Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1894 (Anul 57, nr. 1-23)

1894-01-15 / nr. 10

AlBiuiuiadi*«i Ytţfniasa: „Gazeta“ ese în fiăcare tţi Abonamente pentru Austro-Ungaria. Pe un ană 12 fl., pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fr. N-rii de Duminecă 2 fl. pe ana. Pentru România şi străinătate. Pe unu ana 40 franci, pe ş ese luni 20 fr., pe trei lun! 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumera la toate oficiele poştale din întru și din afară și la doi. colectori. Abonamentulu pentru Brasovă a administrațiune, piața mare, Tergula Inului Nr. 80 etaglulu I., pe unu anü 10 fl., pe șase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusula în casă. Pe unu anu 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fi. Unu esemplaru 5 cr. v. a. seu 15 bani. Atâtâ abonamentele câta și inserțiunii e sunte ______a se plăti înainte. '-KJti'OVU, plat more, Tfirgulä inului Kr. 30. 2 r wcri ne francaie nn m prtmtuca. t(unuieripte m* ac retrimifâ. Slrourll# du amciuri: VeaDVU, piața mare, TlrgulS Inului Nr. 30. V.ncrate tntti primescft In Vleno s 3resse, fraasenstein A Vogler (Otto «adj, H. Behatok, Alois Herndel, M. v.tkts, A. Oppelik, J. Donneberg; în ^(taposta: A. V. Goldberger, Éck■’).« Ber fiat: In Frankfurt: 9. L. Daube ; In Hamburg: A. Steiner.^ Prețuiii inaorţianitatii: o seria ,;jijrzn.oD.d pe o coloana 6 cr. şi 10 pr. timbra pentru o publicare. Pablicări mai dese după tarifă şi învoială. Reclame pe pagina a Hl-a o seria 10 cr. v. a. uou 30 bani. Nr. 10. Braşovt, Sâmbătă, 15 (27) Ianuarie 1894. O voce germtană. Braşovt, 14 Ianuarie v. Articulul revistei germane din Berlin „Das zwanzigste Jahrhundert“, care vorbesce despre „luptele naţionale dintre Maghiari şi Români“ şi pe care lamă reprodusă in numerii premergători ai fetei noastre, este foarte remarcabilă, nu atâtă pentru că părtinesce causa Românilor asupriţi din Transilvania şi Ungaria, câtă mai multă pentru că atinge o cordă delicată a politicei esteriore germane. Numita revistă, care a intrată acuma în anulă al patrulea alu esistenţei sale, se deosebesce de scrierile periodice politice germane de acelaşi soiu prin aceea, că a adoptată ca punctă principală alu programului seu „sprijinirea aceloră instiințe, cari tînjescă la o unire federativă a teritoriului stateioră Europei de mijlocă“. Intru câtă urmăresce acesta direcţiune politică, revista „das zwanzigste Jahrhundert“ — după cum declară într’ună apelă cătră cetitori— „îşi îndreptézâ atenţiunea sa cu deosebire şi asupra cestiunei naţionalităţiloru în Ungaria, precum şi asupra situaţiunei politice a tuturoră Românilor“. Idealulă numitei reviste este aşadera gruparea federativă a stateioră Europei de mijlocă, ideală, a căruia realisare ar corespunde foarte multă intereselor imperiului germană, care în acesta uniune, se înţelege, ar ave rolulă de conducetoră şi protectory. Nistinţele germane de feliule acesta, dau înse astăzî de-o mare dificultate, de-o piedecâ taie seriosă, căci se lovescă de insumţele maghiarismului violentă, care, departe de a se mulţumi a fi ună membru pacînică şi folositoră in concertulă poporeloră Europei centrale, vrea se jace rolulu unei mari puteri, după ce, printr’o constelaţiă forte norocosă pentru ele, i-a succesu a-şî câştiga o posiţie, care „îlu face se apară astăzi ca o putere mare egală îndreptăţită pe lângă Germania“. Maghiarii cu poftele lor, nesatiose de supremaţie, cu intoleranţa loră proverbială şi cu aspiraţiunile lor, de-a crea o Maghiariă mare prin contopirea naţionalităţilor de pe teritoriulu statului ungară, aducă o perturbare mare nu numai în raporturile dintre poporele Austro-Ungariei, ci şi în relaţiunile acestui imperiu cu România. Astfeliu posiţia loră preponderantă de alb după părerea revistei germane, In locu se flă spre folosă intereselor germane, le este chiar spre stricăciune Ceea ce înse îi preocupă pe cei de la revista „„Zwanzigstes Jahrhundert“ mai multă, este faptulă, că însăşi politica germană a creată maghiarismului posiţia preponderantă de azi, că acesta politică, pe care o numescă „greşită“ şi „fatală“, a pregătită dualismulă austro-ungară voindă a rumpe puterea Austriei, dar în realitate ea a „slăbită numai în modulă celă mai simţitoră posiţia de putere a poporului germană în Europa“. Scopulă principală alu articulului, despre care e vorba, este prin urmare de a deschide ochii politicilor germani asupra adevăratei situaţiuni create prin favorisarea sistematică a maghiarismului şi a pregăti astfel o întorsătură în opiniunea publică din Germania. „Este“, zice revista din cestiune, „datoria acelora, cari au făcută greşala dela 1867, de a o îndrepta, și pentru ca să se potă acesta e de lipsă în primulu rendu, ca cercurile guvernamentale din Berlină se se lapede de politica negermană de pănă acuma a favorisării Maghiariloră“. Esaminândă starea lucruriloră în statură ungară, revista XX Jahrhundert constată două lucruri: întâiu că Maghiarii nu se vor învoi niciodată de bună voie la egala îndeptăţire a celorlalte popoare ale ţării, al doilea că aceste popoare singure în împrejurările de faţă nu suntă în stare a face să se resolve cestiunea loră, că prin urmare resolvarea cestiunei trebue se vină „din altă parte". Germania deşi se reţine de orice ingerinţă în afacerile interne ale Austro Ungariei, totuşi în realitate influenţăza foarte multă asupra lor, şi de aceea, după revista desă amintită, Germania singură este chiămată şi este şi capabilă de a pregăti cu succese soluţiunea cestiunei naţionalităţilor în Ungaria. Acestă mersă de idei este foarte interesantă şi în ori ce casă posede farmeculă noutăţii. Pănă acuma din partea germană nu s’a mai vorbită astfelă, nu s’a criticată nici odată cu atâta asprime politica germană, care şi-a alesă ca ţîntă sprijinirea instiinţelor maghiarismului. Şi din causa aceasta espunerile revistei berline se ne intereséaza şi pe noi deosebită. Despre întrebarea ce să se se întâmple în viitoră ca situaţiunea să se schimbe, articululu revistei germane se ocupă aşa numai ca în trecătu, la încheiere. Şi totuşi dela acesta atârnă totală ! Indică totuşi o modalitate, care ar fi să introducă soluţiunea cestiunei naţionalităţilor la noi şi despre acesta modalitate ne reservămu a vorbi într’ună altă articulă. FOILETONULUI „GAZ. TRANS.“ 7Escursiioni pe munţii terei Marsei ,şi ai Făgăraşului, de Ioană Turcu. (5) (Finea capitolului IV) Pănă când amă eşită jţoi din stână, tinerimea, şi cu deosebire dorobanţii români, cari veniseră acolo cu lăutarii, se şi prinseră la jocă, şi jucau flăcăii cu băciţele, de se aucea de departe tropotulă jocului şi chiuiturile. Jucau veseli şi voioşi, sclia tocmai ca la „Sân-Petru“.... Când să plecămă îndărătă, ătă că o fetiţă tinără venia şi ea cătră jocă cu ună copilă mică în braţe. Intrebarămă pe târlaşă, ce caută acelă copilă pe aici ? Ne răspunse : Este ală meu, s’a născută broscoiulă aici. Fetica, celă plortă în braţe, este slujnica mea; soţia mea este femeia aceea mai în etate dintre băciţe. Astfeliu trăimă noi ! Şi în adevără tocmai aşa trăescă Poenarii din comitatul Sibiiului; la toate stânile loră, câte le-am aflată aici în munţi, nu erau baci, ci numai băciţe. Păşunea din munţii Tămaşulă mică şi Tămaşulă mare, cea din Ilăresculă şi cea din Văcărea mare, o folosiau ca arendaşi locuitorii din comuna Poiana-Mărului, de lângă Zâmescu, păscându-o cu boi, vaci, cai şi oi, în genere luată, locuitorii acestei comune suntă unii dintre economii cei mai cu stare din comitatul Făgăraşului. întorşi la corturi, sara amă avută cină mare, după cum numai s’a putută în împrejurările de aici. Lăutarii, cântândă din lăută şi din gură, s’au produsă cum numai au sciută ei mai bine şi mai cu efectă. După cină, tinerimea şi-a continuata joculă, ca şi în celelalte seri. In 12 Iulie, continuându-se marcarea, pe la amedlamă aşejată stâlpulă din vârful Ilărescului. Spre vestă de aciamă făcută movila din curmătura muntelui, ce se afla în faţa locului, unde aveamă corturile. In acesta movilă ne-amă pusă şi cărţile nóastre de visită, pe cari le amă aşe- zată într’o sticlă, însemnândă pe ele şi causa venirei nóastre aici. Astfelă amă ajunsă cu marcarea frontierei, printre munţii Ilăresculă, de pe partea nostră, şi Comeşulă, de pe partea României, pănă susă la muntele Luţele, unde la obârşia Bârsei Groşetului se termină teritoriilă cercului pretorială ală Branului, care ţine din punctulă dela „Omău de pe Buceciu pănă aici. Primă-pretorele Branului Belle şi cu oaspeţii din Zernesci, îndată după amedi, s’au întorsă la Zernesci, coborîndă pe Ciocănea în Bârsa Groşetului la drumulă de acolo. Deorece de aici încolo se începea teritorială cercului pretorială ală Făgăraşului. Vineri în 13 Iulie după slobodirea lucrătorilor, membrii comisiunei amă luat’o peste obârşia Bârsei, prin mica pădurice (tufişă) de şneapenă (Krummholtz) şi prin câmpia de rase de Alpi de acolo, a căroră flore acum era cam trecută, astfel o amă trecută la „Văcărea mare“ şi de aici în direcţiune nordă-estică amă coborîtă pe plaiură de acolo călare pănă în comuna Mărgineni, în ţara Oltului. De aici apoi pe trăsuri amă venită cu toţii la Făgăraşă, afară de căpitanulă română Spiroiu, carele însoţită de ună dorobanţă, s’a dusă pe vr’o câteva zile la familia sa în Câmpulă-lungă. Elă a trecută dela Ilăresculă în direcţiune vestică şi apoi peste muntele Oticulă, pe poteca, ce duce de cătră Breaza din munţii Făgăraşului, a mersă la Câmpulungă. Sosindă într’aceea şi capitanula română Spiroiu la Făgăraşă, amă cercetată mai de aproape fortăreţa militară de aici, ce odinioră era atâtă de renumită şi în care s’au petrecută atâtea şi atâtea acte de mare însemnătate istorică, servindă şi ca locă de reşedinţă principiloră ţârei. * După analele călugărilor Franciscani dela mănăstirea Satului Ştefană din Făgăraşă, fortărâţa (arx) Făgăraşului, ce pe Situaţia în Serbia. * Am fi adusă soirea, că, în cele din urmă în Serbia s’a constituită ună nou ministeriu, așa disă neutru. Prin acesta însă crisa din Serbia a ajunsă într’ună stadiu, care nici pe departe nu însamnă o deslegare favorabilă în mersulă trebiloră interne a micului regată serbescă. Ce s’a făcută așaderă? Prin numirea noului ministerul s’a deschisă lupta vehementă între radicalii şerbi şi între dinastie, luptă, care acum e declarată în totă forma. Contrastul, acesta poate fi, fără îndoială, pricinuitorul unei sguduiri periculoase, fiindcă popularitatea mare de care se bucură radicalii, face aproape imposibilă funcţionarea constituţională a instituţiilor ţării. Semnele inaugurării unui râsboiu pe morte pe viaţă s’au arătată deja în prima şedinţă a Scupştinei în care s’a presentată noulă cabinetă. Din incidentulă acesta radicalii au provocată o scenă turbulentă cum nu s’a mai pomenită în Scupştină. Deputaţii, deja la prima păşire a noului cabinetă, au primită pe acesta cu priviri fulgerătore, cari prevesteau furtuna. Cetirea programului noului cabinetă a fost ascultată cu linişte pănă la sfîrşită, deşi feţele deputaţilor trădau absoluta neîncredere, îndată după cetirea programului s’a insinuată la cuvântă preşedintele clubului radicală, Popovicî Pista. Preşedintele Scupştinei i-a dată cuvântula, dar ministrulă-preşedinte Simicr a observată, că mai are ceva de disă. Katicî (preşedintele Scupştinei) i-a răspunsă, că acesta o poate face numai după ce Popovicî își va fi sfîrşită cuventura. Simici, înfuriată, dise, că elă ca ministru are dreptă să vorbescă, Katici i-a contrazisă din nou, dar Simici voindă totuşi să vorbescă, toți deputaţii ca unulă au sărită din locurile ce ocupau şi ameninţândă cu pumnii au năvălită spre bancele miniştriloră, strigândă câtă ’i lua gura: „Trebue să-i dămă afară“. — „Nu permitemă a fi terorisaţi“. — „Trăâscă poporală“. — „Trăâscă constituţia“. Simici temendu-şi pielea, a părăsită sala predândă lui Katicî ocazulă regescă pre care Scupstină e amânată pănă în Maiu. După cetirea ucazului regescă Scupstina s’a închisă între strigări de „Trăescă regele“ Foia „Male Rovine" publică condiţiunile regelui, ce le-a pusă noului guvernă. Acestea suntă: 1) Retragerea legei despre espulsarea lui Milan şi Natalia. 2) Dreptulă escepţională ală regelui de-a numi elă pe ministrulă de răsboiu şi pe agenţii diplomatici de pe lângă curţile străine. 3) A se vota lui Milan o rentă anuală de 250.000 franci. Milan aşadară n’a mersă de giaba în Serbia. Elă va primi o subvenţie grasă, cu care-şi va putè face mendrele și-și va putea sătura poftele. Cum vine Milan, să cară subvenții de sute de mii de franci, când țera este pe marginea bancrutului financiară? Aceasta este durerea lui de țară și de poporală sârbescă?