Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1893 (Anul 56, nr. 242-265)

1893-11-26 / nr. 262

Situaţiunea scólelor­ nóastre.*) v. Braşovii 25 Noemvre v. Era pe deplină dată, mai cu sema dela 1879 tticeee, de când duş­manii limbei şi ai naţionalităţii nóas­tre au luată cea mai reacţionară măsură, ce s’a pomenită vre-odată, în contra scólelor­ nóastre poporale, că este In periculă nu numai esis­­tenţa acestoră scule, ci însăşi esis­­tenţa nostra naţională. Toţi bărbaţii noştri luminaţi şi cu inimă au înţeleşii câtă de mare era pericululă, ce ne ameninţa. Care a fostă acţiunea loră de aperare? Cum au lucrată şi cum s’au lup­tată ei pentru scolele poporului ro­mână, temelia desvoltârii şi a cul­turii sale naţionale? După lovitura cea mare, ce ’i s’a dată naţiunei noastre la 1867/8 prin legea de uniune şi prin legile ce i-au urmată imediată sechestrân­­du i aproape cu desăvârşire toate drep­turile sale naţionale, a urmată o pausă în legislaţiunea duşmănosă elementului română. Acesta pausă au folosit’o adversarii noştri spre a lăţi credinţa între noi, că cu ajuto­­rul­ legii de naţionalitate şi a legii şcolare dela 1868, precum şi a le­­giloru de autonomia bisericască, vomă fi în stare a ne apăra cu succesă in­teresele culturii nóstre naţionale. Se găseau pe atuncî încă mulţi între noi, cari sperau, că situaţiunea poporului română se va pută schimba spre mai bine, basându-şi aceste speranţe toc­mai pe acele legi unguresc!, cari, fi­­indu aplicate cu rigore ar fi putută să ofere încă desvoltârii noastre na­ţionale puţină adăpostii. Toţi aceştia au fostă amară deşteptaţi din ilusiurile loră, când, după cjece ani, regimulu Tisza a de­claratii răsboiu şcolelor­ nóstre po­porale. De-odată se convinseră toţi, că şi dreptulă de autonomiă bisericască şi şcolară, ce ne mai rămăsese din naufragiulă drepturilor­ noastre na­ţionale, era pusă la discreţiunea unui guvernă şi a unei diete, care nu mai făcea secretă din duşmănia ce o nutrea faţă de cultura nostra na­ţională şi proclamase la 1879 fără de nici o sfială maghiarisarea ca principiu de statu. Ne aflam o dar faţă în faţă cu­ o acţiune hotărâtă, sistematică a co­loră ce aveau puterea de stată în mâna loră, acţiune îndreptată di­recţii în contra esistenţei noastre na­ţionale. Slabi şi apăsaţi cum eramu nu ne rămase dóar alta, decâtu ca să ne încordămu toate forţele spre a opune acţiunei concentrate a adversarilor­ noştri acţiunea nóstra comună de apărare şi să căutămă uni sprijină în conlucrarea tuturoră naţiuniloră acestoru ţări, cari îndurau aceleaşi prigoniri ca şi noi. Atentatului, ce se săvârşea în contra nostră sub egida statului, trebuia să-i opunemu resistenţa în­­tregei naţiuni în modulă celă mai energică şi hotărîtă. Pâcut’amă are astfelă? Lucra­­t’amu şi luptat’ame noi aşa, precum cerea gravitatea periculului şi serio­­sitatea momentului? Dacă amu fi procedată aşa, de sigură, că urmaşulă lui Trefort, au­­torul­ legii şcolare dela 1879, con­tele Csaky n’ar mai fi avută actî tristulă euragiu de a desfăşura de pe banca ministerială cu atâta ci­­nismă planulă de nimicire a şcole­­loră nóstre naţionale, ce l’a urzită elă cu ai săi. Din nenorocire noi amă proce­dată în apărarea şcoleloru nóstre după planulă de bătaia, ce ni l’au prescrisă contrarii noştri la 1868, divisaţî în confesiuni, luptândă fiă­­care în parte, oi nu toţi la olaltă, împreună cu întregă poporulu, con centrică, şi astfelă acţiunea nostra rămase fără de efectă. Legea dela 1879 s’a votată şi s’a esecutată, cum s’a esecutată şi după ea a urmată legea dela 1883, legea dela 1891 pentru Kisdedovuri, legea pentru sa­­larisarea învăţătorilor, şi toate legile şi ordinaţiunile câte s’au mai adusă de atunci în detrimentulă desvoltârii culturii nóastre naţionale. Pressa nostră naţională şî-a fă­cută datoria pe câtă a putută, şi şi poporulu şî-a manifestată nemulţu­mirea sa protestândă în adunări po­porale, la 1883 şi 1891, în contra atentateloru urzite contra culturii sale naţionale, dar la o acţiune co­mună energică, care se cuprindă toţi factorii poporului nostru dela vlădică pănă la opincă, nu ne-amu putută avânta. Şi cam totă aşa s’au petrecută lucrurile şi în sînulă celorlalte na­ţiuni nemaghiare din Transilvania şi Ungaria, cu deosebire, că la unele dintr’însele, cum a fostă de pildă la Sârbi, în timpul­ din urmă nici Episcopii chiar n’au mai ridicată pro­testă în contra încercărilor, de a secuestra dreptulă de autonomiă șco­lară ală confesiunilor­. Ne este încă în vină memoria cum au alergată Episcopii noștri de am­be confesiunile la începutul­ anu­lui 1879 la Viena, spre a remonstra la piciorele tronului în contra pla­nului de maghiarisare a scólelor­ nostre, şi cum după aceea au apă­rată causa învăţământului nostru în camera magnaţiloru din Pesta. Dar nici acestă pasă măcară n’a fostă făcută în comună şi ’n de­plină solidaritate, ci separate, după confesiune, şi când Episcopii noştri s’au reînto­rsă desamăgiţi acasă, căci i’au aflată ascultare, organulă nos­tru le aducea aminte, că tăria loră, influenţa loru îşi are rădăcina nu­mai în poporă, că drepturile biseri­­cei potu fi garantate numai prin drepturile naţionale ale poporului română şi că atunci, când voră păşi nu numai ca Archierei, ci în prima liniă ca Români, pe basa postulate­­lor­ nóastre naţionale, potă fi siguri, că li se va şi da ascultare. Şi ceea ce s’a petrecută mai în urma din partea confesiuniloră la 1883,1891 şi 1893 faţă cu legile menite a completa legea dela 1879, n’a fostă decâtă unu ecc­u slabă ală acţiunei întreprinse de Archierei la 1879 şi s’a făcută, încâtă s’a făcutu, arăşi numai în castre separate. Cum ne puteamă noi aştepta în asemeni împrejurări, ca luptele noastre să producă efectulă dorită? *) A se vede nici „Gaz. Trans.“ 257, 259, 260 și 261 din 18­3. I FOILETONUL I „GAZ. TRANS.“ Miss­ina. Din nemțesce, de G. P. I Vera când soarele își trimite ardetoa­­rele sale rade din celulă albastru pe pă­­mânt­, Neapolitanul­ părăsesce zidurile orașului său și plecă în vilegiatură. Unulă din locurile cele mai favorite pentru ei, este Sorrento, care e situată în faţa sgomotosului Neapolu, la paalele minu­­naţilor, munţi sorrentini. In dile senine de veră, când începe să apună o­ile, se poate vedea din Neapolu, de multe destulă de clară, casele şi palatele str­ai­­te ale oră­şelului. Când Neapolulă, în­tordună cu ţăr­­murii săi stau în umbră, Sorrento strălu­­cesce la ultimile racl­e ale carelui ce apune. Dincolo, sub portocali şi lămâi mirositori, la marginea splendidului /oraşă, se recre- ază cineva de căldura înăibuşitore, la mur­­murilă plăcută ală valu­riloră, inspirândă aerulă îmbălsămată. Şi în acestă ană­­era pentru hotelu-i\i rile din Sorrento ună bună sesonă, căci aproape toate erau pline. Cineva găsea adu­nate aici toate tipurile din Neapole, dela burgesulă bogată pănă la celă mai înaltă aristocrată, pe cari îi vedeai seu plimbân­­du-se pe mare, seu în trăsurile mici și ușoare sorrentine mergândă pe frumoasa şo­sea la Massalubrenze. Era o viaţă veselă şi în fie­care săp­tămână se dedeau feerice serbări de noapte veneţiane în frumoasele hoteluri şi în luc­­şoasele viile ale bogaţilor­. Grădinile spa­­ţioase şi mirositoare erau ornate cu mii de lampioane şi sub pinii şi ciprezii cei înalţi, cari nu lipsescă acolo în nici o grădină, se făcuse ună locă pentru dansă, din scânduri elastice, acoperită fiindă de ună cortă făl­­făitoră. Mai departe, ascunsă într’ună bos­­chetă, era musica ce cânta diferite cân­tece. Erau sublime nopţile acelea când luna argintie lumina aceste petreceri vesele şi pe urmă la despărţire, când artificiile se suiau spre celulă înstelată. Dimineţa totă lumea se scobor­a la ţărină, pentru a se arunca în undele sărate şi albastre ale mărei. Vaporaşe elegante tăiau undele ju­­cătore în micuță poftă ală Sorrentului, bărci cochete pline cu dame frumose sbu­­rau de ici pănă colo. La vederea raclelor­ soarelui, cari se jucau pe aici, şi cari dedeau o colare roşietică parapetului ţermului, ochiulă se desfată şi fiă­care este veselă şi doritoră de viaţă. Departe de cartierulă aristocraţiloră, în hotelulă celă elegantă, se găsesce „Co­­cumella“ încunjurată de grădini de lămâi şi de trandafiri. Totulă este simplu, curată şi bună. Ospetarésa în personă portă scep­­trulă în imperială bucătăriei. Mai ’nainte acestă edificiu a fostă o şcolă jesuită, şi de aceea este aşa de cu gustă despărţită prin terase largi şi balcane mari. Foarte ne­practică pentru birtaşă, însă încântătură pentru streini. Ce sublimă este, când esî pe terasa cea mare, jură împrejură o mare verde de pomi, dintre cari iesă mândrii pinii şi lă­mâii aurii, ca niste stânci din mare. Mai departe marea albastră închisă încunjurată de ţărmurii şi munţii minunaţi ai Neapo­­lului. Dreptă înainte să vădă albastrele şi plăcutele forme ale Vesuvului. De acolo se desfăşura o privelişte aşa de variată în colori, aşa plină de armonia, aşa de mă­reţă, încâtă a-i sta di şi nóapte pe terasa recoritoare a Cocumellei. E ceva feerică când stai seara, la apusulă soarelui, şi când totulă împrejură este colorată de radele roşietice ce apună. Sau noptea pe lună plină şi pe celulă plină de stele, când mi­­rosulă se ridică mai intensivă din grădini, când marea murmură, când Neapolulă stră­­lucesce într’o mare de lumini şi când din Vestivă esă nori de fumă roşietiel şi ar­­rtători — ţi să pare, că este ună visă şi nu realitate. Bătrânulă birtaşă, Don Teodoro, de o natură cam leneşă, era forte mulţumită cu mersulă afaceriloră din ăstă­ană, pentru că casa sa era plină. Intre ospeţî erau re­­presentanţi aproape de ai tuturoră naţiuni­lor­, astfelă că nu lipsiau nici mici certe, cari însă mai animau puţină viaţa mono­tonă dela hotelă. Cele mai frumoase odăi, cu o terasă magnifică, erau locuite de o familia englesă, ună scriitoră cu femeia sa şi cu o fiică a sa de 15 ani, o fată încântătore, cu perulă blondă, cu ochi negrii. Inse din nenorocire Miss Ina rămăsese foarte mititică, cu o fată fină şi drăguţă. Acesta îi producea ei ade- „Gw.zeta“ cae un fiă-carecţi Aconomeiue testru Austro-Ungaria. Pe un anu 12 fl., pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe ană. Pentru România şi străinătate. Pe unu anu 40 franci, pe ş0se luni 20 fl., pe trei luni 10 fl. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiele poştale din întru şi din afara şi la doi. colectori. Abonamentuln neutru Brasovv a administrațiune, piața mare, Târgule­anului Nr. 30 etaglulu I., pe unu anu 10 fl., pe sase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusulu în casă. Pe unu anu 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplaru. 5 cr. v. a. seu 15 bani. Atâtu abonamen­­tele câtă și inserţiunile suntu a se plăti înainte. ‘«timuea, idmiaitti8tluis I Tlpemsa : «A^OVU, plat mare, TSroule Inului Nr. 30. **carl nefraricatt nu st print tfeu. rfcHHtcrivU nu ie retrmittt. Birourile ie «rari: '«“»iovii, piaţa mare, T4rflu»8 Inului Nr. 30. a&B*»rate mai primeacâ în Vittna­­­ffosse. Hacsenstein die Vogler (Otto­­ritas), H. Schalek, Alois Jleindel, M. linken, A. Oppelik, J. Dunneberg. In budapesta: A. Z. Goldberger, tick- 5V«i» Bereit; în Frankfurt : G. L. Daube ; în Hamburg: A. Steiner. Preţuiri inaerţiunilor­: o seria ţfirmofld pe o colona 6 or. și ft «r. timbru pentru o pubil- care. Publicărî mai dese după tarifă și învoială. H.«clume pe pagina a III-h o sena 10 or. v. a. acu 30 bani. Nr. 261 Brașovii, Vineri, 26 Noemvre (8 Decemvre) 1893. CRONICA POLITICĂ — 25 Noemvre. înainte cu câte-va (fii® partidele slave oposiționale din camera austriacă au ţinută, o conferenţă la care au luată parte deputaţii cehi din Boemia şi Moravia, clu­­bură Slaviloră de stidă şi clubură deputa­­ţilor, independenţi serbo-croaţî. Conferenţă a decisă, în principiu, formarea unei coali­­ţiuni oposiţionale slavice. Pănă acum era caracteristica ţărilor­ din Austria, că popoa­­rele slave erau desbinate în diferite ta­bere, acum se pregătesce o schimbare mare în acesta privinţă. Desbinarea Slavi­loră va fi înlocuită cu solidaritatea loră. Mai curendă de câtă s’ar fi crecjută ideia coaliţiunei slave în Austria a primită con­turi reale. Se spereză, că va succede a câş­tiga pentru acesta ideie şi pe deputaţii sloveni, cari au mai rămasă încă în clubură Hohenwart. Asemenea se crede, că voră fi câştigaţi şi Rutenii din Galiţia, cari astăzi suntă încă nedecişi. Numai Polonii nu voră face parte din acesta coaliţiune. Vorbind­­ despre importanţa inştiinţelor­ de solida­ritate între diferitele partide slave, „Poli­tik“ (hoe între altele: „Majoritatea de a fi guvernamentală, în care se află încă şi câţî­va deputaţi sloveni, representă o po­­poraţiune de 10­­4 milioane suflete, depu­taţii Ruteni represintă 3 milioane de suflete, deputaţii bobemi şi sudo-slavicî represintă 61­ 2 milioane, Germanii naţionali, antisemiţii

Next