Gazeta Transilvaniei, iunie 1892 (Anul 55, nr. 121-143)

1892-06-10 / nr. 128

Pagina 2 SOIRILE PILEI. — 9 (21) Iunie. Şovinismii murdarii. Din Aradu ni­ se scrie: „Ca în tota anulă, aşa şi acum, preparandii absolvenţi s’au fotografată în frunte cu bine meritatulă d-na Teo­doră Ceontea, ca profesorii de cursă. După ce tabloulă a fostă gata, l’au es­­pusă in galantarulă unui comerciantă cu numele Hofmann spre privire publică. Numai decâtă au mersă nisce „bine­voitori“ de ai noştri și au amenințată pe respectivulă comerciantă, că-i voră sparge fereastra numai decâtă, decă nu va lua tabloulă de acolo. După ce l’au luată de acolo, l’au dusă preparandii la altă comerciantă, Rosenblüh, carele însă numai cu greu l’a primită. Totuşi, ca să prevină pericululă, a acoperită ins­cripţia tabloului cu o măsăriţă, de alt­mintrelea destulă de frumosă. „Bine­voitorii“ noştri, când trecă pe acolo şi vădă tabloulă, nu ne mai curmă din „vad oláh, buta oláh.“ Nu facă altă, decâtă îşi arată gradulă culturii loră. In adevără, puţină s’a urcată mercuriulă dela zero în susă în cultura loră!“ — Aradanulă. — x— Bancheta în onóarea d lui Dr. I. Raţiu. Românii din Sibiiu şi jură au dată Du­­minecă sera ună banchetă în onóarea d-lui Dr. Raţiu, care în urma vandalis­mului dela Turda s’a refugiată la Sibiiu. Banchetuiă, care s’a ţinută în pavilionulă dela grădina „Herman“, a fostă forte bine cercetată. Banchetuiă s’a sfîrşită abia la 12 ore nóaptea; pe unii i au sur­prinsă crorile. Banchetuiă a fostă forte însufleţită. —x— Disolvarea unei adunări invăţătoresci. Din Budatelecă ni­ se scrie, că protopre­­torulă Sándor Imre din cerculă Orme­­nişului-de-Câmpiă a disolvată adunarea învăţătorilor­ români convocaţi pe 15 Iunie n., sub cuvântă, că n’au cerută şi n’au primită concesiune dela autorităţi. Corespondentul­ nostru ne mai spune, că adunarea a hotărîtă cu unanimitate, că pe cale telegrafică să se adreseze o ru­­gare ministrului de culte în Budapesta, prin care ceră passarea ordinului proto­­pretorelui. — Aşteptăm şi raportă mai detailată. —x— Regele României în străinătate. Du­­minecă, 31 Maiu, la ora 1.30, Regele României ajunse la Sigmaringen, spune „Timpul­“. Pe peronul­­gărei aşteptau A. S. R. Principesa Mumă a Augustului Suverană, A. S. I. Ducesa d’Edimburg, AA. L­. RR. Principele şi Principesa de Hohenzolern, A. S. R. Principele Ferdinand şi A. S. R. Principesa Maria de Marea­ Britanie şi Irlanda, Augusta Sa Logodnică, AA. L­. RR. Principesa GAZETA TRANSILVANIEI Victoria şi Principele Alfred d’Edim­burg, însoţiţi de suitele lor­, autorităţile civile şi militare din Sigmaringen şi ună numărosă publică. M. S. Regele, coborându-Se din va­­gonă, săruta mâna Ducesei d’Edimburg şi apropiindu-se de A. S. R. Principesa Maria, a căreia figură drăgălaşă şi plină de graţii, era iluminată de bucurie. Ma­­jestatea Sa cu o viuă dragoste o feli­cita şi o îmbrăţişa de mai multe ori, precum şi pe Principele Ferdinand I. Prin­cipesa Maria, a căreia fericire se cetia în ochii Săi, esprima Augustului Său Unchiu cu câtă nerăbdare aştepta a-L fi vede. Totă asistenţa fu adâncă şi plăcută mişcată de dovada de dragoste, ce Suve­­ranulă da Auguştilor. Logodnici, mărtu­­risindu-Le câtă de mare este fericirea Sa. Numărosulă publică, ce se afla la gară se asocia la aceste manifestări de iubire prin numerose aclamări și strigăte de ura, voia să scotă bani, pe când ospătarul o privi cu obrăsniciă în pungă; în ade­­vără, Doctorulă Tim­oni avea mai multe bancnote. In urma acâsta ospătarulă îşi schimba tonulă : elă strigă lui Salmann câteva cuvinte, băgă banii primiţi în buzunară şi­­jâse cu ună zimbetă dulce: — „Adevărată, că oraşulă nostru nu e aşa de mare, dar totuşi fă o în­cercare, căci s’au­ întâmplata caşuri, când şi la noi au câştigată ceva. Jaques chiar dela începută a luată o sută de ruble. Apoi a fostă altulă, — numele lui l’am uitată, — care cu trei repre­­sentaţiuni în sala clubului a câştigată peste patru sute de ruble“. Doctor Tim­oni îlă lăsă să vor­­bască în linişte şi apoi se duse la fe­meia sa. Ea sta lângă valagură și ținea copilulă în brațe. Ea era de statură mică și din fața ei drăgălașă luceau doi ochi mari neliniștiți. — „Vino!“, zise magulfi. Tânăra femeiă trecu prin noroiu spre prispa casei, cr ospătarul­ o conduse în camera, în care deja ardea o lumină. Salmann aduce după aceea două coşuri mari şi lungăreţe, ună covoră şi o le­gătură de rufe pentru copilă — mai multă bagagiu nu avea Dr. Tir­oni. Bărbatulă şi femea rămaseră sin­guri şi se priveau unulă pe altulă în modă întrebătoră. — „Ne voră storce cu totulă, Ma­rilka!“,­­zise magulă zimbindă. Tinăra femeiă se pleca tristă spre copilă. Copilul, cam de doi ani, era foarte slabă ; elă tuşea, întinse mânile văitându-se şi pe obrajii săi ferbinţi că­­­jură lacrimile Mariikei. II. Bancnotele, cari îi suriseră ochilor­ ospătarului, era hârtiă colorată; între aceste se afla o bancnotă de trei ruble şi una de o rublă. Cu o adevărată feme de lupă înghiţi Doctoră Tim­oni ştiuca jidovâscă, presărată cu piperă negru, uda bucăturile cu rachiu şi cu ceaiu fer­­binte şi privea gânditură spre femeia sa, care da copilului lapte. Elă calcula, câţi bani îi trebue, ca să rescumpere gea­­mantanulă zălogită în Berdicev şi să potă călători pănă la celă mai deaproape oraşă mare; apoi orăşi îşi gândea: — „Sunt eu ore­ună artistă mai ne­însemnată ca Cazeneuve, Becker şi Her­mann ? Peirea de fume îmi bate la uşă, pe când acela­şi a adunată averi! Oh, ce neplăcută îmi e noroiulă acesta ! Să plecă din acestă curbă! In libertate!“ Elă mai bău ună păhărelă de rachiu. — „Mănâncă, Marilko! Eu mă voiu duce şi mă voiu informa la clubă şi la tipografie.... Mai întâiu afişul­ de teatru va trebui înaintată la locurile compe­tente.“ Elă se ridică. — „Marilko, de ce nu înveţi pe Se­­nicika să ţină păharulă ? Tu tractezi cu elă, ca şi când ar fi ună copilă de ţîţă! Senika ascultă-mă!“ esclama elă­! şi ameninţă pe copilă cu degetulă. Copilulă, înfricată, îl­ privi cu o­­chii săi cei mari şi înceta de a mai bea. — „Lasă-lă, Pavel Klimend­ol!“ z zise, Marilka. Magulă zîmbi și pişcă în glumă o brazulă copilului; copilulă isbucni în lacrimi. „De ce lă chinuesci!? Nu vezi, că e bolnavă?!“ striga Marilka. Magulă îşi încreţi fruntea, se în­­toarse şi 4Î80: — „Decă Senjka e bolnavă, atunci tu eşti de vină! Nu cruţi de locă buzu­­narulă meu! De unde să iau banii pen­tru cură ?“ Copilulă plângea şi tuşea. Marilka, palidă şi obosită, îl­ legăna pe braţe, gândindu-se în tăcere; magulă părăsi ca­mera şi trânti uşa după sine. Lumina posomorită a unei lampe de cerosină cădii pe postavulă verde gău­rită ală unui biliardă; jură împrejur ste­­teau mai mulţi bărbaţi. Doctor Tir­oni, vădit pe ospătarură sedândă în dosulă tarabei, acoperită cu rachiuri şi cu alte de ale mâncării şi privindă spre ospeţii săi; tot­deodată, în semi-întunereculă vâ­nătă de fumulă de tutună, elă observa mai mulţi ofeperi înarmaţi cu tacuri, ună domnă cu pantaloni de Nanking, căruia părea că-i e tare urîtă, şi în fine pe ună tânără ofiţeră de poliţie cu mustaţa sub­ţire şi cu dinţii roşii. Privirile acestuia esaminau pe doctorul­ Tir­oni şi acesta —x — Petrecere in Betleana. Inteligenţa ro­mână din Betleană şi junimea academică din jură, în comitatul­ Solnocă-Dobâca, învită la balulă filantropică, ce se va arangia în sala Casinei din Betleană la 11 Iuliu n. c. în favorului bisericei şi soţiei rom. gr. cat. locali. Pentru co­­mitetă: Gregoriu Puşcariu protopopă, preşedinte; Aurelă Oltenă v.­președinte; Dionisiu Vaida secretară I., Ambrosiu Plaianu secretară II.; Simeonă Moldo­­vană cassară; Ioană Diuganu controloră; Ioană Baeşiu, Ioană Belciug, Nicolau Bosga, Alesandru Maiereanu, Vasiliu Nacu, Ioană Rusu, Georgiu Maneiu, Ga­­vrilă Martianu, Isidoră Moldovană, Ale­sandru Murăşianu, Valeriu Murăşianu, Davidă Parascanu, — membri în co­­mitetă. In pausă se vor­ esecuta jocurile naţionale „Căluşerulă“, „Românulă“ şi „Bătuta“. Intrarea de personă 1 fi. 20 or., în familia 1 fi. Inceputulă la 71/2 ore sora. Suprasolviri marinimose se pri­mescă cu mulţămită şi se vor­­chita pe cale­­jiaristică. De-odată cu acestă invitare, d-nulă protopopă Puşcariu, ca preşedinte ală petrecerei, ne rogă a publica următorele: Avândă în vedere sprijinală ş. biserice şi ală şcaiei noastre, materialicesce mai puţină asigurare ca în alte comune, şi fiindă acésta comună ună centru, dela care mai multă se aşteptă, decâtă dela unele, — ca în totă anulă, aşa şi acum, amă luată hotărîrea de a da o petrecere de vară în folosulă susă cuiselor şi insti­­tuţiuni sacre ; acum însă mai multă de­­câtă pănă acum ne vomă da silința, ca petrecerea nostră din toate punctele de vedere să îndestulască pe on. publică, necruţândă nici ostenelă, nici sacrificiu în arangiarea ei; deci on. publică res­­pectuosă este rugată a ne da sprijinală pentru o reuşită favoritoare. Decă unulă sau altulă, din oare­care causă neatâr­­nătore de noi, nu ar fi primită învita­­ţiunea, este a se privi prin aceste de invitată. Pentru comitetă: G­regoriu Puşcariu. —x— Negocieri comerciale între Francia şi România. Depeşite din Parisă anunţă, că negocierile între Francia şi România, privitoare la regularea raporturilor­ co­merciale, mergă pe cale bună. Z­iarele din Parisă confirmă acesta scrie şi a­­daogă, că România ar fi luată iniţiativa unui demersă pe lângă Francia pentru a obţină beneficiulă tarifului minimum. —x— Sufragiula universală in Belgia. Pro­gresiştii şi socialiştii din Gând au invi­tată Luni pe toţi locuitorii majori să declare printr’ună da scu nu, decă suntă partisani ai sufragiului universală. 21,462 voturi s’au declarată pentru sufragiu uni­versală şi numai 186 în contra. — x — Punga împăratului Germaniei. Sâm­băta trecută, în timpulă revistei la Tem­pelhoff, împăratulă a perdută punga cu 100 de mărci în ea. Fiind­că ţine multă la dânsa, o companiă de soldaţi a fostă pusa s’o caute, dar fără s’o găsască. Mu­nicipalităţile localităţilor­ vecine au fostă invitate să continue căutările. Românii în Asia­ mică. D-lă Lahovari, secretară ală societăţii geografice române, a primită urmatorea scrisoare dela d-lă Th. Burada, care călăto­­reşte în Asia-mică, unde a dată de colonii române. Eră scrisoarea, după „Timpulă“ . Stimabile D-le Lahovari! Mă gră­bescă a­vè încunosdiinţa, că de multă timpă amă ajunsă în Brussa, și acuma de câtva timpă me aflu prin satele pe unde am aflată, că s’au retrasă ciobanii români cari erau cu oile în muntele Olimp. Acele sate se numescă Bașchioî, Cara­­gidba, Cetalahîl, Anati sau Ercisqe, Camă­­ratati, Caracogia, Primikir, Piladaci sau Subasahil şi Serian, cu totulă nouă sate. Locuitorii din aceste sate se numescă pisticos, ei spună că suntă veniţi aici din părţile Macedoniei, din îmbrăcămintea loră, a femeiloră, a copiilor­, din cu­­vintele, ce se află în limba loră şi din alte multe cercetări, ce am făcută pănă acuma şi de cari am să mai facă, nu rămâne nici o îndoielă, că suntă colonii române aduse aici din Macedonia. Ve voiu spune multe despre aceşti Români, cari acuma vorbescă grecesce. Multe din femeile bătrâne sciu armenesce, dar nu vreau se vorbască; în fine mai am multă de cercetată ; după ce voiu ter­mina cu aceste sate, mă voiu duce la Panderma, orăşelă pe malură mării. Când mă voiu intorce voiu facă o lucrare in­teresantă din mai multe puncte de ve­ Nr. 128—1892, dere la aceşti Români, cari se efice Greci şi despre cari de multă ar fi trebuită să ne interesămă şi să-i cercetămă. In călătoria rpea am mare frică, deşi sunt îmbrăcată turcesce, ca fesă pe capă, la brâu ună revolveră şi ună iatagană. Mergă cu trăsura şi pe josă pe lângă harabagi, am ună chiragiu care spie lo­curile şi ună tălmaciu. Pe aici suntă căl­duri forte mari. Primiţi încredinţarea consideraţiunei mele, vă rogă. Th. Burada. Respunsa şi învăţare. Făgăraşă, 15 Iunie 1892. In Nr. 105 ală „Gaz. Trans“ (Nr. de Duminecă) între „solrile 4^eiu se aue una din vicariatură Făgăraşului, publi­cată de „ună amică ală şcilei române“, carele în nedumerirea sa de a vede înfiin­ţată „o reuniune a învăţătorilor­ gr.-cat. din vicariatur­ Făgăraşului, la rugarea mai multora“ a alergată cu poşta ori calea ferată, la Braşov, şi de acolo stri­­gândă în lumea largă întrebă „pe cei competenţi:“ 1) „Trimişii­ s­au statutele la locurile competente, spre aprobare? Şi deca da, cu ce resultatu?( 2) „Mai este speranță a se înființa vre-o reuniune a în­­vețătoriloru gr.-cat. în vicariatu?* etc. La aceste întrebări pretinde răspuns. Subscrisulă, cu toate că la scrisori ano­nime nu m’am îndatinată a răspunde, totuşi de-o parte, ca să nu fie sedusă opiniunea publică, de alta, spre liniştirea anonimului, de astădată peste datina mea, voiu satisface pretensiunea, ce o are, tot pe calea şi după modalitatea întrebăto­rului meu; presintă însă câteva motive: a) Find­că anonimului îi placă tipu­rile şi asămănările luate din s.­scriptură, caută să mă acomodeză şi eu după sti­­lulă său, şi să susţină, că complimentele ce mi-le face la începutul­ coresponden­ţei, semena multă cu celea din grădina Ghetsimanei, prin urmare le declină dela mine; b) fiind­că îi place a se presenta publicului, ca advocată, vorbindă in nu­mele „mai multora“, ar face ună servi­­ciu bună causei, decă şi-ar numi pe cli­enţii săi, ca să-i cunosce că; c) fiind­că se ascunde după şcollă, ca să nu chicii în tufă, şi nu i se scie ubicaţiunea, am aflată de cuviinţă a-i răs­punde : adi 1. „Statutele s’au subşternută la locurile competente şi s’au aprobată“, cu unele modificări, cari de bună semă nu voră fi după gustulă întrebătorului. Pentru aceea cu datură presentă şi 394 prin cerculariu am convocată pe toţi învăţătorii gr.-cat. din comitatul­ Făgăra­şului la o conferenţa pe Vineri în 8 iulie n. c. la 10 ore a. m., pentru revederea şi primirea statutelor­ modificate. Prin urmare la conferența aceasta este

Next