Gazeta Transilvaniei, iulie 1894 (Anul 57, nr. 143-168)
1894-07-01 / nr. 143
Reducţiunea, la Tipografia: Braşovii, piaţa mare Nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. — Manuscripte nu se retorneta. INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşovii şi la urmatoarele Birouri de anunciurî: in Viena: M. Dukes, Heinrich Schalek, Rudolf Mosse, A. Oppeliks Nachfolger, Anton Oppelik, J. Danneberg, în Budapesta: A. V. Goldberger, Eckstein Bernat, în Bucuresci: Agence havas, Succursale de Boummire; în Hamburg: Károlyi & Liebmann. Pretul Insorţiuniloru : o seria garmond pe o coloana 6 or. şi 30 cf. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă și învoială. Reclame pe pagina a 3-a o seria 10 cr. sau 30 bani. InT TT Z iTJ* Lvn. „Gazeta11 iese la fiicare iji, Aidameite pentru Austro-Ungaria. Ele un and 12 fl., pe şese luni 61fl.f pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe anu. Pentru România şi străinătate. Pe unu anu 40 franoT, pe şăse luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de l'mminecă 8 franoT. Se prenumără la toate oficieie poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. itoaineatuli pentru Brasovă a administrațiune, piaţa mare, Târgul anului Nr. 30 ebagiulu I., pe unu anu 10 fr., pe sese luni 5 fl., pe troi luni 2 fl. 50 ar. Cu dusula în casă. Pe unu anii 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe troi luni 3 fl. Uni exemplaru 5 cr. v. a. său 15 bani. Atâta abonamentele câtu şi inserţiunile suntu a se plăti înainte. Nr. 143. Braşovii, Joi-Vineri, 1 (13) Iulie 1894. Non abonamentu „MESIA, TRAHSttVANIS" Cu 1 Iulie 1994 st. v. •telenehlile nou abonamentu, la care invitămu pe toți amicii ții sprijinitorii fetei nostre. Prețulu abonsmentuEssis Pentru Austro-Ungaria: pe -u.3a.TjL aaa-a.................................. 12 fl. pe sose lu.33.. ................................. 20. pe trei lu.aa.i . ............................. 3£1. Pentru România și străinătate: pe ujelü. aaa.u....................... -40 fra.aa.ci pe sése lu.3a.i...................... 20 ,, pe trei lu.aa.1 ...................... IO „ Abonamente la numerele cu data de Duminecă: Pentru Austro - Ungaria: pe unu anu ............................................... 2 15. pe sese luni ........................................ IS. Pentru România și străinătate: pe unü anü.................................... 8 franc! pe şese lun!............................... 4 ., Abonarea se poate face mai uşorii prin mandate poştale. Administraţiunea „Gazetei Transilvanîeî11. Cum scriu foile unguresc!? Braşovii, 30 Iunie v. In ce privesce necontestabila lipsă de conscienţiositate, cu care este tractată din partea pressei unguresc! marea cestiune de naţionalitate de la noi, foia guvernamentală „Kolozsvár“ face în primul eseu articula de Marţia trecută câteva constatări forte preţiose. După ce arată, că ar fi o datorinţă patriotică din partea pressei unguresc!, ca în ce privesce tractarea cestiunei de naţionalitate se-şî însuşescă „temeinica cunoscinţă de causă, adevărata obiectivitate şi curata însufleţire a pressei maghiare de prin anii 1840 şi 1860“, faia guvernamentală din Cluşiu constată „cu durere“, că astăziî „modulă de scriere ală pressei unguresc! poate să fiă oricum, numai temeinică nu“. Se fiă numai nou, se fiă sensaţională, se fiă câtă mai surprejetoră ceea ce se publică: acesta este scopulă „celoră mai multe“ dintrefiarele maghiare. De interesulă publică nici naiba nu ţine sumă. Lucrură principală este, ca foia se facă sensaţiă. După aceste constatări generale, foia ungurescă continuă astăfelă: „In asemenea modă tracteza o parte din foile unguresce şi cestiunea de naţionalitate. Este admirabilă ignoranţa, lipsa de sentimentă şi neconscienţiositatea, ce o întâlnimu pe acestă terenă, unde este vorba de unu interesă de vieţă alu patriei nóstre. „ Cu puţină escepţiune, când e vorba de cestiunea de naţionalitate, foile caută numai aceea, ce este sensaţională; astfeliu de lucruri sensaţionale le aruncă apoi în publicitate cu o uşurinţă orbă. Nu-şî alegă oamenii, dela care primescă informaţiunile, şi nu este în redacţiune nimeni, care se soie face o critică asupra articulilor, ce li se trimită.“ Acestea suntă din vorbă în vorbă principalele constatări, ce le face fata guvernamentală maghiară dela Cluşiu, care îşi termină articululă seu cu cuvintele: „Trebue se aşteptămă dela pressă mai multă sentimentă de datorinţă.“ N’amă avé nimică de observată faţă cu aceste constatări, déci „Kolozsvár“ ar fi omisă cu totulă cuvintele „cu puţină escepţiune1,1, car! în casulă de faţă nici chiar din consideraţiuni de complesanţă nu puteau avea nici ună locă. Este faptă neîndoiasă, că în ce privesce uşurinţa, cu care suntă tractate cestiunile de naţionalitate, foile unguresc! suntă toate de aceeaşi păiură, nefăcendă escepţiune dela acastă regulă nici însuşi „Kolozsvár“. Ordară se-şî fi uitată „Kolozsvár“ de acele timpuri, nu tocmai îndepărtate, când răpită dte furia patriotismului serica, că „însuşî numele de Română invălvă în sine tradare de patriăui, şi arăşî la altă locă, vorbindu despre împăcare, (firea: Românii voră trebui se le întindă Maghiariloră mâna de pace, „în casă contrară nu le remâne, decâtă temniţa de stată şi batjocura lumei“. Se ne spună d-nii dela „Kolozsvár“, erau pre acestea cuvinte seriose care nu ne întelnimă şi aci cu o „admirabilă ignoranţă, lipsă de sentimentă şi neconscienţiositate în ceea ce privesce tractarea unui interesă vitală ală patriei noastre?“ Recunoscem, că dela unăfiară, care nu e stăpână peste sine şi care s’a angajată a face întotdeuna pe mameluculă, nu te poţî aştepta se fiă consecuentă, dar atunci pentru ce mai adauge „Kolozsvár“ cuvintele „fără escepţiune“, când vădită este înaintea lumei întregi, că în întregă ţara nu există o singură foie ungurască, care se nu se distingă prin cea mai pecătosă „ignoranţă, neconscienţiositate şi lipsă de sentimente“ ori de câte orî e vorba de cestiuni privitoare la naţionalităţile nemaghiare ? Der fiă şi în cesula al 11-lea, constatările lui „Kolozsvár" trebue se le luămă deocamdată în nume de bine, măcară că nu credemă nici pentru ună momentă se întorca ele rota sorţii. Se nasce acum întrebarea: ce vorăfice procurorii în faţa acestora constatări ? Dacă înseşî foile unguresc! se ruşinază de aţîţările, câte le-au urzită şi le urzescă ele în contra Românilor, şi a celoralalte popoare nemaghiare prin totă felială de născociri infame, are nu voră trebui se se ruşineze şi procurorii unguresc!, care au tolerată şi tolerâză în deplină libertate aceste revoltătore abusuiî ale pressei unguresci şi car! în primulu locu erau chiămaţî de-a trage la răspundere pe sevîrşitorii acestora infamii ? Décâ „Kolozsvár“ vré sé facă astăc’! pe moderatulu şi pe înţeleptulu, pentru ce nu trage la răspundere pe acei neconscienţioşi procurori, carefiţuică sciu să intenteze la procese gazetelor românesc!, în timpu ce lui „Kolozsvár“ îi permite a susţină, că „însuşî numele de Română invălvă în sine tradare de patriă“, ba provocă chiar la revoluţie, fără ca vreodată să li se fi atinsă pentru aceste crime măcară ună firă de pără? Nu! Escepţiune nu esistă aici. Pressă şi autorităţi, societate şi privaţi, când e vorba de neîndreptăţirea, de insultarea şi calomniarea năstră, a Nemaghiariloră, una sunteţi şi una v’aţî dovedită a fi întotdeuna, d-loră dela „Kolozsvár“. De aceea să sciţi, că prin frase, ca cele privitoare la „resolvarea cestiunei de naţionalitate“, vă faceţi numai de rîsă înaintea nostră. Daţi-ne mai întâi dovediî prin fapte, că ne sunteţi binevoitori, şi apoi treceţi la ideia, de-a resolva cestiunea de naţionalitate, — idcă, care nu se va pute esecuta, pe câtă timpă bărbaţii conducător! ai Maghiarilor, suntă orbiţi de şovinismă şi nu potă vedè lucrurile în adevărata loră realitate. FOILETONUL II „GAZ. TRANS.“ 15 in dimensiunea a patra. Novelă, de Lothar de Brenckendorf. (Fine.) Părăsii cu precauţiune posiţia mea de lângă orologiul de părete şi mă apropiai mai tare. Acum simţii una curente rece de aeru, despre care îmi făcuse amintire Bernheim, şi pe care până acuma ilo pusesem în contur fantasiei sale înfierbântate. După câteva secunde dispăru aproape cu totul şi în faţa mea sta îmbrăcată în haină albă de fantomă — soţia strajnicului nostru comandantu de regimentu! Atâta de perfectă era decepţiunea, încâtfi sub alte împrejurări aşi fi jurata, că este chiar densa în personă. Perula ei bine peptănatfi cu zulufii dela temple, trăsurile severe din jurul gurei și a ochilor, nasula ascuțită — acestea tóate erau întocmai, și decă scamatoria când cu aparițiunea nenorocitei Cecilia de Bernbeim fuse totu atâta de bine reușită, nu trebuia să mă mai miru, că lesne credătorule Bernheim a caduta în cursă. Dar n’aveam timpu să privescu multu minunea. Desfăcendu-mî repede pardisiule, așa încât mi se vădură radele lanternei mele, mă repede eu o săritură la fantomă și cuprinsei eu brațul ei dreptu talia ei. — „Lumină!“ strigai eu. „Aprinde lămpile, Hans! Voimu se vedemu mai bine acesta spiritu.“ A fostu unu efecte drastice, provocata de păşirea mea neaşteptată. Fantoma scoase una ţipetă de groza, care nu avea nimica supra-naturală şi după o încercare zadarnică, de-a se desface din braţele mele, căciii leşinată, în cabineta lângă mine se audi sgomotu mare, ca şi când cineva plina de spaimă ar fi cautată unu locu de eşire — în camera de mâncare fugeau încole şi încolo, ca şi la o alarmă de foeu, şi în acelaşi moment, în care Bernheim aprinse una chibrita, o uşă fu trântită cu mare sgomotu. Scena era acum bine luminată şi întreaga comedie era acum înaintea ochilor noştri. Fantoma din braţele mele era o femeia cam de 28—30 ani, îmbrăcată în albii, ala cărei pora blondă se ivi sub peruca smulsă de mine în modă cam negalanta. Asămănarea eclatantă cu soţia colonelului nostru se dovedi, ca o decepţiune prostă, provocată prin lumina nesigură. Căci sulimanula și peruca făcuseră decepțiunea. Dintre părtașii acestei ceremonii, mai rămaseră numai trei: amicula meu Bernheim, teneral asesoru de tribunalu, pe care ’la internismu eri la Dewitz și o damă bătrână cuprinsă de spaimă, în care puteam recunoasce fără greutate pe doamna consilieră "Willegast. Toţi ceilalţi dispăruseră, ca şi când i-ar fi înghiţită pământul, şi nici unulț dintre noi nu mai era în îndoială asupra motivului fugei lor. — „Domnişoră, aveţi bunăvoinţa de-a vă deştepta din leşină ?“ Iisei cătră spiritu, care încă sta totu cu ochii închişi, răcrimată de peptură mea. „N’am intenţiunea să vă facă vre-o neplăcere, dar aşi voi să-mi daţi unele informaţiuni.“ Mijlocul acesta a avută una efectu escelenta. Fantoma deschise ochii, mă privi spăriată, apoi se desfăcu, suspinândă din braţele mele, pentru ca să îngenuncbiă plângendă lângă dama cea bătrână. Bernheim privia cu ochi scrînteiători și cu pumnii strînşî asupra șarlatanelor demascate ; din convulsiunile feţei sale vedeam că numai considerațiunea faţă de sensul lor.li reținea, ca să nu se arunce asupra lor. Pe când mă apropiai de el, ca să-lă liniștescă, asesorul ei, designată ca să fiă victima unei asemenea șarlatanii, se dusese în cabinetul misteriosu, din care se întoarse ricjenda, aducându cu sine o tânără damă, care tremura din totu corpulu. — „Mă temeam, că spiritele înfuriate, ne voră pute răpi mediulu“, dise ela satisfăcută. „Ar fi fostu pecata de atâta talenta, dar din fericire, acestă grijă a fostu neîntemeiată“. Deoarece damele preejendu, că cei înșelați privescu din partea comică acostă afacere, se reculese doamna consilieră din, Procesul Memorandului la Curia din Sudapesta. După cum am anunţată, Marţi în 10 Iulie n. a începută Curia reg. din Budapesta să pertracteze recursul de nulitate în procesul Memorandului. Nulitatea celor 14 acusaţi cuprinde 35 de puncte. Afară de acestea apărătorii Dr. Amosa Frăncu şi Coriolana Brediceanu au înaintată două nulități separate în contra întregei pertractări și a verdictului condamnator.