Gazeta Transilvaniei, decembrie 1893 (Anul 56, nr. 266-289)
1893-12-08 / nr. 271
niaililitraUMia I îltograîa: KÂfUiVU, plat mar®, Tftrflule Inului Nr. 30. na francat» ku »* prinaitu. Wctwwtripte nu te reirinctu. Birourile Maausciîi; rt.a$3vu, piața mare, T^rgulS Inului Nr. 30. isuporat« mai primea cu în Viena li. Xc*SG, Haasenstein & Vogler (Otto yaax), H. Schalek, Alois Herndel, M. A. Oppelik, J.Donneberg ; in fíiudapMta: A. V. 9eldberger, KckiUtu Bcrnai: în Frankfurt: O. L. Oaubt: In Hamburg: A. Sletner. inaartuimiloru: o sobă #fuxhond pe o coleană, 6 er. oi 10 nr. timbra pentru o publicare. Publicări mai dese după tarnă și învoială. Apolumo pe pagina r. Ill-a o senă 10 cr. v. a. seu 80 bani. Nr. 271. Braşova, Marţî-Mercurî, 8 (20) Decemvre „Gazeta“ ese în fiecareci Abonamente pentru Austro-Ungaria. Pe un ann 12 fl., pe şase lunî 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe ană. Pentru România şi străinătate. Pe ună an 40 franci, pe seae luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiele poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Abonamentul pentru Braşov la adminiatraţiune, piaţa mare, Tftrgulă Inului Nr. 80 etaglulă I., pe unu ană 10 fr., pe şăse luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu cinsulă în casă. Pe unu ană 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Ună esemplară 5 cr. v. a. său 15 bani. Atâta abonamentele câtă şi inserţiunile simţii _____a ae plăti înainte. Absolutismul!! ungurescu în floare- Braşovii 7 Decemvre v. Ansolută adversarii noştri de ce, spre ruşinea veacului poreclit, ală constituţionalismului şi al ii liberalismului, au susţinuţii şi susţinii legea escepţională de pressă din timpulu absolutismului austriaco pentru teritoriulii Transilvaniei. Acesta lege cu disposiţiunile ei draconice îi pune în posiţiă de a face ilusorică libertatea pressei în Transilvania, dându-le în mână totă feliula de mijloace vexatorie, pe cari se le potă aplica după plăcu şi trebuinţă în contra ei. Unu şiră destulă de lungii de procese de pressă s’au făcută chiariştilorii români pe temeiurii acestei patente împărătesei absolutistice, inarticulată în cartea legilor ungurescî, s’au pronunţată sentinţe pe basa ei cu aspre condamnări, cei condamnaţi fiindu supuşi la regimulu închisoriloră ordinare, căci patenta absolutistă dela 1852 nu cunósce închisbre stată, nu vrea se scie de-o tractare deosebită a condamnaților politici și astfelă vine în conflictă cu legea de pressă liberală, ce este în vigoare în Ungaria; pe când legea ungureasca de pressă nu trage la răspundere decâtă pe autorul scrierei încriminate, în Ardălă s’au urmărită, pe temeiulă faimoasei patente pe lângă autori şi redactorii foiloră române şi nu de multă s’a întâmplată ca, totă cu ajutorulă mijloacelor nesecate de opresiune ale patentei, se fiă judecaţi şi condamnaţi toţi colaboratorii fetei „Tribuna“, cu toate că, nedescoperindu-se autorulu, redactorulă responsabilă ală foiei luase asupră-și totă răspunderea. Toate aceste s’au practicată pe basa patentei absolutiste și numai unu miijlocă rămăsese pană acuma nefolostă de „liberalismulă“ celoră dela putere, adecă luarea de măsuri polițienesci prohibitive. Cetindă raportulă, ceală publicămă mai josă, despre decursulă pertractării dela judecătoria de cercă din Sibiiu în contra „Tribunei“ şi a „Fetei Poporului“, amu trebuită să esclamămă făr de voiă , cată-ne ărăşi reîntorşi în timpurile lui Bach şi Seldnitzky, când pressă era dată pe mâna poliţailoră şi a gendarmiloră împărătesei. Faia maghiară, „Budapesti Hírlap“ primindă dela Sibiiu „scrrea sensaţională“, că judecătoria de cercă de acolo a interzisă apariţiunea „Tribunei“ şi a „Foiei Poporului“ fără însă de a i se arăta şi motivele, pe cari se basăză acesta sentinţă, nu’şi pote esplica cum s’a putută întâmpla în „liberala“ Ungaria uină asemenea lucru şi face diferite combinaţiunî. Adeverulă este, că cei dela „Budapesti Hírlap“, bucurau du-86 de-o libertate nelimitată de pressă, nu potă înţelege, că pentru Românii din Transilvania acâstă libertate nu esistă şi că Ziaristica floră este pusă la discreţiunea procurorilor, cari ori de câte ori voră se-i dea o lovitură recurgă la patenta absolutistă. Şi de astădată aşa s’a întâmplată. Au aflată îndată ună siră de paragrafe spre a le aplica în contra numiteloră 4iar® pe motivulă, că nu s’a satisfăcută disposiţiuniloru loră şi resultatulă a fostă, că după ce ambele foi au fostă pedepsite cu maximulă pedepsei prescrisă de legea absolutistă, s’a pronunţată şi sistarea loră imediată. Momentulă agravantă ală acestei procederi în adeveră sensaţionale nu-lă aflămă atâtă în aplicarea legii însăşi, căci legea e lege şi patenta absolutistă austriacă a devenită la noi lege, ce se practică în Transilvania mai multe decâtă toate legile vestite „liberale“ unguresc!, câtă mai cu seama în tendenţilosa şi nemiloasa ei aplicare, care tradăză intenţiunea de-a lovi chiar în esistenţa siarisficei nastre. Curatorul, numită ex officio ca aperătoră ală editorului-proprietară ală „Tribunei“ şi ală „Fetei Poporului“, în veci absentă, a cerută să se dea ună timpă de 14 4*1® respiriu, pentru a pune în rândă afacerea cu aceste foi, ca se nu se împiedece apariţiunea loră, dar n’a reuşită ; nici aceea nu i-s’a concesă ca esecutarea sentinţei se se amâne măcară pana la resolvarea apelaţiunei sale. Acesta procedere intolerantă şi duşmănosă a judecătoriei unguresc! întunecă chiar şi isprăvile „Bezirkeri“ foră de odiniora ai lui Bach. Este curata volniciă, absolutismulă ungurescă agresivă, care lovindu îa faţă în modulă celă mai crudă principiulă libertăţii presei, ce esistă pentru foile maghiare din aceeaşi ţără, ne face să simţimu cu atâta mai amară starea escepţională, în care ne aflămă atî noi Românii în Ardălă. In contra acestei isbucniri vehemente a spiritului despotică, de care se conducă afli cei dela putere faţă cu noi Românii, în contra acestei lovituri, ce se dă libertăţii pressei noastre din parte-le în modă deghisată sub mantaua legii absolutiste dela 1852, trebue să ne ridicămă cu totă tăria glasulă nostru de protestare. Se-şî aducă aminte adversarii noştri, că patenta, ce-o întrebuinţază acuma cu atâta necruţare în contra nostră, a fostă făcută pentru ai ţine pe ei în frâu şi că acesta trebue să fiă unu memento pentru ei: aşî mie, mare ţie! Pre câtă suntemă informaţi ziarele „Tribuna“ şi „Fata Poporului“ nu o să potă reapare în curândă, deorece regularea situaţiunei loră conformă cerinţelor legii absolutiste va recere mai multă timpă. Aceasta împiedecare este nu numai o pierdere pentru numitele noi, dar şi o pierdere pentru causa noastră publică naţională, căreia a-i servi erau chiămate mai multe ca ori şi când în momentele critice, ce le străbatem. In faţa acestei stări de lucru nu ne putem reţine de a ne esprima profunda nostra părere de rău, ca proprietarulă - editoră ală foiloră sistate, d-lă Eugenă Brote, nu se află la postulă seu, şi că l’a părăsită fără de a lua măcară măsurile necesare de precauţiune, sciindă forte bine la ce aveau să s’aştepte colegii săi dela „Tribuna“ şi „Fata Poporului“ în aceste timpuri de potenţată turbare a şovinismului ungurescă. Procesul pentru Memorandu. Eri în 6/18 a lunei curente s’a înmânată membriloră din comitetă aflători în Sibiiu actula de acusaţiune în procesula ce s’a intentaţii contra lorii pentru Memorandu. Afară de membrii comitetului, suntă acusaţi încă patru Români, pentru că au răspândită Memorandulă. Pertractarea e fixată pe ziua de 23 Ianuarie 1894 înaintea juriului din Clusiu. FOILETONTILU „GAZ. TRANS.“ secetă pentru a face o casetorie. Cunoscă o damă, care are mania de a face căsătorii; dică mamă, pentru că decă ar fi interesă, seu speculaţiune, aşi (jf înţelege graba ce pune pentru a se însărcina cu astfelă de afaceri, dér ea nu trage nici ună profită din acesta. Nu-i place dansulă, nu-i placă mesele; prin urmare, ce plăcere găsesce ea de a merge la nunţi? O face asta poate pentru a audi mai târdiu plângerile şi reproşurile acelora, pe cari i-a legată prin lanţură căsătoriei. — faptă, ce este mai desă, decâtă a audi mulţumirile acelora, pe cari i-a făcută fericiţi? — Suntă însă în lume lucruri ciudate, pe cari forte adeseori nu poți să ți le esplici. Acastă damă are totdeauna o mulțime de domnișore la disposiție: tinere, bătrâne, amabile, cu spirită și rară bogate, pentrucă acestea n’au necesitate de alții pentru a le găsi bărbați. Dar deca partidele, pe cari le oferă doamna B. nu posedă totădeauna avere, ele în schimbă suntă bogate în virtuţi şi calităţi. Din nenorocire, pentru domnişorele sărace, ne aflămă în secolulă, când aurulă este considerată ca cea dintâiu putere pe pămentă şi care adeseori întrece inocenţa şi chiar talentele, şi, deci nu mă înşelă, aşa a fostă totdeuna. Oamenii de odinioră n’au fostă mai buni, ca cei deacum, şi istoria este de faţă pentru a ne convinge despre asta. Câte hoţii, câte crime şi tate pentru bani. Te închini înaintea acestei puteri, pentru că ea distribue favoruri, funcţiuni grase, şi acestea la renaulă loră producă bani. — „Ce trebue pentru a face resboiul elicea Frideric celă mare, — bani, bani și er bani! Aceste cuvinte ale regelui Prusiei se potă aplica la fote. Ce trebue pentru a te bucura de considerațiune, pentru a face amoră, pentru a mărita fete? — Bani, bani şi oi bani! ’Mi veți răspunde: Eu cunoscă fete, cari n’au avută nimică și cari cu toate acestea s’au măritată. Admită, nu este nici o regulă fără escepțiune, și asta se probeaza chiar și prin faptură, ce vreau să istorisescă; der câtă osteneala, câtă alergătură, câtă așteptare pănă să ajungă la scopă, ba de multe ori eşti obligată, pentru a nu muri celibatară, de a te lega de o fiinţă, pentru care nu simţi nici o simpatia şi care de multe ori îţi displace. Dor să lăsămă aceste reflecţiuni, cari ne-ar duce prea departe, şi să ne întorcemă la dama, căreia îi place aşa multă să facă măritișuri. Doamna B. nu poate să mă însore, pentru că eu nu vreau; dar de câte ori mă întâlnesce, mereu îmi zice: „Găsesce-mî ună băiată pentru biata Elena, este o fată așa de bună, așa de amabilă, uă caracteră cum rare-ori găsesci! Tot-deauna veselă... tot-deauna mulțumită..... chiar și când o doră măselele! Oh, ce fericită ar fi ună bărbată cu ea! Are destre ? — O, nu; deci ar avea chestre, aici de dece ani măritată! — De dece ani! Atunci de câți ani e d-ra Elena? — De 27 seu 28.... dar așa de inocentă, despre asta răspundă ea. — Atunci trebue să fie forte urâtă. O, ba să mă ierți. Nu e frumosă, este adevărată, mai cu seama că de când a suferită de variolă, îi lăcrenmză mereu mă ochiu; dar asta nu se observă când râde. Te asigură, că nu este urîtă, n’are nimică respingătoră.... Surîsulă său este așa de plăcută.... Dar atunci poate că este slabă? — Adevărată, că nu este grasă, dar asta nu împiedecă, ca ea să fie o fată escelentă, forte activă, economă, care ar ține forte bine ună menagiu... — Se poate, că astea să nu împidece, ca ea să stie să facă ună fasolă bună, dar eu credă, că asta împiedecă sentimentele. —Ah, Domne, ce caraghiosă ești! Ce, totă lumea se însură pentru sentimente ? — Atunci, decă nu pentru sentimente, celă puţină pentru bani. — Doamne feresce ! Cineva se însoră pentru a nu fi singură pentru a avea o companionă, pentru a se însura în sfârșită! Mă despărții de Doamna B., gândindu-mă, că ar fi cam greu de a mărita pe d-ra Elena, déréta, că din întâmplare îmi diseună prietină ală meu într’o di. Pregătiri pentr’unu congresu alu naţionalităţilorii. Primimă din isvoră competentă următorulă comunicată: „Representanţii Româniloră, Slovaciloră şi Sârbiloră din ţările coronei Sf. Ştefană, întruniţi într’o conferinţă în luna Noemvre a. c., au întreprinsă paşii necesari în scopul de a pune la cale închegarea unui programă politică comună şi a stabili o procedere comună. Au hotărîtă totodată ţinerea unui Congresu al naţionalităţiloru. „Pentru statolirea programului politică comună au fostă între altele stabilite drept a substrata următorele puncte, ca principii fundamentale : „Menţinerea şi integritatea ţărilor de sub corona Sf. Ştefană; procederea solidară în toate cestiunile politico-naţionale; punerea în practică a legii naţionalităţilor.