Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1893 (Anul 56, nr. 1-23)
1893-01-28 / nr. 21
Macţiunea, Administraţiunea şi Tipografia : 1 'Î8AŞOVU, piaţa mare, TSrgulu Inului Nr. 30. #*Gritorile francate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimită. Birturile de anunciun: Brafovu, piaţa mare, Tftrflulu Inului Nr. 30. inserate mai primescu în Viena S. Masse, Hausensteinsie Vogler (Otto Maas), H. Schalek, Alois Herndel, M. Dukes, A. Oppelik, J.Donneberg; în Budapesta: A. V. Goldberger, Eckstein Bernat; în Frankfurt : Q. L. Daube ; în Hamburg: A. Steiner. Preţuiţi inserţiuniboru: o seria gamond pe o coloana 6 cr. şi 30 cr. timbra pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Reclame pe pagina a II-a o flenă 10 cr. v. a. sau 30 bani. „Gazeta“ ese în fiecare c) Abonamente pentru Austro-Ungaria. Pe un anu 12 fl., pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 f1. pe anu. Pentru România şi străinătate. Pe unu anu 40 franci, pe șase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 francî. Se prenumără la toate oficiele poştale din întru și din afară și la dd. Colectori. Abonamentul pentru Brasovi: a administrațiune, piața mare, Târgula Inului Nr. 30 etaglulu I., pe unu ană 10 fl., pe sese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusulu în casă. Pe unu ană 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplară 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atâtă abonamentele câtă și inserțiunile suntă _____a se plăti înainte. Nr. 21. Braşovă, Joi, 28 Ianuarie (9 Februarie 1893. Braşovu, 27 Ianuarie v. Alaltăieri s’a votată în dieta din Budapesta una proiectă de lege privitoru la fiitoarea esposițiă, ce se va arangia în 1896, cu ocasiunea serbărei mileniului. Aducendu-se ca motivu scurțimea timpului, s’a hotărîtu, ca se se arangieze numai o esposițiă regnicolară, er nu universală, după cum ar fi dorită unii. Acésta împrejurare a şi dată nascere la discuţii îndelungate, dintre cari unele ne importa şi pe noi. Vorbindă în generală despre modulă, cum are se fiă serbată mileniulă, deputatulă Ugran 480, că nu este de ajunsă a i se da acelui mileniu numai ună „lustru esterioră“, ci pentru ca amintirea serbărei se poata fi „epocală“, trebue se i-se dea poporului mai multe drepturi, şi în specială „dreptulu de a alege deputaţi trebue se se estindă asupra unora cercuri mai largi.“ Apoi, pe lângă drepturi, mai trebue se i-se dea poporului și pămentă. Guvernulă, cjise Ugran, se grábéscá a aduce o lege a colonisăriloră, după care se i se împartă poporului pămentă din moșiile statului, în loturi de câte 10—20 jugere, pe cari apoi se le plătescă în rate, cu amortisațiă, pentru ca astfelă poporulă se nu mai fiă silită a emigra în ţerî străine. In fine, „pentru ca serbarea se fiă şi o continuare a operei creatore de stată“, deputatul Ugran propuse, ca în amintirea acelei serbări, se se înfiinţeze, într’o miiă de comune, o miiă de Kisdedovuri cu inscripţiunea: „acestă intitută s’a înfiinţată întru amintirea trecutului de o miiă de ani ală naţiunei.“ Totodată propuse, ca cu ocasiunea acelei serbări se se pună şi petra fundamentală pentru înfiinţarea unei a treia universităţi unguresce. Tote aceste moţiuni ale deputatului Ugran, au fost în bună nume luate din partea d-lui ministru preşedinte Al. Weckerle, care grăbi a-i da ună respinsă satisfăcătoră din toate punctele de vedere. Elă asigură, că o parte din cestiunile salevate de deputatul Ugran formeză obiectul de predilecţiune, spre care e concentrată activitatea guvernului, așa că unele din acelea, elă speră se fie traduse în fapte nu numai de-odată cu serbarea mileniului, ci chiar înainte de acela. Acesta înse, adause d-lă Weckerle, nu este e se înțelege despre modificarea legei electorale, de oarece elă crede, că ar fi ună lucru foarte greșită, deci modificarea unei instituțiunî politice, precum ar fi acesta, s’ar aduce în legătură cu o serbare. Asemenea modificări suntă a se face pentru consolidarea raporturilor, și „m interesulu mănținerei situațunei11, nici de cum înse ele nu potă fi aduse în legătură cu o serbare. Cu totulă altmintrelea stă treba cu Kişdedovurile. Cu înfiinţarea acestora se ocupă guvernulă şi astăcî ; în fiăcare ană elă înfiinţdză câte-ună anumită numeră de Kişdedovuri şi, după cum speră d-lă Weckerle, pănă în 1896 ipate că numeriile acestora va ajunge şi pană la o milă, tocmai după cum doresce Ugren. In ce privesce colonisările, guvernulă încă mai de multă se ocupă cu formarea unui proiect de lege, în care se cuprindă dorinţele esprimate de Ugrón şi pe care nu peste multă îlă va şi presenţa dietei. Câtă pentru înfiinţarea unei a treia universităţi, ministrulă-președinte (1i80) că aceea trebue se se înființeze, ori va fi mileniu, d î nu va fi. Deca s’ar putea înființa pănă la mileniu, cu atâtă mai bine, Weckerle o doresce aceasta. Ce tindă acestea ți s’ar pare, că aici în adeveră se tracteaza de serbarea unui stată națională maghiară, după cum și lă închipuescă în visă șoviniștii unguri, oi nu de ună stată poliglotă, care de cum se ajungă a-șî serba mileniulă, dér poate nici călcâiu de Ungură nu s’ar mai afla în elă, deca n’ar fi fostă popoarele nemaghiare, cari se lă susțină și apere în potriva dușmaniloru şi cari, în numeroasele resbeie din trecută, au dată întotdeauna contingentulă celă mai mare ală luptătoriloră, amesurată proporţiei loră numerice. FOILETONULUI „GAZ. TRANS.“ CONSIDERATIUNI f asupra omului singuratică şi scopurile finale ale esistenţei sale.*) Sappula adevărată ală omului, — nu acela însă, pe care i-le prescrie disposiţiunea lui schitu băciosă, ci acela, pe care i-le prescrie eterne neschimbata raraţiune — e cea mai înaltă, şi proporţionată desvoltare a forţelor sale spre unii întregii. Pentru aceasta desvoltare, libertatea e condiţiunea primă şi nedispensabilă. Insă pe lângă libertate desvoltarea puterilor omeneşci mai reclamă încă şi altceva, deşi în strînsă legătură cu libertatea, — adecă variaţiunea situaţiunilor. Chiar şi ceia mai libera şi independentă ome, transpusă într’o situaţiune monotonă, se desvoltă mai puţină. Aceasta variațiune pe de-o parte e totdeauna consecența libertății, er de altă parte esistă și o formă de supresiune, care în locă se limiteze pe omă, dă lucruriloră, celă încungiură, o formă oarecare, aşa că amendoi pară a fi una și aceeaşi, doar pentru claritatea ideilor, e mai corăspunctătoră, a deosebi pe unulă de altulă. Fiăcare omă poate de odată să fiă activă numai cu o putere, seu mai binefisă: întrega lui fiinţă pentru odată e dispusă numai pentru o activitate. De aceea omulă se pare a fi destinată pentru unilateralitate, deoarece elă îşi slăbesce energia îndată ce se estinde asupra mai multor obiecte. De aceasta unilateralitate însă elă se scapă, deci aspiră să întrunescă puterile singuratice adesea numai singuratică esercitate; să lase a conlucra în fiăcare periodă al vieţei sale scînteia aproape stinsă, precum şi pe aceea ce va ave să se aprindă înflăcărată în fitiură şi în locă să multiplice obiectele asupra cărora îşi îndreptă elă activitatea sa, să multiplice forţele, cu cari lucreza. Ceea ce constitue aici aşa crisa legătură a trecutului şi a viitorului de presenţă, aceea operéaza în societate legătura cu alţii. Pentru-că chiar prin toate periodele vieţii fiecare omă ajunge totuşi numai o perfecţiune, care forméaza caracterulă întregului genă omenescă. Prin legături doi, care isvorăscă din internală fiinţei, trebue să-şi însuşască unult bogăţia celuilaltă. O astfelă de legătură, ce forméază caracterulă conformă esperienţei tuturoră, chiar şi aceloră mai crude popoare e, d. e. legătura între cele două sesuri...... Aceste idei urmărite mai departe şi desvoltate mai precisă, ar conduce poate la o esplicare mai corectă a fenomenului legăturilor, pe care la cei vechi, şi cu preferinţă la Greci, le întrebuinţau şi legislatorii şi care adesea au fost numite, în modă puţină gentilă, cu numirea de iubire ordinară, şi totdeauna necorecta cu numirea de amiciţia simplă. Folosulă ăstoră felă de legături depinde totdeauna dela gradulă, în care se pastreaza independenţa celor uniţi, deodată cu intimitatea legăturei. Pentru că, decă fără acestă intimitate unulă pe altulă nu se poate Înţelege în de-ajunsă, atunci independenţa e necesară, pentru de a-şi asimila în propria fiinţă, ceea ce ei au înţelesă. Amândouă acestea pretindă însă putere individuală şi o varietate, care să nu fie prea mare pentru unul, se poate înţelege pe celălaltă, dar nici să fie prea mică, pentru ca să potă escita greşi oare admirare pentru ceea ce posede celălaltă, şi o dorinţă de a şi-o însuşi. Aceasta putere şi aceasta varietate multiplă se unescă în originalitate, deci aceea ce constitue, în ultima analiză, întregă mărimea omului, pentru care omul trebue să se lupte eternă, — ceea ce să nu-şi pierdă niciodată din vedere celă ce voiesce să aibă influenţă asupra oamenilor, de originalitatea puterei şi a culturei. Precum aceasta originalitate e condiţionată prin libertatea acţiunei şi varietatea celui activă, aşa produce ea oră şi libertate şi varietate. Chiar şi natura neînsufleţită, care urmând a unoră legi eternă neschimbate ţine totdeauna pasă neschimbată, apare omului originală, mai originală. El se transpune pe sine însuşi în ea, şi aşa în celă mai înaltă înţelesă e adevărată, că fiecare vede *) Unü capitolü din cartea renumitului bărbatü de statü Wilhelm de Humbold: „Ideen zu einem Versuche die Grenzen der Virksamkeit des Staates zu bestimmen Serbările din Bucurescî. (Coresp. particulară a „Gaz. Trans.") Bucurescî, 25 Ian. v. 1893. De Sâmbătă diminaţa, stradele principale ale Bucurescilor e — frumosă împodobite cu stindarde naţionale şi cu alte multe stindarde ale caselor princiarei cu care este înrudită casa regală română, cu ghirlande de bradă, arcuri de triumfă ş. a. — vestescă tregătorilor, că capitala României serbeza sosirea prinţului moştenitoră Ferdinandă şi a tinerei şi graţiosei sale soţii, principesa Maria a României. Sâmbătă la orele 12 p. m. a sosită trenură specială cu Regele, prinţulă Ferdinandă şi prinţesa Maria la gara de Nord. Aici mare recepţiune festivă. Pe lângă somităţile civile şi militare ale capitalei, totă lumea elegantă şi distinsă a Bucureştilor venise să întîmpine pe moştenitorii coroanei române. Principesa Maria era emoţionată, când între strigările de la ale imensului publică i s’a presentată tava cu pânea şi sarea tradiţională din care a gustată cu oarecare sfială. Ambasadrroea englesă i-a presentată celă dintâiu buchetă de flori, er al doilea d-na Triandafilă, soția primarului Bucurescilor, după care urmă o adevărată ploaia de buchete de flori unulă mai frumosă decâtă celalaltă. Trăsura regală cu șase caie la Daumont era încărcată de aceste buchete. Principesa ședea la dreapta, Regele Carolă la stânga şi principele moştenitoră în faţă. Pe lungulă dramă dela gară pănă la Metropolis trupe formândă oordonă şi publică numărosă. Toți alergau să prindă undeva mă locă ca se poata vedea pe principesa. De alaltăieri, când se ’ntelnescă doi, cea dintâiu întrebare este: „Ai văcfută pe Principesa ? Ce împresiune ț’a făcută ?“ Răspunsulă este in generală foarte favorabilă princesei: „E mai frumosă, mai drăgălaşă și mai împuitare decâtă o arată fotografia.“ Aceasta este părerea generală. Şi încă ceva, ce nu e indiferenta pentru o viitoare Regină. Este înaltă şi sveltă, în privirea ei blândă şi plină de inteligenţă se esprimă bunătate şi constanţă. C’ună cuvântă, toţi găsescă, că mireasa României întrunesce graţia femeii cu majestatea fiicei din nume de regi şi împăraţi. Mai rămâne, spre completare să amintescă, că principesa Maria e blondă-roşietică şi are ochi albaştri. La Metropolis după Te Deum s’a subscrisă actură comemorativă ală ceremoniei, frumosă redactată. Principesa la rendulă era subsemnată cu o trăsătură resolută a penei de aură, ce i s’a înmânată. Sâmbătă sora mare iluminaţiune, retragere cu lampioane şi torţe. La paiaţă şi pe calea Victoriei mă publică imensă, cu tote că gerulă era mare, vântulă sufla foarte aspru. Militarii, cari au stată dela 9 ore diminaţa pănă la 3 ore d. a. în ţinută de gală resfiraţi pe strade au simţită de sigură mai tare asprimea timpului. Eri Duminecă diminaţa la 11 ore, s’a celebrată în biserica Sf. Spiridonă cununia părechei de ţărani. Naşi au fostă principele cu principesa Maria, cari erau presenţi La ceremoniă însă au fostă înlocuiţi de dle ministru Tache Ionescu şi de d-na Cezianu. La acesta cununiă au asistată cele 31 de părechi de ţărani, ce s’au cununată totă ieri în diferite biserici şi cari au venită aici pentru serbare din toate judeţele ţării. A urmată, pe la orele 1, defilarea careloră festive, în cari se aflau aceste tinere părechi de ţărani, 32 la numără. Fiăcare cară era trasă de câte patru