Gazeta Transilvaniei, septembrie 1893 (Anul 56, nr. 193-216)

1893-09-26 / nr. 213

kfdactlunea. ien­ulstralinto­­ Tin­carafl8: SRA80VU, piața mare, Tflrgu­lfi Inului Nr. 30. fortiori ns francat» nu sa prímásen. Manuscript» nu se retrimit», Birourile de amoluri: Irafovay piața mare, T&rguifi Inului Nr. 30. Xneerate mai primea ca Tn Vlene R. Messe, Hausenstein & Vogler (Otto Maas), ff. Schakk, Alois Hemder, M. Dukes, J. Oppelik, J.Donneberg; în Budapesta: A. Y. Goldberger, Eck­stein Bernat; în Frankfurt: G. L. Daube ; In Hamburg: A. Steiner. Preţuiţi inserţiuniloru: o seria Garmond pe o coleana 6 or. si 80 or. timbra pentru o publi­care. Publicări mai dese după tarifă și Învoială, declame pe pagina a 1X1-r o sena 10 cr. v. a. sau 30 bani. Nr. 213.—Analii LVI. QSTTTlVCâ]ZS"Cr IjIB PTT^rnsnEZO-A- 3©) • > ■ 1 ■ ■ ----- • 1 —­ Erașovft, Duminecă, 26 Septemvre (8 Octomvre) „Gazeta“ eae în fiă-oarecui Abonamente pentru Austro-Ungaria. Pe un ană 12 fl., pe şăse luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe ană. Pentru România şi străinătate. Pe unu ana 40 franci, pe şăse luni 20 fl­., pe trei luni 10 fl. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiele poştale din Intru şi din afară şi la dd. Golectorî. Abonamentnln pentru Brasovn: a adminiatraţiune, piaţa mare, Târgulu Inului Nr. 80 etagiulu 1., pe unu anu 10 fl., pe sasa luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusulu în casă. Pe unu anu 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplaru 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atâtu abonamen­tele câta şi inserţiunile sunt: _____a se plăti Înainte. 1893. Nou abonamente la: „VAZITA TEAISILVANÎII“ Cu 1 Octomvre 1893 st. v. se deschide nou a b­ o n a m­unta, la care învitămu pe toţi amicii şi sprijinitorii Celei nóastre. Preţutil abonamentului! Pentru Austro-Ungaria: pe -u-xx-Cl a.xx-&................................... 3-2 pe şâse 1-u.xxx .................................. S fL pe trei 1-u.xxx ................................. 3 £L. Pentru România și străinătate: pe ■u.aa.-S. a-xx-S............................ 40 fxaxxcx pe sose 1-u.xxx........................... 20 „ pe trei l­una.x ........................... IO „ Abonamente la numerele cu data de Duminecă: Pentru Austro - Ungaria: pe unü anü............................................... 2 fl. pe șese luni .......................................... I­Il. Pentru România și străinătate: pe unu anii.................................... 8 franci pe sese luni............................... 4 „ Abonarea se poate face mai uşorii prin mandate poştale. Administraţiunea „Gazetei Transilvaniei11. Naţionalităţile şi dieta. Braşovă, 25 Septemvre v. In şedinţa de Joi a dietei un­guresc! s’a începută desbaterea, ce a dorit’o opoziţiunea maghiară asu­pra respunsuriloru prea înalte, date la Boroşă-Sebişă deputaţiuniloru cle­rului română şi la Gans deputaţiu­­nei municipiiloru din acea parte. Pe noi, se’nţelege, ne interesâză mai vertosă ceea ce s’a vorbită des­pre cuvintele adresate de Majestatea Sa Episcopilor­ noştri la Boroşă- Sebişă. Aici a fostă vorba de naţiona­lităţi, şi ori de câte or! se face amin­tire de naţionalităţi, că trăescă şi acestea în statuia ungară—şi încă pre­cum bine este cunoscută, în numără mai mare decâtă naţionalitatea stă­­pânitore ungurăscă — pe şoviniştii maghiar! îi apucă frigurile şi se ciu­­descă şi se năcajescu focă, că li­ se aduce aminte de relaţiunile lor, in­­curcate şi părăginite cu poporele nemaghiare, cum se ciudesce şi se necăjesce datorniculă acela, căruia i­ se amintesce datoria, la a căreia plătire nu se mai gândia. Se plângă apponyiştii şi kos­­suthiştii, că Majestatea sa a dojenită „prea gândit“ pe Român! în răspun­surile date Episcopilor­ Pavelă şi Meţianu; se plângă mai alesă, că în acele răspunsuri a fostă vorba numai de „naţionalităţi“ şi nu şi de „naţiunea maghiară“, că prin ur­mare, cerendu-se, ca naţionalităţile se trăască între sine în pacînică con­­cordiă, a fostă pusă „naţiunea ma­ghiară“ pe o triptă cu celelalte na­ţionalităţi. Ce va se 4i°a acésta plângere alta, decâtă, că Ungurilor, şovinişt! nu le place se fiă priviţi ca egal! cu celelalte popoare, ci ei voiescă se fiă domn! şi stăpân! esclusivî, adecă ei şi numai ei se împărtăşi se aibă parte, ei şi numai ei se sădă la masa bogată a ţării, or celelalte po­poare se fiă mulţămite cu farmitu­­rile, ce cadă de pe ea. Acesta ne aduce aminte de a­­celă frate vitregă, care la Crăciunu, vrendă să facă „parte draptă“ între elă şi ceilalţi fraţi ai săi, şi-a luată din cârnată sieşî mieciulă, or pielea a dat’o acestora. Dar să trecemă la marea des­­batere asupra întrebării naţionalită­ţilor, ce s’a desfăşurată în şedinţa de joi a dietei. „Puteţi să fiţi convinşi“— ejise ministrulă-preşedinte Wekerle, — „că aceasta desbatere nu va fi în favorula, ci numai în defavorulă acelei politice, pe care D-voastra voiţi s'o realisaţî.­ Şi dreptu a grăită d-lă Wekerle, căci într’adevără în împrejurările de faţă, când în sînulu Ungurimei ferbe şi clocotesce atâta duşmăniă în con­tra naţionalităţilor statului, de câte ori se rostesce în dietă cuventula naţionalitate, se bate câte unu cuiu la coşciugulă acelei politice nedrepte, nefiresc!, vrăşmaşe şi nenorocite, care tinde cu totă mai mare cute­­zare a stînge viaţa naţională a po­­poreloru nemaghiare din acestu statu. Căci e clară şi învederată, că ori­câtă ar întorce-o şi ar suci-o de­putaţii unguri din dietă, cu limbuţia şi cu şireţia loru fariseăscă, totu nu­mai una şi aceeaşi iese la lumină, că adecă Românii, Slovacii, Serbii etc. suntă tractaţi ca fii vitregi ai patriei, că nu suntu puşi pe aceea­şî trăptă cu Maghiarii, când e vorba să potă trăi şi ei cu limba, cu cul­tura şi cu drepturile loru naţionale. Mai întâiu a luată cuventulă, în şedinţa memorată a dietei ungu­resc! raportorulă Bela Horvath, care a făcută propunerea ca acele două petiţiunî ce au fostă aşternute ca­merei, şi în care se cere ca guver­­nulă să fiă trasă la răspundere pen­tru cuprinsulu răspunsurilor­ date Episcopilor­ Pavelă şi Meţianu la Boroş-Sebişă şi alu enunciaţiunei dela Gans să fiă depuse în archiva dietei seu, cu alte cuvinte, se se trăcă la ordinea 4­ei peste ele. Celu dintâiu, care s’a ridicată în contra propunerei raportorului şi a răspunsuriloru prea înalte, a fostă Nicolae Bartha, vestitulă Kossuthistă dela „Elemek“ din Cluşiu. Elă s’a plânsu, că la Boros-Sebişă naţiunea maghiară a fostă pusă în rendulă naţionalităţiloră, că o rassă, care formază „elementulă susţiitoră de stată“, a fostă pusă pe ună nivelă cu o rassă, care representă „elemen­tulă distrugătoră de stată“. Careva să­­ţică» noi Românii suntemă numai spre răulu şi peirea statului şi numai Ungurii îlă susţină. Aşa crede Bartha, voinicosulă, şi nici nu pote să se gândăecă altfelu, când ne ia în nume de rău, că noi Românii nu ne-amă rugată de ertare de elă şi de soţii lui, că traime aşa cum pu­­temă, ca Români credincioşi nea­mului nostru, ne ia în nume de rău, că veeji Dómne, când ne adu­­nămă şi noi mai mulţi la m­ă locu cu copiii şi nevestele nostre, voimu să trecemă ca „societate românăscă“ şi nu ne falimă, că suntemu cada viţei lui Arpad; ne ia în nume de rău, că arangiămu „baluri române“, că avemă „reuniuni de cântări ro­mâne“ şi că cu banii noştri ne fa­­cemă institute de credită. Pentru acestu capă săcuiescu, traiulă nostru românescă între ai noştri, însamnă că-i urîmă pe ei, pe Săcui şi pe Unguri, şi ca s’o dovedéscu acésta şi mai multă, spune, că preotulu românu din SScalulă de Câmpie s’a împotrivită să se pună o cruce cu inscripţiune ungurâscă pe mormân­­tulă unei credinciose a sa, română. După capulă Săcuiului, preotulă ro­mânescă ar trebui să tacă şi atunci, când acesta cu câţiva Kossutişti de ai lui ar întră în strana bisericei române din Săcală şi ar cânta cân­­teculă lui Kossuth, căci în cele din urmă acolo ajungă lucrurile, când se pretinde, că, faţă de I­iguru, Ro­­mânulă e nimenea în acestă stată, că nu i-e ertată nici se face şi se cânte românesce, ca să nu cadă în prepusu, că e duşmanulu Se­­cuiloră. Apoi dăcă aşa e lucrulu, nu e mirare, că Bartha stă se se dea de-a tumba de necază, că Românii mai facă pe deasupra şi pasivitate. Aucjiţî acolo, ţărănoii Valahi, mori nefere­cate, să vrea să facă şi ei politică, să cără şi ei, drepturi naţionale! Cine a mai văcjută o bazaconiă ca asta ? E şi lucru prea de totu ciudată, ca iobagii de odinioara să vrea acum deodată se se pună alături cu grofii FOILETONULÜ „GAZ TRAN8.“ Diferitele confesiuni în România. Nici o ţără din lume nu credu, că s’ar pută asămăna cu România în care puterea esecutivă să nu eser­­cite cela mai mică controlă, asupra diferitelor­ confesiuni din ţără. Principiulu proclamată în cons­­tiţiunea română privitoră la liberta­tea culteloră eterodoxe, e practicată aici pe scara cea mai întinsă, încâtu controlulă şi dreptulă de suprave­­ghiare a ministerului culteloră, să mărginesce numai la biserica orto­­docsă. N’amu avé trebuinţă să ne ocu­­pămă cu acăstă cestiune, dacă n’amu ceti pe fiă­care (ţi­goarele jidano­­unguresc), că bisericele otorodoxe îm­preună cu şcolele loră confesionale s’ar bucura în ţără de mai puţină autonomiă, decâtă bisericile şi scelele similare ale naţionalităţilor­ din Un­garia. Nimica mai neexactă, ca acăstă afirmare colportată de Unguri, cari suntă certaţi cu adevărulă şi cu drep­tatea. De astă dată vom­ dovedi aser­ţiunea nostră cu documente auten­tice înaintea cărora va trebui să-şi plece capul, chiar şi vestita trini­tate slovacă-armeană-valahă din Cluj, Jezsenszky, Moldoványi şi Lázár A­­urel. Domnulă Dr. Ioană Cornoiu, di­­rectorulă culteloră din Ministerul­ instrucţiunei publice, dorindă a avea în acăstă privinţă date positive, a adresată la 5 Noembre 1892 ună cestionară capilară bisericilor­ ete­rodoxe din ţără, rugându-i să răs­pundă la întrebările puse în cestionar. Din răspunsurile primite şi pu­blicate în „ Almanachidă Cultelor n1,1, pe anul­ 1893, lăsămu să urmeze aci. 1 Raportulu Oficiului parochialu aic comunităţii evange­lice din Bucuresci. Drepturile şi datoriile parochiloru. După dreptulu evangelică parochiulu este datora a conduce serviciule divinu în cailele de Duminecă şi sărbători; afară de acesta mai este datore la 2 Dumineci a ţine o predicaţiă, de a boteza, de a con­firma, de a cununa, de a funcţiona la în­mormântări şi de a împărţi sânta comuni­­cătură. Activitatea parochilor­ se restrînge asupra comunităţei evangelice din Bucuresci, însâ, după cereri speciale, ei execută func­ţiunile parochiale şi cătră credincioşii evan­gelici din Călăraşi, Turnu-Măgurele, Ploeșoi și alte locuri în apropierea Bucurescilor­, unde nu există veri-o comunitate evan­­gelică. Comunitatea protestantă, din Bucu­resci este o comunitate de totai indepen­dentă, care nu aternă de nici un­ oficiu superioră (nerecunoscând o altă autoritate bisericască superioră, decâtă însă­ şi pe sine­. Conducerea afacerilor­ comunităţei este în­credinţată unui comitet­ de administraţiune, compusă de 18 membrii, cari se alegă de cătră membrii optisatori ai obştei; afară de aceea, ambii parocfii şi directorul­ sce­­leloră mai au votă consultativă şi decisivă în administraţia, însă nu potă ocupa pos­tulă de preşedinte ală acestui corpă. Ca puteri protectoare, obştea are pe impe­­raţii Germaniei şi Austriei. Alegerile administraţiiloru şi parochiilor­ trebue să fie aprobate de către representanţii acestora, puteri. Represintanţilor­ puterilor­ protectare se supună socotelile anuale pentru aprobare. In Bucuresci suntă trei comunităţi pro­testante : una germano-evangelică, una un­garo calvină şi una anglicană, însâ ele nu au nici o legătură între densele. Afară de acestea, mai suntă în România încă trei comunităţi germane-evangelice. Sooalele evangelice suntă pendente de comunitatea evangelică, care a fundat aceste scoli; ea le administreză şi le întreţine din popiiele ei mijloace (in parte cu ajutorului imperiului germanii). Directorulă acestoră şcole se aege de cătră comitetulă comunităţii. Elă este su­pusă acestui comitetă. Parocfiii esercită datoriile loră con­­formă bibliei, pentru aceea au după legea evangelică, şi dreptulă de a fi respectaţi din partea evangeliciloră ca parocfii, şi de a fi apăraţi în contra eventualeloră atacuri. Comunitatea își alege singură parocfini­­ea

Next