă cinstită, mul­­ţămită şi te feresce de pedeapsa legilor­ criminale ordinare ale sta­tului. Deci nu e bine, ci din contră, este forte rău se stămă cu nepă­sare, privindă cum perde poporulă nostru religiosi­tatea, ba încă mulţi cărturari prin esemplulă loră, îlă­­ndemna se o perdă. Când reli­giunea scade, imorala cresce. Şi abstragendă dela urmările imora­lei, mă temă, că vomă perde şi din şirurile poporului, fiindcă elă poate deveni ală aceluia, carele îlă, va chiăma mai înteiu şi îşi va perde şi naţionalitatea. Ună casă amă avută în anii trecuţi. Dovadă înse destulă de tristă ne este is­toria despre perderea nobililor­ români din Transilvania, cari atraşi fiindă la Calvinismă, s’au dusă cu totulă şi acum urmaşii loră ne suntă ciomagă pe capă. Despre aceea, că cresce imo­rala, vicemu: causa este, că scade religiositatea, frica de Dumnezeu. Va fi şi spiritulă timpului şi cu­­rentulă naturalistică : va fi causa, că şi legile înse­şi tolerează imorala. Aşa de esemplu legea de meserii pre­vede concesiunea bordelelor­. Altă causă e, că concubinajele nu le pedepsesce nimenea şi oamenii bi­sericii ţină în rendă cinstită pe cei ce trăescu în fărădelege. Asupra a toate acestea, cum şi asupra împrejurărei, că unii din cei chiămaţi a îngriji de religio­­sitate şi morală încă dau scandelă, tragemă atenţiunea foilor­ nóastre bisericesc!, cari credemă, că suntă chiămate a se interesa a studia şi a arăta starea acesta tristă şi lo­­curile pentru tămăduirea acestoră bole. Le tragemă atenţiunea a se informa puţină şi despre educaţi­­unea şi instrucţiunea religiosă, că nu face fiulă alta, decâtă ceea ce vede pe la tatălă făcendă, şi fiica decâtă ceea ce vede la mamă-sa. ^3 „După­ ce vomă muri, cumetre, voră lucra şi fără de noi. Feciorulă tău tre­­bue să înveţe.“ — „Aşa este. Dar eu aşi vre să le facă toate sub ochii mei.“ „Ei, dragulă meu, nici­odată nu va fi omulă gata cu totă lucrula. Aşa, nu de multă spală la mine acasă, femeile îşi cu­­rățescă de sărbători. E de lipsă ba una, ba alta, nu potă găta totă lucrula ! Nora cea mai mare, o femeiă cu minte, dice, mulţămită lui Dumnedeu, că vine săr­bătorea, ea nu aştâptă după noi. Altcum, dise ea, ori câtă amă lucra, totă n’amă pute fi gata cu lucru“. Tarassici stete gânditoră. „Mulţi bani am cheltuită cu clă­direa, şi,­ drumul ă ăsta încă nu’l poţi în­cepe cu mâna golă. O sută de ruble — nu’să puțini bani.“ Jeliseiu râse. — „Nu păcătui cumetre. Averea ta este pe de frece ori mai mare ca a mea și tu vorbesci de parale. Spune numai când mergemă? Nici eu n’am bani cari să’mi zacă, dar pentru drumă voiu avèa.“ Zimbi și Tarassici. „Ei, spune’mi odată câtă de bogată te ții. Și de unde o să iai banii?“ . » — „Voiu scociorî acasă—îi voiu face eu cumva — dau vecinului 10 coşniţe de stupi, de multă mă tată rugă să-i dau“. „Mai târdiu, déca voiulă e bună, îţi va paré rău“. — „Să’mi pară rău ! Nu! cumetre. In vieţa mea de nimică nu mi-a părut rău, de câtă de păcatele mele. Nimică nu e mai scumpă ca sufletul­.“ „Ai dreptate, dar bine încă nu poate fi, decă în casă nu suntu toate în rân­­duelă.“ — „Când însă nu este rânduela în sufletulă nostru, atunci e și mai rău. Amă făcută odată votă — să mergemă.“ N­. leliseiu indupleca pe soțu-seu. Ie­­fimă se gândi și răsgândi; a doua zi vine la leliseiu. „Să mergemă, dise­ară. Tu ai drep­tate. Martea și vieța suntă în manile Domnului. Pănă când avemă puteri, trebue să mergemă.“ Intr’o săptămână erau gata de drum. Tarassici avea bani acasă. Pe drumă și-a luată o sută nouă-deci de rable, două sute i-a lăsată bătrânei. Şi leliseiu era gata. z­ece coşniţe de stupi împreună cu roiurile lor, le dicte vecinului său pentru şăpte-deci de ruble, trei-deci de ruble le scociorî de prin casă; bătrâna îi dete banii cei din urmă, cari şi-i păstrase pentru înmor­mântarea ei, şi notusa i-a dată tată ce a avută. Iefimă Tarassici îşi încredinţa toate lu­crările fiului său celui mai bătrână, unde şi câtă rână să ducă, unde să care gunoiulă, cum se gate şi să copere casa. De fiă­care lucru s’a gândită şi despre tóate a lăsată cum să se facă. leliseiu dete numai în grija bătrânei ca roiulă tinără să-lă aşede deosebită în coşniţele vândute şi să le predea ve­cinului, fără a-lă înşela. De afacerile casnice nici n’a vorbită nimică ; va vede ea singură ce? şi cum ? să facă. Au coptă turtă, au cusută desagii şi au tăiată obiele nouă, au încălţată pa­puci de scorţă şi au plecată. Ai loră îi petrecură o bucată de locă și se des­părțiră. leliseiu era cu voiă bună. După­ ce a eşiră din sală a uitată de toate, Elă se gândia numai cum să facă pe placă soțului său, să ri­dică nimănui o vorbă vătămătore, să ajungă în pace şi în bună înțelegere la ţînta dorită, și apoi să se întorcă acasă. Mergendă, ori şoptesce o rugăciune, ori povestesce ceva din viaţa sfinţilor­. Decă pe dramă se întelnescă cu vre­ună omă, ori când rămână de masă undeva — cu fiă­care umblă prie­­tinesce şi-i vorbesce cu blândeţe. Elă merge — şi e veselă. De una nu se putea lipsi beliseiu, își propuse să nu mai tragă tăbacă de nașă, din care causă tabacherea de lemnă o lăsase acasă, dar îi lipsia ceva. Pe drumă capeta puțină tăbacă de cinste, din când în când ră­mână inderetula soțului său, ca să nu-lă amagească spre păcată, și trage tăbacă. Și Iefimă Tarassici se portă bine, nu face nimică rău, nici nu vorbesce lu­cruri de nimică, dar are o petră la inim­3. Grija treburilor­ de acasă nu­ i­ese din capă. Mereu se gândesce: ce se I­ UCIRILE BILEI. « Parastasi şi festivitate şcolară. Cor­pulfl profesorala dela şcolele medii ro­mâne gr. or. din Braşovii, va face Du­minecă în 14 Octomvre v. în biserica Sf. Nicolae din Scheiu, unii parastasti în amintirea răposatului poetă Vasilie Alecsandri. Parastasul­ se va celebra la finea sf. Liturgii, 10 ore a. m. In aceeaşi cai­ la firele 3­2 p. m., se va ţine o festivitate comemorativă în onoarea marelui poet, în sala cea mare a edifi­ciului şcolarii. Atât şi la solemnitatea religiosă, câta şi la festivitatea şcolară, se învită toţi admiratorii marelui poet­.“ * * * Inaugurarea statuei lui Asachi. In diua de 14/26 Octomvre c. se va face în Iaşi inaugurarea statuei lui George Asachi, neobositului luptătorii pentru re­deşteptarea şi propăşirea culturei noastre naţionale. In comitet, sunt­ domnii: N. Ionescu, V. A. Urechiă, Th­. Codrescu, D. Gherghelă, Al. Densuşianu, C. Cli­­mescu, I. Darzeu, T. Săvescu, N. Cu­­lianu, M. Toni. * * In dieta din Austria de jos a depu­tatul­ui dr. Fuss a presentat ei o petiţie subscrisă cam de 1000 de femei, cari plă­­tescfi dare. Ele cere recunoscerea drep­tului activ­ de alegere directă. * * * Agio pentru plăţile în aură în No­vembre este slăbită cu 12l/2°/0. * Industria textilă şi resboiala vamală cu România. Reuniunea industriaşiloră de lână din Brünn, reuniunea centrală a industria­­şilorfl din Silesia şi reuniunea centrală a industriaşiloră de lânuri din Bohemia nor­dică, au înaintată ministeriului austriac de comerciu o petiţie pentru reînoirea unor­ raporturi amicabile contractuale cu Ro­mânia. In petiţie se arată cu deamerun­­tură pagubele mari, cari le sufere indus­tria textilă austriacă din causa răsboiu­­lui vamală şi apoi se încheie astfelă : Ministerială austriacă de comerciu esa­­minândă şi apreciândă posiţia grea a industriei textile în genere şi a bran­şei de lână în specie, provocată prin răs­­boială vamală cu România, se binevo­­escă a reînoi relaţiile amicabile contrac­tuale cu România care, branşei noastre, ne restitue debuşeală pierdută. Acesta să se facă cu grăbire posibilă. * * * Arse­n foci. In comuna Paisenî din comit. Aradului, după cum ni­ se scrie, a isbucnită ună focă înfiorătoră, toi în 4 (16) Octomvre. Foculă s’a iscată la lo­­cuitorulă Ioană Raşca, care e omă vă­duvă şi are ună băiată de 8 ani, o fată de 6 ani şi una alta de 4 ani. Densulă se dusese în pădure la stînjinî şi lăsase acasă pe copii singuri. Aceştia, folosin­­du-se de absenţa tatălui lor şi, făcură lângă casă o colibă, pe care au acoperit’o cu tulei. In lăuntru apoi au făcută ună culcuşă de pozdări de cânepă. Fetele au rămasă în colibă, or băiatulă, ca con­ducător­ă, a făcută ună focă înaintea co­libei ca să frigă crumpene (cartofi). Din foculă acela apoi s’au aprinsă şi pozdă­­rile. Băiatulă fugi cu pălăria la isvoră după apă ca să stingă foculă. Ventulă însă sufla fumulă şi foculă tocmai în faţa bieteloră copile, făcendă cu neputinţă eşirea loră din colibă. Copilele au arsă cu totulă. Din foculă acela apoi s’a aprinsă și a arsă totă casa. Pe când locuitorulă Gr. S. din Chisindia se băga în casă, ca să mântuasca pe copile, aces­tea erau deja arse, căci ele deja arseră pe când se aprinsese casa. — S. ZEOOisroivdiiJL­ Intrebuinţarea şi păstrarea imeltelor ei agricole. Lu­crulă, despre care voi eseu se vorbescu acum, este de forte mare însemnătate pentru economiă. Ordinea este sufletul ă ori și cărei meserii, unde este ordine, lucrula e mai uşoru și înaintézá. Décá mergemă în curtea unui economu, la cea dintâiu ochire putemă vedé ce felu de omă este el, şi cum mergă trebile econo­mului. Se privimu mai întâiu o curte, unde lucrurile nu suntă aşa, pre­cum ar trebui se fiă. Ochii noştri ni­ se împiedecă mai întâiu de gră­mada de gunoiu; acesta este ri­­­­sipită şi rimată de porci ; şi pe­­ ea este aruncata vasulu pentru mustulă de gunoiu, de-ar mai zâce­ vasulu încă câteva 4 de de gunoiu, e gata cu elu. Furcaiele şi ţăpoiulu încă stau pe gunoiu de când a cărată servitorulu gu­noiu pe locuri. Jugulă şi funiile boiloră suntă aruncate în mijlo­­culă curţii, de când a venită sluga dela plugu. Scândurcle dela cară stau în părăulă dela straşina şurii. Servitorulu tocmai vine din şură şi întrebă pe stăpânulă seu, că unde este târşiţa de plivită, pe care voia se o ia după prândă cu sine, că nu o găsesce. Ei stau şi se gândescu, că unde şi când am în­­trebuinţat’o mai pe urmă şi unde au pus’o seu pate că au dat’o cuiva împrumută ; servitorea nu găsesce grebla de fieră, de care are tre­buinţă în grădină. Lucru firescă, că umblândă şi cătândă uneltele de care au lipsă, îşi aruncă vorbe unulă altuia. Nu voiescă se mai continuu cu descrierea neorânduielii din curtea vecinului nostru, fresce­ care îşi poate închipui cum stau celelalte lucruri. Mai bine se vedem­u, cum este într’o curte cu bună renduială. Aci grămada de gunoiu este aprope de uşa grajdului şi gunoiulă este aşezată bine. Servitorul­ toc­mai acum acoperi cu pămentu gunoiulă prospata ce îlă scoase din grajdă. Din mijloculă grămezii de gunoiu se ridică o pumpa pentru mustulă de gunoiu; servitorul­ stro­­pesce gunoiulă, ca se nu se ardă. Mustulă de gunoiu din grajduri încă se scurge pe ună scocă cimentată în grapa pentru mustulă de gu­noiu. Lângă grămada de gunoiu, din susu, este ună nucă mare, frumosă şi fruntosă, care umbre ce vera grămada de gunoiu. Sub ună şopronă lângă şură, stau carele, plugurile etc. oi sub straşină acă­­ţate de cuie suntă loitrele şi scă­rile, precum şi saci şi strajă ca se se usce. Pe grindile dela şo­pronă suntă bătuţi nisce­laţi tari şi pe ei suntă aşedate în bună rân­­duială, diferite unelte precum furci, furcolă etc., aşa că putemă lua ori şi care dintre ele cu uşurinţă. Greblele, îmblăciulă, ciurele, suntă acăţate de cură pe părete. Intr’o cutieră de lemnă sau de feră suntă aşedate ciocane, cleşte, sfredele, pile şi o daltă etc. alăturea se află ună scrinişoră cu cuie de mărime diferită. Cheile de şurupurî de la car şi plugă, maşina de tăiată nutreţă etc. au loculă loră anumită. Fu­niile (fringhiile) hamurile şi unel­tele de curele sunt­ aşedate la ună locă uscată, unde umbla ae­­rulă. Tote lucrurile suntă aşedate astfelă, că le putemă vede uşoră şi le putemă lua dela loculă loră fără de nici o greutate. Câr­fele, grătiile pentru poame suntă aşedate susu la câtuşi. Fiesce­ care unelta îndată după întrebuinţare se pune la loculă ei. Deca țin omă renduială ibună, nu pierdemă timpulă cu căutatură şi nu se prăpadesce nici ună lu­cru; şi toate uneltele ţină mai multă decâtă atunci, când le lăsămă în plată, în ventă şi în sare. Şi la economia cea mai mică se poate introduce ordinea aceasta, deca a- i vemă numai simţă de ordine. Ordinea bună ne feresce de multe, de forte multe supărări şi necasurî. Suntă încredințată, că deca intră ună servitoră în ser­­vițiu la ună omă cu renduela bună, unde toate suntă aşedate și întocmite cum se cuvine, servito­rulu o se fiă cu mai multă su­punere și luare aminte, și o se lucre cu mai multă plăcere. Deca pe vreme ploio să vedă economii

Next