Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1891 (Anul 54, nr. 242-265)

1891-11-26 / nr. 261

Braşovu, 25 Noemvre st. v. Mai de multe­ ori ni­ s’a întâm­plată se anefimi, când la adresa nostră de-a dreptulu, când la adresa unora, ori altora dintre corespon­denţii noştri, dându-se sfaturi din partea unoru organe, ori membri singuratici din cleru, ca se nu ne mai amestecămu „în afacerile al­tora­, cu alte cuvinte, se-i lăsăm­­ pe ei în pace şi se nu mai cri­­ticărim scăderile ivite pe teremura şcolară, ori bisericescă, căci aceasta este treaba Consistoriului, care săie se aplaneze lucrurile şi fără a mai face gură mare prin gazete. După principiul­ acesta, pe câtă de naivă, pe atâta de ridi­­culă, ar urma, ca pressa numai decâtă se se absțină dela ori­ce critică serioasa, căci deca afacerile şcolare şi bisericesc! suntu tréba Consistorieloră şi numai loră li­ se cuvine a se ocupa cu ele, atunci şi afacerile judecătoresc! suntu tréba ministerieloră de justiţiă, cele militare suntă tréaba minis­terieloră de resboiu, cele adminis­trative suntă treaba autorităţiloră administrative, şi aşa mai departe, căci nici într’o ţară nu se află vre-o instituţiune publică, care se nu fîă pusă sub îngrijirea cuiva; cu toate acestea înse, aceşti îngri­jitori responsabili ai bunurilor­ publice nicăiri nu suntă scutiţi de sub controlulă pressei. Cum se poate dera, ca tocmai din sînulă clerului românescă se se audă pretenţii atâtă de ridicule, ca noi se nu ne amestecămă „în afacerile altora“? Deca ună organa naţională s’ar amesteca pentru esemplu în cestiunile curată dogmatice ale bisericei, atunci am mai înţelege să i­ se c­ică, că s’a amestecată „în afacerile altora“, căci aceasta este o cestiune, care-i privesce mai multă pe preoţi. Dar dacă noi ne amestecăm în ces­tiunile privitoare la instituţiunile noastre naţionale, precum este şcoala şi biserica, deşi acestea stau sub îngrijirea şi răspunderea au­­torităţilor­ noastre şcolare şi bise­­riceşci, este absurdă a­ric­e, că ne-am­ amesteca „în afacerile al­tora. “ Acestea nu suntă „afacerile altora“, ci suntă afacerile noastre ale tuturora, suntă bunurile noas­tre naționale, ală cărora proprie­tară nu este numai clerulă, ci este națiunea intreaga, este massa poporului, ci clerulă figureaza mai multă numai ca îngrijitoră și ad­­ministratoră ală acestoră bunuri naționale. Noi nu vorbimă aici de dem­nitatea ordului, ci vorbimă de con­ducere, de partea administrativă a chiămărei clerului nostru. In a­­cesta privinţă raportulă în care se află clerulă nostru faţă cu popo­­rulă seu, este raportulă funcţiona­rului faţă cu proprietarulă. Precum proprietarulă are drep­­tulă de a controla activitatea func­ţionarului seu şi a-i cere socoteala pentru isprăvile făcute, aşa are şi poporulă dreptulă de-a controla activitatea clerului seu şi a-i cere socoteala. Astfel, stândă lucrulă, ar trebui se fiă cineva cu totulă or­bită de patima unei domniri ar-­ bitrare şi absolutistice pentru ca se nu recunoscă, că ună organă naţională ca al­ nostru, a căruia misiune este de-a apăra bunurile poporului şi de a promova intere­sele naţionale pe toate terenele, nu numai că are dreptul­, dar este şi datoră a controla activitatea clerului nostru şi în caşuri de lipsă a-lă trage la răspundere îna­intea marelui foru ală opiniunei publice. Nu mai e lipsă s’o spunemă, că deca prin sbiciuirea scăderilor­ noi împlinimă o datorinţă, şi încă o datorinţă din cele mai sânte, nu mai puţină îşi împlinescă o dato­rinţă naţională şi toţi acei cores­pondenţi ai noştri, cari prin ra­porturi conscienţil se ne aducă la cunoscinţă aceste scăderi. De aceea a mă privită şi vomă privi totdeaun­a ca o procedere din cele mai condamnabile urmărirea corespondenţilor­ reali şi conscien­­ţioşi cu scopul­ de a-i teroriza. Corespondenţii, prin descoperi­rea fidelă a scăderilor­, îşi îm­plinescă o datorinţă, pe care ar trebui se şi-o implinesca totă Ho­m­­ânală cărturară şi pentru care ei merită, nu urmărire şi terori­­sare, ci stimă şi recunoscinţă din partea tuturoră­amenilor, iubitori de adevără şi dreptate. FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ (i7j; Cerşitorea dela Ponts des Arts. Novelă deVillielm Hauff; trad.de Cornel Scurtu. Cetinda scrisorea, tinărulă credea, că visâză din nou, elă se uita cu neîncre­dere împrejură, că are nu cumva fanta­sia l’a amăgită, și că trăesce într’o lume de visuri; dar obiectele din giurula său, foişorulă binecunoscută, banca, arborii, pastelulă din depărtare, tóate stau ca şi mai înainte, elă era deci deşteptă, nu visa. Şi oare aceste rânduri esistau în adevară, nu erau ună chipă ală fanta­siei sale ? „Poate voescă să facă o glumă cu mine?“ se întrebă tinerul­; „da, de sigură, tóate vină de la Iosefa; oare nu cumva și vedenia aceea va fi fostă nu­mai o mască?“ Infăşurândă­­răși hârtia, simți ine­­lulă, care fusese ascunsă în epistolă. Ilă scoase cu curiositate și privindu-lă, deveni palidă. Nu, acesta celă puțină nu era o amăgire, era acelaşi inelă, pe care-l­ dă­duse fetei în acea nóapte, când îşi luase dela ea rămasă bună pentru totdauna. Ori câtă de aplicată era elă în pri­mula moment, se predă în lucruri su­pranaturale, totuşi idea, că are ună semnă dela iubita fiinţă şi că acesta e aproape de dânsulă, îlă încântă atâtă de multă, încâtă nu se mai gândea la cuvintele din epistolă; elă nu se îndoia nici ună momentu, că o va găsi, duse inelulă la busele sale, eși apoi repede din foișoră și privirile sale umblau prin toate locu­rile din grădină, ca să afle pe scumpa sa ființă. Daar elă căută înzadar1t ; întrebă pe lucrătorii din grădină, pe servitorii din castelă, că nu cumva au vărjută vre-o străină? Ei răspunseră, că n’au vădută nimică. Abătută și necapabilă de nici o gândire, veni elă la masă; în zadară căuta Faldner motivulă, de ce privirile sale suntă atâtă de tulburate, în zadară îlă întrebă Iosefa, că are e încă de elî atâtă de posomorită. — „Mi­ s’a întâm­plată ceva“, răspunse elă, „ceea ce tre­­bue să o numescă o minune, dacă nu s’ar ridica raţiunea mea în contra cre­dinţei deşerte.“ 29. Incidentulă acesta ciudată şi cuvin­tele din scrisoare, pe cari le cetise de­­fecî de ori pe di, îlă făcură pe tînărulă Fröben cu totulă melancolică, începu să se gândască, că e are cu putinţă, ca fiinţe supranaturale să între în viaţa mu­­ritorilor­. De câte­ ori nu rise eră de acei fantastici, cari credeau, ca într’o evangeliă, în vedenii, în vestitori din alta lume, în genii protectori, cari încungiură pe omeni. De câte­ ori nu le arătă elă loră chiar şi imposibilitatea psichică a credinţei, că fiinţe fără trupă pară visi­­bile, că facă cutare sau cutare lucru. Dar aceea ce i­ s’a întâmplată lui, cum putea elă are să o tălmăcască? Adese­ori îşi lua hotărîrea, să uite totulă, să nu se mai gândască de locă la aceste, şi în momentulă următoră să chinuia, fiindcă amintirile îi steteau ârăşi viu îna­intea ochiloră săi; mai lămurită ca ori când i­ se păreau lui ârăşi trăsurile feţei ei, elă dar le vă­fuse când s’a întorsă ea lângă colţulă acela; elă văduse gura ei fragedă, obrajii aceia trandafirii, acea bărbiă şi acelui gâră delicată. Elă scoase tabloulă său, asămăna trăsură de trăsură, acoperi cu mâna ochii şi fruntea damei, şi era faţa frum­osa a fetei, ce privea prin semi-masca! Elă se dusese în dimineţa urmatore eră şi în foişoră, pentru-că Iosefa era prea multă ocupată, încâtă să se pută întreţină cu dânsulă. Elă ceti şi în de­cursulă cetirei se ocupa într’una cu idea că va veni ea ore. Arşiţa dela ameaifl îlă ameţi, numai cu greu se pute ţine a fi deşteptă; elă cetea cu zelă şi cu încordare, dar pe încetulă pe încetulă ’i se lăsă papulă înapoi, cartea ’i că­ fu, din mână şi adormi. Aproape cam în acelaşi timpă, ca elî se deşteptă, dar nu vătfu nicăiri nici o fiinţă cu vălulă verde, îi veni să zâm­­besc, cum de a aşteptat’o, se scula tristă și nemulțămită, pentru ca să mear­­gă în castelă. Atunci vă­ fii lângă sine o batistă albă, pe care nu-și aducea a­­minte să o fi pusă acolo, el­ o privî mai cu deamăruntulă și observa, că e una din batistele acelea, pe care trebuia să le coase fata și pe care o puse bine ca pe o relicviă. „Să fiă acesta din nou ună semnă?“ Elă desfăcu și căuta, că ore nu suntă ascunse câte­va șiruri a­­colo ? — Era gală, dar într’ună polță ală cârpei descoperi totuși câte­va litera, cari erau cusute ca numele său: frumosă stetea acolo cuvintele aceste: Pentru, tot­­deauna: „Așadară tată a fostă aici!“ es­­clama tînărulă supărată. „Și am trebuită să dormă tocmai atunci când a fostă ea aici ? De ce-mi dă ea ună nou semnă ? CIrONICA POLITICĂ. — 25 Noemvre (7 Dec.) — Lui „Kreuzzeitung“ i­ se anunță din Viena, că din însărcinarea Maj. Sale, archiducele Leopold a călătorită săptă­mâna trecută la Constantinopolu la Sul­­tanulă cu scopa de a-i împrăşcia toate acele îngrijiri, ce au născută neîncredere în Sultanula faţă cu tendinţele politicei orientale a Austro-Ungariei. După opi­nia cercurilor­ politice ruseş­ti, călătoria arhiducelui Leopold nu va provoca nici o schimbare în politica Turciei. — Faţă de călător­iile lui Griers în străinătate, corespondentul din Peters­burg al­­­fiatului „Nord“, z zice că în întregă Rusia ele au produsă o generală mulţumire şi suntă privite, ca ună eve­­nimentă norocită în politica Rusiei. Vi­­sita flotei francese la Kronstadt a năs­cută are cari îngrijiri în publiculă euro­­penă faţă cu susţinerea păcei. De aceea Rusia a aflată de bine a trimite pe Giers în străinătate pentru a lămuri si­­tuaţiunea. Ministrul­ preşedinte italiană a iniţiată întâlnirea de la Monza şi fiind­că Giers nu avea nimică de a ascunde, bucurosă s’a învoită să satisfacă curio­­sităţii bărbaţilor­ de stată din tripla alianţă. Pastla dela Monza l’a îndepanat pe Giers să margă şi la Parisă, unde să vină în atingere cu bărbaţii de stată francesi, ceea ce nu va contribui decâtă la binele acestoră două state, fiindă­că cu ocasia acestei visite s’a lămurită ceea ce era mai înainte nehotărîtă. Visita lui Giers în Parisă dă mare importanţă şi declaraţiiloră de pace ce le-a făcută elă înaintea bărbaţiloră de stată germană. — Cu privire la Rusia, România şi tripla alianţă,­­fiarulă francesă „l’Eclair“ aduce urmatorea convorbire, ce se­­fice, că a avut’o ună importantă omă de stată rusă cu corespondentulă numitului cjiara, în călătoria sa dela Reni la Bu­­curesci. Politicianulă rusă (fise, că „pentru România este o nefericire, că are pe tronă ună suverană germană, care este ună „agentă“ ală împăratului Germaniei, tocmai aşa cum principele de Coburg este ună agentă ală Austriei. Prevăc­ân­­du-se ună răsboiu cu Rusia, Austria a promisă României şi Bulgariei mari răs­plătiri. Bulgaria, adecă, se va proclama de independenţă şi deja principată se va ridica la rangulă de regată şi i­ se va ceda chiar şi Dobrogea. României i­ s’a promisă întregă Basarabia. E forte pro­babilă, z zise mai departe politicianulă rusă, că îndată la isbucnirea răsboiului Austro-Ungaria va ocupa Serbia, lucru pentru care va trebui să ia din armatele ei cela puţină 100,000 soldaţi. Suntă convinsă, că Rusia este în stare de a înfrunta singură în modă victoriosă in­­treita alianţă.O­ straaa-a deua in tră-oara 4 I­lioiamcite isatii Ustr-Uazaria jp© anu anu 12 fl., p& acto lunî 6 ft., Pe trei lunî 3 fl. Psitri România Străinătate: Pe ană ană 40 franci, pe nésa Ioni 20 franoi, pa trei ioni 10 franci. Sa prenumără la tote oficiele poştale din intra şi din atari şi la doi. colectori. Abosamenmii pastn Bras­ovi: la administration©, piaţa mare Hr. 22, etagiula I., pe unu anu 10 fl., pe ?ése luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Ou duaulu in casâ: Pe unu anu 12 fl. pe lese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplaru 5 or, ▼. a. sen 15 bani. Afcatu abonamentele ofttu și inserțiunile suntu a se plăti Înainte. ' 5is?nim itoliiimiiii» ?lj»c*i&Sa: 3RASOVU, p!«)s mare itt. 22 Hsrisori nefrancsta no as pri­­amní. Manuas?ip&a nutsrat­­trimită ! Biiosin­a ji Mistlui: Srajovü, piaţa maro Nr. 22 Inserats mai primeaoătaVlana JBudoi/ü MosseHaassnsissn A folge* tâ&o Maas), Henris Sehalek, Alois Zamiii M.Ibik*!,!,OpptUk,.J.Don­­aaiarp; In Badapatta: A. V. 9oiA- itrgtr An'on Mesei Meksiem Beruat: |B Frankfurt: 9.I. Daubs;In Ham­burg: A. Sinner. Preţuia iniarţiunilor­; o auria garmonda pe o polona B ar. n 80 or. timbra pentru o pu- Blicare. Publicări mai daaa după tarif* şi învoială. Reclama pa pagina III-a o­areă 10 ei. v. a. tiu 00 bani. Nr. 261. Braşovt, Lunî, Marti, 26 Noemvre (8 Decemvre). 1890 Cestiunea papală. De când cu discursulă lui Zallinger în dieta austriacă, care a provocată răs­­punsulă categorică ală ministrului Kal­­noky, cestiunea papală este discutată cu multă focă în camera italiană. Răspun­­sulă ministrului Kalnoky, pe care l’am comunicată şi noi în resumată în unulă din numerii trecuţi ai fetei nóastre, n’a pre mulţămită pe Italieni. Ministrulă pre­şedinte italiană, di Rudini, a şi fostă in­terpelată în causă de deputaţii italiani

Next