Gazeta Transilvaniei, septembrie 1893 (Anul 56, nr. 193-216)
1893-09-26 / nr. 213
kfdactlunea. ienulstralinto Tincarafl8: SRA80VU, piața mare, Tflrgulfi Inului Nr. 30. fortiori ns francat» nu sa prímásen. Manuscript» nu se retrimit», Birourile de amoluri: Irafovay piața mare, T&rguifi Inului Nr. 30. Xneerate mai primea ca Tn Vlene R. Messe, Hausenstein & Vogler (Otto Maas), ff. Schakk, Alois Hemder, M. Dukes, J. Oppelik, J.Donneberg; în Budapesta: A. Y. Goldberger, Eckstein Bernat; în Frankfurt: G. L. Daube ; In Hamburg: A. Steiner. Preţuiţi inserţiuniloru: o seria Garmond pe o coleana 6 or. si 80 or. timbra pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă și Învoială, declame pe pagina a 1X1-r o sena 10 cr. v. a. sau 30 bani. Nr. 213.—Analii LVI. QSTTTlVCâ]ZS"Cr IjIB PTT^rnsnEZO-A- 3©) • > ■ 1 ■ ■ ----- • 1 — Erașovft, Duminecă, 26 Septemvre (8 Octomvre) „Gazeta“ eae în fiă-oarecui Abonamente pentru Austro-Ungaria. Pe un ană 12 fl., pe şăse luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe ană. Pentru România şi străinătate. Pe unu ana 40 franci, pe şăse luni 20 fl., pe trei luni 10 fl. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiele poştale din Intru şi din afară şi la dd. Golectorî. Abonamentnln pentru Brasovn: a adminiatraţiune, piaţa mare, Târgulu Inului Nr. 80 etagiulu 1., pe unu anu 10 fl., pe sasa luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusulu în casă. Pe unu anu 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplaru 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atâtu abonamentele câta şi inserţiunile sunt: _____a se plăti Înainte. 1893. Nou abonamente la: „VAZITA TEAISILVANÎII“ Cu 1 Octomvre 1893 st. v. se deschide nou a b o n a munta, la care învitămu pe toţi amicii şi sprijinitorii Celei nóastre. Preţutil abonamentului! Pentru Austro-Ungaria: pe -u-xx-Cl a.xx-&................................... 3-2 pe şâse 1-u.xxx .................................. S fL pe trei 1-u.xxx ................................. 3 £L. Pentru România și străinătate: pe ■u.aa.-S. a-xx-S............................ 40 fxaxxcx pe sose 1-u.xxx........................... 20 „ pe trei luna.x ........................... IO „ Abonamente la numerele cu data de Duminecă: Pentru Austro - Ungaria: pe unü anü............................................... 2 fl. pe șese luni .......................................... IIl. Pentru România și străinătate: pe unu anii.................................... 8 franci pe sese luni............................... 4 „ Abonarea se poate face mai uşorii prin mandate poştale. Administraţiunea „Gazetei Transilvaniei11. Naţionalităţile şi dieta. Braşovă, 25 Septemvre v. In şedinţa de Joi a dietei unguresc! s’a începută desbaterea, ce a dorit’o opoziţiunea maghiară asupra respunsuriloru prea înalte, date la Boroşă-Sebişă deputaţiuniloru clerului română şi la Gans deputaţiunei municipiiloru din acea parte. Pe noi, se’nţelege, ne interesâză mai vertosă ceea ce s’a vorbită despre cuvintele adresate de Majestatea Sa Episcopilor noştri la Boroşă- Sebişă. Aici a fostă vorba de naţionalităţi, şi ori de câte or! se face amintire de naţionalităţi, că trăescă şi acestea în statuia ungară—şi încă precum bine este cunoscută, în numără mai mare decâtă naţionalitatea stăpânitore ungurăscă — pe şoviniştii maghiar! îi apucă frigurile şi se ciudescă şi se năcajescu focă, că li se aduce aminte de relaţiunile lor, incurcate şi părăginite cu poporele nemaghiare, cum se ciudesce şi se necăjesce datorniculă acela, căruia i se amintesce datoria, la a căreia plătire nu se mai gândia. Se plângă apponyiştii şi kossuthiştii, că Majestatea sa a dojenită „prea gândit“ pe Român! în răspunsurile date Episcopilor Pavelă şi Meţianu; se plângă mai alesă, că în acele răspunsuri a fostă vorba numai de „naţionalităţi“ şi nu şi de „naţiunea maghiară“, că prin urmare, cerendu-se, ca naţionalităţile se trăască între sine în pacînică concordiă, a fostă pusă „naţiunea maghiară“ pe o triptă cu celelalte naţionalităţi. Ce va se 4i°a acésta plângere alta, decâtă, că Ungurilor, şovinişt! nu le place se fiă priviţi ca egal! cu celelalte popoare, ci ei voiescă se fiă domn! şi stăpân! esclusivî, adecă ei şi numai ei se împărtăşi se aibă parte, ei şi numai ei se sădă la masa bogată a ţării, or celelalte popoare se fiă mulţămite cu farmiturile, ce cadă de pe ea. Acesta ne aduce aminte de acelă frate vitregă, care la Crăciunu, vrendă să facă „parte draptă“ între elă şi ceilalţi fraţi ai săi, şi-a luată din cârnată sieşî mieciulă, or pielea a dat’o acestora. Dar să trecemă la marea desbatere asupra întrebării naţionalităţilor, ce s’a desfăşurată în şedinţa de joi a dietei. „Puteţi să fiţi convinşi“— ejise ministrulă-preşedinte Wekerle, — „că aceasta desbatere nu va fi în favorula, ci numai în defavorulă acelei politice, pe care D-voastra voiţi s'o realisaţî. Şi dreptu a grăită d-lă Wekerle, căci într’adevără în împrejurările de faţă, când în sînulu Ungurimei ferbe şi clocotesce atâta duşmăniă în contra naţionalităţilor statului, de câte ori se rostesce în dietă cuventula naţionalitate, se bate câte unu cuiu la coşciugulă acelei politice nedrepte, nefiresc!, vrăşmaşe şi nenorocite, care tinde cu totă mai mare cutezare a stînge viaţa naţională a poporeloru nemaghiare din acestu statu. Căci e clară şi învederată, că oricâtă ar întorce-o şi ar suci-o deputaţii unguri din dietă, cu limbuţia şi cu şireţia loru fariseăscă, totu numai una şi aceeaşi iese la lumină, că adecă Românii, Slovacii, Serbii etc. suntă tractaţi ca fii vitregi ai patriei, că nu suntu puşi pe aceeaşî trăptă cu Maghiarii, când e vorba să potă trăi şi ei cu limba, cu cultura şi cu drepturile loru naţionale. Mai întâiu a luată cuventulă, în şedinţa memorată a dietei unguresc! raportorulă Bela Horvath, care a făcută propunerea ca acele două petiţiunî ce au fostă aşternute camerei, şi în care se cere ca guvernulă să fiă trasă la răspundere pentru cuprinsulu răspunsurilor date Episcopilor Pavelă şi Meţianu la Boroş-Sebişă şi alu enunciaţiunei dela Gans să fiă depuse în archiva dietei seu, cu alte cuvinte, se se trăcă la ordinea 4ei peste ele. Celu dintâiu, care s’a ridicată în contra propunerei raportorului şi a răspunsuriloru prea înalte, a fostă Nicolae Bartha, vestitulă Kossuthistă dela „Elemek“ din Cluşiu. Elă s’a plânsu, că la Boros-Sebişă naţiunea maghiară a fostă pusă în rendulă naţionalităţiloră, că o rassă, care formază „elementulă susţiitoră de stată“, a fostă pusă pe ună nivelă cu o rassă, care representă „elementulă distrugătoră de stată“. Careva săţică» noi Românii suntemă numai spre răulu şi peirea statului şi numai Ungurii îlă susţină. Aşa crede Bartha, voinicosulă, şi nici nu pote să se gândăecă altfelu, când ne ia în nume de rău, că noi Românii nu ne-amă rugată de ertare de elă şi de soţii lui, că traime aşa cum putemă, ca Români credincioşi neamului nostru, ne ia în nume de rău, că veeji Dómne, când ne adunămă şi noi mai mulţi la mă locu cu copiii şi nevestele nostre, voimu să trecemă ca „societate românăscă“ şi nu ne falimă, că suntemu cada viţei lui Arpad; ne ia în nume de rău, că arangiămu „baluri române“, că avemă „reuniuni de cântări române“ şi că cu banii noştri ne facemă institute de credită. Pentru acestu capă săcuiescu, traiulă nostru românescă între ai noştri, însamnă că-i urîmă pe ei, pe Săcui şi pe Unguri, şi ca s’o dovedéscu acésta şi mai multă, spune, că preotulu românu din SScalulă de Câmpie s’a împotrivită să se pună o cruce cu inscripţiune ungurâscă pe mormântulă unei credinciose a sa, română. După capulă Săcuiului, preotulă românescă ar trebui să tacă şi atunci, când acesta cu câţiva Kossutişti de ai lui ar întră în strana bisericei române din Săcală şi ar cânta cânteculă lui Kossuth, căci în cele din urmă acolo ajungă lucrurile, când se pretinde, că, faţă de Iiguru, Românulă e nimenea în acestă stată, că nu i-e ertată nici se face şi se cânte românesce, ca să nu cadă în prepusu, că e duşmanulu Secuiloră. Apoi dăcă aşa e lucrulu, nu e mirare, că Bartha stă se se dea de-a tumba de necază, că Românii mai facă pe deasupra şi pasivitate. Aucjiţî acolo, ţărănoii Valahi, mori neferecate, să vrea să facă şi ei politică, să cără şi ei, drepturi naţionale! Cine a mai văcjută o bazaconiă ca asta ? E şi lucru prea de totu ciudată, ca iobagii de odinioara să vrea acum deodată se se pună alături cu grofii FOILETONULÜ „GAZ TRAN8.“ Diferitele confesiuni în România. Nici o ţără din lume nu credu, că s’ar pută asămăna cu România în care puterea esecutivă să nu esercite cela mai mică controlă, asupra diferitelor confesiuni din ţără. Principiulu proclamată în constiţiunea română privitoră la libertatea culteloră eterodoxe, e practicată aici pe scara cea mai întinsă, încâtu controlulă şi dreptulă de supraveghiare a ministerului culteloră, să mărginesce numai la biserica ortodocsă. N’amu avé trebuinţă să ne ocupămă cu acăstă cestiune, dacă n’amu ceti pe fiăcare (ţigoarele jidanounguresc), că bisericele otorodoxe împreună cu şcolele loră confesionale s’ar bucura în ţără de mai puţină autonomiă, decâtă bisericile şi scelele similare ale naţionalităţilor din Ungaria. Nimica mai neexactă, ca acăstă afirmare colportată de Unguri, cari suntă certaţi cu adevărulă şi cu dreptatea. De astă dată vom dovedi aserţiunea nostră cu documente autentice înaintea cărora va trebui să-şi plece capul, chiar şi vestita trinitate slovacă-armeană-valahă din Cluj, Jezsenszky, Moldoványi şi Lázár Aurel. Domnulă Dr. Ioană Cornoiu, directorulă culteloră din Ministerul instrucţiunei publice, dorindă a avea în acăstă privinţă date positive, a adresată la 5 Noembre 1892 ună cestionară capilară bisericilor eterodoxe din ţără, rugându-i să răspundă la întrebările puse în cestionar. Din răspunsurile primite şi publicate în „ Almanachidă Cultelor n1,1, pe anul 1893, lăsămu să urmeze aci. 1 Raportulu Oficiului parochialu aic comunităţii evangelice din Bucuresci. Drepturile şi datoriile parochiloru. După dreptulu evangelică parochiulu este datora a conduce serviciule divinu în cailele de Duminecă şi sărbători; afară de acesta mai este datore la 2 Dumineci a ţine o predicaţiă, de a boteza, de a confirma, de a cununa, de a funcţiona la înmormântări şi de a împărţi sânta comunicătură. Activitatea parochilor se restrînge asupra comunităţei evangelice din Bucuresci, însâ, după cereri speciale, ei execută funcţiunile parochiale şi cătră credincioşii evangelici din Călăraşi, Turnu-Măgurele, Ploeșoi și alte locuri în apropierea Bucurescilor, unde nu există veri-o comunitate evangelică. Comunitatea protestantă, din Bucuresci este o comunitate de totai independentă, care nu aternă de nici un oficiu superioră (nerecunoscând o altă autoritate bisericască superioră, decâtă însă şi pe sine. Conducerea afacerilor comunităţei este încredinţată unui comitet de administraţiune, compusă de 18 membrii, cari se alegă de cătră membrii optisatori ai obştei; afară de aceea, ambii parocfii şi directorul sceleloră mai au votă consultativă şi decisivă în administraţia, însă nu potă ocupa postulă de preşedinte ală acestui corpă. Ca puteri protectoare, obştea are pe imperaţii Germaniei şi Austriei. Alegerile administraţiiloru şi parochiilor trebue să fie aprobate de către representanţii acestora, puteri. Represintanţilor puterilor protectare se supună socotelile anuale pentru aprobare. In Bucuresci suntă trei comunităţi protestante : una germano-evangelică, una ungaro calvină şi una anglicană, însâ ele nu au nici o legătură între densele. Afară de acestea, mai suntă în România încă trei comunităţi germane-evangelice. Sooalele evangelice suntă pendente de comunitatea evangelică, care a fundat aceste scoli; ea le administreză şi le întreţine din popiiele ei mijloace (in parte cu ajutorului imperiului germanii). Directorulă acestoră şcole se aege de cătră comitetulă comunităţii. Elă este supusă acestui comitetă. Parocfiii esercită datoriile loră conformă bibliei, pentru aceea au după legea evangelică, şi dreptulă de a fi respectaţi din partea evangeliciloră ca parocfii, şi de a fi apăraţi în contra eventualeloră atacuri. Comunitatea își alege singură parocfiniea