Gazeta Transilvaniei, octombrie 1893 (Anul 56, nr. 217-241)

1893-10-14 / nr. 228

Nr. 228—1893 GAZETA TRANSILVANIEI. tre ei este, că d-lă Janoso își desvolltă și motiveză părerile prin un­ studiu amănun­țită. „Egyetértés“ c^ice, că așa ceva nu s’a mai scrisă de când suntă Ungurii. Vomă reproduce și noi după putință aceasta seriă de articoll. —x— Duelulu vice-spanului. Mare sensaţie a produsă în Odorheiulu sccuiescu una duelă între vice-spanulă I. Ugran şi între pro­prietarul Gyarmathy Dezső, întâmplată Sâm­băta trecută dim­inaţa. Causa duelului a fostă o certă provenită din o simplă con­­versaţiă, care se învârtea în jurul c­hestiu­­nei, că ce a fostă pausa depărtărei fișpa­­nului Török­ Albert. Arma a fosta pistolulă. Glonțulă lui Gyarmathy a nimerită gău­­rindă surtuculă și pantalonii vicespanului pe la briu, fără însă de-a atinge corpulă. După duelă adversarii s’au împăcată. — x— Canrobert despre Italia. După îmor­­mântareă lui Mao-Mahon, mareşalulă Can­robert a primita pe preotulă din Magenta şi i­a crisă: „Forte corectă ai lucrată, că ai venită la Parisă, să aveţi faţă de Mao- Mahon ultimulă omagiu ală Italiei. Spune Italieniloră, că ai văzută pe mareşalulă Canrobert, care speră, că înainte de-a muri, Italia eră şi va merge braţă la braţă cu Francia“. Preotulă din Magenta a răs­punsă: „Şi eu dorescă tată acesta, fiindcă­­sunt convinsă, că Francia şi Italia nu potă sta faţă în faţă ca duşmane. —x— Concertula Ondricek. Despre virtuosulă în violină ală curţii o. r., dlă Franz On­­dricek, care va arangia in 15 Noemvre­ună concertă în sala hotelului „Central Nr. 1“, cu concursul­ cântăreţei d-na Anna Ondri­­cek şi a pianistului Augustă Frauke, scriu foile următorele: Franz Ondricek, unul­ dintre cei dintâi virtuoşi în violină se născu la 1859 în Praga. Primele lecţiuni din vidră le primi de la tatălă său, ună vio­­linistă bună. Copilulă desvoltă din fragedă copilărie multă talentă şi astfelă intra la 1873 în conservatorulă din Praga, de unde absolvă la 1876 şi la 1878 întră şi in con­­servatorulă din Parisă, unde studiă mai de­parte sub Massart. Deja în anulă ală doi­lea 1879 primi celă dintâiu premiu şi merse în 1880 la Londra, stătu şi ecolo ună ană. La 1881 întreprinse primula turneu ală său, cuperindă peste totă administraţiunea ascultătoriloră, toţi criticii de pe atuncî îlă numiră deja ună violinistă de rangulă primă. Eră voiagră prin Germania, Aus­tria, Engiitera, Olanda, Belgia, Rusia ş. a. După reuşita, pe o anu Ondrioek la 1887 în Filarmoniculă din Viena, fă numită vir­­tuosă ală curţii o. r. In anulă 1889 şi 1890 perceta Ondrioek Orientală. Ca peste totă, fu şi aici bine întâmpinată. Regele Carolă îlă decora cu „Steaua României“, Sultanulă îlă decoră în Constantino !Cole cu Doj în momentulă acesta zări pe in­­­spectorulă supremă, care îlă privi cu dis­­preță, ca și când ar fi voită să-i cjlce: — Ce? Dar d-ta trăesci încă? — Afurisita inspectoră supremă ! mur­mură în sine „friptă de tată“ . — decă n’ai fi d-ta, acum aşi petrece cu rudenia mea, In locă de a atenta la viața lui. * * * Plecă la măestrulă de scrimă și-i pre­­dete afacerea. — Foarte corectă! Vădă, că onoarea e­­vătămată. De câți ani măniezi arma? — Nicî-odată încă n’am avută sabiă in mână! Corectă! Acuși îţi arătă o tăietură, care dintre trece caşuri, succede în nouă. Şi o oră întrâgă îlă chinui cu renu­mita tăietură. Dar atunci eră și era con­vinsă pănă’n baierile inimei, că va eşi în­­vingătoră. Cătră sora „friptă de fată“ se întâlni ,cu amicii săi, cari îi ziseră: — Toate suntă bune; mâne dimineţă poţi să-ţi saturi pofta de sânge. Să ne des­­părţimă, nu cumva se atrageră atenţia po­liţiei. Şi cei doi martori se plimbară pănă la capătulă bulevardului, oprindă pe toți trecătorii, ca să le spună istoria duelului de mâne. .....„Friptă de fată“ îşi petrecu nóaptea la lumina lampei lângă pată, fixândă ună punctă și suspinândă din când în când: — Mâne pa vremea asta pote să nu mai fiu între cei vii! Afurisită de inspectoră supremă! Fără de elă n’ar fi vătămată onoarea mea! Diminața veniră cei doi martori, ca să ducă la Jooulă de supliciu pe bietulă vinovată. Acesta își cj*cea: — Cum să-mi fiă purtarea ? De voiu fi trista, voră cj*ce, că mă temă. De voiu vorbi, voră cjice, că mă prefacă. De voiu fi voiosă, voră cjicei că mă sburdălnicespîs. Cum să fiu așa-deră? In birjă martorii începură să-lă încu­­ragieze. — N’ai vr’o încredințare ultimă, în­trebă Carubio p’o față spăriată. — N’am! — Ți-ai scrisă testamentulă ? — Nu! — Pagubă! Căci nu se poate soi!.... Și acesta numiau ei încuragiare. Intr’aceea „friptă de fată“ își scoase nasulă pe fereastra birjei și 4*»e în sine: — Decă în îmbrăcămintea celui de ală cincilea trecătoră va fi ceva albă — înţe­­legându şi albiturile — atuncî aceasta e serm­ă bună. Ală cincilea trecătoră era urb­eriu — Asta nu hotăreste, fiindă­că în virtutea ocupaţiei sale — se mângâia „friptă de fată“ — trebue să fie negru. Să ve­­demă pe cei următori. Următorulă trecătură era cioclu, din norocire avea câteva fire cărunte în mustăți. — Sunt mântuită!—murmură „friptă de totă.“ Au ajunsă la teatrulă luptei. „Friptă de totă“ folosi lovitura ce i-a arătat’o mă­estrulă de scrimă Baraide. Intr’adevără, ea nu l’a înșelată. Vârf’ulă săbiei străpunse partea superioră a plămânei stângi a con­trarului său. Dar spre nenorocirea lui, toc­mai c’o jumătate oră mai înainte Baraide arătă acâstă lovitură și lui „friptă de ju­mătate“ și astfelă sabia acestuia întră de totă în plâmâna drâptă a lui „friptă de totă“. Amândoi adversarii muriră; onoarea era satisfăcută. In momentulă, când cei doi adversari își dedeau sufletele, inspectorulă supremă murmură grozavă și cu faţă, ce strălucia de bucurie, strigă: — Team prinsă, în fine, fârtate! își băgă amândouă degetele în gură și luă de pe vârful­ limbei mnă osciorii de peace, care i­ se priponi în gâtlejă, când „friptă de jumătate“ numi omă originală pe „friptă de totă“. Din causa acesta horcăia și murmura elă mereu. Lui însă nici prin minte nu-i trecea să sumute pe „friptă de totă“. Ne­­fericitulă muri fără de nici o pausă, numai de dragulă inspectorului, care nici că se gândia la aşa ceva. Dintre 100 de duele, 99 se întâmplă astfelă. Astăcil oamenii se dueleză numai de hatîrulă publicului de pe galerii. Sei cine. Ordulă „Medjidie“, în Svedia primi după ună concertă ală curţii directă dela Re­gele, ordulă „Vasa“. Oudb­oek se pregă­tesce acum pentru ună voiagiu spre Dane­marca, Suedia, Norvegia și Francia. In se­­sonulă următoră va pleca spre America de Nord­. Nu de multă concerta de trei ori una după alta în Serajevo, avândă de toate trei ori sala plină de auditori. Asupra aces­­tui concertă multă interesantă, atragemă atenţiunea publicului musicală. Bilete se vândă la librăria Hiemesol. 1 Cercle 2 fi . II Cercle 1 fi. 50 or.; Locă numerotată 1 fi.; Galerie 1 fi.; Partere 60­ or.; Studenţi 40 or. Tratări cu Rusia şi România. Sub titlul­ acesta „Budapesti Hírlap“ de la 23 Octomvre scrie ur­­matoarele: Ministrulă preşedinte Wekerle, minis­­trulă de comerciu Luk­ats şi contele Bethlen ministrulă de agricultură, au călătorită ieri diminaţă la Viena, or la 111/2 ore a. m. s’a ţinută ună consiliu comună de miniştri sub preşedinţia ministrului de externe, con­tele Kălnoky, la care au luată parte şi mi­­nistrulă preşedinte Taaffe, ministrulă de comerciu marobisulă Bacquehem şi minis­­trulă Zalewski. Consiliulă acesta comună a durată 3 ore întregi şi «’au stabilită disposiţiunile, ce trebuescă luate pentru continuarea tratări­­lor­ vamale cu Rusia şi România. La nota guvernului rusescă, referitoare la o conven­ţia vamală cu Austro-Ungaria în care se garantază cele mai mari favoruri, Austro- Ungaria va trimite răspunsă guvernului rusescă. In ce priveste o convenţie, ce ar fi să se încheie cu România, se poate prevedea, că în scurtă timpă se vor­ reîncepe trată­rile verbale în Viena. Consiliulă acesta comună de miniştri este invitată pe acel la Budapesta, dar din consideraţiune, că ministrulă de agricultură austriacă Falk­enhayn, e bolnavă, consiliulă a fostă strămutată eră și în Viena. Imormântarea mareşalului­­ Mac-Mahon. La îmormântarea mareşalului de Mac- Mahon, portegială s’a formată dinaintea bi­sericii Madelena. La ridicarea corpului, d. Dupuy și generalulă Loizillon au rostită discursuri. După discursă sicrială a fostă aseciată pe ună oară trasă de șese cai; pe mai multe alte care se afla ună numără forte mare de coroane. Printre corone se obser­vau: aceea a reginei Victoria, a împăratului­­Wilhelm, a regelui Humbert, a principelui de Wales, a escadrei rusesci, a Medite­ranei, a armatei rusesci și a orașului Milano. In urma drioului mergeau membrii fa­miliei, apoi ambasadorii speciali, lordul­ Dufferin, contele de Munster, contele Ho­­yos, d. Ressmann, personalurile ambasade­­lor­, ale legaţiunilor­, în mare ţinută ofi­­ţerii ruşi, delegaţiunile civile şi militare. Pe totă parcursulă, mulţimea tăcută saluta cu respectă. Ceremonia religiosa de la Invalizi a fostă imposantă. Ea a fostă presidată de archiepiscopală de Parisă. Mareşalulă Canrobert a asistată la ce­­remoniă în mare uniformă. Sicriulă a fostă adusă dinaintea porţii invalicjilor­, unde au defilată trupele. Cor­­pulă diplomatică şi ofiţerii ruşi se aflau im­­pregiurală coşciugului. Sicrculă a fostă apoi dusă în bolta mareşaliloră, însoţită numai de fiii mareşa­lului şi de vreo 50 persoane. După ceremonia funebră mareşalulă Canrobert a fostă salutată de fiii mareşalu­lui Mac-Mahon, de ofiţerii generali, de ofi­ţerii ruşi, de delegaţiunile foştilor­ militari din Crimea şi de preotulă din Magenta. Mareşalulă a întrebată pe preotă, decă mormintele Francesiloră la Magenta suntă bine întreţinute. La plecare mareşalulă Dau­­robert a fostă recunoscută de mulțimea, care l’a salutată cu respectă. Mulțimea era enormă. Câteva percoane au fostă contuzionate. In discursulă său, d. Dupuy a descrisă caracterulă mareşalului ca cetâțenă, ca omă publică. Mac-Mahon a fostă ună mare praocesă. Sicriulă său este încungiurată de toate simpatiile, de toate dovetjile de con­­sideraţiune şi de regretele suveranilor­ străini, cari sub stoguri amice seu iu rân­duri inimice, pe câmpulă de luptă au avută probe de valoarea şi de lealitatea lui. Ca şefă ală Statului şi-a îndeplinită sarcina cu lealitate şi a părăsită puterea totă cu lealitate şi cu o demnitate esem­­plară Situaţiunea exterioră cu deosebire a fostă obiectulă ingrijiriloră sale. Dela re­tragerea sa, elă a putută să constate, că Republica îşi indeplinesce şi ea cu multă priveghiere datoriile ce ’i încumbă, elă a putută să vadă înainte de a nu muri, că Francia a găsită în noua sa situaţiune o garanţii solidă a păcii, a cărei trebuinţă este simţită de totă Europa. Mareşalulă a primitul cu bucurie ser­bările franco-ruse. Inima sa de soldată şi de patriotă a înţelesi valoarea morală a loră. Durândă trupulă său la Invalizi, do­­vedimu amiciloră şi ospeţiloră, cari iau parte la doliulă nostru, că republica soie să m­ănţie, d’ssupra agitaţiiloră şi a certu­­riloră de partida, imaginea sfântă a pa­triei. Pagina 3. D. Dupuy a sfîrşită astfelă : Luândă adio dela Mareşalulă de Mao-Mahon, să ne inspirămă de devisa sa: „Totul­ pentru pa­trie, totul pentru Francia“. Generalulă Loizillon a luată după acesta cuvântulă. A salutată în numele ar­matei pe şefulă ilustru şi venerată. A rea­mintită faptele sale măreţe şi a constatată, că Mao-Mahou, preşedintele republicii, a ră­masă ună soldată leală şi forte ooreotă♦ respectândă legile şi răm­âneadă totdeuna credinciosă de visei: „Onore şi Patrie .“ Necrolog­u. Corpulă profesorala dela seminariură „Andreiană“ pedag.-teologică, aduce cu du­rere la cunoscinţă, că vaiorosulă său mem­bru, profesorulă Ioană Crisianrî, Doctoră în filosofiă, protopresbiteră şi ase­­soră consistorială greco-orientală, directoră ală soţiei civile de fete cu internată a „ Aso­­ciaţiunii transilvane“, etc. etc. în ală 40-lea ană ală etăţii şi ală 11-lea ală funcţiunii sale profesorale şi-o dată no­­bilulă sufletă în manile Creatorului Sâm­bătă în 9/21 Octomvre 1893, îmormântarea s’a făcută Luni, în 11 (23) Octomvre la orele 31/2 p. m. Fie-i memoria eternă! Sibiiu, Octomvre 1893. Literatură. „Luptă deşartă, ţintă nebună“, con­­ferinţă publică, ţinută în sala teatrului din Buzeu în (juur de 27 Iunie 1893, de d-lui Brânzea, studenta universitară. Broşură de 46 pag. Preţulă 15 bani. In acastă broşură a sa, autorulă, ca conferenţiară, face o re­­privire istorică asupra luptelor­ noastre din trecută şi la urmă, în cuvinte pline de în­sufleţire pentru causa nostra ardelenescă arată suferinţele actuale ale Românilor şi dintre Tisa şi Carpaţi. Intrega conferenţă a d-lui Brânzău e pe câtă de interesantă, pe atâtă şi de animată şi însufleţitore. * In editura librăriei H. Zeidner din Bra­­şov, a apărută: Aritmetică pentru şcolele poporale de F. E. Lurtz tradusă de unu invăţătură după a 9-a ediţia germană. Anulă I şi II de şcolă. Numerii dela 1 —10, 10—20 şi 20—100. Preţulă 20 cf. Braşovă, 1894. * „pile negre“. Sub acesta titlu va a­­păre în tipografia „Aurora“ A. Todorană din Gherla o colecţiune de poesii, ce vor­ forma o broşură de peste 100 pag. formată mare 8° şi ală căreia autoră este anonimulă „Petrea dela Cluju“. Preţulă unui esemplară specială gata 50 cr. Venitulă curată e Des­tinată pentru înfiinţarea unui fonda, din care cu timpul­ se se edea o foiă perta­­gogică-literară. Abonamentele suntă a se trimite d-lui Petru Conda în Aitonă (Ajr­on, comită, Cojocnei). Di­lectanţii unui numără mai însemnată de abonanţi vor­ fi înre­gistrati ca membri fondatori ai menţiona­tului Conda. Proprietari! Dr. Aurel Mureşianu. Refactori responsabil: Gregoriu Maioru.

Next