Gazeta Transilvaniei, decembrie 1890 (Anul 53, nr. 269-291)
1890-12-08 / nr. 274
IMscilim i'Hlilltliitlllka TlîoîisJa: 8RAŞ0VU, plats mars Kr. 22 Sfciscri neiranc&fco nu aa pfi- SB«»eu. Miauscripte nu se retrimita ! L IXI,(Gazeta iese în fiă care 41 șiMumatt pentri iistro-Bawru ! Pe and and 12 fl., pe «6» lan!6 fl., Pe trei luni 3 fl. Pntri România1 străiaitati! Pe and and 40 frinol, pe sese loni 20 frânai, pe trei lani 10 frinol. Se prenumără la toate oficiii poștale din Intru si din afară Si la doi. colectori. ADofiamentuli pentru Brașovî: la administrațiune. piața mass Nr. 22. etagiulu I., pe unu aaî 10 11., pe șâse luni 5 11., pe luni 2 11. 50 or. Ou duaulu la casă. Pe unu and 12 11. pe f ase luni 6 11., pe trei luni 3 fl. Tnd esemplaru 5 or, v. a. aia 15 bani. Atâtu abonamentele câtd şî Inaerţiunile suntu a pe plăti înainte. Birourile ce ainelui: Bra ovii, pata mare Nr. 22 Inserate mai primeaou în Vlena Sudolfu Mosze Kaasenstein & VolgtrGilo Maca), T«n» Schalek, Alois Símna IM. Bakes, A. Oppelik,J.Denntbsrg'in Budapesta: 1. V. Goldutrgtr An on Mézet Eckstein Bernat: fr Frankfurt: G. L.Daube;in Hamburg: A. Steiner. .Preţuiţi maerţiuniloruro ceriă larmonda pe o colonit 3 ot. ăi 30 or. timbru pentru o publicare. Publici! mai deao după tarifă și învoială. Reclame pe pagina îll-a o sprea 10 or. v. a. sau SC ani. »?. 274. Brașovt, Sâmbătă 8 (201 Decemvrie 1890. Brașovu, 7 Decemvre v. 1890. Ministeriul Szapary a fostă în mare pericule. O furtună grozavă era se se descarce asupra lui în camera magnaţilor, în afacerea matriculelor. Episcopatură catolică împreună cu magnaţii mireni catolici se pregătiseră a face una atacă combinată în contra ordinaţiunei d-lui Csaky dela 26 Februarie a. c. Posiţiunea cabinetului era forte ameninţată. In acesta situaţiune strîmtorată contele Szapary a alergată la Viena şi a cerută ajutorulă Majestăţii Sale. Monarchula a întrevenită în favoarea guvernului esprimându-şî faţă cu Primatele dorinţa, ca episcopii catolici se nu provoace în camera magnaţiloră nici o desbatere în cestiunea matriculeloră. Astfel, se esplică hotărîrea, ce a luat o episcopatură catolică în conferenţa sa, ca deocamdată se renunţe de-a înscena în camera magnaţiloră o asemenea desbatere. D-lui Szapary i-a succesă de- a încunjura pentr’una timpă oarecare pericululă, fi va elă în stare înse de-a scăpa de elă şi în viitoră ? Se tjice, că desbaterea, care s’a amânată acuma, se va ţine în Ianuarie, când voră veni înainte petiţiunile presentate camerei magnaţilor, în afacerea matriculelor. Puté-va contele Szapary se afle până atunci ună modus vivendi cu clerulă catolică, care se lăscotă din încurcătură? Trebue se ne îndoimă multă în acesta, mai alesă după ce nu suntă cunoscute acuma şi cele doue breve papale, cari cuprindă enunciaţiunile scaunului pontificială în cestiunea matriculelor. In aceste acte Curia romană se pronunţă categorică în contra ordinaţiunei d-lui Csaky dela 26 Febr., prin urmare nu va pute fi vorbă de o împăcare a guvernului cu dlerulă catolică, pe câtă timpă nu va fi cassată acea ordinaţiune sau modificată într’ună chipă, care ar fi identică cu retragerea ei. Amintitele breve papale fură publicate în contra hotărârei luate de conferența episcopatului de a se ține încă secretă. Foia clericală „Magyar Allam“, care le-a publicată, a fostă pentru aceasta indiscrețiune forte aspru condamnată de cătră Primatele, care a declarată, că ea nu este vrednică de încrederea cercuriloru catolice. Acesta publicare grăbită poate se accelereze desnodămentulă cestiunei în contra dorinţei episcopatului, dar de sigură că nu va uşura întru nimică situaţia guvernului. D-lă Csaky a fostă susţinută în camera deputaţilor, că episcopatulă catolică a şovăită faţă cu ordinaţiunea sa din Februarie. La acesta imputare ofensătore i-au remasă încă datori cu respunsulă episcopii catolici. Deocamdată s’a domolită lucrulă prin intervenirea monarchului. Dér déca Csaky nu va sufla în retragere, conflictulă cu clerulă catolică va fi neevitabilă şi va decide pote şi asupra sorţii ministeriului actuală. FOILETONULÜ „GAZ. TRAM“ 0 partiă memorabilă de şaci, înainte de asta cu 50 de ani, pe tirapul Sultanului din Egipt. Mehemed Aii, trăia uă paşă cu numele Suleiman, comandantă supremă ală artileriei egiptene, căruia i se dusese vestea, că e şachistă renumită, asemenea căruia nu mai erau în Cairo. Suleiman Paşa, ca soldată, se bucura de simpatii mari atâtă la curtea din Cairo, câtă şi în cerculă amiciloră şi cunoscuţilor sei. Ba şi-a câştigată şi iubirea poporului întregă, fiindcă dânsul, prin naturelala său resolută și prin virtutea sa militară a putută mijloci, ca armata egipteana în 1839 să raporteze la Nizib o victoria strălucită în contra armatei turcesci, a Sultanului Mahmud. Armata egipteana o luase deja la fugă, când deodată se ivi Suleiman și, ca prin ună farmecă, lupta se schimba în favorilă Egiptenilor. Câteva ore şi armata Sultanului Mahmud fu sdrobită cu desăvârşire. învingerea acesta făcu asupra Sultanului Mahmud o impresiune atâtă de mâhuitore, înoată după bătăiiă la o sep- temână a murită de amărîciune. După încheiarea păcii, Suleiman Pașa s’a reîntorsă la Cairo, unde și-a petrecută timpulă in joculă de sacă. In toate filele după prânză mergea regulată la o cafenea de pe malulă Nilului, și la umbra récoroasa de sub palmi, continua lupta cu respectabilulă Aga Resid, pe câmpuilă celoră 64 cuadrate, albe şi negre, pe cari steteau faţă’n faţă armatele de fildeşă. Comandanţii loră îşi încordau toate puterile şi minţile de a rămâne unulă sau altul, Invingătorii, şi lupta de regulă se sfârşia cătră amurgă, când Nilulă era traversată de berea zefirului şi când muezinulă din minaretul i giamiei provoca pe credincioși la rugăciunile de seara. Mânecii reîncepeau joculă și deca nu se sfârșia pănă de cu seara, continuau poimâne, și totă așa, pănă ce nu era unulă dintre beligeranți bătută cum se cade. Suleiman fuse arareori rămânea bătută, cu toate acestea nici Aga Resid nu juca rău, ba se considera în Cairo ca ală doilea șachistă după Suleiman, pe care ’lă făcea să asude bine pănă să câştige lupta. Apoi când jucau ei doi, în jurulă loră se grupau de regulă cei mai buni șachiști din Cairo, privindă și admirândă stratagema, cu care conduceau ei duşmănosele armate de fildeșă. Intr’o dup’ameda, când Suleiman tocmai aștepta pe adversarulă său, păşi înaintea lui ună străină și-’lă agrăi astfelă : „Paşa, vrei să joci o partiă de sacă?“ Propunerea acesta a străinului produse asupra celor presenţi o surprindere atâtă de neaşteptată, încâtă era p’aci să-şi scape ciubucurile din gură, ba ună agă venerabilă, care tocmai îşi sorbia cafeaua, era aproape să se înece de ună stropă de cafea, ce-i apucase pe berigata plămâniloră. Suleiman-Paşa îşi măsura străinulă din creşcetă pănă ’n tălpi cu o privire pătrundătore, şi-i cfise : „Iţi stau la disposiţie, pentru câtă joci?“ — „Joculă primă pentru nimica, er al doilea pentru câtă vrei“, răspunse străinulă, „de altcum hotăresce d-ta câtă să punemă“. „Apoi... 100 de galbeni, credă, că nu va fi multă...?“ (zise Papa privindă dreptă în ochii străinului, care rămase nemişcată, şi apoi ocupară imediată lopă la masă. S’a adusă saculă, şi traseră sorți asupra colorei. Lui Suleiman i s’a venită colorea négra oi străinului cea albă. Cei presenţi numai decâtă se aşejară şi ei în jurul mesei, curioşi de mersul jocului. Intr’aceste sosi şi respectabilulă Aga Resid, care şi dânsulă se puse la masă şi urmăria cu atenţiune toate mişcările adversarilor sachişti. îndată ce făcură primula pasă, se vecia, că suntă adevăraţi meşteri în joculă de sacă. Figurile de fildeşă se mişcau pe rendu în manile străinului şi se părea, că pe cuadratele albe şi negre suntă puşi în acţiune adevăraţi soldaţi, cari se supună orbesce poruncei comandantului lor. Suleiman-Paşa numaidecâtă recunoscu în adversarulă său mă şachista de prima ordine şi se simţi ca şi cum ar fi căciută în nisce braţe de fieră. Inzadară proba eră să strimtoresca pe adversară, căci deşi acesta îşi jerfi curierii săi şi mă cară, joculă n’a slăbită câtuşi de puţină şi puterile ambelor părţi rămaseră în acelaşi raportă. Astfel, Suleimană-Paşa sta cu ochii pe figuri, făcendă planuri, combinândă şi în cestiunea matriculelor. Pe ciua de 18 I. o. a fostă convocată camera magnaţilor pentru desbaterea bugetului. Cu ocasiunea acesta voiau să resusciteze discuţiunile asupra cestiunei matriculelor, petrecute cu atâta sgomotu în camera deputaţilor. Mag- naţii, prelaţii catolici şi chiar cei pro- testanţi se pregătiseră pentru acesta, şi fiind-că şedinţa camerei magnaţilor s’a convocată pe diua de 18 i. c., dânşii s’au presentatu cu o zi mai înainte întrunindu-se în conferenţe. Episcopatulă catolică şi-a ţinuta conferenţa în palatul din Buda ală primatelui Simor. S’au presentat 23 de episcopi, între aceştia şi prelaţii bisericei române gr. cat. Papa Leo XIII adecă, prin o epistolă a sa, îndruma pe primatele Simor a deobliga în numele lui pe toţi episcopii să se presenteze la conferinţă, şi care nu se va putea presenta, să-şi trimită copii nu se va pronunţa in cestiunea matriculelor. In urma aceasta mai mulţi dintre episcopi nici n’au aşteptată deschiderea camerei magnaţilor, ci au plecata cătră casă. Raportorulă lui „Neue freie Presse“ ună suplinitoră, nu scie nimică despre o scrisoare ce o înainte de începerea conferenţei, ar fi primit’o primatele dela Majestatea primatele a împărţită între prelaţi ulti- Sa, ci reduce t6tă afacerea la o simplă mele două epistole ale Papei în copiă învoială între primatele şi ministrula tipărită. La începută consultațiunile erau Szapary, ca să se amâne deocamdată forte iritate din causă, că ministrului desbaterea asupra matriculelor în ea Csáky a cutezată se afirme în cameramera magnațiloră. Szapary — se dice deputaţiloră, cumcă în contra ordinaţiunei sale din 26 Februarie, episcopii nu au obiecţionată nimica, afară de mulă. Deea lucrurile n’au ajunsă a fi atâtă de acute, causa este că a întrevenitu însăşi Majestatea Sa. Ministrulu Szapâry re’ntorcendu-se dela Viena în 17 a. c. s’a dusă numai decâtă la primatele şi i-a predată scrisorea Majestății Sale prin a esprimată dorința de a publica încă până la anulă nou bugetulă, ceea ce însă n’ar fi fostă cu putință, deci ar fi urmată o desbatere mare asupra matriculeloră în camera magnațiloră. Primatele Simor s’a învoită în cele din urmă, ca acestă desbatere să se amâne până la mijloculă lunei lui Ianuariu, când se voră discuta petiţiunile presentate cucare e rugată primatele a mai scrie odată merei magnaţiloră în acesta afacere, la Roma şi a sista discuţiunile în camera i asigură, că şi acuma încă se magnaţilor, fiindcă acestea ară atinge ! continuă negociările între primatele şi neplăcută pe guvernă. In scrisoarea acesta ministrulu preşedinte pentru aflarea unui însă nu se elice, că Vaticanula se între modus vivendi, în tractări nouă cu guvernulă. Szapârya insistată şi verbală pe lângă dorinţa Majestăţii Sale şi primatele a observată numai, că va subşterne scrisoarea conferenţei. Comunicarea epistolei Majestăţii Sale în conferenţă a făcută, precum ni se spune, o serioasa impresiune asupra Episcopilor, nu dora pentru că dânşii nu are „Magyar Állam“ publică brevele papale asupra căsătoriilor mixte, în care Papa declară legea din 1868 şi ordinaţiunea lui Csâky, ca contrarie canoneloru bisericesci şi mai declară, că Vaticanul nu poate primi modalitatea de împăcare propusă de contele Szapáry. Primatele e indignată din causa puvoi pacea, ci pentru că sciu, că Vatica- i blicării acestoră acte papale, în a cănulă nu poate ceda și sâmtă, că guvernul, prin apucătura aceasta tactică, le va scăpa din mâni. E faptă, că la dorința Majestăţii Sale în cestiunea matriculelor, nu se va publica de cătră Episcopi cerculatulă comună, cum era hotărîtă şi nu se va desbate cestiunea nici în camera magnaţilor. Conferenţa episcopescă nu a adusă prin urmare nici o decisiune şi după cum scrie semi-oficiosulă „Bud. Corr.“, cu prilegiulă desbaterilor bugetului în camera magnaţiloră, nici unii unică epistola posesiune, cjice elă, „M. Allam" a putută să ajungă numai prin cea mai mare indiscrețiune, seu pe altă cale necinstită; astfelă aceasta foră a stricată multă causei catolice și s’a făcută nedemna de încrederea catoliciloră. ii pentru scrieri poporale. Din procesulă verbală ală Comitetului „ Asociaţiunei transilvane“ luată în şedinţa dela 28 Noemvre n. c., reproducemă după „Transilvania“ următorele hotărîrî