Gazeta Transilvaniei, octombrie 1890 (Anul 53, nr. 220-244)

1890-10-26 / nr. 241

Pajsrin» , care mai curendu, seu mai târziu va de­veni periculosă. Partida independentă însă se află cu totul­ în altă situație. Ea nu se poate uni cu acea politică se­cretă, despre care în genere nu se face amintire, dar care nu numai că esistă, ci domnesce asupra situației noastre politice, adecă cu pactula, care stă in aceea, ca se ne inchidemn ochii față cu tendința de unitate a imperiului, se ri­­valisamu cu naționalitățile de dragulu puterii, sé ne asiguramu cu ori și ce preții spijinulu puterii în potriva națio­­nalitățilora. Partida independentă, decă nu voesce se se nege pe sine, nu poate să închidă ochii în fața acestora lucruri, ci ea trebue să considere de cea mai înaltă a ei problemă susținerea dreptu­­rilor­ națiunei față cu tendinţele unio­­nistice ale imperiului. Partida indepen­dentă nu este mulțămită cu actuala stare de lucruri, ea are unu scopu mare, elup­­tarea independenței statului, er ajunge­rea acestui scopu nu se poate face decât­ prin voința unită a tuturor­ locuitoriloru patriei. Factorul­, la care conteză partida guvernamentală, deși nesigură, der ela ne poate spune în oare­care moda plau­­sibile, că-i va pute câştiga sprijinulu, seu cela puţina neutralitatea..... Par­tida independentă nu are misiunea de a emula cu alte partide în resolvarea problemei „întinde corda“ faţă cu na­ţionalităţile şi a năvăli asupra lor­, tre­când marginile, după cum durere­a făcuta nu odată; acesta partidă n’are nevoiă, ca prin astfel­ de aparițiuni să’și mani­festeze patriotismul­, ci ea ar avea pro­blema, ca se ia asupră-şi afacerea împă­­cărei cu naționalitățile; ea ar trebui să inițieze acea mare operă, care decă va succede, între împregiurările de față, ar însemna o a doua fondare a patriei... Eu nu umblu după imposibilităţi şi nici­odată n’am recomandata astfel­ de mij­­loace, cari cuprindă în sine o imposibili­tate morală. Eu concedii, că nu se pot a mulţumi fantasticii şi extremiştii naţio­nali, concedii, că a pune cu desăvârşire capeta frecurilor­ limbistice şi naţionale şi a ajunge neturburaţi la epoca de aur, a păcei şi liniştei în scurta timp, la nici una casa nu este posibila; dar sunt convinsa în adânoura sufletului despre aceea, că este posibila a se crea o stare, ca toţi fiii de ori­ce limbă ai acestei patrii să se împace cu sartea lora şi se se dea la o parte planurile sdro­bitere ale fantasticilora. Pe acâstă cale partida independentă şi-ar pute asigura actualitatea pentru ten­dinţele sale. Câştigânda pe seama na­ţiunei bunele porniri ale naţionalităţilora, s’ar câştiga una serviţiu nespusa de mare. Partida ar merge directa spre ţînta sa, care este restringerea puterei partidei domnitaare şi pretinderea reali­­zărei programului ei, decă şi-ar adauga puterea pe care ar pute-o câştiga, spri­­jinind­ naţionalităţile. Cu acestea partida ar putè paşi pe terâmură de acţiune şi n’ar fi silită a se mărgini la aceea, că a susţinută în cer­­cula naţiunei ideia libertăţii acesteia. Şi acesta este o problemă însemnată şi frumosă şi ca totdeauna, partida îşi va face datoria în privinţa acesta în ori şi ce împrejurări, dar a se mărgini simplu numai la atâtă nu poate fi problema ei, căci problema ei este a duce la victorie causa independenţei naţionale.... iubirea mea faţă de d-ta Gemma, e aşa de adevărată.“ Ea ila fixa repede şi pe furişa — şi umbrela era pe aci să-i lunece erăşî din mâni. „Crede-mi, ere e-mi“, repeţi el, stăruitorii. O ruga, și-’și întinse manile rugându-o, dar n’a avut­ omragiula s’o atingă. „Ce doresc, să face.... ca să te încredințeze.“ Gemma ila fixa din nou. — „Spune-mi, monsieur Dimitri“, în­cepu ea, „că alaltă­eri când ai venita la mine să-mi dai sfaturi — nici atunci încă nu sciai,... nu simțiai... ?“ „Simțiam“, o întrerupse Sarin — „daar nu sclama încă. Eu te iubescu din minutul­ când te-am recruta întâia­ oră, dar nu puteam­ cuprinde, ce ai d-ta față de mine! Pe lângă aceasta vedeam că ești logodnica altuia... Ce privesce însărcinarea mamei d-tale — mai întâiu gândesce: că puteam eu să-i nega ? și al­ doilea—gândescu că mi-am împlinita misiunea luată în așa modă, că dânsa putea presupune...“ In clipa aceasta se audiră pași grei. Una barbata robusta, pe umeri c’o tașcă de drumu, cu totula străina, apăru fără de veste de după tufe — și privi cu totă hotărîrea unui drumeţa la pă­­rechea de pe bancă, începu să tuşescă greu şi păşi mai departe. „Mama d-tale“ continua Sanin îndată ce nu se mai aud­iau paşii „mi-a spus“, că ruperea relaţiilora d-tale cu d-lu Kinber ar nasce scandala (Gemma îşi contrase puţina sprâncenele); că într’o privinţă la vorbele rele şi neplăcute a-şi fi eu pricinuitorulu. şi pentru astea ... urmare firescă... mi-e datorinţa să te convingă şi rogu să n’o rupi cu mirele d-tale d-la Kiüber...“ — „Monsieur Dimitri“ (zise Gemma neteetându-şi părul­ din partea de cătră Sanin „nu te roga, nu dice că d-lu Kinber e mirele meu. In veci nu-i voiu fi soţiă. Am rupt’o cu ela.“ „Ai rupt’o cu ela? Când?“ — «Erl.“ „Personala?“ — „Da, personala. La casa nostră, când m­-a cercetata!“ „Gemma! mă iubesc!?“ Se întorse atunci spre ela. „Aşi fi venita aici... pentru altceva?“ șoptia abia autrita — pe banca, căctându-i mânile (Va urma.) GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 241 —1890. Corespondența „Gaz. Trans.“ Măgura, 1 Noemvre 1890. Stimate Domnule Redactoră! La întrebarea, decă noi, cari ac].î figurămă ca povăţuitori şi conducători ai poporu­lui, ne împlinimă toate datorinţele, atâtă în ce privesce vieţa nostră privată, câtă şi în cea publică, şi că are faptele nóastre potă servi întru toate de modelă turmei cuventătore încredinţate nouă, are în faţa fapteloră şi resultateloră actuale ce răs­punsă vomă sei da? Putâ-vomă noi dice, că amă asigurată viitorulă urmașiloră noștri ? Nu spiu care și întru câtă va pute dice despre sine aceasta; din semnele date pănă acum însă, noi putemă avea cea mai bună speranță, că tânărulă nos­tru preotă Zahariă Bulbucă, care e năs­cută în acestă comună, se va putea mân­dri odată cu o asemenea consciinţă a împlinirei datorinţei sale. D-sa numai de 2 săptămâni fu numită de preotă ca­­pelană lângă veteranulă şi acum morbo­­sulă preotă Iacobă Sitteriţi şi deja în Dumineca trecută prin o predică bine acomodată şi cu îndemnulă multă lău­datului notară Basiliu Szabó şi a învă­­ţătorilor­, ’i-a succesă a pune temelia unui fondă bisericescă, deşi abia jumă­tate din poporă a fostă de faţă la sânta biserică în susă disa Duminecă şi deja au şi incursă pe seama acelui fondă o sumă de 558 fi. v. a. şi câteva merţe de bucate. Dae ceriulă şi Pronia divină, ca va­den­­ă aceste fapte, mulți să le imiteze. Georgiu Popă, învățătorii. Europa, Rusia şi România. Studiu etnicii ai politicii de Dimitrie D. Sturdza. (Urmare) Ficker basându-se pe recensămen­­tulă din 1857, fixeaza numerala Români­­lor­ din Austro-Ungaria la 2.902.400 și anume: 1.300.800 în Ungaria, 1.200.400 în Transilvania, 147.000 în Confiniile mi­litare, 205.800 în Bucovina, 40.000 în armata activă, 8.400 în celelalte pro­vincii. Czoernig în 1861 scade numărul­ Românilor­ la 2.454.540 suflete și anume: 526.760 în Ungaria, 397.459 în Banat, 1.201.785 în Transilvania, 113.723 în confiniile militare, 184.718 în Bucovina, 27.300 în armata activă, 2.795 în Istria. Keleti în 1873 şi Schmitt în 1878 suie numărulă Românilor­ la 2.685.600 şi anume: 2.477.700 în Ungaria şi Tran­silvania, 201.800 în Bucovina, 6.100 în celelalte provincii. Almanachulă de Gotha din 1890 în­semnă pe Români cu 2.516.637 suflete şi anume: 2.225.838 în Ungaria, 190.799 în Austria. Amă citată aci datele cele mai ofi­ciale. Mersulă populaţiunei Austro-Un­­gariei dela 1857 încoce, nu accentueza însă o scădere şi e certă, că populaţiu­­nea românescă din acestă imperiu cresce mai cu osebire. Schwicker arată, că crescerea populaţiunei dintre anii 1857 şi 1870 (adecă în 13 ani) au fostă în Ungaria de 12,44°/0 şi în Transilvania de 7,13°/0. Deca calculămă sporulă dela 1857 pănă la 1890 luândă de basă acestă ultimă cifră, crescerea în 23 de ani a trebuită să dă de 12,61% sau de 365.992 suflete, cari adunaţi cu cifra 2.902.400 ală anului 1857, dă 3.268.392 locuitori de naţionalitate română pentru Austro- Ungaria. E prin urmare certă, că nu­mărulă Românilor­ din monarchia ve­cină nu poate fi astăzi inferioră cifrei oficiale date de Ficker în anul­ 1857, şi că numărulă de 3.000.000 e de sigură conformă cu realitatea. Pentru a fi însă în totă casulă în realitate admitemă, ca peste totă locuia în acastă lucrare, ca minimum 2.870.000. Populaţiunea Basarabiei să însemna de Almanachulă de Gotha din 1890 cu 1.526.462 locuitori, de Statisticeski Sbor­­nică din 1879 cu 1.822.231. Acestă din urmă scriere arată numărulă Românilor­ de 1.200.000. In totă casută cifra de 1.000. 000 de Români pentru Basarabia este de sigură sub realitate. In Peninsula Balcanică Românii for­­meza ună grupă etnică importanta. In Bulgaria şi Rumelia Orientală ei numără certamente 50.000 suflete, în Serbia, după datele oficiale 150.000. Din populaţia de 5.575.000 a posesiunelor­ imediate ale Turciei europene, 15% sunt­ Români, ocupândă părţi importante din Albania, Epiră şi Macedonia. In Alba­nia ună districtă întregă, numită Muza­­kia, care se întinde dealungul­ Adriati­­cei şi cuprinde oraşele Durazzo, Avlona şi Beratulă, e locuită de Români. In Epiră Românii suntă asociaţi pe amân­două coastele Pindului dela oraşul­ Sama­­rina pănă la fruntariile Greciei. In Ma­cedonia Românii formeaza patru grupuri: — acelă dinprejurul­ oraşelor: Bitolia, Cruşova, Muloviste, Gopesi, Magarova, Tîrnova Vlaho-Clisura, Neveasta, Blata, — acelă din Megleni şi Nanta, lângă Salonică, cu Românii sulmani, — acelă din Seresă şi din districtulă Giumania, — şi acelă dela muntele Olimpă. Nu­mărulă tutuloră acestora să suie la 800.000, şi anume 200.000 în Albania, 250.000 în Epiră şi 350.000 în Mace­donia. In fine în Nordulă Regatului Gre­ciei locuescă ca la 30.000 de Români. Resumămă numărulă totală ală Ro­­mânilor­: 6.100.000 în Regatulă Română, 2.870.000 în Austro-Ungaria, 1.000.000 în Basarabia, 150.000 în Serbia, 50.000 în Bulgaria, 800.000 în Albania, Epiră și Macedonia, 30.000 în Regatulă Gre­ciei, totală 11.000.000. (Va urm­­a.) acestora stă în voiă liberă a ori şi cui să-şi cumpere titlu şi rangă după placă. Preţuia unui titlu simplu de nobilă e 500 franci, de cavaleră 1000, de baronă 5000, de viconte 10.000, de conte 20.000, de marchis 30.000, de principe 50.000, de archiduce 100.000 franci, titlul­ de „Altuţă“ ar costa 250.000 de franci. Dacă cineva ar voi să porte titlulă cu­­tărei comune, e obligată să acopere a patra parte din contribuția de stată a respectivei comune. Venitele incurse din contrubuțiunea acesta de stată ar fi să se dea pentru ajutorarea muncitorilor­ bătrâni; or cine ar păcătui contra aces­tei legi, ar fi să se pedepsescă cu mari amende de bani. Tunurile de bronz­. gestiunea înlo­cuirii oţelului cu bronză în artileria ger­mană, este de multă desbătută. „Gazeta Universală de Munich“, elice relativă la acesta, că deja de lungă timpă la tur­nătoria din Spandau, s’au ocupată de construcţia tunurilor­ de bronză, făcân­­du-se şi încercări în faţa împăratului. Generalul, comandantă ală corpului 9 de armată, a făcută înaintea manevre­­lor, încercări complete cu o baterie de tunuri de bronză. Aceste tunuri au fost­ pentru prima dată supuse la experienţe practice, cu opasiunea manevrelor­ cor­pului 9 de armată. Pentru a să pute însă aduce o hotărîre definitivă, vară trebui­a să face încă încercări seriose şi aprofundate la eserciţiile de u­ră ale trupelor­. Intru-câtă privere e spesele de construcţiune, aceste tunuri fiindă fă­cute din piese câştigate odinioră dela inimică, şi puten să fi returnate în casă de neutilisare, operaţiune, la care bron­­zură nu perde decâtfi 25°/0 din valoarea sa, ele costă multă mai puţină ca tunu­­rile de oţelă, cari de altmintrelea sunt d­espuse, deşi arare­ori, la esprosiune. Sub acestă raportă tunurile de bronză ară presinta avantagială de a nu să sparge nici­odată fără de veste, ci de a anunţa pericululă prin mici crepături şi umflă­turi, putendu-se astfelă suspenda la timpă întrebuinţarea lor­. Pe de altă parte elasticitatea bronzului ar oferi marele in­­convenientă, de a să strîmba gura tunu­lui şi numai cu timpulă şi prin esperi­enţe aprofundate, să va pute stabili decă va fi mai bine a să întrebuinţa, ca la tunurile Uchatius, păreţi de bronză ver­­tosă, sau tunuri cu gura de oţelă, după cum s’a făcuta la finele lunei Septemvre curentă, la încercările de tiră ale lui Gruson cu tunuri de 8 cent. 2, de con­strucţia veche, din bronză manganesată. Deocamdată fie­care regimentă de artileriă va primi, pentru esperienţe o bateriă din nouăle tunuri de bronză. In totă casulă ele nu să voră adopta de­­câtă în raportă cu scoaterea din serviciu a tunurilor­ actuale de oţelă. Nu va fi deci lipsă de credite speciale, ci din con­tra s’ar putea realiza progresivă, econo­mii simţitore. DIVERSE. Titluri de cumperatii. Deputatula radicala francesa Moreau Emil a aflata modulă, cum ar fi să se delăture defici­­tulu ivită în finanțele republicei. Consula a elaborată uni proiecta de lege, în înțelesulfl căruia toate titlurile și rile ar fi să se ștergă, însă în Cursul to pieței Jttraso«'U din 6 Noemvre at. n. 1890, CuFBBlâ burta ăe Viena. din 5 Noemvre st. n. 1880. Kents de sură ■lu/0..............................101.95 Rents de hârtii 5u/0................................99.35 Imprumutură cuiorii ferste ungere -aurii 113.80 dte argintă ------ 96.30 Lesuri din 1860 - 137.25 Acţiunile băneai austro-ungare­­ • 983.0 Acţiunile băneai de credită ungare • 350.75 Acțiunile băncei de credită sustr.­­ 305.— Mslbenl împărătesei......................................5.45 Espoleon­ d’orl...........................................9.11 ’/2 Mărci 100 împ. germane .... 56.26­/2 Londra 10 Livres Sterlinge- - - • 115.— Bancnote românesc! Uamp. 9­06 Vând. 9.09 Argintă românescă -ft 9.01H 9.06 «apoleon­ d’crî - - -n 9.07n 9.11 Lire turcescl -n 10.32n10.37 imponal! ....n 9.30n 9.35 81 rubini tn 5.35n 5.40 Cori«, i'onc. „Albina“8°/67» 101.­ft „ r „ &%tt b9.50­­» Ruble rusescl - - •* 137.­♦»138.­Mărci german® - ■ „ discontură p­­e*.'„ p»­ană. b6.—n66.60 Proprietară: Dr. Aurel Mureșianu. rangu- j Redactorii responsabila interimară, locuia ' Gregoriu Maiorii.

Next