Gazeta Transilvaniei, iulie 1891 (Anul 54, nr. 145-169)

1891-07-31 / nr. 169

.'«lunea MaurirdiiMia flî«naia: tXASUVil, platii mare fir. 22 Perisori nefiranoate ne. îs pri- Binsan. Ua,.,asarii,to un r* re­trimit« I Birourile ie anului: w.HaKe^a* ese în liă­ care cjî» itomate jestn iutic-Ungari* Pe ană ana 12 fi., p© ae^ Iun 6 f.., Pe trei luni 3 fi. Pentru România si străinitate. Pe unu ană 40 franci, pe sest luni 20 franci, pe trei lun 10 franci. Se prenumără la toate oficieli poştale din întru şi din afari şi la doi. colectori. Atemtuli putu Braşovfi: la administraţiune, piaţa­ mari Nr. 22, etagiulu I., pe unu ani 10 fl., pe şăae luni 5 fl., pe tre: luni 2 fl. 50 or. Ou dusuiu în casă. Pe umu­ană 12 fl. pi ?ese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl­ină esemplară 5 cr. v. & san 15 bani. Atâtă abonamentele câtă s inaerțiunile suntu a se plăti înainte. Sraaova, p.'ate mart Nr. 22 Inserate mai primeccu în Vlona Muxoi/it MosuerSaasensUin­­fe folge? imo Haas), 'tnri* Schalck, Alois Bernal M. Dnkst, A, Oppelik,J, Dou~­4§i­ trffi 1n Buiapaata : A. V. Gold­­hurgvr Arion Messet Eckstein Bernat:­­l FranSifurt: 9,L.Daub*;\n Ham­­b­urg: A. Steiner. Prețulu inperțiuniiorâ: o asină farmondn pe o coloanâ 6 er. fi 80 er, (Imbun pentra o pu­blicare. Publicări mai dese îiupă tariff şi învoială,. Reţîamo po patina HI-a *» iare& 10 or. ▼. a. «Au 80 bani­Nr. 169. Braşovii, Mercuii 31 Iulie (12 AugustU). 1891. Braşovd, 30 Iulie v. Ia septemâna acesta camera deputaţilor­ din Pesta va fi amâ­nată, se zice, pănă la 8 Octomvre. Cabinetulu Szapary va avea dor doue lunî de 4 de regazu de a se gândi asupra situaţiunei sale şi de a se pregăti pentru viitoarele lupte. Deocamdată domnulă Szapary cu ai sei n’au nici o causă de a se bucura de resultatele ultimei acţiuni de reformă a loră. Minis­­trulă-preşedintce pusese în d­ubulă partidei guvernului cestiunea de cabinetu, pentru a face ca mem­brii partidei guvernului se primesca cei 279 de paragraf! ai proiectu­lui pentru reforma administraţiei. Atunci eşiră chiar din partidă câțiva membri, cari nu puteau primi acei paragrafî. Astăzî dom­­nulu Szapary a părăsită toţi acei paragrafî pentru cari pusese ces­tiunea de cabinetu şi se mulţă­­mesce cu aceea, că s’a proclamată în principiu numirea din partea statului a funcţionarilor­ comita­­tensî. Chiar şi organele cele mai ami­­cabile guvernului ungurescă, ca „Neue Freie Presse“, recunoscă acum, că succesulă campaniei din urmă parlamentare este ală opo­­siţiunei estreme, ori cu ce mijloace ar fi fostă elă dobândită, şi ar spune celă mai mare neadeveră acela, care ar susţine, că guvernulă, or nu oposiţia este partea Invingetoare. N’a cutezată contele Szapary se întrebuinţeze mijloace energice în contra obstrucţiunei stângei estreme şi foia memorată crede, că pute­n’a putută se le întrebuin­ţeze, pentru­ că a­sclută, că înseşi partida guvernului nu este însufle­ţită pentru proiectul­ lui de lege. Pe când îns­e se constată ast­­feliu, că nici o simulă partidei guvernului nu stau lucrurile forte bine în ce privesce solidaritatea faţă cu reformele intenţionate, pe atunci oposiţiunea extremă este în celă mai mare gradă încuragjată de succesulă dobândită prin delă­­turarea faptică a legei pentru re­forma comitatelor­. Mai multă înse partida contelui Apponyi, care a stăruită foarte multă pentru acesta reformă și a sprijinită gu­vernulă până acum, s’a înstrăi­nată de totă de elă. Astfelă guvernulă ungurescă a suferită ună desastru, care poate se devină fatală pentru elă și pentru politica lui de reformă. Dar nu numai atâta, ci după aceasta re­tragere se mai nasce și grava în­trebare, deca la viitoarele alegeri dietale, ce se voră face în anulă 1892, guvernulă ungurescă va mai putea conta la o majoritate atâtă de însemnată, ca astăzi. Deputații stângei estreme voră avea de aici încolo terenă mai mare ca ori și când de a agita pentru ideile și aspirațiunile par­tidei loră și se voră putea provoca în­totdeauna la victoria loră, care, precum au declarată șefii, voră se o esploateze cu energiă, gonindă și nimicindă pe contrari. Aceasta stare de lucruri va nasce nu puţine îngrijiri şi în cer­curile curţii din Viena, unde mai anteriî se legănau în speranţa, că puterea partidei kossuthiste în Ungaria este ca şi înfrântă şi că nu mai este periculă, ca se ajungă vre­odată în majoritate. Fără îndoiela, că situaţiunea e forte tulbure şi încurcată și că devine cu atâtă mai serios­, cu câtă se apropiă mai multă viitoarele alegeri. CRONICA POLITICĂ. — 30 Iulie (11 Augustn.) — Sâmbăta trecută comisiunea de imunitate a terminată desbaterile asupra afacerei Ugron-Uselac. După o consul­tare mai îndelungată, comisiunea aduse cu o majoritate de 8 voturi contra 3 urmatorea sentință: „Comisiunea de imu­nitate nu află necesară, ca dieta să se abată dela practica ei de pană acum și să trac­teze cestiunea de față din punctul­ de ve­dere alu dreptului de imunitate“. In urma acestei hotărâri, se poate prevede, că Ugrón va primi duelul­ cu Uselao, ceea ce o confirmă şi solrile sosite din Pesta. Se crede de­ altmintrelea, că hotărîrea comisiei de imunitate va provoca în dietă o discuţie vehementă. — Conducătorii oposiţiei moderate sunt­ hotărîţi a face cabinetului Szapary o oposiţiune câtă se poate mai mare şi mai energica şi pentru ajungerea acestui scopă şi se silesc a se între în relaţii mai strinse cu partida „independentă“. De­ altă parte şi în partida lui Ugran suntü semne de-a se uni cu partida indepen­dentă? La totu casula, semnele acestea sunt­ foarte îngrijitoare pentru cabinetul­ Szapary, căci o unire strânsă a celor­ trei partide nu poate fi, decâtă foarte periculos, pentru el­. Acum guvernul­ nu mai are de gând, se pună în desbatere aceste pro­iecte de legi, afară, poate, de proiectură privitoră la joncțiunea de căi ferate cu România. Raportul­ comisiunei de imu­nitate în afacerea Ugron-Uselac avea se fie presentata dietei în­­filele acestea, de Mercuri, ori joi, după care şedinţele se vor­ saspinde până în 3 Octomvre. O parte dintre deputaţi s’au şi depăr­tată din Pesta. — Presa ruseasca din nou se ocupă despre sartea Slaviloră asupriţi, cari se afară de Rusia. „Novoie Vremia“ publică o corespondinţă din Serajevo, în care e descrisă situaţiunea Slaviloră din Bosnia şi Herţegovina, precum şi a Slaviloră din Macedonia şi Serbia vechiă „ca dem­nă de compătimită“. In Bosnia şi Her­ţegovina, scrie corespondentul­, guver­­nulă austriacă săvîrşesce lucruri ne mai aucrite. Ele a scosă din biserici cărţile de rugăciuni tipărite în Rusia, a depusă pe metropolitulă Dionisie, din causa vi­­sitei, ce a făcut’o acesta consulului ru­­sescă din Sarajevo, Bakunin, şi propagă acolo influinţa bisericei catolice, piarulă „Neue Freie Presse“ (fice, că cele spuse de corespondentulu­­fiarului „Novoie Vremia“ suntu neadevărate. Se scie, (fice numita fotă, că numiteks cărţi de rugă­ciuni, n’au fosta tipărite nici în Rusia, nici în Veneţia, ci în Sarajevo, şi s’au introdusa cu consimţemântulă celor­ trei mitropoliţi, chiar şi cu ahl suspendatului Dionisie, şi au primita chiar binecuvân­tarea patriarchului ecumenica. Metro­­politulu Dionisie nu a fosta suspendata din causa visitei, ce a făcut’o consulului ru­ses­cu, ci fiind că aceste a facuta simpulă. — Din Belgradă se telegrafeză, că primarulu orașului a trimisa în numele comunei Belgradului o telegramă regelui Alexandru la Petersburg de următorul­ cuprinsa: „Locuitorii Belgradului petrecă pe Majestatea Vostră cu cea mai ferbinte iubire în marea călătorie, întreprinsă pentru de a visita pe Inaltula naşa ală Majestăţii Vostre, pe Majestatea Sa Ţa­­rală tuturoră Ruşiloră, şi cu totă supu­nerea venimă a ruga pe Majestatea Voas­­tră să se îndure a esprima puternicului Ţară mulţumitele nóstre cele mai pro­funde pentru primirea imposantă, de care a fostă împărtășită Măjestatea Vostră în călătoria prin marele său imperiu. Trăescă Tarulă rusescă ! Trăâscă Alexan­dru, regele sârbescu !“ Cu privire la acesta călătoriă se mai scrie, că cu prilejulă unui prânciă festiva, ce s'a dată la Chieva în onoarea regelui, regentului Ristid­ a­n Sisa, că regele sârbescă de aceea a venita în Rusia, ca se înveţe a-şi iubi poporul, precumu îşi iubesce Ţarula poporula său. — Admirabila Gervais se esprima în modula urmatorii înaintea unui diaristă din Moscva: „Este de prisosit orî­ce altă alianţă, ce nu e sigilată cu iubire reci­procă. Amiciţia Rusiei nu este cu atâtă mai preţiosă, cu câtă noi suntemă în­vinşii din 1871. Ei o sciu, vae victis! Acum Francia e întărită, o repeţire a evenimentelor­ din 1871, nu e de temută­­“ Cu privire la Anglia, crede Gervais, că ea nu va întră nici în alianţa triplă, nici în orî­ce altă alianţă. — piarulă „Standard“ află din San­­ghai, că China şi Japonia ţintescă, ca să încheiă o alianţă strînsă între ele, pen- FOUIETONUL „GAZ. TRANS.“ 10) Carnetulu roşu. 9 Novelă, tradusă de Moşuld. Sosise­­fiua de 27 Februarie 1880. Pe stradele Petersburgului era o mişca­re viuă. Cătră ameciu, când soarele mai străbătea câte puţină prin norii de ză­padă asupra roiului furnicătură de omeni, nimeni afară de cei iniţiaţi, nu avea ideiă de crima înfricoşată, ce peste câ­­teva ore avea să umple de spaimă şi terore cetatea Nevei. Insuteranul, ce să afla sub odaia de pază din palatulă de urnă, lucrau patru măsuri, cari se grăbeau să sferșască lu­­crulă. După améciu, doi­­ din ei nu mai veniră, ală­­teilea avea tocmai să se du­că într’ună loca, când deodată apare îna­intea lucrătorului, rămasă Indéréte, m­ă dom­nă îmbrăcată bine și-lă înreba, că n’ar pute lăsa aici câteva ceasuri o cuti­uță mică de lemnă ? — „Nu-ți voiu pune-o în cale. Ah, aici în întunerecă, lângă stilpulu acesta, va sta la totă casulă mai bine. E ală dracului de frigă, prietine, nu simțesci și d-ta“ ? Lucrătorulă făcu semnă din cap­, că și lui îi este frigă. — „Ei, atunci adă ceva să ne în­­călcfimă ... Eepă, moşule, adă ceva beutură din cantină, că înghiăţămă de friga“. Vorbitorula întinse lucrătorului o rablă, cu care acesta și alerga să se pre­­vedă cu romii. îndată ce s’a închisă uşa după mă­­sură, elă asecta cutiuţa la piciorul­ stâlpului, prinse cu manile sîrmele de pe podele, le înoda cu grijă, descuia cutiuţa înc’odată, ca să se convingă, că suntu tateriifi'regulă, şi apoi umbla prin odaia cu fața triumfatoare, până se intorse lu­crătorulă. — „Câtă mai rămâi aici, tătucule ?“ întreba străinulă pe măsură, înghiţindă odată cum se cade din beutura adusă. — „Până cătră şese ceasuri“, răs­punse acesta. — „Bine, bine, .... dacă s’ar întâmla să nu viu pân’atunci, să stii, că-mi iau lădiţa numai dimineţă de aici. Pân’atunci, la revedere!“ Cu aceste­a dispăruta strainula. — Prânculă împăratului rusesc, de obiceiu se începe la 5 ore sara. La 17 Februarie încă era să se ţină prânciula pe la orele îndatinate, în perea mai res­­trînsă, şi încă chiar în sala de mâncare, care se afla deasupra odăii de durmita şi a păzitorului din paiaţă. Imperatura şi ducesa de Edinburg aşteptau pe aaspele lor­, pe principele Bulgariei, într’o odaiă vecină cu sala de mâncare. Din întâmplare, principele se întârefia cu un pătrară de oră, în învăl­­măş­ia călătoriei adecă nu găsise o de­­coraţiune, ce voia să şi-o pună în sora aceea. In fine apare principele. La insdiin­­ţarea, cea sosită principele de Bulga­ria, întreaga familiă împărătască, afară de împărătusa bolnavă, voia se între pe o uşă, şi împăratulă însoţită de princi­pele de Hessen şi de principele Bulga­riei pe ceealaltă. Deodată se mişca padimentală, ca de ună cutrămură de pământă, urmă apoi o detunătură înfricoşată şi toate flăcările de gază din paiaţă se stinseră. Toţi cre­deau, că doră o căcută candelabrală celă mare din sala de mâncare. Principele de Hessen, marele prin­­cipe moştenitorulă tronului şi marele principe Vladimiră alergară spre sala de mâncare, pe când contele Adelberg, ne­­sciindă ce mai poate urma, fiindcă să gân­deau la o esprosiune de gaza, ţinu pe împăratură în locă. In sala de mâncare se spărsese toate ferestrile, păreţii erau stricaţi şi se sim­­ţia ună miresă înăduşitoră de prafit. Maşina infernală funcţionase bine. Boltitura locuinţei din parteră, pre­cum şi cea din odaia de pază, erau gău­rite prin esplodarea dinamitei şi a bum­­bacului de împuşcată, care era ascunsă în ţevile de gază, or în sala de mâncare plafondală deasemenea era crepară şi stricată. Ofițerii din odaia de pază, audindă pocnitura înăduşită şi frângerea granfi­­loră, săriră iute din odaia loră, care zăcea mai multă deoparte, şi găsiră odaia de pază a fecioriloră prefăcută într’o ruină formală, din care esia fumă şi prafit. Cu ună signală de clopoţela se­

Next