Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1892 (Anul 55, nr. 241-264)
1892-11-01 / nr. 241
Condiţiunile de alegere stabilite de Sinodulă din Blasiu dela 1868. In ajunulu alegerei viitorului Metropolitu alu provinciei române unite de Alba-Iulia şi Făgăraşu este de cea mai mare însemnătate pentru clerul şi poporalii acestei provincie, se-i readucemu în memoria actulu, prin care sinodulu archidiecesană, ţinutu în Blasiu în 10 şi 11 Augustă 1868, a aşeetată şi a decretată, cu putere obligătore pentru sine şi pentru toţii derulă representată în acestă sinodă, cum şi pentru toţi urmaşii sei în serviciulă bisericei lui Isusă Christosă, canonele sau condiţiunile, pe lângă cari a alesă atunci un nou Archiereu în local fericitului Alesandru Sterca Şuluţă. Prea demnii părinţi ai sinodului din 1868, adâncă mâhniţi de stareade confusiune şi de decadenţă, în care ajunsese biserica română unită şi convinşi, că reală vine numai şi numai dela împiedecarea vieţii sinodale şi dela schimbarea disciplinei şi a instituţiunilor bisericesci pe cale anticanonică, au decretată acele memorabile condiţiuni de alegere „pentru ca se vindece reală şi se salveze biserica română unită de ruina totală.“ In acelă sinodă, compusă din 215 bărbaţi eclesiastici, a fost representată o însemnată parte din inteligenţa cea mai luminată a clerului română unită din archidiecesă şi din cele două diecese sufragane, toţi fii ai bisericei, cari cunosceau ranele, de cari pătimea, şi doreau vindecarea loră. Ei au sperată şi au aşteptată dela Metropolitulă, ce l’au alesă, că amesurată cananelor şi aşeelăminteloră, în armoniă şi în înţelegere cu fii luminaţi ai bisericei şi ai naţiunei sale, va desvolta totă energia, ca biserica română unită se se readucă la starea constituţionala şi autonomă, după dreptulu ei străvechiu şi în consonanţă cu cerinţele timpului moderau. Implinitu-s'au postulatele clerului formulate în sinodulu dela 1868, făcut’a destulă Metropolitul, alesă atunci justelor cerinţe, speranţe şi aşteptări ale lui? Iată întrebarea, ce trebue se şi-o pună fiăcare fiu credinciosă ală bisericei, acuma, când se pregătesce o altă alegere de Metropolită. Respunsulă, ce şi lu va da fiăcare în consciinţă curată nu pote se fiă satisfăcătorii, însuşi foia bisericescă din Blaşiă vine şi constată acuma, vorbindă de problemele viitorului Metropolită, că „deslegarea cestiunii redobândirii autonomiei greco-catolice a remasă moştenire dela Archiereu de mai înainte la viitorul archiereu.“ Dela deslegarea favorabilă, şi în conformitate cu canonele şi aşertămintele bisericei, a acestei cestiunî atârnă însă mai multă chiară, decâtă crede numita fară, atârnă însăşi esistenţa bisericei române unite ca biserică naţională. De aceea este neapărată de lipsă se cunosceau cu toţii ce au propusă părinţii bisericei la 1868 se se lucreze, ca se se vindece relele și se se salveze biserica nostră unită de ruina totala. Dacă în cei 24 de ani din urmă nu s’a deslegată cestiunea de căpeteniă pusă de sinodă la 1868, atunci urmază firesce, ca se reapucămă firulă și se pretinde că ca ceea ce nu s’a făcută pănă acuma, se se facă în viitorii. Din acestă punctă de vedere suntă acji de cea mai mare actualitate condiţiunile stabilite de sinodulă dela 1868 pentru alegerea de Metropolitu, la cari s’a provocată şi d-la N. Densuşianu în tractatură seu publicată acjî săptămână. Ele au fostă propuse de cătră vicariulă Făgăraşului Ioană Antonelli, au fost discutate într’o conferenţă preliminară, şi apoi aprobate şi primite de întregii sinodală în şedinţa publică dela 11 Augustă 1868. Cu privire la causa acestor condiţiuni de alegere scrie d-lu Ioană M. Moldovană în „Acte sinodali“ date la lumină de d-sa, Tom. 1 pag. 181 următărele: „Aşectămintele bisericei năstre se alteraseră prin dispuneri şi ordinaţiuni anticanonice, afară de aceea absolutismulă se lăţia într’însa din ce în ce mai multă. Sinodulă voia să pună stavilă acestora, de aceea revocă biserica la statulă ei de mai înainte ; de aceea decise ca instituţiunile bisericei noastre, care este una biserică sinodală, să se conserve neatinse“. Iată din cuvântă în cuvântă decisiunile sinodului archidiecesan dela 1868. Considerândă, că Conciliula ţinută la Florenţa în anului 1439 a puso de base pentru unirea bisericei anatolice cu cea apusenă cunoscutele patru puncte dogmatice, considerândă, că Pontificii romani în totu timpul, s’au ţinuţii cu rigore de aceste base a uniunei, garantândă neştirbata conservare a ierarchiei proprie a ritului, a disciplinei şi a tuturor datinelor bisericei răsăritene, precum se vede din brevea Pontificelui Paulo V, adresată episcopilor Ruteni în a. 1615, — din decisiunea lui Clemente IX cu data 2 Aprilie 1669 și mai alesă din faimoasa Enciclică a lui Benedictu XIV, carea se începe: „Aliatae sunt“, considerândO, că în total decursulu negociaţiunilorO dinfilele metropoliţilorO noştri TeofilO şi Atanasiu I, nefiindu vorba decâttt numai de uniune întru aceste patru puncte, specialulu pactil ale bisericei nóastre cu Roma încă numai pe acesta singură basă s’a fâcutO , considerândO aşa dară, cumcă uniunea bisericei noastre cu biserica Romei vechi a fostă numai dogmatică, păstrându-ni-se ritula, disciplina şi toate aşecjămintele neatinse; considerândO, că tendinţele absolutistice necontenitei s’au încordatft ,a ne altera disciplina şi în faptă ne au şi alterat’o întroducândO instituţiuni cu totulO streine prin bărbaţi crescuţi în institute jesuitice, considerândO, că tóate schimbările introduse pe calea acesta, adecă fără scirea şi consimţământula sinodelor, suntu anticanonice, prin urmare anticatolice, şi chiar pentru acesta nule; considerândO, cum că antecesorii noștri în data dela Atanasiu n’au lipsită a protesta la toate ocasiuni’e în contra acestoră felă de atentate, cari au adusă atâta umilire și stricăciune bisericei noastre; considerândO, cum că pentru vigo roasa apărare a drepturilor bisericei noastre are câţiva episcopi şi protopopi au fostă destulă de resoluţi a suferi în decursul timpurilor cele mai amare persecuţiuni, ba chiar şi destituiri, considerând, cum că şi în sinodulă din 17/29 Sept. 1850, adecă sub domnia legei marţiali, cei 207 representanţi ai clerului greco-catolic, avură bărbăţia de a pune viitorului archiereu diecezană următorele două condiţiuni: a) să păciască şi să apere biserica nostră în vechia ei libertate neatârnată de totă influenţa şi subordinaţiunea altor biserice, ţinându-se numai de nemijlocita atârnare de Patriarchul Romei vechi; b) ca la Sacratisima Sa Meiest, se, stăruască, ca vechiulă dreptă ale bisericei noastre de a se aduna în totu anulă din cleră și popore, adecă din întrega biserică, se sa restatorâscă, considerândO, cumcă spărturile, ce s’au mai făcută dela aceste timpă încoace în instituţiunile bisericei nóastre, au crescută într’una modă atât de înspăimântătore, încâtO esistența bisericei nóastre pe tote minutulă e periclitată în gradul cehi mai mare, pentru oa acestora atentate, cari dărfmă drepturile cele mai sânte ale bise- „fOILETONULUI AZ. TRANS.“ Despre a,tra.icitlă. (După F. de Knigge.) 1. Deoarece purtarea noastră faţă de amici atârnă dela alegerea acestora, de aceea pi bine ea se face ceva observaţiuni asupra acestui obiectu. Nici o legătură de amiciţiă nu e mai trainică, ca aceea, care se încheie în tinereţele cele dintâiu. Atunci omul e mai puţinii bănuitori; inima e mai deschisă, mai aplecată de a se alipi de cineva; caracterele se potriveseli mai uşor şi, din ambele părţi se concede mai multe; facemii esperienţe comune, gustăm şi aceleaşi bucurii şi plăceri, ne dămă cu totului unei încrederi nemărginite şi mai târejiu prin dulcea amintire a timpului din tinereţe, ne alipim iarăşl unuia de altuia. Pe lângă acesta mai vine obiceiul el şi necesitatea; dacă pe cineva din cercul nostru ilii răpesce mortea, atunci pe ceialalţi ne lâgă mai strânsu unulft de altula. Cu totul, altcum este în anii de mai târdliu. Inşelaţî de omen! şi de sarte, devenima cu firea mai închisă, nu ne încredema aşa de uşoră ; inima stă sub tutoratul minţii, care precumpănesce mai bine şi caută singură să-şi afle sfată, mai nainte de a se încrede în alţii. Cerema mai multa, suntema mai grei în alegere, nu suntemă cuprinşi de pofta de a câştiga cunoscinţe noue, nu ne lăsăma aşa lesne a fi orbiţi de o strălucire pe dinafară, avem şi cunoscinţe mai adevărate despre desăvârşirea morală, despre legăturile trainice, despre urmările unei alipiri depline; caracterula e mai firma; principiile sunt a lămurite şi întărite: vieţa nu ne mai farmecă aşa ca mai nainte. Pentru aceea e mai greu a duce indeplinire o armonie trainică; şi în sfîrşită suntema împletiţi în atâtea legături, încâta nu prea avemă răgaza şi poftă, ca să ne alipim şi la alte nouă. De aceea amicii din tinereţe să nu se neglijeze unii pe alţii, amiciţiile din tinereţe să fie reînoite şi redeşteptate; multa perdema, când perdema mă amioa din tinereţe; societatea lui este odorula vieţii noastre. 2. „In genere se z zice, că pentru o amiciţie desăvârşită este de lipsă egalitatea stărei sociale şi a anilora. „Iubirea e Orbău orice proverbală, „prin puteri nevăzjute, ea încătuşeză una de alta inimile, cari unui observator rece îi se para a nu fi făcute una pentru alta; şi deoarece acestea nu suntu conduse de minte, ci de simţăminte, de aceea la acastă amiciţie cada orice consideraţiuni ale stărei sociale, cu una cuvânta, ale împrejurarilor dinafară. Amiciţia se baseză pe armonia în principii şi aplecări, dar fiecare vârstă, precum şi fiecare stare îşi are disposiţia sa propriă după felula crescerei şi ala esperienţeloră, şi de aceea nu aflăm, între persoane de aceeaşi vârstă şi de raporturi diferite cetăţenesci, o armonie desăvârşită, ce s’ar recere pentru a lega o amiciţie trainică.“ Observaţiunile acestea cuprindă în sine multa adevără, dar totuşi eu am observata amiciţii trainice şi intime şi între oameni, cari nu se asemănau nici în privinţa vârstei, nici în a stărei loră sociale, şi decă se gândesce cineva la cele amise de mine mai susă , atuncî uşora îşi va putea esplica acesta. Sunt în lume bătrâni tineri şi tineri bătrâni. O educaţiune fină, cumpătare în modulă de cugetare şi independenţa posiţiunei, ridică pe ună cerşitora la rangula unui bărbată de posiţiune înaltă, tota asemenea, moravuri păcătose, pofte unite şi gândiri josnice îla dejosescă chiar şi pe una principe la posiţia unui omă de rând. Atâta este sigură, că pentru o amiciţie intimă şi trainică, se recere egalitate în principii şi sentimente şi că o deosebire prea mare în capacităţi şi cunoscinţe este nefavorabilă amiciţiei. Şi cum ar şi pute lipsi în acestă legătură tocmai aceea ce este isvorula gustărei celei mai nobile a vieţii şi ala fericirei celei mai curate, adecă împărtăşirea sentimentelor, admoniarea şi mustrarea blândă, îndulcită prin compătimire? Şi are pota eu numi cu aprobarea inimei mele ca amiefi ala mea, pe acela, care e cu totula streina sentimentelor a mele, care rămâne rece și nepâsătora, când IDE 3D0lvd:iISTE3C^. ^4) „Gazeta“ ese în fiecare zi. ADonamente pentru Austro-Ungaria: Pe un anu 12 fl., pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe ană. Pentru România şi străinătate: Pe unu anu 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiele poştale din întru și din afară și la doi. colectori. Abonamentul pentru Brasova: a administrațiune, piața mare, Târgula Inului Nr. 80 etagiulu I., pe unu anu 10 fl., pe sese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusula în casă: Pe unu anu 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplaru 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atâta abonamentele câtă şi inserţiunile suntu a se plăti înainte. fiedacţiunea, Administraţiunea şi Tipografia: BRAŞOVU, piaţa mare. Târgulu Inului Nr. 30. Aeruori nefrancate nu se primesca. Manuscripte nu se retrimită. Birourile de anunciuri: Brafova, plata mare, Târgulu Inului Nr. 30. Inserate mai primesc. In Viena R. Jfosse, Haasenstein & Vogler (Otto Maas), H. Schalek, Alois Herndel, M. Dukes, A. Oppelik, J.Donneberg; în Budapesta: A. V. Goldberger, Eckstein Bernat; în Frankfurt: G. L. Daube ; în Hamburg: A. Bremer. Preţuia inserţiunilor: o seria carmond pe o coloana 6 cr. şi 10 cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Reclame pe pagina a III-a a 10 cr. v. a. sau 30 bani. Hr. 241.—Anul H LV. Brașovii, Duminecă, 1 (13) Noemvre 1892.