Gazeta Transilvaniei, decembrie 1893 (Anul 56, nr. 266-289)

1893-12-08 / nr. 271

niaililitraUMia I îltograîa: KÂfUiVU, plat mar®, Tftrflule Inului Nr. 30. na francat» ku »* prinaitu. Wctwwtripte nu te reirinctu. Birourile M­aausciîi­; rt.a$3vu, piața mare, T^rgulS Inului Nr. 30. isuporat« mai primea cu în Viena li. Xc*SG, Haasenstein & Vogler (Otto yaax), H. Schalek, Alois Herndel, M. A. Oppelik, J.Donneberg ; in fíiudapMta: A. V. 9eldberger, Kck­­iUtu Bcrnai: în Frankfurt: O. L. Oaubt: In Hamburg: A. Sletner. inaartuimiloru: o sob­ă #fuxh­ond pe o coleană, 6 er. oi 10 nr. timbra pentru o publi­care. Publicări mai dese după tarn­ă și învoială. Apolumo pe pagina r. Ill-a o senă 10 cr. v. a. seu 80 bani.­­ Nr. 271. Braşova, Marţî-Mercurî, 8 (20) Decemvre „Gazeta“ ese în fie­carec­i Abonamente pentru Austro-Ungaria. Pe un ann 12 fl., pe şase lunî 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe ană. Pentru România şi străinătate. Pe ună an­ 40 franci, pe seae luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiele poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Abonamentul­ pentru Braşov l­a adminiatraţiune, piaţa mare, Tftrgulă Inului Nr. 80 etaglulă I., pe unu ană 10 fr., pe şăse luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu cinsulă în casă. Pe unu ană 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Ună esemplară 5 cr. v. a. său 15 bani. Atâta abonamen­tele câtă şi inserţiunil­e simţii _____a ae plăti înainte. Absolutismul!! ungurescu în floare- Braşovii 7 Decemvre v. An­solută adversarii noştri de ce, spre ruşinea veacului poreclit, ală constituţionalismului şi al ii libe­ralismului, au susţinuţii şi susţinii legea escepţională de pressă din timpulu absolutismului austriaco pen­tru teritoriulii Transilvaniei. Acesta lege cu disposiţiunile ei draconice îi pune în posiţiă de a face ilusorică libertatea pressei în Transilvania, dându-le în mână totă feliula de mijloace vexatorie, pe cari se le potă aplica după plăcu şi tre­buinţă în contra ei. Unu şiră destulă de lungii de procese de pressă s’au făcută chiariş­­tilorii români pe temeiurii acestei patente împărătesei absolutistice, in­­articulată în cartea legilor­ ungu­­rescî, s’au pronunţată sentinţe pe basa ei cu aspre condamnări, cei condamnaţi fiindu supuşi la regimulu închisoriloră ordinare, căci patenta absolutistă dela 1852 nu cunósce închisbre stată, nu vrea se scie de-o tractare deosebită a condamna­­ților­ po­litici și astfelă vine în con­­flictă cu legea de pressă liberală, ce este în vigoare în Ungaria; pe când legea ungureasca de pressă nu trage la răspundere decâtă pe autorul­ scrierei încriminate, în Ardălă s’au urmărită, pe temeiulă faimoasei pa­tente pe lângă autori şi redactorii foiloră române şi nu de multă s’a întâmplată ca, totă cu ajutorulă mij­­loacelor­ nesecate de opresiune ale patentei, se fiă judecaţi şi condam­naţi toţi colaboratorii fetei „Tribuna“, cu toate că, nedescoperindu-se auto­­rulu, redactorulă responsabilă ală foiei luase asupră-și totă răspun­derea. Toate aceste s’au practicată pe basa patentei absolutiste și numai unu miijlocă rămăsese pană acuma nefolostă de „liberalismulă“ celoră dela putere, adecă luarea de măsuri polițienesci prohibitive. Cetindă raportulă, ceală publi­­cămă mai josă, despre decursulă per­tractării dela judecătoria de cercă din Sibiiu în contra „Tribunei“ şi a „Fetei Poporului“, amu trebuită să esclamămă făr de voiă , cată-ne ărăşi reîntorşi în timpurile lui Bach şi Seldnitzky, când pressă era dată pe mâna poliţailoră şi a gendarmiloră împărătesei. Faia maghiară, „Budapesti Hír­lap“ primindă dela Sibiiu „scrrea sensaţională“, că judecătoria de cercă de acolo a interzisă apariţiunea „Tribunei“ şi a „Foiei Poporului“ fără însă de a i­ se arăta şi motivele, pe cari se basăză acesta sentinţă, nu’şi pote esplica cum s’a putută întâmpla în „liberala“ Ungaria uină asemenea lucru şi face diferite com­­binaţiunî. Adeverulă este, că cei dela „Budapesti Hírlap“, bucurau du-86 de-o libertate nelimitată de pressă, nu potă înţelege, că pentru Românii din Transilvania acâstă li­bertate nu esistă şi că Ziaristica f­loră este pusă la discreţiunea pro­­curorilor­, cari ori de câte ori voră se-i dea o lovitură recurgă la pa­tenta absolutistă. Şi de astădată aşa s’a întâm­plată. Au aflată îndată ună siră de paragrafe spre a le aplica în contra numiteloră 4iar® pe motivulă, că nu s’a satisfăcută disposiţiuniloru loră şi resultatulă a fostă, că după ce ambele foi au fostă pedepsite cu maximulă pedepsei prescrisă de le­gea absolutistă, s’a pronunţată şi sistarea loră imediată. Momentulă agravantă ală aces­tei procederi în adeveră sensaţio­­nale nu-lă aflămă atâtă în aplicarea legii însăşi, căci legea e lege şi pa­tenta absolutistă austriacă a deve­nită la noi lege, ce se practică în Transilvania mai multe decâtă toate legile vestite „liberale“ unguresc!, câtă mai cu seama în tendenţilosa şi nemiloasa ei aplicare, care tradăză intenţiunea de-a lovi chiar în esis­­tenţa siarisficei nastre. Curatorul, numită ex officio ca aperătoră ală editorului-proprietară ală „Tribunei“ şi ală „Fetei Popo­rului“, în veci absentă, a cerută să se dea ună timpă de 14 4*1® res­­piriu, pentru a pune în rândă afa­cerea cu aceste foi, ca se nu se îm­piedece apariţiunea loră, dar n’a reuşită ; nici aceea nu i-s’a concesă ca esecutarea sentinţei se se amâne măcară pana la resolvarea apela­­ţiunei sale. Acesta procedere intolerantă şi duşmănosă a judecătoriei unguresc! întunecă chiar şi isprăvile „Bezirke­­ri“ foră de odiniora ai lui Bach. Este curata volniciă, absolutismulă ungurescă agresivă, care lovindu îa faţă în modulă celă mai crudă prin­­cipiulă libertăţii presei, ce esistă pen­tru foile maghiare din aceeaşi ţără, ne face să simţimu cu atâta mai amară starea escepţională, în care ne aflămă atî noi Românii în Ardălă. In contra acestei isbucniri ve­hemente a spiritului despotică, de care se conducă afli cei dela putere faţă cu noi Românii, în contra aces­tei lovituri, ce se dă libertăţii pressei noastre din parte-le în modă deghi­­sată sub mantaua legii absolutiste dela 1852, trebue să ne ridicămă cu totă tăria glasulă nostru de protes­tare. Se-şî aducă aminte adversarii noştri, că patenta, ce-o întrebuinţază acuma cu atâta necruţare în contra nostră, a fostă făcută pentru ai ţine pe ei în frâu şi că acesta trebue să fiă unu memento pentru ei: aşî mie, mare ţie! Pre câtă suntemă informaţi zia­­rele „Tribuna“ şi „Fata Poporului“ nu­ o să potă reapare în curândă, de­­orece regularea situaţiunei loră con­formă cerinţelor­ legii absolutiste va recere mai multă timpă. Aceasta împiedecare este nu nu­mai o pierdere pentru numitele noi, dar şi o pierdere pentru causa noas­­tră publică naţională, căreia a-i servi erau chiămate mai multe ca ori şi când în momentele critice, ce le străbatem­. In faţa acestei stări de lucru nu ne putem­ reţine de a ne es­­prima profunda nostra părere de rău, ca proprietarulă - editoră ală foiloră sistate, d-lă Eugenă Brote, nu se află la postulă seu, şi că l’a părăsită fără de a lua măcară mă­surile necesare de precauţiune, sci­­indă forte bine la ce aveau să s’aş­­tepte colegii săi dela „Tribuna“ şi „Fata Poporului“ în aceste timpuri de potenţată turbare a şovinismului ungurescă. Procesul­ pentru Memorandu. Eri în 6/18 a lunei curente s’a înmânată mem­­briloră din comitetă aflători în Sibiiu ac­­tula de acusaţiune în procesula ce s’a inten­taţii contra lorii pentru Memorandu. Afară de membrii comitetului, suntă acusaţi încă patru Români, pentru­ că au răspândită Memorandulă. Pertractarea e fixată pe ziua de 23 Ianuarie 1894 înaintea juriului din Clusiu. FOILETONTILU „GAZ. TRANS.“ secetă pentru a face o casetorie.­­ Cunoscă o damă, care are mania de­­ a face căsătorii; dică mam­ă, pentru­ că decă ar fi interesă, seu speculaţiune, aşi (jf înţelege graba ce pune pentru a se însăr­cina cu ast­felă de afaceri, dér ea nu trage nici ună profită din acesta. Nu-i place dansulă, nu-i placă mesele; prin urmare, ce plăcere găsesce ea de a merge la nunţi? O face asta poate pentru a audi mai târdiu plângerile şi reproşurile acelora, pe cari i-a legată prin lanţură căsătoriei. — faptă, ce este mai desă, decâtă a audi mulţumi­rile acelora, pe cari i-a făcută fericiţi? — Suntă însă în lume lucruri ciudate, pe cari forte adese­ori nu poți să ți­ le esplici. Acastă damă are tot­deauna o mulțime de domnișore la disposiție: tinere, bătrâne, amabile, cu spirită și rară bogate, pentru­­că acestea n’au necesitate de alții pentru a­ le găsi bărbați. Dar deca partidele, pe cari le oferă doamna B. nu posedă totă­deauna avere, ele în schimbă suntă bogate în virtuţi şi calităţi. Din nenorocire, pentru domnişorele să­race, ne aflămă în secolulă, când aurulă este considerată ca cea dintâiu putere pe pămentă şi care adese­ori întrece inocenţa şi chiar talentele, şi, deci nu mă înşelă, aşa a fostă tot­deuna. Oamenii de odinioră n’au fostă mai buni, ca cei deacum, şi is­toria este de faţă pentru a ne convinge despre asta. Câte hoţii, câte crime şi tate pentru bani. Te închini înaintea acestei puteri, pentru­ că ea distribue favoruri, funcţiuni grase, şi acestea la renaulă loră producă bani. — „Ce trebue pentru a face resboiul elicea Frideric celă mare, — bani, bani și er bani! Aceste cuvinte ale regelui Prusiei se potă aplica la fote. Ce trebue pentru a te bucura de considerațiune, pentru a face amoră, pentru a mărita fete? — Bani, bani şi oi bani! ’Mi veți răspunde: Eu cunoscă fete, cari n’au avută nimică și cari cu toate acestea s’au măritată. Admită, nu este nici o regulă fără escepțiune, și asta se pro­­beaza chiar­­ și prin faptură, ce vreau să istorisescă; der câtă osteneala, câtă alergă­tură, câtă așteptare pănă să ajungă la scopă, ba de multe­ ori eşti obligată, pen­tru a nu muri celibatară, de a­ te lega de o fiinţă, pentru care nu simţi nici o sim­patia şi care de multe­ ori îţi displace. Dor să lăsămă aceste reflecţiuni, cari ne-ar duce prea departe, şi să ne întorcemă la dama, căreia îi place aşa multă să facă măritișuri. Doamna B. nu poate să mă însore, pen­tru­ că eu nu vreau; dar de câte­ ori mă în­­tâlnesce, mereu îmi zice: „Găsesce-mî ună băiată pentru biata Elena, este o fată așa de bună, așa de amabilă, u­ă caracteră cum rare-ori găsesci! Tot-deauna veselă... tot-deauna mulțumită..... chiar și când o doră măselele! Oh, ce fericită ar fi ună bărbată cu ea! Are destre ? — O, nu; deci ar avea chestre, aici de dece ani măritată! — De dece ani! Atunci de câți ani e d-ra Elena? — De 27 seu 28.... dar așa de ino­centă, despre asta răspundă ea. — Atunci trebue să fie forte urâtă. O, ba să mă ierți. Nu e frumosă, este adevărată, mai cu seama că de când a su­ferită de variolă, îi lăcrenmză mereu m­ă ochiu; dar asta nu se observă când râde. Te asigură, că nu este urîtă, n’are nimică respingătoră.... Surîsulă său este așa de plăcută.... Dar atunci poate că este slabă? — Adevărată, că nu este grasă, dar asta nu împiedecă, ca ea să fie o fată es­­celentă, forte activă, economă, care ar ține forte bine ună menagiu... — Se poate, că astea să nu împidece, ca ea să stie să facă ună fasolă bună, dar eu credă, că asta împiedecă sentimentele. —Ah, Domne, ce caraghiosă ești! Ce, totă lumea se însură pentru sentimente ? — Atunci, decă nu pentru sentimente, celă puţină pentru bani. — Doamne feresce ! Cineva se însoră pentru a nu fi singură pentru a avea o companionă, pentru a se însura în sfâr­șită! Mă despărții de Doamna B., gândin­­du-mă, că ar fi cam greu de a mărita pe d-ra Elena, dér­éta, că din întâmplare îmi dise­ună prietină ală meu într’o di. Pregătiri pentr’unu congresu alu naţio­­nalităţilorii. Primimă din isvoră competentă următorulă comunicată: „Representanţii Româniloră, Slovaciloră şi Sârbiloră din ţările coronei Sf. Ştefană, întruniţi într’o conferinţă în luna Noemvre a. c., au între­prinsă paşii necesari în scopul­ de a pune la cale închegarea unui programă politică comună şi a stabili o procedere comună. Au hotărîtă tot­odată ţinerea unui Congresu al­ naţionalităţiloru. „Pentru statolirea programului poli­tică comună au fostă între altele stabilite drept a substrata următorele puncte, ca principii fundamentale : „Menţinerea şi integritatea ţărilor­ de sub corona Sf. Ştefană; procederea soli­dară în toate cestiunile politico-naţionale; punerea în practică a legii naţionalităţilor.

Next