Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1892 (Anul 55, nr. 1-23)
1892-01-14 / nr. 9
f titánig Uhitistutiuti THdsism: SSASOVU, pleții mara Br 30 *«a»prI ncíTUieikti! un se, jirí»«sen. Mmnteripi« an»», trimită I Bhaiiu it siutlirr Br*»nvö, |ti nţ» mnrt Kr. 30 iaierajbo mai prim.uaoa Ja¥l»n« Jik*áoifű MoeeeJEaasensUtn éb To Iff ér !9Uo Maas), Henrie Sehalek, Alois ■Hkmdi JÍ.Jknkes, A, Oppelik,J. iMm- Ktlterg; tn Budapssta: 1. 7. Qolá- Wffw Awon Man** Eckstein 2? #r*oi fiii Frankfurt: 9. L.J?a**b*;1n Hamburg: A. Steiner. Fwitulii ino«Ttiimitoi’ft;o Daria tfturmondâ p® o polóaná 3 ©r. in 90 os. timbra psntsu o pablicăre. Publicări na ai des® iapa tarift și învoială. Audiam o p» pagina HI-a o »«reă 10 os. r. a. cu 80 bani. cue în fl&oare (\i hasnutite mirt Antro-Ungaria Pe une ana 12 fl., p® sat* Ioni 6 fl., Pe trei luni 3 fl. Putri Somoaia îl străinătate: Fs unu ană 40 frânai, pe sin Ioni 20 frânai, pe trei luni 10 frenoi. Se prenumără la toate oficial« poștale din intru fi din afară ți la doi. colectori, ibotmemii putri Brasori, la administration«, piața mare Hr. 30, etauiulu 1., pe ună ană 10 3., pe fese luni 5 fl., pe trei luzii 2 fl. cu or. Cu iiuburu IIoasă. Pe unu anu 12 fl. pe fese lan! 6 fl., pe trei lan!3 fl. Inii esemplaru B pr. v. a. seu 1B bani. Afc&tfi abonamentele ofttu ai inserţionile suntu a se pl&ti înainte. Nr. 9. Braşovft, Luni, Marti, 14 (26) Ianuarie 1892. Braşovd, 13 Ianuarie 1892. Telegramele şi scrisorile simpatice, prin cari Cehii, Croaţii şi Slovacii au întâmpinată conferenţa naţională a delegaţilor alegătorilor români, întrunită în Sibiiu, au o importanţă mai multă decâtă trecatere. Ele ne arată, că idea solidarităţii poporelor asuprite, care fu accentuată din incidentală visitei Românilor ardeleni la Praga, astă tomna, de cătră pressa celtică, începe a prinde rădăcini. Mai pe susă de orîce îndoială dovedescă însă acele manifestaţiuni ale naţionalităţilor slvae, că pastilă întreprinsă din partea Românilor, astă tomnă, a fostă nu numai nemerită, dar absolută necesară pentru a face posibilă o apropiare a nostra de Slavii monarchiei, cari luptă pentru realizarea aceluiaşi, mare principiu alu egalei îndreptăţiri naţionale, pentru care luptăm şi noi. Nu se putea să fia în modă mai flagrantă desavuaţî acei pătimaşi şi scurtă văclători, cari în oposiţie cu opiniunea publică generală a Românilor, ţineau de rău pe cei ce au arangiatu escursiunea Ardeleniloră la esposiţia din Praga. In legătură cu preţiosele manifestaţiunî de simpatiă din partea poporelor slave conlocuitore, organul nostru vine a înregistra cu multă satisfacţiune, că şi idea coaliţiunei naţionalitâţilor nemaghiare din statală ungară, pe care amu susţinut’o noi întotdeuna, ci mai alesă dela 1883 Incoce, când s’a inaugurată ună nou periodă de prigoniri în contra Nemaghiariloră, şi-a aflată aderenţi între Croaţi şi Slovaci. In toamna anului 1883, când începuseră prigonirile în contra Românilor, din causa protestelor lor, în contra tendinţelor de-a maghiarisa şcollele noastre secundare, „Gazeta Transilvaniei“ a arătată, că vocea popoarelor nemaghiare din Transilvania şi Ungaria, fiind sugrumată prin legea şi pracsa asupritate ungurescă, coaliţiunea naţionalitâţilor se impune ca o necesitate şi că ea nu se poate severşi în parlamentă, ci numai afară de parlamentă. Cuvintele de atunci ale „Gazetei“ au deşteptată cea mai hotărîtă oposiţie a (itarelor maghiare şi maghiarofile din monarchia, ceea ce era naturală, dar n’au avută resunetă în tabera naţionalităţiloră nemaghiare, şi acesta a fostă bună lucru tristă şi nefirescă. Cu atâta mai multă trebue se ne bucurămă acum, veciendă că în cele din urmă s’a deşteptată şi în sînulă Croaţiloră şi Slovacilor, convingerea, că numai printr’o conlucrare şi luptă comună naţionalităţile asuprite nemaghiare vor pute dobândi ună resultată practică faţă cu egemonia maghiară. ţiarulă partidei naţionale croate independente, „Obzor“, este acela, care, vorbindă despre atitudinea Slovacilor şi a Serbiloru din Ungaria faţă de viitóarele alegeri dictaté, pledéza acum pentru coaliţiunea naţionaiităţiloru nemaghiare în acelaşi sensă, în care amă pledată noi încă la 1888. („Gazeta Trans.“ dela 14/26 Septemvre 1888.) Numita fóia laudă mai înteiu pe Slovaci pentru că au decretată şi ei politica de pasivitate, singura prin care potu protesta contra asuprirei loră în ochii Europei, şi regretă, că n’au făcută şi Serbii asemenea. Atinge apoi importanţa unei acţiuni comune a naţionalităţilor nemaghiare şi propune ca cei mai distinşi patrioţi din sînulă naţionalitâţilor nemaghiare din Ungaria şi Transilvania se ţină în fiăcare ană adunări, în cari se discuteze afacerile lor speciale. Astfeliu — zice „Obzor — naţionalităţile asuprite ară puté şi ară trebui se pună faţă în faţă cu parlamentulă oficialii activitatea representanţeloru loră reale. Este evidentă, şi noi amu accentuată încă la 1883, că coaliţiunea naţionaiităţiloru nemaghiare se pote severşi numai printr’o strînsă înţelegere afară de parlamentă, căci porţile acestuia suntă şi voră remâne închise pentru Nemaghiari, pe câtă vreme se va continua sistemul actuală asupritoră. Orice înţelegere, orice legătură dintre naţionalităţile nemaghiare, întemeiată pe principiul de apărare în contra asupritorului comună, este o învingere a acestui principiu, este una pasă mai multă spre ţinta comună. De aceea salutăm cu bucurie şi satisfacţiune manifestările de simpatie din partea naţiunilor slave de dincoace şi de dincolo de Laita, precum şi propunerea salutară a z ziarului „Obzor“, care dorimă se se realizeze câtă mai curândă. Causa naţionalitâţilor nemaghiare din Transilvania şi Ungaria va înceta de a mai fi o causă desperată din momentul, când îşi vor da toate mâna spre a se apăra în unire, de a vă dovedi simpatiile cele mai sincere ale studenţilor cehi. Suntem fiii unei naţiuni, cari au să învingă aceleaşi obstacule şi aceleaşi dificultăţi ca naţiunea nostră. Şi deca aceleaşi destine şi aceleaşi lupte au dată nascere sincerilor simpatii în naţiunile cehă şi română, e lucru forte firescă, că simpatiile trebue să aducă cu sine relaţiunile cele mai intime. Urmeaz, dar că aceste naţiuni trebue să se susţină reciprocă, trebue să lupte umără la umără pănă atunci, până când toate naţiunile asuprite voră forma o ligă învincibilă. Pentru că aceste naţiuni, cari constitue majoritatea în Austria, n’au întâmpinată până acum, decâtă asupriri şi umiliri. Avemă firma intenţiune de a lucra in favoarea acestora relaţiuni reciproce şi a acestei alianţe, cu totă energia posibilă. Juna generaţiune progresistă a naţiunilor slave, care va să 41C& cele mai agile elemente, prepară aceeaşi acţiune şi decă naţiunile asuprite ale Austriei ’şi voră întinde mâna pentru de a apara drepturile loră inamovibile, va trebui în fine să se dea curs liberă aspiraţiuniloră şi tendinţeloră loră. Dorindă deci din totă inima uină deplină succesă congresului vostru, vă rugămă Domniloru, de a primi cuvintele nóstre ca o dovadă, că urmărimă cu cela mai mare interesă peripeţiile luptelor vóstre, că naţiunea cehă vede în voi pe aliaţii săi naturali şi că vomă face totă posibilulă spre a strînge legăturile de simpatiă între poporulă nostru şi generosa naţiune română. Primiţi, vă rugămă, Domnilor, asigurarea simpatiilor nóastre celoră mai cordiale. In numele studenților progresiști. * St. Sokol, I. Hay, Ant. Cizek. (Epistola aceasta e scrisă în limba celtică și francesă.) * Agram, 22 Ianuarie 1892. Cu voi simpatiseza națiunea croată, deși nu suntemă de o naționalitate. Căcî ne unesce solidaritatea poporului latină FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Mişcarea populaţiunei române în 1890. Mişcarea populaţiunei poate servi, pănă la ore care gradi, ca măsură pentru constatarea prosperităţei, seu a decădenţei popoarelor. Ori câtă ar înflori sciinţele şi artele, ori câta de mare desvoltare ar lua loc avuţia publică şi privată, decă populaţiunea stă pe loc, sau descresce, acesta este un semna, că societatea care se află într’o asemenea situaţiune, este bolnavă. In societăţile bine organisate omenii de ştiinţă ca şi bărbaţii de state, se preocupă de aproape cu cestiunile privitore la mişcarea populaţiunei. Tabloul acestei mişcări este pentru dânşii oglinda cea mai sigură a stărei poporului. Şi când se constată, că populaţiunea în loc să margă înainte, în loc să sporescă, din contră descresce, preocuparea care primază pe tote, este de a se cerceta căuşele decrescerii spre a se lua măsurile de îndreptare. Esemplul despre acesta ni-l înfăţişăză Republica francesă. Este timpul de când economiştii şi statisticii atrag atenţiunea asupra faptului, că populaţiunea francesă cresce într’o proporţiune mai mică decât ori care alta. S’au făcută calcule spre a se dovedi, că decă Francesă voru urma pe aoastă cale, peste unu secoli voru ajunge a fi o naţiune de a treia mână în comparaţiune cu Germania şi alte ţări. Se pare că tóate au fostu de prisosit. In adevére, statistica mişcării populaţiunei francese în 1890 vine şi descopere, o situaţiune care a provocat una strigata de alarmă în totă întinderea Republicei: populaţiunea francesă în 1890 a scăcută cu 38,446 suflete, adecă în locu să crescă, dă înapoi. Starea civilă a înregistrată 269,332 de căsătorii, 838,019 nasceri şi 876,505 decese. Comparându-se aceste cifre cu cele din 1889, resultă că în 1890 s’au facutu cu 3,602 mai puţine căsătorii, s’ău născută mai puţină cu 42,520copii şi au murită 81,572 mai multă decâtă în 1889. Asemenea situaţiune nu pote să nu îngrijescă; şi în adevéru, toţi cari se ocupă de cestiunile de felul acesta şi chiar şi lumea profană este adencu impresionată ; cu toţi se întrebă, cari vor fi căuşele acestei decresceri a populaţiunei şi cari sunt mijloacele de îndreptare ce se potu întrebuinţa. Spre a se micşora efectulu sdrobitorii al situaţiunei s’a căutată a se atribui împuţinarea populaţiunei epidemiei de influenză. Acesta nu se potriveşte, deorece influenza nu a putută opri căsătoriile nici nascerile. Suntă alte cause şi pe parlamenii de stată şi specialiştii le cunoscă forte bine. Se pare însă că poporul francesă închide ochii, ocolesce adevărulă, înspăimântaţi şi îngrijiţi, stă pejică unii dintre publicişti: „Francia, care, pe timpul lui Vauban, suntă doi secoli, forma 4O°/0 din populaţiunea europenă, nu mai represintă acjl decâtă 13°/0* Tóate naţiunile împrejurulă nostru crescă și se înmulțescă . Francia singură rămâne staționară seu dă înapoi. Nu numai rasele rivale ne debordează în afară, der ele se împlânteză pe pământulă nostru, furnicază și amenință de a ne lua locul. „Deca instinctură vitală nu se deștepta la strigătură de alarmă ală statistician! ; deca patriotismulă nostru se găsesce, în resoluţiunî virile, mijloace eficace de renovare, s’a isprăvită, în curândă nu va rămâne din aceea ce a fostă patria, decâtă operile împrăşciate ale artiştiloră săi şi suvenirulă mărirei sale trecute. „Oprirea desvoltărei populaţiunei este semnală unei decăderi neremediabile. Depopularea este bătrâneţea. Cu dânsa se manifestază tendinţele cazaniere şi predomnirea intereselor egoiste; energia naţională slăbesce, trebuinţa de espansiune îneeteză, vitalitatea se stinge şi chiar influenţa morală nu supravieţuesce multă timpă puterei materiale. „Ameninţarea cea mai îngrijitoare pentru noi nu este tripla seu quadruple alianţă, ci este depopulaţiunea satelor.“ Ori câtă s’ar pare de esagerate aceste îngrijiri, trebue să renunescem, că faptulă cum că populaţiunea francesă în locă să mărgă înainte, dă înapoi, merită să îngrijăscă în celă mai mare gradă naţiunea francesă. Să venimă la noi. Departe de a fi în situaţiunea Franciei, din contră, la noi se constată, că în 1890 nascerile întrecă morţile cu 53.912 suflete. Şi pentru ca cetitorul să-şi potă face idee prin comparaţiune, vom adăoga, că în Francia în 1886 naşterile au întrecută morţile numai cu 52,616, cu toate că populaţiunea francesă este de vre-o 38 de milioane, or cea română abia de 6 milioane. Este adevărată, că ne întrecă alte întâmpinarea Slavilor din monarchiă. Cătră presidiulă conferenţei naţionale române din Sibiiu au mai sosită şi următorele întâmpinări din partea Cehiloră, a Croaţiloră şi a Slovacilor din monarchiă. Fraga, 21 Ianuarie 1892. Domniloru! Ne grăbimă a profita de ocasiunea