Gazeta Transilvaniei, decembrie 1890 (Anul 53, nr. 269-291)

1890-12-08 / nr. 274

IMscilim i'Hlilltliitlllka TlîoîisJa: 8RAŞ0VU, plats mars Kr. 22 Sfciscri neiranc&fco nu aa pfi- SB«»eu. Miauscripte nu se re­trimita ! L IXI­,(Gazeta i­ese în fiă­ care 41 ș­iMumatt pentri iistro-Bawru ! Pe and and 12 fl., pe «6» lan!­6 fl., Pe trei luni 3 fl. Pntri România­­1 străiaitati! Pe and and 40 frinol, pe sese loni 20 frânai, pe trei lani 10 frinol. Se prenumără la toate ofici­ii poștale din Intru si din afară Si la doi. colectori. ADofiamentuli pentru Brașovî: la administrațiune. piața­ mass Nr. 22. etagiulu I., pe unu aaî 10 11., pe șâse luni 5 11., pe luni 2 11. 50 or. Ou duaulu la casă. Pe unu and 12 11. pe f ase luni 6 11., pe trei luni 3 fl. Tnd esemplaru 5 or, v. a. aia 15 bani. Atâtu abonamentele câtd şî Inaerţiunile suntu a pe plăti înainte. Birourile ce ainelui: Bra ovii, p­ata mare Nr. 22 Inserate mai primeaou în Vlena Sudolfu Mosze Kaasenstein & Volgtr­­Gilo Maca), T«n­»­ Schalek, Alois Símna IM. Bakes, A. Oppelik,J.Den­­ntbsrg'in Bu­dapesta: 1. V. Gold­­utrgtr An on Mézet Eckstein Bernat: fr Frankfurt: G. L.Daube;in Ham­burg: A. Steiner. .Preţuiţi maerţiuniloruro ceriă larmonda pe o colonit 3 ot. ăi 30 or. timbru pentru o pu­blicare. Publi­ci! mai deao după tarifă și învoială. Reclame pe pagina îll-a o sprea 10 or. v. a. sau SC ani. »?. 274. Brașovt, Sâmbătă 8 (201 Decemvrie 1890. Brașovu, 7 Decemvre v. 1890. Ministeriul­ Szapary a fostă în mare pericule. O furtună grozavă era se se descarce asupra lui în camera magnaţilor­, în afacerea matriculelor­. Episcopatură cato­lică împreună cu magnaţii mireni catolici se pregătiseră a face una atacă combinată în contra ordina­­ţiunei d-lui Csaky dela 26 Februa­rie a. c. Posiţiunea cabinetului era forte ameninţată. In acesta situaţiune strîmto­­rată contele Szapary a alergată la Viena şi a cerută ajutorulă Ma­­jestăţii Sale. Monarchula a între­­venită în favoarea guvernului es­­primându-şî faţă cu Primatele do­rinţa, ca episcopii catolici se nu provoace în camera magnaţiloră nici o desbatere în cestiunea ma­­triculeloră. Astfel, se esplică hotărîrea, ce a luat o episcopatură catolică în conferenţa sa, ca deocamdată se renunţe de-a înscena în camera magnaţiloră o asemenea desbatere. D-lui Szapary i-a succesă de- a încunjura pentr’una timpă oare­­care peri­cul­ulă, fi­ va elă în stare înse de-a scăpa de elă şi în viitoră ? Se tjice, că desbaterea, care s’a amânată acuma, se va ţine în Ia­nuarie, când voră veni înainte pe­­tiţiunile presentate camerei mag­naţilor, în afacerea matriculelor­. Puté-va contele Szapary se afle până atunci ună modus vivendi cu clerulă catolică, care se­ lă­scotă din încurcătură? Trebue se ne îndoimă multă în acesta, mai alesă după ce nu suntă cunoscute acuma şi cele doue breve papale, cari cuprindă enunciaţiunile scaunului pontifi­­cială în cestiunea matriculelor­. In aceste acte Curia romană se pronunţă categorică în contra ordinaţiunei d-lui Csaky dela 26 Febr., prin urmare nu va pute fi vorbă de o împăcare a guvernului cu dlerulă catolică, pe câtă timpă nu va fi cassată acea ordinaţiune sau modificată într’ună chipă, care ar fi identică cu retragerea ei. Amintitele breve papale fură publicate în contra hotărârei luate de conferența episcopatului de a se ține încă secretă. Foia clericală „Magyar Allam­“, care le-a publi­cată, a fostă pentru aceasta indis­­crețiune forte aspru condamnată de cătră Primatele, care a de­clarată, că ea nu este vrednică de încrederea cercuriloru catolice. Acesta publicare grăbită poate se accelereze desnodămentulă ces­­tiunei în contra dorinţei episcopatu­lui, dar de sigură că nu va uşura întru nimică situaţia guvernului. D-lă Csaky a fostă susţinută în camera deputaţilor­, că epis­copatulă catolică a şovăită faţă cu ordinaţiunea sa din Februarie. La acesta imputare ofensătore i-au remasă încă datori cu respunsulă episcopii catolici. Deocamdată s’a domolită lu­­crulă prin intervenirea monarchu­­lui. Dér déca Csaky nu va sufla în retragere, conflictulă cu clerulă catolică va fi neevitabilă şi va decide pote şi asupra sorţii mi­ni­steri­ului actuală. FOILETONULÜ „GAZ. TRAM“ 0 partiă memorabilă de şaci, înainte de asta cu 50 de ani, pe tirapul­ Sultanului din Egipt. Mehemed Aii, trăia u­ă paşă cu numele Suleiman, comandantă supremă ală artileriei egip­tene, căruia i­ se dusese vestea, că e şa­­chistă renumită, asemenea căruia nu mai erau în Cairo. Suleiman Paşa, ca soldată, se bu­cura de simpatii mari atâtă la curtea din Cairo, câtă şi în cerculă amiciloră şi cunoscuţilor­ sei. Ba şi-a câştigată şi iubirea poporului întregă, fiind­că dân­­sul­, prin naturelala său resolută și prin virtutea sa militară a putută mijloci, ca armata egipteana în 1839 să raporteze la Nizib o victoria strălucită în contra armatei turcesci, a Sultanului Mahmud. Armata egipteana o luase deja la fugă, când deodată se ivi Suleiman și, ca prin ună farmecă, lupta se schimba în favorilă Egiptenilor­. Câteva ore şi armata Sul­tanului Mahmud fu sdrobită cu desă­vârşire. învingerea acesta făcu asupra Sulta­nului Mahmud o impresiune atâtă de mâhuitore, înoată după bătăiiă la o sep-­­ temână a murită de amărîciune. După încheiarea păcii, Suleiman Pașa s’a reîntorsă la Cairo, unde și-a petrecută timpulă in joculă de sacă. In toate filele după prânză mergea regulată la o cafenea de pe malulă Nilului, și la umbra récoroasa de sub palmi, continua lupta cu respectabilulă Aga Resid, pe câmpuilă celoră 64 cuadrate, albe şi negre, pe cari steteau faţă’n faţă arma­tele de fildeşă. Comandanţii loră îşi în­cordau toate puterile şi minţile de a rămâne unulă sau altul, Invingătorii, şi lupta de regulă se sfârşia cătră amurgă, când Nilulă era traversată de berea ze­firului şi când muezinulă din minaretul i giamiei provoca pe credincioși la rugă­ciunile de seara. Mânecii reîncepeau joculă și deca nu se sfârșia pănă de cu seara, con­tinuau poimâne, și totă așa, pănă ce nu era unulă dintre beligeranți bătută cum se cade. Suleiman fuse arare­ori rămânea bă­tută, cu toate acestea nici Aga Resid nu juca rău, ba se considera în Cairo ca ală doilea șachistă după Suleiman, pe care ’lă făcea să asude bine pănă să câştige lupta. Apoi când jucau ei doi, în jurulă loră se grupau de regulă cei mai buni șachiști din Cairo, privindă și admirândă stratagema, cu care condu­ceau ei duşmănosele armate de fildeșă. Intr’o dup’ameda, când Suleiman tocmai aștepta pe adversarulă său, păşi înaintea lui ună străină și-’lă agrăi astfelă : „Paşa, vrei să joci o partiă de sacă?“ Propunerea acesta a străinului pro­duse asupra celor­ presenţi o surprindere atâtă de neaşteptată, încâtă era p’aci să-şi scape ciubucurile din gură, ba ună agă venerabilă, care tocmai îşi sorbia cafeaua, era aproape să se înece de ună stropă de cafea, ce-i apucase pe berigata plămâniloră. Suleiman-Paşa îşi măsura străinulă din creşcetă pănă ’n tălpi cu o privire pătrundătore, şi-i cfise : „Iţi stau la disposiţie, pentru câtă joci?“ — „Joculă primă pentru nimica, er al­ doilea pentru câtă vrei“, răspunse străinulă, „de altcum hotăresce d-ta câtă să punemă“. „Apoi... 100 de galbeni, credă, că nu va fi multă...?“ (zise Papa privindă dreptă în ochii străinului, care rămase nemişcată, şi apoi ocupară imediată lopă la masă. S’a adusă saculă, şi traseră sorți asupra colorei. Lui Suleiman i­ s’a venită colorea négra oi străinului cea albă. Cei presenţi numai decâtă se aşe­­­jară şi ei în jurul­ mesei, curioşi de mersul jocului. Intr’aceste sosi şi respecta­­bilulă Aga Resid, care şi dânsulă se puse la masă şi urmăria cu atenţiune toate mişcările adversarilor­ sachişti. îndată ce făcură primula pasă, se vecia, că suntă adevăraţi meşteri în jo­culă de sacă. Figurile de fildeşă se mişcau pe rendu în manile străinului şi se părea, că pe cuadratele albe şi negre suntă puşi în acţiune adevăraţi soldaţi, cari se supună orbesce poruncei comandantu­lui lor­. Suleiman-Paşa numai­decâtă recu­­noscu în adversarulă său m­ă şachista de prima ordine şi se simţi ca şi cum ar fi căciută în nisce braţe de fieră. In­­zadară proba eră să strimtoresca pe ad­versară, căci deşi acesta îşi jerfi curierii săi şi m­ă cară, joculă n’a slăbită câtuşi de puţină şi puterile ambelor­ părţi ră­maseră în acelaşi raportă. Astfel, Suleimană-Paşa sta cu ochii pe figuri, făcendă planuri, combinândă şi în cestiunea matriculelor­. Pe c­iua de 18 I. o. a fostă convo­­cată camera magnaţilor­ pentru desba­terea bugetului. Cu ocasiunea acesta voiau să resusciteze discuţiunile asupra cestiunei matriculelor­, petrecute cu atâta sgomotu în camera deputaţilor­. Mag-­­ naţii, prelaţii catolici şi chiar cei pro-­­ testanţi se pregătiseră pentru acesta, şi­­ fiind-că şedinţa camerei magnaţilor­ s’a­­ convocată pe diua de 18 i. c., dânşii s’au presentatu cu o zi mai înainte în­­trunindu-se în conferenţe. Episcopatulă catolică şi-a ţinuta conferenţa în pala­­tul­ din Buda ală primatelui Simor. S’au presentat­ 23 de episcopi, între aceştia şi prelaţii bisericei române gr. cat. Papa Leo XIII adecă, prin o epis­tolă a sa, îndruma pe primatele Simor a deobliga în numele lui pe toţi epis­copii să se presenteze la conferinţă, şi care nu se va putea presenta, să-şi trimită­­ copii nu se va pronunţa in cestiunea ma­triculelor­. In urma aceasta mai mulţi din­tre episcopi nici n’au aşteptată deschi­derea camerei magnaţilor, ci au plecata cătră casă. Raportorulă lui „Neue freie Presse“ ună suplinitoră,­­ nu scie nimică despre o scrisoare ce o înainte de începerea conferenţei, ar fi primit’o primatele dela Majestatea primatele a împărţită între prelaţi ulti- Sa, ci reduce t6tă afacerea la o simplă mele două epistole ale Papei în copiă­­ învoială între primatele şi ministrula tipărită. La începută consultațiunile erau­­ Szapary, ca să se amâne deocamdată forte iritate din causă, că ministrulu­i desbaterea asupra matriculelor­ în ea­ Csáky a cutezată se afirme în camera­­­mera magnațiloră. Szapary — se dice deputaţiloră, cumcă în contra ordinaţiu­­nei sale din 26 Februarie, episcopii nu au obiecţionată nimica, afară de m­ulă. Deea lucrurile n’au ajunsă a fi atâtă de acute, causa este că a întrevenitu în­să­şi Majestatea Sa. Ministrulu Szapâry re’ntorcendu-se dela Viena în 17 a. c. s’a dusă numai decâtă la primatele şi i-a predată scrisorea Majestății Sale prin a esprimată dorința de a publica încă până la anulă nou bugetulă, ceea­ ce însă n’ar fi fostă cu putință, deci ar fi urmată o desbatere mare asupra matri­­culeloră în camera magnațiloră. Prima­tele Simor s’a învoită în cele din urmă, ca acestă desbatere să se amâne până la mijloculă lunei lui Ianuariu, când se voră discuta petiţiunile presentate cu­care e rugată primatele a mai scrie odată­­ merei magnaţiloră în acesta afacere, la Roma şi a sista discuţiunile în camera i asigură, că şi acuma încă se magnaţilor­, fiind­că acestea ară atinge ! continuă negociările între primatele şi neplăcută pe guvernă. In scrisoarea acesta­­ ministrulu preşedinte pentru aflarea unui însă nu se elice, că Vaticanula se între­­ modus vivendi, în tractări nouă cu guvernulă. Szapâry­­­a insistată şi verbală pe lângă dorinţa Majestăţii Sale şi primatele a observată numai, că va subşterne scrisoarea con­­ferenţei. Comunicarea epistolei Majestăţii Sale în conferenţă a făcută, precum ni­ se spune, o serioasa impresiune asupra Epis­­copilor­, nu dora pentru­ că dânşii nu ar­e „Magyar Állam“ publică brevele pa­pale asupra căsătoriilor­ mixte, în care Papa declară legea din 1868 şi ordina­ţiunea lui Csâky, ca contrarie canoneloru bisericesci şi mai declară, că Vaticanul­ nu poate primi modalitatea de împăcare propusă de contele Szapáry. Primatele e indignată din causa pu­voi pacea, ci pentru­ că sciu, că Vatica- i blicării acestoră acte papale, în a că­nulă nu poate ceda și sâmtă, că guvernul, prin apucătura aceasta tactică, le va scăpa din mâni. E faptă, că la dorința Majestăţii Sale în cestiunea matriculelor­, nu se va publica de cătră Episcopi cerculatulă co­mună, cum era hotărîtă şi nu se va des­­bate cestiunea nici în camera magna­­ţilor. Conferenţa episcopescă nu a adusă prin urmare nici o decisiune şi după cum scrie semi-oficiosulă „Bud. Corr.“, cu prilegiulă desbaterilor­ bugetului în camera magnaţiloră, nici unii unică epis­tola posesiune, cjice elă, „M. Allam" a putută să ajungă numai prin cea mai mare indiscrețiune, seu pe altă cale ne­cinstită; astfelă aceasta foră a stricată multă causei catolice și s’a făcută ne­­demna de încrederea catoliciloră.­ ii pentru scrieri poporale. Din procesulă verbală ală Co­mitetului „ Asociaţiunei transil­vane“ luată în şedinţa dela 28 Noemvre n. c., reproducemă după „Transilvania“ următorele hotărîrî

Next