Gazeta Transilvaniei, decembrie 1892 (Anul 55, nr. 265-289)

1892-12-08 / nr. 271

Macţiunea, Mmninistrajirea şi Tipografia : BRAŞOVU, piaţa mare, Teraulu Inului Nr. 30. Servorîle francate nu se primesc**. Manuscripte nu se retrimită. Birourile de avunciuri: Bratovu, piaţa mare, Tibaulu Inului Nr. 30. Inserate mai primesc. In Viena R. Mosse, Hausenstein & Vogler (Otto Maas), H. Schalek, Alois Herndel, M. Dukes, A. Oppelik, J. Donneberg; în Butfapetta: A. V. Goldberger, Eckstein Bernat; în Frankfurt: G. L. Daube ; în Hamburg: n. Steiner. Preţuiţi inserţiunorui: o seria Sarmond pe o coloana 6 cr. şi cr. timbra pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Reclame pe pagina a IlI-a o senă 10 cr. v. a. acu 30 bani. „Gazeta“ ese în fiecare zi. Abonamente pentru Austro-Ungaria Pe un ana 12 fl., pe şăse luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe ană. Pentru România şi străinătate. Pe und ana 40 franoî,pe sese luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franoT. Se prenumără la toate oficiele poștale din întru și din afară și la doi. colectori. Abonamentul pentru Brasovii:a administrațiune, piața mare, Târgula Inului Nr. 30 etagiulu I., pe unu ana 10 fl., pe sese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusulu în casă. Pe ună ană 12 N., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Ună. esemplară 5 cr. ▼. a. seu 15 bani. Atâtă abonamentele câtă şi inserţiunile suntă a se plăti înainte. Hr. 271. Braşovă, Luni-Marţî, 8 (20) Decemvre 1392. L V. Braşovu, 7 Decemvre v. Unu succesu asemenea celui, ce l’au raportată Românii din cercului electorală ală Sângeorgiului românescă, din fostulă districtu ală Năseudului, cu ocasia alegeriloru municipale de estă timpă,— de multă n’amă avută bucuria de a înregistra din acele părţi. Neamă dedată atâtă de multă cu presiunile, volniciile şi ilegalităţile de totu felulă, ce se esercită asupra poporului nostru cu ocasiunea alegeriloră, încâtă astaciî ne pare o adevărată minune când aucjimă, că dintr’o milă şi mulți de caşuri, s’a întâmplată odată, din greşală pote, ca şi Românii dintr’una mică ungheţă ală ţerii, se se pâtă folosi de dreptulă electoral mai liberă şi mai neîmpedecatî. Resultatulă a fostă, că Românii au putută se’şî alegă representanţi în comitetulă comitatensă esclusivă numai din sînulă loră. Casulă în sine este fórte de puţină însemnătate practică, căci se poate prevedè cu totă siguranţa, că succesul, ce l’au raportată Românii din acestă mică cercă, va fi paralisatu prin presiunile şi volniciile, ce se vor desercia în celelalte cercuri electorale asupra alegetorilor români, aşa că în cele din urmă totalitatea locuitorilor din comitatu, a căroră majoritate preponderantă o formară Românii, totă nu va putea fi ea representată în comitetulă comitatensă după proporția sa numerică. Pe lângă toate astea înse, casulă dela Sângeorgiu este pentru noi foarte semnificativă, căcî pe lângă tată restrîngerea nedreptă și nefirescă a numărului alegetorilor noștri, acelă casă ne indică nivelulă la care ar trebui se ne aflămă — chiar și în aceste vitrege împrejurări ale censului, — decă n’ar fi acele ne mai pomenite presiuni și volnicii, ce se esercită asupra alegetorilor noştri cu tota ocasiunea. De altă parte înse nu mai puţină este adeverată, că decă atâtă de rari suntăcaşurile, în cari să potă şi Românii raporta câte-ună succesă măcară câtă de mică, vina este a se căuta şi în indiferentismulă nostru. Pote şi multele înfrângeri şi desamăgiri, cea trebuită şi trebue se le îndurămă cjilnică în faţa forţei brutale a adversarilor noştri politici, va fi contribuită la slăbirea rîvnei de luptă, ce-o vedemă manifestându-se aproape pretutindenea în sînulă poporului nostru ; mai multă înse avemă se căutămă causa acestei triste aparițiunî în indiferentismulă fruntaşiloru şi conducetoriloru poporului, cari ni-au dată atâtea ocasiuni pentru de-a ne convinge, că potă face multă, numai voinţă se aibă. Decă în cercula electorală ală Sângeorgiului, Românii au putută raporta ună succesu atâtă de frumosă, meritulu este a se atribui interesului, ce l’au dovedită faţă de aceste alegeri, deşi numai cu patru o zile înainte li se anunţase cjiua alegerei. Amu ţinută a constata acesta ca se arată că, că amu avută dreptate, când amu susţinută, că o mai viuă interesare a alegetorilor noştri faţă cu alegerile municipale poate aduce numai folosă causei poporului nostru asuprite. Poruna, procesul, intentata cunoscutului publicista slovacă Svetozar Hurban Vajansky, care a publicata în faia naţională slovacă, „Narodnie Novinyu, una articula intitulata „Hienismul în Ungaria'1. Părțile încriminate ale articulului, pe basa cărora s’a făcuta actulă de apusare, le-am publicata împreună cu acesta în Nr. 258 ala foii noastre. Dela raportorulu nostru specialii amu primita o telegramă despre resultatula procesului, care inse ni-a sosita numai Duminecă înainte de amical, deoarece procesula a durata pănă apróape de mejula nopții. Era telegrama: Pojuna, 18 Decemvre. Pertractarea procesului Harban, a durată pănă la 11 ore din nóapte și s’a terminată cu condamnarea acusatului. Martorii aduși de apărătorii au depusă în favoarea acusatului. Apărătorii Mudrona şi Stefanovicî au ţinută pledoarii escelente, arătândă toate nedreptăţile, ce se facă poporului slovacă. Majoritatea dintre juraţi au fostă Nemţi din Pojană. Procurorulu, Dr. Kramolin, a ridicată cele mai grave acusări în contra lui Hurban, numindu-lă panslavistă și agitatoră periculosă. Acusatula s’a apărată cu multă demnitate. Jurații s’au retrasă târcjiu noiptea, ca se aducă verdictulă. Acesta declară pe Hurban- Vajansky de vinovată, el tribunalulă îlă osândi la unu anu închisore de statu şi la 300 fl. amendă. „FQILETQNUEÜ »AZ. TRANS.« Singularităţi caracteristice ale unor bărbaţi geniali. După Cesare Lombroso. T* v tl/T 1 ... _ J stlA.lt 11.X x/uptt Cc JXLUnouniAc a ti amu IUL ui tu timpii în singurătate, preocupata esclusiva numai cu speculaţiunile sale subtile, în urmă se credea, că e una grăunte de săpară și nu mai voia să iesă afară, ca să nu fie mâncată de paseri. Unii amicii al lui Lullis, care voia să spuse la ceilalți singularitățile lui, o făcu acesta cu următorele cuvinte : „N’ascultați la vorbele sale; lui îi lipsesce mintea sănătosă; ele e întregu geniu.“ Harrington îşi închipuia, că ideile lui îi sboră din gură în formă de albine şi pasări, şi înarmată cu o mătură, se aşăză într’o colibă, gata să le alunge dela sine. Haller se credea persecutată de oameni şi condamnată de Dumnedeu, pentru uriciunea sufletului său şi opurile lui eretice; groaza sa şî-o putea stempera numai luând a dose însemnate de opiu şi prin conversare cu preoţi. Ampere a aruncato în flăcări unu studiu despre viitorul chemiei, pentru că credea că l’a concepută In urma inspiraţiunei diavolului. Mendelsohn era hipocondru,er Lattre a nebunitu la bătrâneţe. Marele şi renumitul, pictoru olandesü de Goes, se credea possedata de diavolu. Marele pictorü Van Leyden îşi închipuia, că a fosto înveninată şi în anii din urmă ai vieţii sale nu mai voia să părăsască patul. Carlo Dolce a fostu cuprinsa de nebunia religiosă și s’a juratu, că va zugrăvi numai lucruri sacre; în cjiua cununiei sale, elü e singurula, care lipsesce dela ospăța, elü caută îndelunga și în zadaru, în fine elü află Ingenunchiata înaintea unei ioane a Madonei. Materialistulu Hobbes nu putea sta în întunerec, fără să i se pară că chipurile răposaților trecu în procesiune pe dinaintea lui. Mozart suferea de ideia ficsă, că Italienii vora să’la învenineze. Moliére suferea de atacuri grele de hipocondriă. Când Tasso zăcea bolnava de friguri a fosta de ajunsa o apariţiune a prea curatei feciore Maria, pentru ca îndată să se însănătoşeze şi să esprime maicei Domnului într’una soneta mulţămita sa. Swift, inventatorul ironiei şi ala umorului, a precisa încă în anii tinere,ţelora sale, că va muri nebuna. Newton a suferita în anii din urmă ai vieții sale de ideia fiosă, că e persecutata, ți’șî perdu memoria. Rousseau scrie despre sine: „Suntă momente, în cari îmi semenii atâta de puțina mie însu’mi, înoată lesne m’ar pute considera de ună ome de caractere cu totula diferite.“ Lenau scria surorei sale: „Mă simtă atrasa în moda magnetică de nefericire. Demonula nebuniei își jocă mendrele în inima mea.“ Schopenhauer, după propria sa mărturisire, a erectită spiritula mamei sale, a unei scriitoare dotate cu mare fantasiă, dar fără inimă, er caracterula dela tatăla său, care fusese misantropa, singulara pănă la hipopondriă şi care îşi sfîrşi vieţa prin sinucidere. Schopenhauer consta numai din contradiceri. Ca scopă ala vieţei eli stabilesce nimicirea a totu ce esistă, adecă Nirvana, apoi pretice, adecă îşi doreace pentru sine, o vieţă de o sută de ani.*) Ela predica în totu locuia ab*) Prea dopilulu şi congenialulu seu discipulu, multe regretatulu şi sărbătoritinere în raporturile secsuale şi elü însuşi comitea în privinţa acesta cele mai mari escese. Gogol ajunsese la apogeulu gloriei sale. Admirătorii săi ilu comparau chiar cu Homer pentru istoria sa cozăcescă Toras Bulba. Chiar şi guvernulu i se arăta favorabila. Deodată e cuprinsa de o ideiă. I se pare, că a descrisa situaţia şi scăderile patriei sale cu colori atâta de vii, încâtă fără îndoielă opurile sale trebuiau să dea impulsii la o evoluţiune sângeroasa. In spiritulü său eli vedea deja nihilismulü triumfătură, religiunea, patria şi familia nimicită. Torturata de remuşcări, mórtea ilu surprinse în 1852 Ingenunchiata înaintea sfintelor icone, perduta în devoţiune mută. Camil B... tulü poetu M. Eminescu, avea obiceiulü, pe când se afla studenta la universitatea din Viena, ca sfîrşindu-i-se argumentele în decursula unei discusiuni, ce’la interesa, se ia una chibrita (lemnuşă) să’i rupă căpătâiula cu fosforai şi apoi ascuţinda lemnuşulă cu unghiile dela degetele cele mari, să’şi scobescă dinţii, cu multă nervositate şi cu ochii frcsaţî, pănă ce prindea unu nou argumenta. — Nota lui C. 15... Procesulu d-lui Hurban-Vajansky. Sâmbătă, în 17 Decemvre n. s’a pertractatu înaintea curţii cu juraţi din Răspunsă la adresa senatului română. Eată respunsulă ce l’o dată Maiestatea Sa Regele Carol I la adresa ce mi s’a înaintată din partea Senatului română: Domnule Preşedinte, Domnilora Senatori! încredinţările simţămintelor de dragoste şi de devotamente pe cari Senatulu Mi le aduce în fie care an, Imi suntă scumpo şi de mare preţa. Cu o deosebită recunoscinţă nusé primescu astăcji calduroasele sale urări pentru apropiata căsătoriă a iubitului Meu nepota. Constată cu o viuă mulţumire, că Corpurile legiuitoara au simţită şi au învederată naţiunei însemnătatea acestui evenimente. Printr’ensula se aduce o piatră mai multa la opera pentru care bătrânii noştri au lucrată cu atâta stăruinţă şi bărbăţia şi se încunună dorinţele unei întregi generaţiuni. Intărinda temeliile dinastiei, liberă alesă de poporulă româna, nu îndeplinescu decâta o sfântă datoria cătră ţara, care n’a cruţată nici o jertfă pentru asigurarea viitorului ei. Sunt convinsă, că am atins o acestă scapă prin o alianţă, care va revărsa o nouă splendoare asupra Coroanei României şi va fi una razima mai multa prin legăturile de înrudire ce stabilesce cu oasele domnitoare cele mai puternice ale Europei. Acestă resultată, de care suntu mândru, ne arată calea lungă ceamu străbătută într’una timpă aşa de scurta şi ce aventu măreţa a luată România. Şi de atil înainte voiu lucra necurmată la propăşirea ţărei şi voiu veghia cu geloziă, ca dânsa să păstreze acestă situaţiune înaltă, dobândită prin vrednicie şi înţelepciune. Senatul, votândă cu aproape unanimitate dotaţiunea moştenitorului Coronei, înlesnindu-i astfel de a răspândi binefaceri cu o mână darnică, a voită să dovedască, că în faţa Tronului toţi Românii sunt uniţi. Vă mulţămesc din tota inima pentru acesta semnü de dragoste. Nu mă îndoiescu, că Senatul va da guvernului meu totu sprijinulu său pentru legile însemnate supuse deliberărilor sale.