Gazeta Transilvaniei, octombrie 1893 (Anul 56, nr. 217-241)
1893-10-14 / nr. 228
Nr. 228—1893 GAZETA TRANSILVANIEI. tre ei este, că d-lă Janoso își desvolltă și motiveză părerile prin un studiu amănunțită. „Egyetértés“ c^ice, că așa ceva nu s’a mai scrisă de când suntă Ungurii. Vomă reproduce și noi după putință aceasta seriă de articoll. —x— Duelulu vice-spanului. Mare sensaţie a produsă în Odorheiulu sccuiescu una duelă între vice-spanulă I. Ugran şi între proprietarul Gyarmathy Dezső, întâmplată Sâmbăta trecută diminaţa. Causa duelului a fostă o certă provenită din o simplă conversaţiă, care se învârtea în jurul chestiunei, că ce a fostă pausa depărtărei fișpanului Török Albert. Arma a fosta pistolulă. Glonțulă lui Gyarmathy a nimerită găurindă surtuculă și pantalonii vicespanului pe la briu, fără însă de-a atinge corpulă. După duelă adversarii s’au împăcată. — x— Canrobert despre Italia. După îmormântareă lui Mao-Mahon, mareşalulă Canrobert a primita pe preotulă din Magenta şi ia crisă: „Forte corectă ai lucrată, că ai venită la Parisă, să aveţi faţă de Mao- Mahon ultimulă omagiu ală Italiei. Spune Italieniloră, că ai văzută pe mareşalulă Canrobert, care speră, că înainte de-a muri, Italia eră şi va merge braţă la braţă cu Francia“. Preotulă din Magenta a răspunsă: „Şi eu dorescă tată acesta, fiindcăsunt convinsă, că Francia şi Italia nu potă sta faţă în faţă ca duşmane. —x— Concertula Ondricek. Despre virtuosulă în violină ală curţii o. r., dlă Franz Ondricek, care va arangia in 15 Noemvreună concertă în sala hotelului „Central Nr. 1“, cu concursul cântăreţei d-na Anna Ondricek şi a pianistului Augustă Frauke, scriu foile următorele: Franz Ondricek, unul dintre cei dintâi virtuoşi în violină se născu la 1859 în Praga. Primele lecţiuni din vidră le primi de la tatălă său, ună violinistă bună. Copilulă desvoltă din fragedă copilărie multă talentă şi astfelă intra la 1873 în conservatorulă din Praga, de unde absolvă la 1876 şi la 1878 întră şi in conservatorulă din Parisă, unde studiă mai departe sub Massart. Deja în anulă ală doilea 1879 primi celă dintâiu premiu şi merse în 1880 la Londra, stătu şi ecolo ună ană. La 1881 întreprinse primula turneu ală său, cuperindă peste totă administraţiunea ascultătoriloră, toţi criticii de pe atuncî îlă numiră deja ună violinistă de rangulă primă. Eră voiagră prin Germania, Austria, Engiitera, Olanda, Belgia, Rusia ş. a. După reuşita, pe o anu Ondrioek la 1887 în Filarmoniculă din Viena, fă numită virtuosă ală curţii o. r. In anulă 1889 şi 1890 perceta Ondrioek Orientală. Ca peste totă, fu şi aici bine întâmpinată. Regele Carolă îlă decora cu „Steaua României“, Sultanulă îlă decoră în Constantino !Cole cu Doj în momentulă acesta zări pe inspectorulă supremă, care îlă privi cu dispreță, ca și când ar fi voită să-i cjlce: — Ce? Dar d-ta trăesci încă? — Afurisita inspectoră supremă ! murmură în sine „friptă de tată“ . — decă n’ai fi d-ta, acum aşi petrece cu rudenia mea, In locă de a atenta la viața lui. * * * Plecă la măestrulă de scrimă și-i predete afacerea. — Foarte corectă! Vădă, că onoarea evătămată. De câți ani măniezi arma? — Nicî-odată încă n’am avută sabiă in mână! Corectă! Acuși îţi arătă o tăietură, care dintre trece caşuri, succede în nouă. Şi o oră întrâgă îlă chinui cu renumita tăietură. Dar atunci eră și era convinsă pănă’n baierile inimei, că va eşi învingătoră. Cătră sora „friptă de fată“ se întâlni ,cu amicii săi, cari îi ziseră: — Toate suntă bune; mâne dimineţă poţi să-ţi saturi pofta de sânge. Să ne despărţimă, nu cumva se atrageră atenţia poliţiei. Şi cei doi martori se plimbară pănă la capătulă bulevardului, oprindă pe toți trecătorii, ca să le spună istoria duelului de mâne. .....„Friptă de fată“ îşi petrecu nóaptea la lumina lampei lângă pată, fixândă ună punctă și suspinândă din când în când: — Mâne pa vremea asta pote să nu mai fiu între cei vii! Afurisită de inspectoră supremă! Fără de elă n’ar fi vătămată onoarea mea! Diminața veniră cei doi martori, ca să ducă la Jooulă de supliciu pe bietulă vinovată. Acesta își cj*cea: — Cum să-mi fiă purtarea ? De voiu fi trista, voră cj*ce, că mă temă. De voiu vorbi, voră cjice, că mă prefacă. De voiu fi voiosă, voră cjicei că mă sburdălnicespîs. Cum să fiu așa-deră? In birjă martorii începură să-lă încuragieze. — N’ai vr’o încredințare ultimă, întrebă Carubio p’o față spăriată. — N’am! — Ți-ai scrisă testamentulă ? — Nu! — Pagubă! Căci nu se poate soi!.... Și acesta numiau ei încuragiare. Intr’aceea „friptă de fată“ își scoase nasulă pe fereastra birjei și 4*»e în sine: — Decă în îmbrăcămintea celui de ală cincilea trecătoră va fi ceva albă — înţelegându şi albiturile — atuncî aceasta e sermă bună. Ală cincilea trecătoră era urberiu — Asta nu hotăreste, fiindăcă în virtutea ocupaţiei sale — se mângâia „friptă de fată“ — trebue să fie negru. Să vedemă pe cei următori. Următorulă trecătură era cioclu, din norocire avea câteva fire cărunte în mustăți. — Sunt mântuită!—murmură „friptă de totă.“ Au ajunsă la teatrulă luptei. „Friptă de totă“ folosi lovitura ce i-a arătat’o măestrulă de scrimă Baraide. Intr’adevără, ea nu l’a înșelată. Vârf’ulă săbiei străpunse partea superioră a plămânei stângi a contrarului său. Dar spre nenorocirea lui, tocmai c’o jumătate oră mai înainte Baraide arătă acâstă lovitură și lui „friptă de jumătate“ și astfelă sabia acestuia întră de totă în plâmâna drâptă a lui „friptă de totă“. Amândoi adversarii muriră; onoarea era satisfăcută. In momentulă, când cei doi adversari își dedeau sufletele, inspectorulă supremă murmură grozavă și cu faţă, ce strălucia de bucurie, strigă: — Team prinsă, în fine, fârtate! își băgă amândouă degetele în gură și luă de pe vârful limbei mnă osciorii de peace, care i se priponi în gâtlejă, când „friptă de jumătate“ numi omă originală pe „friptă de totă“. Din causa acesta horcăia și murmura elă mereu. Lui însă nici prin minte nu-i trecea să sumute pe „friptă de totă“. Nefericitulă muri fără de nici o pausă, numai de dragulă inspectorului, care nici că se gândia la aşa ceva. Dintre 100 de duele, 99 se întâmplă astfelă. Astăcil oamenii se dueleză numai de hatîrulă publicului de pe galerii. Sei cine. Ordulă „Medjidie“, în Svedia primi după ună concertă ală curţii directă dela Regele, ordulă „Vasa“. Oudboek se pregătesce acum pentru ună voiagiu spre Danemarca, Suedia, Norvegia și Francia. In sesonulă următoră va pleca spre America de Nord. Nu de multă concerta de trei ori una după alta în Serajevo, avândă de toate trei ori sala plină de auditori. Asupra acestui concertă multă interesantă, atragemă atenţiunea publicului musicală. Bilete se vândă la librăria Hiemesol. 1 Cercle 2 fi . II Cercle 1 fi. 50 or.; Locă numerotată 1 fi.; Galerie 1 fi.; Partere 60 or.; Studenţi 40 or. Tratări cu Rusia şi România. Sub titlul acesta „Budapesti Hírlap“ de la 23 Octomvre scrie urmatoarele: Ministrulă preşedinte Wekerle, ministrulă de comerciu Lukats şi contele Bethlen ministrulă de agricultură, au călătorită ieri diminaţă la Viena, or la 111/2 ore a. m. s’a ţinută ună consiliu comună de miniştri sub preşedinţia ministrului de externe, contele Kălnoky, la care au luată parte şi ministrulă preşedinte Taaffe, ministrulă de comerciu marobisulă Bacquehem şi ministrulă Zalewski. Consiliulă acesta comună a durată 3 ore întregi şi «’au stabilită disposiţiunile, ce trebuescă luate pentru continuarea tratărilor vamale cu Rusia şi România. La nota guvernului rusescă, referitoare la o convenţia vamală cu Austro-Ungaria în care se garantază cele mai mari favoruri, Austro- Ungaria va trimite răspunsă guvernului rusescă. In ce priveste o convenţie, ce ar fi să se încheie cu România, se poate prevedea, că în scurtă timpă se vor reîncepe tratările verbale în Viena. Consiliulă acesta comună de miniştri este invitată pe acel la Budapesta, dar din consideraţiune, că ministrulă de agricultură austriacă Falkenhayn, e bolnavă, consiliulă a fostă strămutată eră și în Viena. Imormântarea mareşalului Mac-Mahon. La îmormântarea mareşalului de Mac- Mahon, portegială s’a formată dinaintea bisericii Madelena. La ridicarea corpului, d. Dupuy și generalulă Loizillon au rostită discursuri. După discursă sicrială a fostă aseciată pe ună oară trasă de șese cai; pe mai multe alte care se afla ună numără forte mare de coroane. Printre corone se observau: aceea a reginei Victoria, a împăratuluiWilhelm, a regelui Humbert, a principelui de Wales, a escadrei rusesci, a Mediteranei, a armatei rusesci și a orașului Milano. In urma drioului mergeau membrii familiei, apoi ambasadorii speciali, lordul Dufferin, contele de Munster, contele Hoyos, d. Ressmann, personalurile ambasadelor, ale legaţiunilor, în mare ţinută ofiţerii ruşi, delegaţiunile civile şi militare. Pe totă parcursulă, mulţimea tăcută saluta cu respectă. Ceremonia religiosa de la Invalizi a fostă imposantă. Ea a fostă presidată de archiepiscopală de Parisă. Mareşalulă Canrobert a asistată la ceremoniă în mare uniformă. Sicriulă a fostă adusă dinaintea porţii invalicjilor, unde au defilată trupele. Corpulă diplomatică şi ofiţerii ruşi se aflau impregiurală coşciugului. Sicrculă a fostă apoi dusă în bolta mareşaliloră, însoţită numai de fiii mareşalului şi de vreo 50 persoane. După ceremonia funebră mareşalulă Canrobert a fostă salutată de fiii mareşalului Mac-Mahon, de ofiţerii generali, de ofiţerii ruşi, de delegaţiunile foştilor militari din Crimea şi de preotulă din Magenta. Mareşalulă a întrebată pe preotă, decă mormintele Francesiloră la Magenta suntă bine întreţinute. La plecare mareşalulă Daurobert a fostă recunoscută de mulțimea, care l’a salutată cu respectă. Mulțimea era enormă. Câteva percoane au fostă contuzionate. In discursulă său, d. Dupuy a descrisă caracterulă mareşalului ca cetâțenă, ca omă publică. Mac-Mahon a fostă ună mare praocesă. Sicriulă său este încungiurată de toate simpatiile, de toate dovetjile de consideraţiune şi de regretele suveranilor străini, cari sub stoguri amice seu iu rânduri inimice, pe câmpulă de luptă au avută probe de valoarea şi de lealitatea lui. Ca şefă ală Statului şi-a îndeplinită sarcina cu lealitate şi a părăsită puterea totă cu lealitate şi cu o demnitate esemplară Situaţiunea exterioră cu deosebire a fostă obiectulă ingrijiriloră sale. Dela retragerea sa, elă a putută să constate, că Republica îşi indeplinesce şi ea cu multă priveghiere datoriile ce ’i încumbă, elă a putută să vadă înainte de a nu muri, că Francia a găsită în noua sa situaţiune o garanţii solidă a păcii, a cărei trebuinţă este simţită de totă Europa. Mareşalulă a primitul cu bucurie serbările franco-ruse. Inima sa de soldată şi de patriotă a înţelesi valoarea morală a loră. Durândă trupulă său la Invalizi, dovedimu amiciloră şi ospeţiloră, cari iau parte la doliulă nostru, că republica soie să mănţie, d’ssupra agitaţiiloră şi a certuriloră de partida, imaginea sfântă a patriei. Pagina 3. D. Dupuy a sfîrşită astfelă : Luândă adio dela Mareşalulă de Mao-Mahon, să ne inspirămă de devisa sa: „Totul pentru patrie, totul pentru Francia“. Generalulă Loizillon a luată după acesta cuvântulă. A salutată în numele armatei pe şefulă ilustru şi venerată. A reamintită faptele sale măreţe şi a constatată, că Mao-Mahou, preşedintele republicii, a rămasă ună soldată leală şi forte ooreotă♦ respectândă legile şi rămâneadă totdeuna credinciosă de visei: „Onore şi Patrie .“ Necrologu. Corpulă profesorala dela seminariură „Andreiană“ pedag.-teologică, aduce cu durere la cunoscinţă, că vaiorosulă său membru, profesorulă Ioană Crisianrî, Doctoră în filosofiă, protopresbiteră şi asesoră consistorială greco-orientală, directoră ală soţiei civile de fete cu internată a „ Asociaţiunii transilvane“, etc. etc. în ală 40-lea ană ală etăţii şi ală 11-lea ală funcţiunii sale profesorale şi-o dată nobilulă sufletă în manile Creatorului Sâmbătă în 9/21 Octomvre 1893, îmormântarea s’a făcută Luni, în 11 (23) Octomvre la orele 31/2 p. m. Fie-i memoria eternă! Sibiiu, Octomvre 1893. Literatură. „Luptă deşartă, ţintă nebună“, conferinţă publică, ţinută în sala teatrului din Buzeu în (juur de 27 Iunie 1893, de d-lui Brânzea, studenta universitară. Broşură de 46 pag. Preţulă 15 bani. In acastă broşură a sa, autorulă, ca conferenţiară, face o reprivire istorică asupra luptelor noastre din trecută şi la urmă, în cuvinte pline de însufleţire pentru causa nostra ardelenescă arată suferinţele actuale ale Românilor şi dintre Tisa şi Carpaţi. Intrega conferenţă a d-lui Brânzău e pe câtă de interesantă, pe atâtă şi de animată şi însufleţitore. * In editura librăriei H. Zeidner din Braşov, a apărută: Aritmetică pentru şcolele poporale de F. E. Lurtz tradusă de unu invăţătură după a 9-a ediţia germană. Anulă I şi II de şcolă. Numerii dela 1 —10, 10—20 şi 20—100. Preţulă 20 cf. Braşovă, 1894. * „pile negre“. Sub acesta titlu va apăre în tipografia „Aurora“ A. Todorană din Gherla o colecţiune de poesii, ce vor forma o broşură de peste 100 pag. formată mare 8° şi ală căreia autoră este anonimulă „Petrea dela Cluju“. Preţulă unui esemplară specială gata 50 cr. Venitulă curată e Destinată pentru înfiinţarea unui fonda, din care cu timpul se se edea o foiă pertagogică-literară. Abonamentele suntă a se trimite d-lui Petru Conda în Aitonă (Ajron, comită, Cojocnei). Dilectanţii unui numără mai însemnată de abonanţi vor fi înregistrati ca membri fondatori ai menţionatului Conda. Proprietari! Dr. Aurel Mureşianu. Refactori responsabil: Gregoriu Maioru.