Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1892 (Anul 55, nr. 1-23)

1892-01-15 / nr. 10

Alegerile dietale şi Românii. Braşovii, 14 Ianuarie 1892. Se veghiamu, ca pretutindeni alegetorii români din Transilvania şi Ungaria se observeze pasivita­tea absolută la alegerile dietale. Acesta este pentru momentu marea problemă, pe a căreia mul­­ţumito de resolvare se întemeieză întregu succesului moralii al­ ho­­tărîriloru conferenţei naţionale. Şi cu atâtii mai multu aflămii de lipsă a aduce aminte alegeto­­riloru noştri datoria naţională, care-i obligă a procede cu toţii solidari în tote părţile, cu câtii peste doue fiile se începu alegerile dietale şi cu câtu timpulu de pre­gătire a fostă foarte scurtă. Ar fi fostă de lipsă ca comi­­tetului centrală, care a avisatu, că va publica ună apelă, se se fi și grăbită de a face acesta imediată pănă ce mai era timpă ca ape­­lulă se se poata răspândi în toate părțile înainte de alegeri. Cu pu­ține cuvinte s’ar fi putută fiice multă şi s’ar fi putută esplica lumei române importanţa cea mare a unei procederi strînsă solidare faţă cu alegerile dietale. Acuma însă după­ ce alegerile dietale se începu deja poimâne, rămâne ca fiăcare Română de bună simţit şi cu pricepere pen­tru marele interese ale causei noas­­tre, să fiă pătrunsă de datoria mo­rală, ce-o are de a informa nea­mânată pe poporă despre hotărî­­rea luată de conferenţa naţională şi de a-lă sfătui să dovedeasca prin respectarea ei, că este consolit de nedreptatea, ce mi se face din par­tea celoră dela putere şi vrea să combată relele şi să contribue la îndreptarea lor­, luptându umăru la umără cu toţi fraţii de aceeaşi sarte pentru redobândirea dreptu­--•1 ~ - 1 - __1-.*____1 _ Uluru »cut* jud­^ivji-itiic5. Comitetele electorale române de prin comitate să aibă în vedere, că în împrejurări extraordinare se aşteptă ca ele să veghieze cu în­doită atenţiune pentru ca popo­­rul­ să nu fiă sedusă, se nu fiă împinsă în tabera duşmană, ci se remână credincioşii causei române. Şi pentru ca să facă acesta n’au lipsă nici de avisurî, nici de apeluri. Hotărîrea conferinţei fiindu-le cunoscută deja prin îm­părtăşirile delegaţilor, reîntorşî acasă şi prin împărtăşirile fiiare­­loră, fruntaşii poporului nostru, la rendulă loră, n’au să consulte decâtă numai consciinţa loră de datoria naţională şi apoi să şi-o implinesca deplină şi neîntârfiiat. Este durerosă, că realitatea nu a corespunsu aşteptărilor­ nóstre şi că la alegerile trecute s’au căl­cată în multe părţi cond­usele con­­ferenţelor­ naţionale. S’a scrisă şi acuma în ajunulu conferenţei nóstre, şi încă de nisce foi, cari nu ni suntă duşmane, că politica de pasivitate decretată n’a fostă păzită în cele mai multe locuri cum se cade, că forte mulţi alegători români au mersă la urnă şi că pasivitatea numai în aceea s’a pronunţată, că Românii n’au pusă candidaţi naţionali. Scimu noi prea bine cum mergă alegătorii noştri la urnă, scimu că suntă însoţiţi de gendarmi, că-i mână cu forţa unde nu isbutescu cu mijloacele de terorisare şi co­­rupţiune. Dar tocmai pentru aceea tre­buie să veghiămă cu îndoită aten­ţiune, ca poporulă să fie bine sfă­tuită, trebue înainte de tote să-şi facă fie­care dintre noi datoria de Română pe deplină şi fără demiei o şovăire, avendă înaintea ochi­­lor, numai şi numai causa cea mare naţională. FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Orologiul­ fie părere. O amintire de carnevala­ de Georges Courteline. „Să nu cunoscți pe Lamerlette“ es­­clama bătrânulu meu camaradă, pictorula Theodore Mandruc într’unii tonii, ca și când ar fi voita să fiică: „Ela întrebă, că are am aufiita vorbindu-se despre Na­poleon, sau despre Christoph Columba“. Trebue să spu­ nefericitule tineru, că noi amândoi, adecă eu și ela, am trăita îm­preună trei ani de zile. Atunci eram­ amândoi în vârsta de 20 de ani; îţi poţi deci închipui, că lucrulă acesta nu e de ieri, deşi suntu firma aplecata a crede că atâta de apróape şi totuşi atâta de de­parte este acesta trecuta. Ce frumosu era acesta tineru Lămerlette, unu co­pila atâta de buna şi totdeuna vesela.... Locuiamu în Rue Veren intr’una micii ateliera pentru care plăteamă 300 de franci, şi care de dimineţa pănă sera, ră­suna de tonurile cântecelor­ nóastre şi în care lucrama după acelaşi modela, şi ne încălfieama la aceleaşi lemne. Căci în timpula acela eram­ forte săraci, de multe ori fără nici o para în pungă și chiar de multe­ ori fără pâne. — Fără pâne ?, întrebaiu eu cu una ore­care scepticismu. — Da, iubitule, fu­se Mandruo și adecă acesta trebue să o iai ad litteram, așa încâta Lamerlette adese­ori trebuia să mărgă să cumpere provisiuni dela unii bacanți din Rue Burg, care era protec­­torul­ său și pe care avea de gândit să-l­ convertăscă la părerile sale politice. Prin aceasta adese­ori se născea între ei dis­­cuțiunî, cari erau atâta de furtunoase, în­câta prin acestea se alarma jumătate strada. Tactica lui Lamerlette era foarte simplă; el­ își apăra părerile sale în modulă cela mai violenta, răcnea ca unii magara când plouă și în iritarea sa da cu pumnul, în sacii cu linte, cu fasole și cu mazăre uscate, cari zăceau ici colea în prăvălia desfăcută. Când își umplea buzunarele cu aceste vegetale gustuase, pe cari le lua pe ne­observate din saci în focula discusiunei, încheia discusiunea cu o frasă mare și alerga apoi de aici, lăsânda în moda tri­­umfatorii pe bäcanula stända pe pragu şi habara n’avea, dacă acesta în cons­­oiință, că l’a bătuta cu argumente, se uita după elu cu batjocură. Noi ne gäteamü unü pränzü splen­ dida din virtualele aduse și mânca mari­­fienda. Da, era una tinera minunata, acesta Lamerlette, care de multe­ ori mă făcea să râda. Ela era contrastul­ mintei sonatese, absurditatea personificată. De câte ori vedeam, că întrebuin­­țază cele două centime, cari erau întreaga nostră avere, să cumpere pentru o amică una apa de pâra, seu portretul­ împăra­tului Brasiliei! Aceasta o afla ela de lucru foarte firesc, și o declara aceasta cu atâta sinceritate, încâta nu aveam puterea, ca să­ li mustru. In astfel­ de fiile su­­fereama foamea cea mai grosnică, căci bacanula din Rue Burg nu avea totdeauna disposițiunea de a politiza şi pe lângă aceea își închidea prăvălia Dumineca. Da, ce importa acesta? Acesta era în vârsta cea mai înaintată, în care poate cineva trăi, aproape fără ca să mănânce, să bea și să dormă, tinerețea de aur­! Ela se întrerupse. Cu capetala pe­nelului său zugrăvi una reflexa de lu­mină în ochii sfîntului Ieronimu, pe care tocmai Ili zugrăvea. Şi pe când Ilii pri­­veam­ în tăcere şi curiositate lucrânda, pătrunse tonurile înăbuşite ale unei mu­sice militare în atelieru, se perdură în tapiseria cea grea, de pe care atârnau ciucuri de aur­ și formau un­ ensemblu eleganta cu povarele de coloarea cio­­coladei. — Ți-am istorisita vre­odată istoria despre orologiul­ de părete, întreba el, fără de veste. Carnevalul­ actuala mi-o revocă în memorie — Pe legea mea, nu, răspunseiu eu. — Așadară, ascultă-mă; istoria a­­cesta merită, ca să ţi-o povestescu. Ea s’a întâmplată într’una din acele periode înfricoşate a miseriei complecte, cari o­­cupau în fie­ care lună unu spaţiu atâta de mare. Ni-ar fi pututo pune pe amân­doi, pe mine şi pe Lamerlette, în pressa dracului şi n’ar fi pututu scoate din noi nici o para chioră. Prânfiulu nostru consta din patru cartofi și începuramu a ne întreba, că ere avemu altceva de cină, decâta cojile lor­, când primiramu visita moșului Zackmayer. Acesta Zackmayer era una bătrâna vénilatoru de vechituri din Montmartre, care vindea și cumpăra toate lucrurile de pe pământa, incepându dela antici­­tățile de aura și de arginta, și pănă la ferula de călcata. Ela se uita prin ate­liera, esamina, fără să fiică nici o vorbă, j^tfTTZL0­ 3LTZ". jtctafiCja* ©»© ic lla-oare­c)i Ahnwitt pcBira Aistic-Dniarla P« xinú anü 12 fl., p© »és,» luni 6 fl., Po troi luni 3 fl. Pasta Român­ia si străinătate: Po unu anu 40 flranoi, p« seso luni 20 franoT, po trei luni 10 franci. B« prenumera la toate oficiele poștale din întru­ți din aiarft fi la doi. colectori. Abcíd­Bktnll pasta Brasovi, la administratiune. piata­ mare Nr. 30, ataeiulu­i., pe unu anu 10 fi., pe fése luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Ou dusulu ln casă. Pe unu ană 12 fl. pe fése luni 6 fl., pe trei ioni 3 fl, taft osemplaru 5 cr, ▼. a, seu 15 bani. Afc&fcft abonamentele oâfcft ai mserțmnile suntu a se plăti înainte. i «-Saasa isasiiRrtíUias Tiwjnií: r«ft/lŞQYU, pls$a m«ir« Bt 30 Kinsdaoti nuftÄiiOttt# ni* g% >pzi- Maimocaripim subaTe* tzlmitu! Bh­eiin ft matton1 Si'R;NowC, ţiic£.$c£ mars Kr, 30 In­serate saai prime* ©ft tui im & audolfi Moxsc flacteettafam & foloer ''elo M.aa$), Ut­rie SchaUk, Alo** 12m*al if. Ihikas,­­4., Oppulth,,t, Zhn~ viei#nrp* ín Sic &£i[tuár« i A. r^. cri/s»­­tftvpsr Anion Mism XcTuUin Btrmi: & Frankfurt: 9. L.DaubtfIn Ham­burg: J.. Steiner. ifyGtaîft inaerțiumiorft; o «©rift jpunsion­aft pr­o a*»lon& (1 r.g, «î 80 o*. Ambra pentru o pu* arîio&re. PubilitjArl mai do»« inp» fcarif& ți involafiX. 5Ee®i»m* p« pagiian EEI-« o »*?:«­& 10 d­. r. a. v&u 80 bun!. Nr. 10. Brașovft, Mercurî, 15 (27) Ianuarie 1392. (IRONICA POLITICĂ. — 14 (26) Ianuarie. Biarulft polonă din Cracovia „Kur­­jer Polski“ aduce la locuia prima emui­­ciațiunea electorală a Slovacilor şi din Ungaria şi se folosesca de ocasiune să arate martiriulă naţionala ala­hiilor­ din Tatra. Numita fata scrie: „Suferinţele ce trebue să îndure Slovacii din Unga­ria, suntă destula de cunoscute. Enun­­ciaţiunea electorală a acestora este una ţipeta de durere înăbuşită prin di­ferite consideraţiuni, ala unui poporă, ce geme sub o grea asuprire, ala unui poporă, căruia ’i s’a răpită toate drepturile. Că ore pentru monarchia austro-ungară va fi mai avantagios și, se provoce nemulţumire între trei milioane de suflete, trebue trasă la în­­doielă. De-oarece înse Ungurii se ames­­tecă de multe­ ori în afacerile Cislaita­­niei, ne stă și nouă în dreptu, se ridi­­căm­u uni protesta puternicii în contra ad­ministrației Maghiarilor­ în Slovacia.“ * Privitora la afacerea matri­culei oră­foaia clericală „M. A.“ scrie următorele : Fiindcă este aplecare din ambe părțile a se resolva cestiunea atâta de agitată, Papa a indigitata primatelui tote fasele tractărilor, de pănă acuma, greutățile dogmatice și momentele mai însemnate, cari constituescă obiectula transacțiuni­­lor­ eventuale. In urma aceasta contele Albina Csâky a tractata alaltăieri timpa mai îndelungata cu primatele, și resolva­­rea pacinică e cu atâta mai de­sperată, cu câta împuternicirea dată de Papa, dă și posibilitatea, ca primatele se potă tracta liberă și se poata accepta însu­și uni modus vivendi. * Intre Serbia și Bulgaria para a de­veni erăsi foarte încordate relațiunile. piarula bulgaru „Svoboda“ publică una articula foarte vehementa in contra Ser­biei. Foaia bulgară apusă pe guvernulu ser­­bescu, că protegază intenționata pe re­­fren­iani si Bsmnisatii hnl­ari, cu toate că ---TT- T- JT - CT / aceştia o spună publice, că singurul­ mijlocit prin care s’ar pute schimba ac­tuala formă de guvernare în Bulgaria, este numai moartea principelui Ferdinand şi a ministrului său Stambulov. Serbia este duşmana Bulgariei, fiice „Swoboda“, care profită de toate tulburările din Bul­garia şi sprijinesce toate atentatele mi­­şelesor îndreptate în contra acesteia. întâmpinări. Presidiula conferenţei naţionale române a mai primit­ urmatoarele întâmpinări: Brăila. Societatea „Carpaţii“ din Brăila trimite Românilor­ adunaţi în conferenţă la Sibiiu o caldă şi frăţâscă urare de isbândă. Opera de desvoltare pacinică a puterilor­ Românismului va găsi în noi una sprijina nestrămutată pentru drep­tatea şi triumful­ naţionalităţii române. Dumnefieu va fi întotdeuna cu voi. Preşedinte: G. E­remi­a. Secreteri: Gr. A v e s a­­ o n. * Parisu, 19 Ian. 1892. Secțiunea Parisa a Ligei pentru u­­nitatea culturală a Românilor­, fericită de câte­ ori vede la fraţii de peste munţi scene de vitalitate, saluta conferenţa de atji din Sibiu şi-i urâză o muncă rod­­nică, pentru­ ca în scurta timpă dintr’o adunare defensivă de asupriţi să devină parlamentalu, în care Românii de peste munţi să-şi decidă singuri sartea. Comitetul­ secţiunii Parisa. * Uniunea antisemită germană. Berlină, 17 Ianuarie 1892. Onorabilului presidiu al­ conferenţei naţio­nale române, în Sibiiu. Preaonoraţi Domni! In numele „uniunei antisemite ger­mane“ am onoare­a Vă esprima cea mai deplină simpatie a membrilor­ noştri la lupta D-Vostră eroică pentru emancipa­rea naţională a Românilor­ din Ungaria, şi Transilvania. Din mai multe ziare ale

Next