Gazeta Transilvaniei, octombrie 1893 (Anul 56, nr. 217-241)

1893-10-28 / nr. 238

Coaliţiunea şi poporele în Austria. Braşov­, 27 Octomvre. Poate că pe când scriem , aceste noulu ministeriu de coaliţiune aus­triacă se fiă deja constituită. Spirile, ce sosescă din Viena, spună cele puţină, că prinţulă Windisgraetz nu întâmpină dificultăţi la formarea nou­lui cabinetă, şi că a’ar fi înţelesă cu şefii celoră trei partide coalisate asupra ocupării celoră mai multe portofoliuri. Pănă mai erî alaltă-erî era lă­ţită credinţa, că în cele din urmă totă contele Taaffe va fi însărcinată cu compunerea noului cabinetă. Dar se vede, că conservatorii lui Hohen­wart sunt o firmă hotărîţi a delătura orî­ce viitoare combineţiă ministerială cu Taaffe în frunte şi acesta le va şi succede, căci coaliţiunea Germa­niloră, Poloniloră şi a conservato­­rilor­ dispune de majoritate în cameră. Altă întrebare este dacă majo­­ritatea poporelor­ din Austria con­­semte cu majoritatea parlamentară nefireascu compusă de acesta coali­țiune. In privința aceasta respunsulu nu poate fi decâtă negativă. E învederată înainte de tote, că Cehii nu potă nicî-decum simpa­­tisa cu noua maioritate, din care nu numai că ei nu facă parte, dar în care voră juca ună role principală adversarii loru germani. Şi neîncre­derea Cehiloră în noua coaliţiune se estinde mai multă ori mai puţină şi asupra celorlalte popore neger­­mane din imperiu. Dar chiar în sînulă coalisaţiloră înşişi se manifestă o indisposiţiune şi o neîncredere totu mai mare cu mersulă lucruriloră. Pressa germană din Boemia nu manifestă nici cea mai mică bucurie asupra faptului, că acum partida stângei germane merge mână în mână cu clubulă Hohenwart, care a fostă celu mai mare contrară alu ei. Pe de altă parte feudalii și cle­ricalii germani nu vedu cu ochi buni alianţa cu liberalii şi cu francma­sonii germani, or centraliştii se în­spăimânta de coaliţiunea cu auto­­nomiştii. Slavii de sudu, cari suntă în cea mai mare parte represetanţî în clubul­­ Hohenwart, nu se potă deda cu ideia de a lucra alături cu Plener şi cu centraliştii germani în contra Boemiloră. Ei strigă mereu, cjice „Narodni Listy“, că nu se voră face slugile lui Plener în contra fra­­ţiloră loră. Chiar şi în sînulă Poloniloru din Galiţia domnesce mare nelinisce din causa mersului ce l’a luată crisa. Totu mai multă se ivescă voci, cari se opună politicei inaugurate de con­­ducătorulu polonă Iavorsky. Se cjice că şi în clubu i s’au tăcută aspre imputări, pentru că o dată ajutoră Germanilor, în contra contelui Taaffe. Pe câtă de liniştită pare a se des­făşura crisa în Viena, pe atâtă de mare este neliniştea ce domnesce între poporele din imperiu, căci a­­proape nimeni n’aşteptă o îmbunătă­ţire a situaţiunei dela viitorulă gu­vernă ală coaliţiunei. „In cjilele aceste“, scrie „Na­­rodni Listy“ din Praga, „coaliţiu­nea va ava se se supună la prima probă. Se pote ore, ca dintr’o so­cietate atâtă de pestriţa se lasă ună guvernă, care se fiă în stare a res­tabili liniştea şi pacea între popore? Marea problemă viitoare este ca se se mulţumască naţiunile şi ţerile im­periului prin perfecta egală îndrep­tăţire naţională... Dar una guvernă germano-polonă-feudală nu va fi în stare se reselve măcaru o singură cestiune, se mulţumască măcaru o singură naţiune.“ FOILETONULU „GAZ .TRANS.“ [Inaugurarea bustului lui Kogâl­­niceanu. (Raportă specială ală „Gaz. Trans.“­ Galaţi, 24 Octomvre v. 1893. Astăcfi la ora 1 p. m. s’a desvălită în modă solemnelă bustulă neuitatului Kogal­­niceanu, în admirabilulă parcă municipală din mijioculă oraşului Galaţi. Au asistată le acestă solemnitate, afară de autorităţile locale, d-lă colonelă Bereşteanu, represen­­tantulă M. S. Regelui, representanţii pressei, delegaţii universităţiioră şi a studenţilor­ universitari, precum şi representanţii fami­liei Kogălniceanu. înainte de desvălire s’a oficiată ser­­viţiulă divină de cătră episcopulă Partenie ală Dunărei de josă, încurgiurată de ună numărosă oleră. După terminarea servi­­ciului divină, s’a desvălită bustulă în sune­­tulă imnului naţ’onală şi între aplausele însufleţite ale imensului publică, ce era de faţă. Seria discursurilor­ a deschis’o d-lă V. Al. Urechiă, profesoră universitară, ară­­tândă însemnătatea politică şi litereră a lui Kogălniceanu. Aici vă alătură intere­santa d-sale vorbire: Discursulu d-lui V. A. Urechiă. Onorată auditoriu! Noi, cari­amă ajunsă în vârfulă de­­lului vieţei ; noi, cari îi descindemă olina opusă, ne întrebămă, dela 1891, on du­rere : „ Unde este el­?! Dar şi juna generaţiune, care, firesce, se grăbesce a-şi face lopă largă în câmpulă de răsboiu aprigă ală vieţei, şi ea însa­şi, în toate­­filele, se întreba emoţionată: Dar ce este ? Ce se petrece ? De ce acestă confu- Siune şi incoherenţă între oameni, în spirite, în fapte? Golulă lăsată de omenii mari ai naţiu­­nilor, produce fenomene morali, cari se simtă, dar nu totdeauna se potă esplica. Nedumerirei anxioase a nouelor­ ge­­neraţiuni, ca şi durerei nóastre şi a bătrâ­­nilor­, ună singură răspunsă respirătoră scimă da, ca istorică: Nu mai este el­! Nu mai este în vieţă acelă bărbată, care în esenţa geniului său a plămădită şi re’nchiăgată neamulă românescă. Nu mai este intre noi acola bărbată, care în cur­gere de jumătate secola de labare a cris­­talisati o bună parte din idealul­ naţiunei române, prin Unirea Principe­teloră (care fără de Kogălniceanu nu se făcea), prin deşteptarea conştiinţei romanice, prin pa­­triotismă, prin aşezarea instituţiunilor­ po­­litice pe temelii democratice, prin înarma­rea naţiunei cu puşcă şi cu parte!.. Nu mai este acum acelă bărbată, cela mai cultă, cela mai învăţată dintre con­­timporanii săi. Unde este acela, la scala căruia, de istorică, de publicista, de naţionalistă, s’au formata generaţiunile, cari sub direcţiunea lui m­­audată Unirea, dinastia lui Carola I şi independinţa ? Unde este factorulă de căpeteniă a totă ce există, steua conducă­­tore a Româniloră de sub jugă străină, desrobitorulă Ţiganiloră. ("căci elă a ascu­­ţită pena în care domnii Moldoveni au semnată acea desrobire) ? Unde este im­­proprietarulă ţăranului? Unde este apără­­torulă drepturiloră ţărei la Gangresulă dela Berlină, elă, în faţa căruia marele Bis­­mark, după ce-i asculta pledoaria, se ridica în piciore, dândă acestă esemplu tuturoră colegilor­ săi din Congresă, şi­­fise cu mi­rare: La Roumanie a ses homes! Unde este prstorulă cu graiu răsună­toră în Parlamentă, ou graiu respicată, lu­­minătoră, sfătuitoră şi la nevoiă detună­­toră ? Unde este M. Kogălniceanu, podoba Moldovei şi apoi a României ? Unde este representantele Galaţilor­ din Parlamentă, acelă representantă, care m’a deprinsă şi pe mine a servi Galaţii, nu pentru bene­­ficii, ce mi-ar oferi, ci pentru­ că a fostă şi că trebue să redevină organulă de respirare, de viaţă a Ţărei române?... Ună oraşă, care a avută onoarea să numere în sînulă său pe ună Negri, ună Cuza şi pe ună M. Kogălniceanu, nu poate să­­ uite şi să nu se întrebe adese ca mine : Unde suntă acei bărbaţi? Unde este M. Kogălniceanu? — Unde este? O palmă de lopă, la Eternitatea din Iaşi, a fostă de ajunsă pentru a cuprinde cenuşile Gigantelui, care pe umerii lui a a ridicat, susit, totă mai susă, o naţiune vitregă. * Dela 1891, de când martea l’a răpită din fruntea naţiunei sale, mai în fiă­ ce­­fi am cetită în jurnale apeluri la colecte de bani pentru monumente, statue, buste ale unoră oameni, cei mai mulţi deveniţi mart (IKONIGA POLITICA — 27 Octomvre. In­­filele din urmă n’a născută vorba, că ministrule ungurescu de culte şi instruc­ţiune publică, conte Albin Csaky, ar ave de gândă să demisioneze. In privința aces­tei solii, „Egyetértés“ scune, că în adevără, Csaky se ocupă cu ideia demisionării, dar pănă acum ela încă n’a pășită cu ideia aceasta așa, ca să se potă (ţie®, că ea ar fi acum la ordinea­­filei. încă mai de multă Csaky a declarată, că nu va demisiona, pănă nu va vedea asigurată sartea refor­­melor­ bisericesc!. Elă a ținută deci să-și împlinască promisiunea; nouăle faime pri­­vitoare la demisionarea lui stau în legătură cu proiectulă despre căsătoria civilă obli­­gătore, dar nu suntă întemeiate. De alt­mintrelea asigură foaia ungureascu, că chiar dacă ar renunța contele Csaky la portofo­­liulă ministerială, acesta n’ar însemna, că elă ar avèa de gândă că se retrage de pe terenul­ luptelor­ politice, deoarece în acestă casă elă are să ocupă postulă de preşedinte alu camerei magnaţilor». Acesta se va în­tâmpla însă numai după ce reformele po­liticei bisericesci voră trece prin desbate­­nle dietei. * Oficioşii unguri lăţiseră după „Mă­­gyar­orsolgu spirea, că Majestatea Sa şi-a dată învoirea de a se aşterne dietei spre desbatere proiectulă de lege despre căsă­toria civilă. In 6­­. c. s’a ţinută în adevără ună consiliu de miniştri, sub preşedinţi Ma­­jestăţii Sale, care s’a ocupată de acestă cestiune. Clubulă liberală aştepta răspun­sulă favorabilă, dar miniştrii Wekerle şi Szilágyi, reîntorşi dela consiliu au fostă si­liţi să mărturisăscă, ca guvernulă n’a pri­mită incă invoirea preainaltă şi că Majestatea Sa şi-a reservată de a da resoluţiunea sa în modulă obicinuită in scrisa. Soirea acesta a produsa o penibilă impresiune în clubură guvernamentală, pentru­ că se prevede, că ministrulă-președinte nu-și va pute împlini promisiunea, că fără de aprobarea preala­bilă din vorbă nu va pute întră în desba­­terea bugetară. Acestă desbatere avea să reîncepa mâne, Joi, şi pănă atunci resolu­­ţiunea monarohului, care a plecată la Viena, nu poate sosi. Foile oposiţionale crede, că acesta trăgănare nu va contribui nici decum a redica regia guvernului. * Vi­atulă Cehiloră tineri „Narodni Listy“ împărtăşesce, că Iu pressa germană prinde totă mai mari rădăcină idea, ca să se dea Galiţiei o posiţiă deosebită. E vorba adecă de aceea, ca Galiţia, Bucovina şi Dalma­ţia (?) să aibă o posiţiă analogă cu aceea a Croaţiei faţă cu Ungaria. Decă, efice nu­mita faia, acesta cestiune s’ar resolva în censulă Germanilor­, atunci interesulă Germaniloră în Austria ar face ună mare progresă. „Gazeta“ ese în fia­carechi Abonamente pentru Austro-Dinaria. Pe un anu 12 fl., pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 N­. N-rii de Duminecă 2 fl. pe anu. Pentru România şi străinătate. Pe und anu. 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiele poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Abonamentele pentru Braşovu a administraţiune, piaţa mare, Târguiui Inului Nr. 30 etagiulu I., pe unu and 10 fl., pe seae luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusulu în casă: Pe unu and 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplaru 5 cr. v. a. acu 15 bani. Atfttd abonamen­tele pâtu și inserţiunile suntu _____a se plăti înainte. AtiuMa, itolBistrad­TO ! Tiionaăa: ' TPAHOVa, plat mare, TSrgulii Inului Nr. 30. ■*r­r.ori ne francat* nu tt prvnetcu. Ifsmutcripte hm i* retriman. Birourile ie amcitiii: Sipsujovă, piața mare, Tirgul­ Inului Nr. 30. inserate mai primeaoa. în Ylena J­. Mosse, Haasenstein & Vogler (Otto Vans), N­. Schalek, Alois Hemder, M. Dukes, A. Oppelik, J. Ihnneberg; în Budapesta: A. V. Goldberger, Eck­stein Bernat ; în Frankfurt: G. L. Daube ; în Hamburg: A. Steiner. Preţuia.­iaverţiunilor­: o sertă Garmond pe o coloană, 8 or. şi 39 cr. timbra pentru o publi­care. Publicări mai dese după tarifă şi învoiala. Roolame pe pagina a III-a o sena 16 cr. v. a. acu 30 bani. Nr. 238. Braşov­, Mercuri-Joi, 28 Octomvre (9 Noemvre) 1893. Adresa Ungurilor­ Cluşenî. (Urmare). La nutrirea agitaţiunilor­ române oferă apă bogată isvora şi legea pentru regular­ea posesiunilor­, care a trecută prin mai multe schimbări. Procedura pentru regularea posesiu­­niloră are urmatoarele patru momente prin­­cipale: 1) gestiunea învodei; 2) măsura­rea teritoriului ce este a se regula; 3) cla­­sificarea parcelelor­ de posesiune; 4) tă­­iarea pământului pe basa combinaţiunei câ­­răţimiloră constatate la măsurare şi clasi­ficare. Procedura acesta întotdeuna ia de basă posesiunea faptică, ignorândă cu to­­tulă gestiuniie dreptului de proprietate con­­testată. Scopulă însu­și la aceasta procedură are în modă esențială natură economică. Din toate este clară, că aici totulă mai de frunte îi­ potă avu singură numai cei ce suntă specialişti într’ale ingineriei, econo­miei câmpului şi pădurăritului, deorece re­­solvarea corectă şi drăptă depinde mai cu seama dela esactitatea măsurărei, dela price­perea de specialistă a estimărei pământu­lui şi dela combinaţiunea cinstită a ambe­

Next