Gazeta Transilvaniei, septembrie 1892 (Anul 55, nr. 192-215)
1892-09-26 / nr. 212
Nou abonamente la „GAZETA TRANSILVANIEI“. Cu 1 Octomvre 1892 st. v. se deschide nou abonamentu la care învitămâ pe toţi amicii şi sprijinitorii fetei nostre. Preţulu abonamentului a Pentru Austro-Ungaria: pe trei lunî 3 ft. pe şase luni (5 fi., pe unu anu 12 ft. Pentru România şi străinătate: pe trei luni 10 franci, pe şase luni 20 franci, pe anu anii 40 franci. Abonamente la numerele cu data de Duminecă: Pentru Austro-Ungaria: pe anii 20, pe şi pe luni 10. Pentru România şi străinătate : pe anii 8 franci, pe şase luni 4 franci. Abonarea se poate face mai uşorii şi mai repede prin mandate poştale. Administraţiunea „Gazetei Transilvaniei“. O nouă cursă. Braşova, 25 Septemvre. Intr’unul din numerii trecuţi ai fetei nostre amu atrasă atenţiunea cetitoriioru asupra importantului faptă, că duşmanii noştri nu se sfiescă de-a se ocupa chiar şi de lucrulü cela mai mică, déca crede, că prin acésta voru dobândi unu iblosü, voru face unu pasu înainte în urmărirea scopului lorü de maghiarisare. De aceste cuvinte ne-amu adusü aminte, când, resfoindu programa gimnasiului română din Beiușă, amu datu la pagina 74 peste celü din urmă puncta înşirată între actele mai însemnate, ce le-a primită direcţiunea gimnasiului dela I directorulă superiorii ungurescă din Oradea-mare: „ 1 Iunie a. c. nr. 701. Se provoca corpulă profesorală a elabora statute noue pentru societatea de lectură, şi a le substerne „pentru aprobare“. Pentru mai buna înţelegere a acestei provocări observămă, că societatea de lectură, despre care e vorba aici, este societatea tinerimei de la gimnasiulă română gr. cat. din Beiuşiu. Statutele ei, cari suntă publicate în programa gimnasiului, au fost aprobate la 61 Maiu 1862, de cătră consiliului regescă ală locoteninţei de atunci, din Buda, şi cuprindă în şăpte paragrafe toate disposiţiunile necesare pentru ajungerea scopului societăţii, care la § 2 se definesce astfel: „Desvoltarea mai amplă în limba şi literatura română“. Dela 1862 gimnasiulă din Beiuşu a trecută, precum scimă, printr’o durerosă faşă. Deşi nu se mai vorbesce de multă de acestă gimnasiu, ca şi când sortea lui ar fi de-o importanţă numai secundară faţă cu cestiunile ce se agită aici în publicitate, totuşi noi n’am scăpată nici una momentă din vedere ceea ce se petrece cu elă în timpulă de faţă. Astfelă miamă convinsă din informaţiunile, ce le avemu, că ceea ce amu ciisă, când ni-amă ridicat vocea cu ocasiunea atentatului săvârşită în contra acestui instituţii românescu din partea guvernului, s’a împlinită! In urma amenințăriloru acestuia, i s’a întinsă degetuli, și elă acuma vrea se aibă mâna întrega. Cu alte cuvinte, acțiunea de maghiarisare inaugurată de d-lă Csákja față cu gimnasiulă din Beiușă, nu s’a terminată cu introducerea limbei maghiare în clasele superioare, ci se continuă, încetă dor cu multă tenacitate şi cu multă vicleşugă. Scopulu acţiunei îlă cunoscemu prea bine, şi de aceea nu se va mira nimenea, dacă vomă spune, că elă este diametrală opusă scopului ce şi l’a alesă societatea de lectură a tinerimei gimnasiale, când şi-a făcută statutele la 1862. E clară şi logică, că după ocazură de maghiarizare ală contelui Csaky, nu mai putea fi vorba în acestă institută de desvoltarea „mai amplă“ în limba şi literatura română, ci se tractază tocmai din contră de desvoltarea mai extinsă în limba şi literatura maghiară. Şi fiindcă lucrarea de soboli a directoriloră şi inspectoriloră de şcola ungurescă nu pregeteză a se ocupa şi cu lucruri la părere bagatele, când prin acesta credă a aduce unu folosă fiă ori câtă de neînsemnată causei maghiarisărei, directorulă superioră de şcole ungurescă dela Oradea-mare a aflată de bine a ataca posiţiunea societăţii române de lectură dela gimnasiucă din Beiuşiu prin încungiură. Mai întâiu provocă pe corpură profesorală, se redacteze statute noue şi se le trimeta guvernului spre aprobare, ca apoi guvernulă pe basa raportului numitului directură superioră, se potă scrie în dosară cerere de aprobare: „vissza utasitatuk“, adecă se respinge, cu acea observare, că nu se potă aproba statutele pe câtă vreme § 2 nu va fi modificată în sensulă desvoltărei „mai ample“ nu a limbei şi literaturei române, ci a limbei şi literaturei maghiare. Ce va face corpură profesorală dela gimnasiulă din Beiuşă în faţa memoratei provocări făcute din chiar senină ? Deca va urma provocărei va săpa groapa vechilor statute şi prin aceasta şi a societăţii de lectură. Deca nu-i va urma, i se va imputa nesubordinaţiune. Cum se facă der multă persecutaţii dascăli români dela Beiuşu, ca se susţină societatea de lectură română faţă cu nenorocita stare de lucruri dela acestă institută ? Credemă, şi suntemă convinşi, că drumulă celă mai bună îlă voră alege domnii profesori dela Beiuşiu, deca voră da espresiune curajului adeveră în cestiunea societăţii de lectură. Esistenţa societăţii n’are înţelesă decâtă promovândă cultura românesca a membrilor ei. Statutele actuale corespundă pe deplină acestei trebuinţe. Prin urmare nu este nici celă mai mică motivă, pentru care se se facă noue statute şi se se cera o nouă aprobare a loră. Altă răspunsă ni se pare cu neputinţă, pe câtă vreme trebue se presupunemă, — şi credemă cu dreptă cuvântă — că nu se va găsi nici unulă în corpură profesorală din Beiuşiu, care, printr’o îngăduire neînţelesă în casulă de faţă, se vre se ofere forţei brutale ună titlu de îndreptăţire, căci de s’ar întâmpla aşa ceva, atunci amă trebui se desperămă cu totulă în viitorulă gimnasiului din Beiuşiu. „ fOILETONUL” GAZ. TRANS.14 Unu este neplăcută. Din ai i a r u n unui m edl i c fl de Emil Tréval. (Fine.) Lucrul se întâmpla tomnai așa, după cum prevăzuse Dr. Vigner. In districtu încă nu se ivise nici una casa de poleră, fugarii se întorseră a doua di înapoi și toate mergeau după dorință. Astfel trecură câtevafile. Când arăși se văitu Vigner pășindă repede spre casa primarului. In curendu se lăţi faima, că deja a aparuto colera în district şi după câteva momente vecimă pe Dr. Vigner cu primariul, şi încă cu trei bărbaţi, grabindu spre partea vestică a oraşului. „Pentru numele lui Dumnecreu, doctore, dar colera încă nu e în mijlocul nostru?“ strigă unii omo, urmându pe cei ce mergeau. „Dacă măestru Bejaane nu o va căpăta de frică, atunci nu o mai capătă nimenea!44 fjise în batjocură unu bărbat. „De ce ţi beți jocă?“ îi strigă Dr. Vigner supărat. „Cela puţină e tot atâta de nefolositoare, ca și frica, ce o are cinstitulu măestru“. In momentul acesta pășiră spre doctorii mai mulți oameni și le rugară să le spună adeverulu. „Nu le ascundă nimenuia, nici nu voescoală îmfrumseța. Colera în adevéru s’a ivită într’o comună, doue ore departe de aici spre vest, și noi mergem, se punemu sentinele pe drumurile ce duoa pe acolo. Spera, că voi afla omeni, pari de bine voiă, vor face acestă serviciu“. Dar Dr. Vigner şi cu primarul, precum şi cu preotulă, avură mult năcasa de a potoli panica între cetăţeni. Străduinţelor flunite ale acestora trei bărbaţi le reuşi în fine să aducă în ori pe cei înfricoşaţi. Prescriptele sanitare au fost urmate în mod detailat, toate legăturile cu ținutură infectată fură întrerupte și pe drumurile, ce duceau într’acolo se puseră sentinele, pentru ca se împedece lățirea epidemiei. Dr. Viguer soia se inspire oamenilor energia și zelul său și să le susțină curagiala. Intr’o după visita de inspecțiune, veni la el, unu omü în fuga mare. „D-le doctoră,—în partea ostică—“. „S’a întâmplată ceva, în partea ostică, Herrisson?“ „Da, unü omü — “. „Una străină ?“ „Una străină zace acolo pe stradă, cu totulă vânătă, răsuflarea sa e rece și vocea sa răguşită. „Aici, că în partea estică?“ „Da, domnule doctor!“ „Câtă de departe zace de oraşă ?“ „Una cuartă de oră.“ „A rămasă zăcendă?“ „Nu se poate mişca din locu.“ „Tu singură ai fostă lângă el.“ „Da.“ „îndată să-ţi desmnfectezi hainele şi să faci o baiă. Celelalte le voiu face eu“. In capul lui Viguer se iviră gânduri, cari oarecum fia îngrijară. Colera bântuia deja în partea estică a orășelului Amidon, oare să rămână acesta cruțată de epidemiă ? Și de ce nu ? Casulă acesta cu strainulu — acesta nu trebue să între în orașă, nimenea nu trebue să se atingă de elă, afară poate se moră şi să fie îngropată. Dr. Viguer luă în grabă la sine câteva medicamente şi-şi luă pălăria. Bărbatulă sta încă la uşă. „încă ceva, domnule doctoru.“ „Ce este?“ „Străinulă a pronunţată numele D-tale“. „Ei? Cum arată, cum ’lă chiamă?“ „Elă se numesce Emil Viguer şifice, că e fratele D-tale“. Dr. Viguer rămase ca isbită de trăsnetă. Era cu putinţă ? Sdravănulă tânără, care întrunea în sine toate talentele şi virtuţile fratelui său mai mare, cu însuşiri frumoase trupeşei, alter egorii doctorului, să moră! Natura se revolta în interiorul medicului şi ea în striga: „Gazeta“ ese în fiecare chi. Abonamente pentru Austro-Ungaria. Pe un anu 12 fl., pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe anu. Pentru România şi străinătate. Pe unu anui 40 franci, pe sese luni 20 fl., pe trei luni 10 fl. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiale poștale din întru și din afară și la doi. colectori. Abonamentul pentru Brasovna administrațiune, piața mare, Tergula Inului Nr. 80 etaglulu I., pe unu anü 10 fl., pe sese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusula în casă. Pe unu anü 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unii esemplara 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atata abonamentele cat şi inserţiunile suntu a se plăti înainte. Redactiunea, Administratiinea şi Tipografia: BRAŞOVU, plata mare, Taraula Inului Nr. 30. Struori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimite. Birourile de antitciuri: Brasovu, piața mare, Teraula Inului Nr. 30. Inserate mai primesc în Viena R. Mosse, Hausenstein & Vogler (Otto Maas), H. Schalek, Alois Hemder, M. Dukes, A. Oppelik, J.Donneberg; în Budapesta: A. V. Goldberger, Eckstein Bernat; în Frankfurt: G. L. Daube; în Hamburg: A. Brenner. Preţulu inserţiunibru: o serii garmond pe o coloana 6 cr. şi 30 cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoiala. Reclame pe pagina a III-a o senă 10 cr. v. a. sau 80 bani. Hr. 212. Braşovt, Sâmbătă, 26 Septemvre (8 Octomvre) 1392. „Punische Treue“. Fata militară vienesă „Heeres Zeitung“ scrie ună articulă intitulată „Punische Treue“, care, pentru că arată falsa lealitate a Maghiarilor faţă de tronă, a pricinuită mare turburare în euristica maghiara. Articululă dice între altele. Abia suntu trei luni, de când Budapesta şi cea mai mare parte a Ungariei eu serbatu jubileula de 25 ani alu încordiărei; atunci cu gură mare vestiau Maghiarii lealitatea lor faţă de tronc. Cu câteva ej1*6 înainte de asta însă ei au serbatu pe Kossuth Lajos! Au ţinută serviţii divine în toate bisericile și sinagogele, în onoarea aceluia, care sin