Gazeta Transilvaniei, octombrie 1891 (Anul 54, nr. 217-241)

1891-10-27 / nr. 238

Pagina 6 mă de carastă şi astfel, avenda grăsime în abundanță, are e­­fectu purgativă și curăță spur­­culu din maţele copilului. Este adevărată, că în cele 24 de ore după nascere încă nu s’a pornită lapte la mamă, dar pen­tru aceea copilulă trebue pusă re­gulată la sînulă ei. Suptulă copi­lului, ca o anumită iritare, aduce în mişcare mai viuă circularea sângelui în ţiţe şi laptele se por­­nesce mai curendă. S. Stoica, medică. ECONOMIU. Gunoiula. III. Grajdulă încă este de mare însemnătate pentru producerea u­­nui gunoiu bună, deci grajdulă e podită bine cu scânduri şi are canală (scocă) pentru scurgerea udului, sau décá e bătucită cu pămentă cleiosă, prin care se nu poate străbate udulă; décá păreții și ferestrile încă suntă bine îngri­jite, ca se nu se producă curente de aeră prin grajdă, atunci gu­­noiulă produsă într’ună astfel­ de grajdă este celă mai preţiosă. Grămada de gunoiu trebue aşe­zată în apropierea grajdului; ea se face în formă rotundă, lungă­­reţă, sau pătrată; înainte de a se aşez­a gunoiulă, se face o gropă, afundă dela o jumătate de metru pănă la ună metru; fundulă a­­cestei gropi se pardosesce cu petră, sau să bătucesce pămentă cleiosă în ea. Lângă grapa de gunoiu de cătră uşa grajdului, se sapă şi pardosesce altă grăpă mai afundă în care se pătă scurge udulă din grajdă şi mustală gunoiului. Din acea gropa apoi se aruncă în timpu de secetă în fiă­care­­ţi mustă din acela pe grămadă, ca să nu se putrecească prea curendă. Totdeauna când se aruncă gunoiu proaspete din grajdă pe grămadă, aceasta trebue bătucită și ținută în ne­curmată jilavela. Grămada de gunoiu trebue fă­cută la ună rocă mai scutită de vânturi şi de sere, ca să nu eva­poreze materiile nutritoare din ea, și e recomandabilă să fiă plantată în apropierea ei câte ună frăgară (dudă), sau altă pomă roditoră, care pe timpă de secetă să-i ţină de umbră şi recare. Suntă încă mulţi între eco­nomii noştri de vite, cari nu-şî făcu grămezi regulate de gunoiu; suntă mulţi, cari lasă gunoiulă de se mucecţesce în grămadă, era mustață să scurge pe uliță, aceia se asâmănă nebunului din poveste, care aruncându-șî punga cu banii într’ună râu, strigă în gura mare, că eră mare de férne. Gunoiulă ori că se transporta pe agrii în stare proaspeta, adecă cum se scoate din grajdă, ori că să transporta după­ ce s’a putrezită în grămadă. Gunoiulă prospătă are ună efectă îndoită asupra să­­mânăturiloru;­elă îngrașă agrulă și prin putrezirea lui încăleresce și topesce unele minerale trebuin­­ciose la desvoltarea sămenături­­lor­. Gunoiulă proaspete nu e re­comandabilă la semănăturile de grâu, căci conţine nisce ciuper­­cuţe de bureţi, cari atacândă gră­unţele sau bobulă de grâu, îlă facă de produce tăciune. Gunoiulă putrezită îngraşă pă­­mântulă mai tare, decâtă celă prospeta;­elă însă are ună efectă mai trecătoră, deorece în ală doi­lea ană de recoltă, abia se mai potă simţi urmele lui. Atâtă gunoiulă proaspătă, câtă şi celă putrezită, după­ ce se trans­porta pe agrii, se întinde numai decâtă, eră agrulă se ară îndată, ca gunoiulă să ajungă umedă în pămentă, pe care să-lă potă în­­călzi şi nutri. Deca agrulă nu să poate ara îndată, gunoiulă se face grămeZi pe agru, în mărime de câte ună cară una, şi aceste grămeZi se acoperă cu pămentă, ca să nu evaporeze amoniaculă din ele. Unii din agricultorii noştri facă din câte ună cară de gunoiu, dusă pe agru, câte 8—10 grameZiare, pe care apoi le lasă uitate în ar­şiţa soarelui, espuse venturiloră şi ploiloră, pănă ce se scurgă tote materiile nutritare din gunoiu; prin o asemenea procedură sco­­pulă gunoirei nu se pote ajunge nici măcară pe jumătate. De a­­ceea şi auzimă adeseori Ziehdu­se: „am dusă atâtea şi atâtea cară de gunoiu şi totuşi am avută m­ă culesă sau secerişă slabă!“ Cu câtă ună agru este mai sterilă, cu atâtă ’i se dă mai multă şi mai desă gunoiu, şi cu câtă a­­cela este mai roditoră, cu atâtu ’i se dă mai puţină şi mai rară. Cantitatea de gunoiu, ce trebue pusă pe ună agru sterilă de ună h­ectaru, se calculeza de regulă la 60 pănă la 80 de cară. Gunoiulă se transportă pe a­­grii de comună înainte de efep­­tuirea semenăturilor­; ele se mai poate transporta însă şi după să­vârşirea acelora. Pe la noi s’au dedată agricul­torii a întrebuinţa la gunoirea pământului numai gunoiulă vite­lor­ă, în alte ţări, unde agricul­tura stă pe o treptă mai înaltă, se mai întrebuinţază încă şi ma­teriile fecali, găinaţură etc., ora mai anii trecuţi s’a inventată în Francia ună gunoiu minerală, nu­mită gisimentă, prin gunoirea că­ruia se ajungă aproape totu acele resultate, ca şi prin gunoirea cu gunoiulă vitelară. Gunoaiele mineralice, cum e: cenuşa, sarea, varulă, ghipsulă etc. se transporta pe agrii de co­mună după efectuirea sămânatului. Cenuşa este celă mai preţiosă gunoia mineralică, deorece ea con­ţine materiile, ce plantele le-au absorbită din pământă în decursul­ vegetaţiunei loră. Şi aci se ade­­veresce principiulă că „în natură nimică nu se perde, nimică nu se creeză, ci totulă este numai o transformare şi deplasare continuă a materiei şi a forţei.“ La acestă principiu ar trebui să reflecteze mai adese­ori şi agricultorii noştri. Agricola. rora spre luare aminte următorele re­guli de masă („mensur regulaire“), pre­cum urmeaza: 1) Pentru cinstea Maiestăţii Sale, fie­care trebue să se înfăţoşeze cu ar­mele şi cu curelele curăţite, în roca şi cu cisme curate şi în stare de trezviă. 2) La masă nu trebue să te legeni cu scaunul­ şi pici­orele nu trebue să­­ți-le întinzi pe sub masă. 3) Nu trebue să bei după fiă-care bucătură, căci prin aceasta omula se sa­tură curânda; după fiă-care mâncare trebue să bei paharul și numai pe jumă­tate și înainte de a bea, omula trebue să-și ștergă gura și muș'.rîle. 4) Nu trebue să ție î­­nce I cu mâna în tăiera, nici se arunci _asele Indereta lângă scaună, ori sub masă. 5) Omula nu trebue să-și lingă den getele, să scuipe în tăiera, seu să-și su ^ nasula în pânejătură, ori se și­la stâ^’aț 0U ea‘ . nXHT^ 6) După ce isprăvesci cu mâ»’ „r nu trebue se bei ca una do’*'1­ ^aTlașa ca omula se cadă de pe sc­afeț să nu fiă în stare a se scula dela masă și a se depărta de-a dreptulâ. * cuprinsulfi ei nu ar fi de totfi nou, de bună seama chipulfi, în care este alcă­tuită, nu trebue trecuta cu vederea. Etă-o, din cuvântă în cuvânta: „Dragă Petronilo! De multe ori aveamă de gânda să-ți spună o vorbă; der ciorile!, pare că era una făcuta de nu puteama se-mi des­chidă gura nici într’ună chipa. Nu sciu sfiela se fi fostu seu vr’o altă istoriă, destula că remeseiu cu vorba nespusă și așa me apuca clipita, în care fuiu luata la cătane. Acum me pregătescă de plecata la resboiu, unde, vei fi solindă şi tu, că este şi morte şi viaţă, şi n’aşi vrea — ferit-a Dumnezeu! — se me prăpădesca fără să ți împărtăşescă ce aveamă, ce am fi și ce voiu avea la sufletulă meu câte Zile voiu mai trăi. Petronilo!... Te... iubescă cu o iu­bire, pe care n’am mai simțit - o faţă cu nimenea pe lume. Pe bunica, pe taica, pe maică-ta, pe moşa Voina şi pe fraţii tei îi iubescă, dâră cu totul, în­­tr’alta felii. Pe tine te­ama neîncetata la inima mea . Ziua, noaptea me gândescă la tine şi nu stiu cum mi­ se pare, că n’ar fi pe lumea lui Dumnezeu mai mare fericire, decâtă când amă fi pururea îm­preună. Şi, Zeui de-aşi sei, că tu nu-ţi aduci tota asemenea aminte de mine, m’aşi prăpădi şi nu altceva. Dreptfi a­­ceea iubita sufletului meu, fiă-ţi milă de tinereţele mele şi păstrâză-mi dragostea pănă mă voiu întorce acasă. Nu uita să-mi scrii vr’o câteva rân­duri, în care sé-mi aveți ce hotărâre ai luata, ca se sciu ce viitora se-mi alegă. De-mi vei trimite veste, care sé-mi în­­câlcjescu inima, se scii, că-mi voiu pune nădejdea’n Dumnezeu, îmi voiu oțeli pu­terile și voiu îndura cu răbdare toate nă­cazurile, ce ar pute se pare pe capula mea. Crede-mă — îți jura pe tata pe ama cu mai scumpa pe lume, pe sufle­­tula meu, pe partea mea din raiu, — că nu-mi voiu schimba niciodinioră sim­țirile și nu te voiu înșela nici într’ună chipa. De cumva voiu ave norocă se scapă tefera din bătae, se scii, că cum voiu sosi acasă, te voiu cere negreșita de la ai tăi și astfelă de vei voi tu, ne vomă uni pentru totdeauna. De cumva fnse a fi se peiu prin locurile străine,... să nu grăescă într’una clasă reu..., se scii, că nu voiu muri supărata, de ore ce creza, că totuși va mai fi una locu, în care voma pute petrece împreună, încă odată, iubesc- mă, dragă Pe­tronilo, îngerulă meu, sufleţelula meu, precum te iubescă şi eu pe tine. Ala tău pănă la morte şi după morte, Pavela“. „Nu-ţi uita de sărmana bunică şi de taica!, Te voiu despăgubi la întor­­cere cu prisosinţă pentru toate ostene­­lele, şi de bună semă ceea ce nu voiu putea face eu, va împlini cela de sus, cu prea puternica sa mână. Năframa ce mi-ai dăruit-o la Pascu o poftă cu mine și o păstreză ca pe ochii din capă. Bagă de semă, te rog­, să nu-mi facă hainele morii. Mă închină la toți cu multă sănătate,... era câtă te privesce, erta mea, de să-ți trimită cea dintâi sărutare. Nu­mai prin scrisoare, nu altcum“. Isprăvinda cu cetitura, Petronila apropia hârtia de buze și o săruta cu o căldură nemai­obicinuită pănă atunci. Ar fi în stare să o mănânce. O stringea a­­cum la piepta, acum la inimă cu atâta putere încât a mea miră, cum nu și-a rupta vre-o costă în foculă ei cela grozava. Așchia era pe sfârșite și acum flacăra mai mai că atingea de masă, dar de unde să se mișce fata noastra, din partea ei putea să află casa cu to­­tula. Ce voia să mai scie ea din lumea din afară, când simțea în lăuntrul ei său cea mai fericită lume, cea mai bogată de farmece şi de minuni! Din nou în­­cepu se citéscu înveselitoarea scrisoare, fiă care cuvântă îla înghiţea cu o sete ne­spusă şi-lt­ rostea şi din graiu, întocmai ca într’una dulce visa de dimineţă; cu una cuvântă se simţea într’o stare mai ciudată decâtă ori şi când în vieţa ei. Numai când auzi că ai săi se în­­torcă acasă, asvârli în cuptura aşchia, care lăsase urme pe masă, ascunse bi­­letul­ în sînă şi se puse în ghenunchi, ca să-şi facă rugăciunea din ’nainte de culcare. Nu e greu de gâcită, că numele şi chipul­ lui Pavela se amesteca printre „tatălă nostru“, şi „sfinte dumnezeule“ şi „acum slobozesce“, de nu se mai în­ţelegea nimica din totă închinăciunea. Mereu începea fiecarea rugăciune dela începută şi numai cu greu cu greu o scose însfârşita la căpătâiu. Cu totul, altfela merse când rosti vre­ o câteva cuvinte pentru Pavelă. Cu atâta focă, cu atăta frumseță și curețeniă de inimă fu însoțită aceasta rugăciune, încâta de bună semă a trebuit a să pătrundă pănă susă, deasupra noriloră. In aceste clipite i-ar fi plăcută să-i spue iubitula său și­­din gură aceea ce-i scrisese pe hârtiă din parte-i se simțea în stare să răspundă flăcăului fără pică de sfielă. Ce n’ar fi dată, sărmana, se fiă lângă ela și să-i liniștască sufletul, atunci în­dată! Dar deocamdată aceasta era peste putință și trebuea să se mărginăscă nu­mai la scrisă. Insă cu pusulă pe hârtiă nu avea să mearga tota așa de lesne ca și cu graiula viu. Trebuea se se gândeascá­­mai întâi și mai întâi câta mai bine, apoi se începu cu scrisula. Se munci ea cu gândula totă nopticica, cu toate acestea­­o apucă diminăța fără se se fi hotărâtfi la vre­ună felfi. (Va urma­. I. Urban Jurnik. GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 238 -1891. MULTE SI DE TOATE. Reguli de bunăcuviinţă în seculula al­ 17-lea. La anul­ 1640, când archiducele Wilhelm Leopold a invitcata la masa sa mai mulţi ofiţeri staţionaţi în castrele militare din Viena, mareşalula curţii s’a vezuta silita a esplica următorele reguli de bunăcuviinţă, din cari se poate vedea, câta de înapoiată în cultură era lumea pe atun­c: „Maiestatea Sa cesaro-regesca s’a indurata a se decide, ea se invite la masa sa pe mai mulţi dintre oficeri; deşi la diferite peasiuni în timpula câta aţi petrecuta aici, am avuta adese­ori ocasiunea de a mă convinge, că cea mai mare parte dintre oficeri atâta aici, câta şi între sine se portă în moda culta, bărbătesce, cavaleresce şi urbană, totuşi avândă în vedere pe acei domnişori ne­ciopliţi, a carora purtare lasă destula de dorita, aflu de lipsă a recomanda tutu­ Duelurile in Italia Mania duelurilor, face progrese în­­spăimântătore în Italia. Dovadă faptul a următorii: La deschiderea sesiunei, mi­­nisterula justiţiei va fi silit a se ceră ca­merei autorizarea de a urmări 17 de­putaţi acusaţi de a se fi bătuta în duela. Printre ei este şi generalula Gandolfi. Trageri la sorţi. Losuri de statu dela 1860, 2 Nov. ser. 125 180 421 487 559 675 734 769 1104 1210 1245 1324 1525 1613 2082 2484 2550 2595 2727 2884 2914 2981 3085 3143 3187 3356 3509 3733 3854 4025 4146 4190 4487 4588 4698 4724 5176 5273 5327 5344 5590 5727 5739 5885 6078 6114 6366 6436 6563 6811 6917 7186 7337 7490 7514 7551 7572 7598 7869 7884 8025 8069 8135 8144 8516 8541 8549 8553 8612 8676 8817 8842 8886 8900 8960 8984 9163 9236 9343 9395 9440 9460 9558 9787 9889 10175 10216 10391 10469 10506 10611 10791 10897 11059 12521 12800 12966 13066 13075 13623 13861 13869 13962 14220 14351 14408 14474 14981 15472 15355 15418 15518 15569 15662 15673 15953 16048 16205 16371 16558 16745 16768 16822 16843 16876 16917 17063 17300 17395 17640 17650 17780 17972 18053 18073 18285 18404 18421 18473 18484 18595 18781 18884 18899 19078 19103 19126 19442 19645 19765 19833

Next