Gazeta Transilvaniei, octombrie 1892 (Anul 55, nr. 216-240)

1892-10-14 / nr. 227

Pagina 2 comi­une mică estrasa din bugetulu de ,pe anulu viitore, după care plata func­ționariloră și personalului de manipula­­ţiune face 52,195 fl. plus alte 13,960 îl. —»­ere bugetulu peste totu e preliminată cu 79,643 fl. 50 ol. Câtă din acesta sumă revine func­­ţionariloră români din acestă comitată, în preponderanţă locuită de Români, póate calcula ori şi cine, deca va soii, că avemă abia trei patru funcţionari români,­­ aleşi şi aceia din graţia Ungurilor­. După desbateri mai animate, s’a tre­cută la votă şi proiectulă de a urea plă­ţile. De „astă-dată“ a pătrută, dar s’a decisă a cere urcarea plăţiloră, la mi­nistru. A urmată apoi publicarea legiloră sancţionate, şi cetirea ordinaţiuniloră ministeriale. La o singură ordinaţiune a minis­trului de interne, prin care s’a respinsă apelaţiunea celoră ce au recurată contra alegeriloră trecute, şi în care se facă multe şi curiose interpretări ale legei de administraţiune, s’a iscată o discusiune mai vină, în care contele Kun István şi Baronulă Bornemisza Tivadar, a făcută grele imputări ministrului şi au propusă, ca rescriptură ministerială să nu se ia la cunoscinţă, ci să se facă remonstra­­ţiune. Fără nici ună folosă însă, căci ma­joritatea a luată la cunoscinţă rescriptură ministerială. La petirea ordinaţiuniloră ministe­riale, d-lă Francisco Hossu Longinu a cerută, ca conţinutulă aceloră ordina­­ţiuni, să se spună şi românesce, deore-ce limba română încă e limba protocolară a comitatului şi pentru­ că într’ună comitată, unde locuescă atâţia Români, ca în co­­mitatulă nostru, chiar fără disposiţiunea legei, este justă pretensiunea rromâniloru, de a li­ se respecta şi limba loră. Vicespanulă s’a grăbită a reflecta, că după cum s’a mai spusă şi în con­­gregaţiunile anteriore, d sa nu va per­mite, decâtu folosirea „limbei statului“. D-lă Fran. Hossu Longină­­ a re­plicată, că d-sa a­solută dinainte, ce răs­punsă va căpăta, şi a cerută cetirea şi în limba română numai din motivă, ca să se constate de nou, că limba majorităţei absolute a comitatului, limba română, ca limbă proto clarâ, nu se respectă. Terminându-se cetirea şi primirea ordinaţiunilor­ ministeriale, înainte de a se trece la „obiectele interne“, d-lă Fran­cisca Hossu Longina cere curentă şi arată, că atâtă după uşă, câtă și după firea lu­crului, în programul­ desbaterilor­, în primulă locă ară trebui să fiă „Raportulu vicespanului*, din care să se potă vedea toate momentele mai însămnate în cele ale administrațiune', ca congregațiunea să fiă orientată din toate punctele de ve­dere şi ca eventuală congregaţiunea, să poata trage la răspundere pe aceia, cari au, şi trebue să fiă traşi. Am aşteptată acelă raportă, — ejise oratorulă, — cu atâtă mai vertosă, ou cât îi este soluită că vicespanulă este primulă, care are da­­torinţa de a-şi da semă înaintea nostră şi pentru­ că cu multă durere şi mâhnire sufletască am văzută, că în comitatul­ nostru, fără a fi stări estraordinare, fără ca cine­va să ne desluşescă şi să ne due sema despre starea adevărată a lucrului, nu de multă amă văcjută trimiţându-se de cătră vice-şpană neasuri prin toate comu­nele, în cari se tficea, că s’ar fi réspân­­ditu „faime“, cum­­ că in unele părți ale comitatului se ținu „conventicule secrete“, prin cari se turbură liniştea locuitorilor­, deci s’au opritu întrunirile ş. a. Ei bine, care a fostă motivulă, că s’a dată ast­­feliu de proclamațiuni, prin cari întru adevără s’a turburată pacea locuitorilor, şi s’a dată ansă, ca aiarele maghiare să presinte poporaţiunea de aici şi stările nóstre, ca stare de revoltă şi conspira­­ţiune ? Am aşteptată acelă raportă şi din pausă, că — după cum se scie în deob­­sce — d-vóstre aţi dispusă trimiterea mi­liţiei pe o parte a locuitorilor­ din comitată, ca şi cum acolo ar fi o formală răscolă. Cami suntă motivele acestei disposiţiuni revoltătore ? Etă, anul mâne se va ţine pertrac­tarea finală a fostului controleră comi­­tatensă şi noi nu spimfi încă, în ce stă causa defraudării de mai multe mii, cum stămă cu averea nostră şi cum se administreză ea? Este ună secretă publică şi aceea, că într’o parte a comitatului, funcţio­narii administrativi au căpătată plăţi mari dela societăţi private, de bună semă nu pentru ca să nu le facă servicii. Cu ună curentă, suntă atâtea ces­tiuni importante, încâtă peste acele nu ne este ertată a trece așa ușoră — dreptă aceea propună, ca: congregațiunea se îndrume pe vice spână, ca în fiă care congregațiune se sî presinte Raportulu seu. Acesta cuvinte au facută o adâncă impresiune, încâtă și vicespanulă a fostă necesitată a recunosce importanţa „Ra­portului“ şi deci a şi promisă, că pe viitoră va şi face „Raportă anuală“. Relativă la aducerea miliţiei în păr­ţile Zarandene, vice spanulă erise, că dis­­posiţiunea aceea s’a luată din causă, că i s’au adusă la counoscinţă „unele îngri­­jiri“ ale „unora“ din acele părţi (sic!) Apoi s’a pusă josă şi fispanulă a dispusă a se trece mai departe la des­­bşterea obiectelor­ puse la ordinea cjilei, fără a lua în consideraţiune propunerea făcută. Urmândă la ordinea cjilei înfiinţarea şi respective­­­dar­ea unei foi oficiose a co­mitatului, în care să se publice în prima loco toate ordinațiunile, proiectele de sta­tute și alte de-ale administrațiunei și pe care se fie îndatorate toate comunele a o prenumăra, c­­ă Francisca Hossu-Longină propune, ca cele oficioase să se publice și in limba română. „ Majoritatea a primit r­edarea unei foi pură oficioase şi numai in limba statului“. Ce bine şi ce uşoră e a funda foi maghiare pe bani românesci ca să aibă administratorii titluri şi la alte plăţi şi venituri... Cu acestea s’a terminată şedinţa primă. (Va urma).­siunea de idei, să reflectez­i cu ună cu­vântă la acea teoriă, prin care voescă a face plausibilă îndoita încununare, adecă la acea teoriă de cavalerismă (Aucfiţi! Auifiţi! In stânga şi în stânga estremă.) Eu ţină acastă teoriă, atâtă din punctă de vedere etică, câtă şi din punctă de vedere ală intereselor­ mai înalte naţio­nale, de greşită în aplicarea ei la acastă afacere, la acestă plană (Ville aplause). On, dietă! Cavalerismă datorămă ori cui, cavalerismă datorămă, după cum recu­­noscă, şi duşmaniloră noştri onorabili, dar ere acista nu o datorămă şi fiiloră noştri, propriei nóstre patrii? (Aplause). Nu e are o referinţă a cavalerismului, că noi trebue să fimă faţă de ei recu­­noscători, şi ere ar fi recunoscinţă faţă de amintirea loră, să li se măsure loră şi inimiciloră loră pietatea cu aceeaşi măsură şi să li­ se dea în acelaşi modă recunoscinţă şi preamărire, ca şi duşma­niloră loră ? In cugetulă egalităţii încu­­nunarei este cuprinsă însă acâstă ideiă. Idea acesta este, pe care o respingemă, şi nu idea împăcării amă respins’o. Şi, on­ dietă, nu e o insinuaţiune mai prostă, decâtă aceea, ca să presente lupta aces­tei partide, ba chiar lupta întregei opo­­siţiuni în afacerea acesta, ca pe m­ă a­­tacă asupra armatei, ca pe o espresiune a unui sentimentă ostilă. (Aşa este­­in stânga şi in stânga estremă.) „In desba­­terea acesta întregă din partea nici unui vorbitor și nu s’a pomenită vre-o vorbă, oare să fi fostă îndreptată în contra ar­matei actuale, pare să fi ofensată ideile armatei actuale (Așa este! în stânga și în stânga estremă). Dimpotrivă, nu hesi­­teză de a declara, că acesta a fostă din partea nostră cea mai mare nedreptate, căci factorii armatei n’au putută să îm­­pedece, ca să fiă duşi în rătăcire de cătră bărbaţii conducători ai statului ungară. (Foarte adevărată! Aplause în stânga şi stânga estremă). Din partea factorilor­ armatei s’a arătată, după cum de astă­­dată o recunoscem­, deplină bunăvoinţă, deplină bună credinţă şi deplină preve­nire ; responsabilitatea pentru greşala, ce s’a făcută aici, şi pentru atacurile, cari s’au îndreptată în contra acestei greşeli, nu se refereau la dânşii, ci numai şi nu­mai la acei bărbaţi de stată puţină di­baci (ilaritate pe băncile oposiţiei), cari cuprinejendă o ideiă sublimă, au redusă acesta ideiă sublimă în esecutare la pro­­priele ei dimensiuni (Mare ilaritate, a­­plause în stânga şi stânga estremă.) fi ună măreţă şi întinsă paiaţă cap d’o­­peră de architectură, unde suntă adu­nate şi aşezate cu mândriă toate frum­­seţile naturale, ce împodobescă celelalte ţinuturi ale Europei, pe cari cu plăcere ni le aduce aminte“. Scopul­ meu aci nu este a descrie toate aceste rarităţi şi frumseţi, ci vă voi atrage atenţiunea numai asupra unora din ele, asupra acelora, cari suntă aşe­zate pe văile şi ţărmii apelor­ noastre, pentru-ce vă ceră indulgența pe câteva momente. Ţara noastră, ca toate țerile muntoase, este bogată în ape, cu deosebire în ape curgătoare; afară de râurile mai mari, în toate părțile dăm de un însemnat număr de râu­­lețe, păraie și isvoare, așa că nu este vale, nu este şesă sau strâmtoare de munte, care să nu fiă udată de vr’ună părăiasă, de vr’o văleiară, sau să nu-i aibă isvo­­rulă. Apele suntă acelea, cari înfrumse­aază cu deosebire pământulă ţerei nóas­tre; ele dau văiloră şi şesurilor ei vivaci­tate şi ele suntă podoba loră, făcându le vii şi atrăgătore. Să cercetămă deci pe unulă din ele. (Va urma). GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 227—1892 Oposiţiunea maghiară şi armata. Ca ocaziunea desbaterei din şedinţa de Sâmbătă a dietei, con­tele Apponyi şi-a dat o silinţă a înfăţişa lucrurile astfel­, ca şi când oposiţia în contra încununării mo­numentului lui Hentzi, n’ar fi nici­decum îndreptată contra armatei. Elu iţise. Nu potă, pentru ca să evită confu­ SCIRilE­­SLEI. — 13 (25) Octomvre. O plângere primită din comuna Rodbavă, în comitatul­ Făgăraşului. Comuna acesta e locuită de Saşi şi de Români, dintre cari Românii, în nu­mără de vre-o 40 familii, representă cam a patra parte a poporaţiunei. Despre bi­serica şi şcola acestora ni­ se scrie, că suntă într’o stare peste măsură negli­­giată. Cimiterială, tocmai în partea dru­mului, ce duce spre băile de acolo, are o ripă, care surpându-se din când în când, se surpă tot­odată şi mormintele cu cadavrele m­orţilor­. Şoţia este lăsată în soirea Domnului, neîngrijită, neîngră­dită, ba chiar neacoperită după cuviinţă; rechisitele de lipsă în şoală lipsescă, de o salarisare potrivită a învăţătorului nu se îngrijeste nimenea, ba neglijenţa a mersă aşa departe, încâtă — după cum ni­ se scrie, —cu ocasiuneaîvisitărei şcolei române din partea inspectorului ungu­­rescă de şcrle, preotulă română din Rodbavă nici nu s’a presentată, ci ins­­pectorulă a fostă condusă de preotulă luterană, căruia i-a stată în liberă voiă de-a da informaţiunî asupra şcolei după cum s’a îndurată. Vina pentru acâstă negligiată stare de lucruri o portă în prima liniă preotulă locală, or în a doua liniă protopopulă tractuală, despre care ni­ se spune, că nu eseroită controlulă de lipsă asupra preotului. Ună ajutoră de 50 fl., ce s’a dată din partea Ven. Con­sistară din Sibiiu pentru scopurile șco­­lare și bisericesc! din acestă comună,, încă nici pănă acil nu s’a administrată epitropiei parochiale, cr micuță capitală, de care dispune biserica, se administreazâ de-asemenea defectuosă. Asupra acestora suntemă rugaţi a atrage atenţiunea su­­perioarelor­ autorităţi confesionale ro­mâne din Sibiiu. —x-t Târgula de ţară din Ch.­Qsorheii se va începe mâne, în 26 n. o. Iu pasă, când s’ar dovedi, că colera a isbuanită şi în vre-o localitate din Ardeală, târ­­gulă se va opri imediată. Totu din causa colerei, vor­ putea participa la acestă tergă numai neguţători din Ar­deală, oi nu și din Ungaria. —x— Oficeri în reservă şi cădeţi. La ra­­portul­ comisiunei pentru armată din delegaţiuni este alăturată şi o listă ta­belară asupra voluntarilor­ pe ună ană, cari în ceşti 10 ani din urmă au fost­ numiţi ofiţeri în reservă sau cadeţi. Din­tre 2380 voluntari din anulă trecută, au servită 1534 la infanteriă, 180 la vână­tori, 158 la cavaleriă, 319 la artileriă, 27 la geniu, 3 la regimentulă de pioniri, 18 la regimentulă pentru trenă şi tele­­grafă, 28 la trupele sanitare şi 113 la trupele de trenă. In cursulă acestui de­­ceniu din urmă cu totul, au fost­ nu­miţi 14,222 voluntari, ca oficeri în re­servă, respective cădeţi. —x— Regele Greciei a adresată primaru­lui Atenei o scrisoare, prin care amintindă dolință familiei regale, îi anunţă dorinţa că nunta sa de argintă să fie sărbăto­rită fără manifestaţiune sgomotosă. O asemenea celebrare, adaogă elă, îmi va aminti o durere totdeauna adâncă. Re­gele rugă pe primară se dispună de cre­ditele votate pentru o operă de paritate. —x — Linia ferată Făgâraşă-Avrigii va fi esaminată de cătră o comisiune în 4 Noemvre n. o., or în p­opulaţiune va fi pusă în 15 Noemvre n. o. Una mijlocă probata de lecuire. Persoane, care suferă de rea mistuire, de lipsă de ape­­tită, de greutate şi frământări la stomachă şi eşire neregulată, îşi vor­ redobândi sănătatea în scurtă, timpă prin întrebuinţarea Prafurilor. Seidlitz veritabile ale lui Moli. Preţulă unei cutii 1 fl. Se trimite în toate dilele cu rambursă poştală prin farmacistulă A. Moli c. şi r. fur­­nisoră ală Curţii imper. Viena, Tuchlauben . In farmaciile din provincia să se ceară espresă preparatură lui A. Moli, proverjată cu marca şi iscălitura sa. La cestiunea brutalităţii dela Ciacova, Comitetulu reuniunei înveţăto­­riloru români gr. or. din diecesa Caransebeşului a adresată despăr­­ţeminteloră şi membriloru reuniu­nei următorea circulară: Reuniunea nostră, a învăţătorilor­ români gr. or. dela şcolele confesionale din diecesa Caransebeşului, conformă sta­­tutelor­ sale aprobate, în tota anulă îşi ţine adunarea sa generală ambulantă pe teritoriulă diecesei Caransebeşului. Prin conclusulă de sub Nr. 18 din protocolul­ adunării generale ultime, ţinute anulă trecută în Biserica­ albă, adunarea generală din acestă ană a fostă designată a se ţinea, or comitetulă reu­niunei a şi convocat’o — conformă §. 17 din statute, pe efiua de 15/27 şi 16/28 Augustă a. c. în opidulă Ciacova. Despre ţinerea adunării conformă §. 42 din statute s’a încunosciinţată cu datulă 16/28 Iulie a. c. sub Nr. 37, res­pectiva autoritate politică, adecă oficială protopretorială din Ciacova, onorata an­­tistiă comunală de acolo, venerabilulă consistoriu diecesană. De asemenea s’a încunosciinţată conformă § 18 inspecto­­ratură școlară regescă fiindă deodată și invitate aceste oficii publice a lua parte la adunare. Nota reuniunii noastre mai sus, ci­tată ni­ s’a înapoiată din partea proto-

Next