Gazeta Transilvaniei, aprilie 1893 (Anul 56, nr. 70-94)

1893-04-08 / nr. 76

Pagin*. 2. GAZETA TRANSILVANEI. însă trebue sprijinulu tuturoru partide­­lor­ şi alu poporului însuşi. Corula şi concertulu I. Mureşianu. Blaşiu, 5/17 Aprilie 1893. (Coresp. part. a „Gaz. Trans.“) In raportulu „Gazetei“ privitorü la alegerea de Metropolite, s’a amintita pe scurtă şi escelentulu corn bisericescu de sub conducerea d-lui profesoru de mu­­sică Iacobi Mureşianu, care în cursulu serviciului divine,—ce a premersa alege­­gerei şi care a fosta oficiată cu deose­bită pompă de Prea Sânţia Sa Episco­pulu Pavelu, însoţita de 12 preoţi şi doi diaconi,—a răpită inimile şi a storsu admiraţiunea tuturora asculf­ătorilorO. Nu sciu, deca număroşii ascultători, de cari gemea spaţiosa şi splendida ca­tedrală a Blaşiului, au avuta opasiunea de-a mai aucji uni asemenea corn bise­­ricescă românesca; am auzită însă pe mulţi bărbaţi cu esperienţă fioca(re) că nici Clusiula cu numărosa sa tinerime şcolară şi universitară, nici vre­una altă oraşă din tota Transilvania nu se poate lăuda cu una corn bisericescu mai esce­lentă şi mai bună, de cum este cortilă studenţilor­ români din Blaşiu de sub conducerea distinsului profesoră de mu­­sică şi compositorii, Iacobi Mureşianu. Erau cu atâtă mai măgulitor© aceste elogiuri, fiind­că se soia, că tinerimea şcolară din causa vacanţei de Pasaj era mare parte împrăştiată pe la vetrele pă­­rintesci, prin ceea ce porula suferi de astă-dată lipsa mai multor­ puteri bune din sfiula său, mai alesă sopraniști, cari în parte trebuiră să fiă înlocuiți pentru ocasiunea aceasta cu dame. In adevera, siguranța cu care au fost­ esecutate toate cântările ni-a dove­dita o instrucțiune surprinzătoare; con­­ducerea legeră și precisă, cu deosebire însă predarea distinsului conducătoră a fostă eminentă. Corula a culminată în esecutarea axionului „Angerulu a strigaţii*, compusa de însuşi conducătorila coru­lui, d-lă Iacobi Mureşianu. Aşa o con­­sonanţă şi egalitate de voci rari poţi auzi. Trecerea din piano în forte, şi întorsă, din forţe în piano, a fost­ ese­cutată cu adevărată artă. Vocile erau atâta de potrivite și dedeau unii tona atâtă de armonică, câta părea că ar cânta o singură personă. Toate privirile erau intoarse asupra corului și deşi, din causa numărului escepțională de mare s­ală ascultătoriloră, a trebuită se stimț totu în picioare și foarte îmbulziți, publi­culu însă părea atâta de răpită de frum­­seța cântărilora, înoată ar fi totu as­­cultată. Blăsenii cu dreptă cuventu potu fi mândri cu unu asemenea corț, care pote rivalisa cu cele mai escelente coruri dela noi, atâta române, câta şi străine, însuşi comisarulu reg. bor. Samuila Jósika s’a esprimatu, ca vuna asemenea corn ar servi spre onoare chiar şi Budapestei*. La acesta looc îmi face plăcere de a aminti numele escelenţilor, cântăreţi şi profesorii de cantula bisericescu la şoa­­lele din Blaşiu, d-nii Nicolau Ionaşă, cu­noscuta prin vocea sa dulce şi armoni­­oasa, şi Aronă Papiu, cari esecutară „Pri­­cesna“ solo în dueta, ridicânda inimele ascultătorilor­. Lucru firesc­, că după cele ce­se aoi, publicul­ era foarte doritoru de-a cunoaste prestaţiunile corului d-lui Mureşianu şi pe tărâmulă cântărilora lumescl. Ocasiu­nea bine venită ai­s’a şi oferita prin a rangiarea unei frumoase serate musicale, ce s’a dat­ în aceeaşi tfi, Duminecă sera, în spaţidsa sală de gimnastică. Atâta a fosta de mare interesula publicului faţă cu acestă serată musicală, încâta de timpuriu erau angagiate toate locurile; mare parte a publicului a tre­buit a să stea în picioare, parte pentru­ că nu mai găsiră locuri libere, parte însă pentru­ că din causa îmbulejirei nici nu mai puteau să șadă pe scaunu. Unii fură siliți să se refugieze chiar pe scenă. In­tre fruntaşii presenţi se afla şi P. S. S. Episcopulu Pavela. Programa a constata din 7 puncte, a cărora esecutare a produsa adevărata entusiasma în publica. D 10 Iacoba Mu­reşianu s’a atestata din nou nu numai ca una escelenta conducetora, ci totu­­odată şi ca una escelenta compositorii, a căruia activitate şi rara talenta nau­­sicala este pentru noi cu atâta mai îm­­bucurător­, fiind­că d-sa lucreaza cu multă devoţiune şi seriositate la cultivarea musicei noastre naţionale. Primula puncta s’a începută cu „Do­rule, o dorule“, de Iac. Mureşianu, ese­­cutata de corala mixtă. A urmata apoi „Glasul­ unui Românu“, de Andreiu Mureşianu, declamată de amabila d-ra Elena Săntionu, profesoră la şcola ro­mână de fetiţe din Blaşiu. D sa are o voce sonoră şi plăcută, predarea bună. Multa efecta a produsă d-ra Elena Săn­­tionu şi prin drăgălaşula costumă na­ţionala, cu care s’a presentato şi care îi stătea atâtă de bine. Aplausele, ce le-a secerata, au fostă furtunose. In balada „Vieţa ţ’gănescă“ de Schuman, esecutată de corula mixta, s’au distinsa ca soliste: d-na C. Deacu şi d-ra Bene. D­na Deacu are o voce de soprana dulce şi puternică. Asemenea d-ra Bene şi a esecutat o miculă ei solo foarte frumosu. Pe lângă unu studiu mai serios­, d ra Bene cu frumoasa sa voce de artă ar pute ajunge la însemnate resul­­tate. Totu în „Vieţa ţigănască“ s’a dis­tinsă ca solista şi d-ra profesorii de can­tula bisericescu Arona Papiu, care și de astă-dată s’a atestata ca unu dextiu ma­gistru de cântări. Multă ne-a amusat, apoi gentila d-ră Victoria Ioanoviciu, prin esecutarea solo soprana a valsului „Cânteca de fe­­ricire“, de I. Mureşianu. D-ra Ioanoviciu are o voce melodiosă de salon­, cu mică estindere, dar plăcută; în posiţiunile înalte vocea d-sale e espresivă şi curată, intonarea corectă. D ra Ioanoviciu do­vedesc© o bună soală, publicul­ a aplau­­dat’o sgomotosu. Rechiamată fiindu, d sa a bine-voită a ne cânta încă o piesă: „Soi tu“, pe care a esecutat’o cu acelaşi efecte. Corula mixta a escelstă apoi în esecutarea pieselor­ „Baba şi Moş­­negulu“ de Musicescu şi „Puişorul­“ de I. Mureşianu. Cea din urmă piesă este o composiţie nouă şi foarte drăgălaşă, care face efecte în esecutare pentru ori­care coru mixta. In esecutarea acestei nouă piese, corulă d-lui Mureşianu a fostă la culme. Cu deosebire trebue să acuentuama crescendo şi decrescendo în ritmurile accelerate, cum şi piacissi­­murile, cari au fostă perfecte. In cursul­ esecuţiunei, corula a fostă de repeţite, ori întreruptă de aplausele animate ale publicului, or la urmă s’a Corula pentru a treia­ oră repetarea „Puişorului“. Aplau­sele au fostu fără sfârşita. Debutula la pianu ală inteligentei d-re Melania Brânduşianu, ce­a urmată după acesta, a lăsată pentru multa timpu impresiile cele mai plăcute asupra pu­­blicului. D-sa a esecutato „La Traviatta“ de Ascher cu adevărată virtuositate, do­­vedindu atâta siguranţă şi egalitate, în­oată pare, că ar fi crescuto totu la piano. Piesa a trebuita să­ o repeteze şi pe lângă aceea, sub presiunea sgomotoaselor, a­­plause, care păreau a nu mai ave ca­pătă, a trebuita să eseoute încă două piese naţionale, ale carora efectii au fostu estraordinara. Serata s’a terminata cu balada ro­­mánésca „Năluca“ (din poesiile popo­rale de Alexandri), care încă este o com­posiţiune nouă, datorită talentului d-lui Mureşianu. Ea fu esecutata de corula , mixte, cu soluri. Incepe cu doina, în care a escelato d-na Deacu ca solistă, la Sandu se joace vocea ei liberă și în re­gistru mai înalta. Efecta a produsă totu în acăstă piesă și „Mircea“, când a în­­ceputu ou doina, întrerupta fiindu de aplause. Intreaga producțiunea ni-a lăsata o adenca impresiunea. Putemu fi ou dreptă cuventu mândri de roadele strălucite, ce le-a produsa valorosulu nostru artista și compositora pe teremulu desvoltarei și cultivărei musicei noastre naționale, n’ajunseră la nimică. Jemelian săvârșia toate lucrurile câte i se dedeau. Astfelu trecu și a doua săptămână. Voevodul­ chiăm­â la sine pe slujbașii săi și le zise: — „Credeți doră, că vă îngrașă în zadară? Deja au trecuta două saptämod și dorința mea nu este încă împlinită. Voi credeți, că veți pute nimici pe Je­melian prin muncă grea, eu însă ilu veda din fereastra castelului cum merge acasă în totă soara voiosa și cântânda. Servitorii voiau să se scuze. — „Ce?“ ziseră ei. „Am probată totu, se­ la nimicimi prin muncă grea, dar nimică nu este în stare să frângă puterea lui. Tóate le isprăvesce cu iu­­țală de fulgeră și fără ostenelă. Atunci i-am­ dat- o astfel­ de muncă, pentru a părei săvârşire trebuesce desteritate şi eserciţiu; am credută, că nu va avèa destulă minte pentru acesta, dar ela şi-a deslegată problema şi în pasulă acesta. Nu se poate presupune altceva, decâtă că său eli, sau nevastă-sa sunt­ vrăji­tori. Acum însă îi dămă o astfel­ de muncă, pe care a­ o săvârşi este imposi­bila. ’I vomă porunci ca într’o 4i 80 edifice o biserică. Chiamă-lă dar la tine, şi încredinţază-i acestă lucrare. Decă n’o va pute săvârşi, atunci pentru nesupu­nere să i tăiămă capul”.“ Şi voevodul o chiăm­â la sine pe Je­melian. — „Ei“, zise, „ascultă ml porunca. Edifică pentru mine, faţă în faţă cu pa­­latul­ meu, o biserică, până mâne sără să fiă gata. Decă o zidesci, te voiu răs­plăti, dacă nu, atunci te esecuta“. înfiorata Jemelian auzi porunca, şi grăbi acasă. „Acum“, gândea el­, „s’a sfîrşită cu mine.“ Când ajunse acasă, cjise nevestei sale: — „Muiere, gatesce-te de drumu. Trebue să ne refugiămă, ori şi unde totu atâta, căci de altmintrelea cu totă nevinovăţia mea, mă voră omorî.“ — „Ce s’a întâmplata ?“ întreba speriată ţăranca. „De ce-ți per­i cura­­giula şi de ce vrei să te refugiezi?“ — „Cum s’ar pute să nu mi pierdu oaragiula“, răspunse Jemelian, „când voe­vodula mi-a poruncitu, să zidescă pănă mană seră o biserică. Decă nu-i voiu împlini porunca, atunci mă eseoută. Nu ni-a rémasu nimicu, deoâtu se rugimu, pănă avemu timpu“. Nevasta se împotrivia acestui pianu de fugă. — „Voevodul­ are mulţi servitori“ 41 de ea „şi aceia vor­ da de noi. Dina­intea voevodului aşaderă nu ne putem­ ascunde. Pănă când ai putere, trebue să te supui“. — „A mă supune!“ striga Jemel­ian. „N’am destulă putere pentru a să­vârşi lucrul­“. — „Nu căde în desperare, puişo­­rul­ meu. Mâncă-ţi cină şi mergi de te odihnesce. Spală desa de diminaţă şi vei isprăvi tóte.“ Jemelian se culca. In revărsata de 4 ori îla trezi nevasta. — „Mergi“, ’i zise „mergi şi zi­­desce biserica. Aici este una ciocană şi ouie ; pănă de seră o vei isprăvi“. (Va urma.) SClKlLE plLEî. — ( 119­ Aprilie. Presa ungurescâ despre alegerea _ de Metropolit”. Foile unguresc! „Egyetértés“, „Budapesti Hírlap“, „Magyar Hirlap“ş. a. Nr. 76—1863 aducă articule despre alegerea de Me­tropolite din Blasiu. Nici una însă nu este mulţămită cu resultatul­ alegerei, care nu s’a întâmplata după gustulu şi dorinţa lorü. Ele infinuă cu patimă pe cei trei bărbaţi din ternariu şi conjură guvernulu să influinţeze la Maj. Sa, ca să nu aprobe pe nici uuulu. „Magyar Hirlap“ merge cu obrăznicia pănă a „asi­gura“ pe Românii gr. cat., că bucuria lorü, din incidentul­ acestei alegeri, este prematură și că dintre cei trei candidați nici uuulu nu va fi Metropolită. —x— Sinodulu archidiecesanți din Sibiiu s’a deschisu Dumine.ă de cătră Eso. S. Metropolitulu Mirona Romanulu, de față fiindu 47 deputați sinodali. După ale­gerea biuroului, se presenteaza din partea Consistorului diferite rapoarte. Apoi de­­putatul­ P. Cusma presenta una proectu de resoluțiune cu pri­vire la politica bisericeasca a guvernului. In ședința a doua acestă proiectu s’a primita. —x— Incendii. Cetimu în foile unguresci, cele-amă primita a4i, că orașulă Calocea din Ungaria este în flapuri. 1000 de o­­raeni au rămasa pănă acum pe strade, fără locuinţe şi avere. Pagubele de până acum se urcă la 250.000 fl. Focula a mistuita tot ce se afla prin oase. Numă­­rul­ edificiilor­ arse pănă acum e de 40 . Unu focu mare a bântuita şi comuna Jâ­izladany, unde au arsă 140 oase și multe zidiri laterale, dimpreună cu mo­bile, vite și nutreța. —x— In memoria lui Vasile Adamachi s’a celebratu la mitropolia din Iași una pa­­rastasa. Mai mulți cetățeni au făcuta o procesiune la mormentul­ său. Academia a depusu o porană pe mormentul­ no­bilului donatorii. —x — Din Jidani — creștini maghiari. Lui „Egyetértés“ i se trimite solrea, că cei doi fii ai lui Wahrman Moritz, adecă Ernő și Richard, s’au botezată, trecândă astfel­ dela mosaismu la creștinism­.— Mare bucuriă în Israilul­ din Budapesta. —x— Pustiirea insulei Zante. Din Atena se telegrafiază, oa msei Zante a fostn cer­cată de o mare nenorocire. Una mare cutremura de pfimânca a omorîtă în orașO 20 persoane, pe 80 le a rănita greu și uui unu edificiu n’a rămasa Intrega. —x— Decolta din România, după raportu­rile sosite la ministeriulu domeniilor­, este, afară de ţinuturile de lângă Pruto, escelenta. —-x — Conferenţa sanitară internaţională din Dresda este închisă, convenţiunea e is­­călită. Cea mai mare parte a represen­­tanţilor, marilor­ puteri, au iscălit’o ad­­referendum. Ratificarea va trebui să aibă loc d in cele 6 luni. —x— Mitropolitula primatu ala României, losifa Gheorgiana, care sl a data după cum scima­ demisiunea, s’a retrasă la mănăstirea Căldărușani, unde se stabi­­lesce definitiva. 1 -x-0 drama groznică s’a întâmplată alaltaeri în Pansa. Invățătorula Lucas, chinuită de o gelosiă nefundată, tăia cu una cuţită gâtulă tinerei sale soţii, cu care se cununase abia de trei luni. Ne­norocita soţie, plină de sânge, se refugia pe balcone. Barbatul­ alergă după ea, o apucă şi apoi se aruncă dimpreună cu soţia sa din catula al­ doilea pe pa­­vegiu. Lucas­a murită imediata, or soţia sa e în agoniă. —x— Sultanula şi Ţarulă. „Pol. Corr“ anunţă din Constantinopole. Ambasa­­dorul­ Nelidorf a fost­ însdiinţată de cătră Sultanula, că acesta va trimite o deputaţiune specială, pentru ca să salute pe Ţarulă şi Ţarina. —x— Ducele de Veregna, descendentă ală lui Cristofă Columb, a primită dreptulă de cetăţena de onoare ala New-Yorkului. Ceremonia se va face la deschiderea es­­posiţiei dela Chicago. Dem­onstraţiunî în Bucurescî. După o telegramă a biroului de co­­respondenţă, în 17 Aprilie n. c. s’au în­scenată demon­traţiuni înaintea camerei depu­ţilor­ din Bucurescî. Causa aces­­tora demonstraţiuni zace în nemulţămi­­rea unui număra de industriaşi, cari se predă păgubiţi prin noulă proiectă

Next