Gazeta Transilvaniei, octombrie 1894 (Anul 57, nr. 215-238)
1894-10-26 / nr. 235
Admnistraţiunea, ?i Tipografia: Braşovu, piaţa mare Nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. — Manuscripte nu se retrimi tu. INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşovu şi la urmatoarele Birouri de anunciurî: în Viena: M. Dukes, Heinrich Schalek, Rudolf Mosse, A. Oppeliks Nachfolger, Anton Oppelik, J. Danneberg; în Budapesta: A. V. Goldberger, Eckstein Berned; în Bucuresci: Agence Havas, Succursale de Roumanie; în Hamburg: Karolyick Liebmain. Preţulu inserţiuniloru : o seria garmond pe o coloana 6 or. şi 10 cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifa şi învoială. Reclame pe pagina a 3-a o seriă 10 cr. sau 80 bani. „Gazeta“ iese in la care fii, Anronamente pentru Austro-Ungaria: Pe un ană 12 fl., pe şese -uri 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Dumineci 2 *, pe infl. Pentru România şi strănătas: Pe uni ana 40 franci, pe șese luni 20 fl., pe trei luni 10 fr. N-ni de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiale poștale din Intru și din afară și la doi. colectori. ANamentnli pentru Brasuri a administration o, piața mare, Tfirgulu Inului Nr. 36 etaglulu I., pe unu anu 10 fl., pe sese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Ou dusulu în casă. Pe unu anu 12 fi., pe 8 luni 6 fi., pe trei luni 3 fi. Unu esomplarui. 5 or. v. a. sau 15 bani. Atâta abonamentele cfttu şi inserțiunile suntu ___a se plăti înainte». Nr. 235. Braşovu, Ifcreuiî, 26 Octomvre (7 Noemvre) 1894. xr. Din causa s. sărbători, de mâne, dianilil nu va apare până joi sera. Situaţiunea încurcată a Românilor. Braşovfl, 25 Octomvre v. înainte cu doue săptămâni amu reprodusa la locuîd acesta Und articulfi aic marelui sfiar francesu „Temps“, în care s’au apreciatu raporturile dintre Români şi Unguri. In acesta articolu, aici căruia autorii, cu vederi înalte de bărbaţii de statu, a pătrunsă adevărata stare a lucruriloru, se afirmă cu dreptă cuvântă, că „situaţiunea Românilor, faţă cu Ungaria, şi în statulă ungară însuşi, este forte încurcată Articululă a fostă scrisă din incidentală faimei, ce se lăţise prin telegrafă, că ministrulă de esterne ar fi intervenită diplomaticesce pe lângă guvernulă română, cerendă, ca acestă guvernă să împiedece orice manifestaţiunî, ce ar fi considerate că potă isbi în integritatea şi în drepturile unui stată vecină. Foia francesă întrebă, dacă contele Kalnoky a întreprinsă în adevăr, acea campaniă de reclamaţiunî, ce-o declarase mai înainte în delegaţiunî ca inutila şi neoportună, apoi adauge: „Acesta este unulă din numă„rosele puncte de întrebare în situaţiunea atâtă de încurcată a Românilor, faţă cu Ungaria şi în Un.garia însăşi. Mai sunt multe altele: „puncte de dreptă, puncte de faptă, „lucruri vechi şi de istoriă, lucruri „de omi şi de polemică, caritóte facă „din acestă desbatere una din cele „mai spinose din câte au fostă supuse opiniunei şi una din cele mai „dureroase totodată“. Amă citată anume din nou aceste cuvinte ale fetei francese, pentru că ele, constatândă situaţia nostră încurcată, ne indică totodată necesitatea, ce se impune de sine, ca ea să fia clarificată din toate punctele de vedere. Este învederată, că precum o armată când se află în câmpul de bătaie, trebue înainte de toate să-şi cunoscă bine starea ei, forţele, de care dispune, organisaţia loră, posiţiile ce le ocupă, mai departe trebue să cunosca câtă se poate mai bine starea adversarului, forţele de care dispune ele, organisaţia lor şi posiţiunile, ce le ocupă ele, tocmai aşa este de lipsă ca poporalii nostru românescă, în lupta pentru drepturile şi libertatea sa naţională, să-şi cunoască înainte de toate pe deplină situaţiunea sa din toate punctele de vedere. La noi Românii este aceasta cu atâtă mai necesară, cu câtă elementul ă nostru, aparţinendă politicesce mai multoră state, lupta nostră generală, pentru conservarea şi emanciparea naţionalităţii noastre, devine eo ipso multă mai grea şi complicată prin diferitele condiţiuni, în cari ea trebue să fiă purtată, împrejurare, care mai face neapărată de lipsă şi studiarea câtă mai exactă a constelaţiei generale politice. Este prin urmare o gravă şi complicată problemă aceea de a cunosce perfectă situaţiunea noastră în adeverii destulă de încurcată. Se nasce acuma întrebarea, dăcă într’adevăr, noi Românii putemă susţină a fiî, că amă pătrunsă pe deplină situaţiunea poporului nostru şi că amă ajunsă să o cunóscem, cum se cade? Căci este clară şi neîndoiosă, că dela acésta pătrundere, atârnă totă succesulă viitóarelor nóstre lupte naţionale. Amă trebui să săvârşimu tină actă de măgulire faţă cu noi înşine, ceea ce în grelele timpuri, ce le străbateam ar fi ună păcată de morte, dacă amă susţinu, că da, amă ajunsă să cunoscem pe deplină şi cum se cuvine situaţiunea poporului nostru. Esperienţele, ce le-amu făcută şi le facemă cţilnică asupra modului şi chipului cum este înţelăsă situaţiunea nostră, a Românilor, asupriţi, din partene, ca şi din partea fraţi- lor noştri din regatulu liberă şi independentă, ne arată — cu durere trebue se-o mărturisimă — ună mare golu, o mare scădere în privinţa acesta. Vedem, cu adâncă părere de rău, că multele puncte de întrebare în situaţiunea nostră atâtă de încurcată, nu numai că nu ’ sunt de ajunsă clarificate, dar suntă prea adeseori supuse unoră greşite şi false esplicări, ceea ce face ca situaţiunea nostră se devină chiar din vina noastră pentru noi şi mai încurcată. Causa acestei regretabile apariţiuni este a se căuta în faptulă, că pănă acuma situaţiunea nostră sau, cu alte cuvinte, cestiunea română, n’a fostă supusă din parte-ne unui studiu aprofundată şi sistematică. Pentru a face acestă studiu eramă chiamaţi în prima liniă noi cei de dincóce, cari suntemu la isvorală „celoră mai spinóase şi dureróase desbateri din câte au fostă supuse vreodată opiniunei“. Dacă cu tóte acestea n’amă corespunsă pănă acuma în deajunsă problemei nóstre, putemă fi întru câtva scusaţî prin frământările , şi prigonirile neîncetate, la cari amu fostă şi suntem nespuşî, şi cari nu ne lasă răgazulă şi liniştea trebuinciăsă pentru reflecsiuni. Astăcji însă în faţa nouei diversiuni ameninţătore, ce-o făcură forţele adversare, cu scopă de a ne constrînge se capitulămă dinaintea loră, nimică nu ne-ar mai putea curăți de pecatură, ce l’amă comite, când nu ne-amă pune, cu deplină sinceritate și seriositate, toate silințele spre a aduce deplină lumină în situațiunea nostră tristă din toate punctele de vedere. Este aceasta, cumamă crisă, ună postulată, dela care atârnă totă succesulă luptelor noastre viitoare. FOILETONULUI „GAZ. TRANS.“ Cultura Chinesiloru. Studiu etnografci. (Fine.) Caracteristice pantru cultura unui poporă suntă, fără îndoială, şi ideile sale religiose. In China suntă, pe lângă cei ce mărturisescă aşa numita vechiă religiune, şi aderenţi ai învăţăturilor lui Confutse, a lui Laotse, ai Buddhismului şi ai unei religiunî poporale, ce s’a născută din reciproca înrîurire a acestoră diverse sisteme de religiune. La clasele inferiore, acâstă religiune poporală a degenarată multă în bigotismă. Se găsescă clei ciopliţi în temple, de mărime mai mare, ca de omă, ruine de fier, cari se păstreză ca relievii în lăfiş, fieităţi locale de care are fiăcare sată, fiăcare câmpă, fiăcare deală câte una propriă; nevăduţii stăpânitorî ai tunetului, ai ploii, ai secerişului, ai elementelor. Afară de acesta este venerată, ca fieu, fiă-care obiectă mai deosebită, fiă-care locă, unde s’a întâmplată ceva neesplicabilă. Pietri și lemne de-o formă estraordinara sau rară, ori rădăcini estravagante și locurile, ce le spală marea, suntă adorate. Următorulă casă ne va arăta, cum se desvolta încetă-încetă, câte ună nou cultă. La țărmurile unui rîu s’au fostă tăiată trestiă de bambus, cotarele rămase se umplură cu apă, ce se strecura prin rădăcini. Poporală însă crefini, că este o minune. Călătorii, cari treceau pe acolo, se opriau și aprindeau smirnă. Ei s’aruncau la pămentă dinaintea locului misteriosă şi în curendă era adorată o nouă deifcare, ce e ascunsă în bambus. Peităţile principale au fidele loră de nascere, cari se serbeză prin jertfe şi rugăciuni deosebite. Mulţi dintre fieii mai înalţi au locţiitorii loră prin case. Se aduce cenuşă din cădelniţele din templu şi se ţine slujbă în casă. Mai alesă mă fieu este, care nu poate lipsi din nici o casă chinesă, acesta este Su-Meng-Kong, fieulă bucătăriei. Nimeni n’ar cuteza să fundeze fără elă o casă, încă de mulţi secoli elă este fieu, şi fiăcare cunosce istoria sa. Ună omă săracă se însura şi se îmbogăţi iute, atunci elă alunga pe femeia sa, care i-a fostă adusă norocă, şi ea porni la dramă şi merse pănă ce dădu de-o colibă într’o singurătate. In colibă şedea ună omă bătrână, căruia ea îi povesti trista ei istoriă. Elă o lua de nevastă şi amândoi trăiră împreună în colibă, pănă ce deveniră bogaţi, şi bărbatulă îşi putu clădi o casă mare şi frumosă. Pe când se aşezta vatra, veni ună cerşitoră la uşe, şi femeia observa, că acesta era primula ei bărbată. Ea voi să-i dea bani, dar în acelaşi moment, sosi bărbatulă ei al doilea. Bărbatulă celă dintâiu se ascunse în vatră, și de atunci nimeni nu l’a mai văfiută. Elă se făcu fieu, și a rămasă fieu pănă în fiiua de astăfii. In multe familii fieului bucătăriei nu i se asăfiă nici o iconă, ci făcliile destinate pentru elă se bagă prin crepăturile vetrei. In alte familii chipulă lui e asefiată la locuia principală din casă: ziua nascerei fieului, fiiua a patrusprefiecea din luna a șăptea, se serbeza în fiăcare casă. In fiiua a douăfieci - și- patra a lunei a două-spre-fiecea, fieii, după cum crede poporală, pornescă la o călătorie de vacanţă, care durăză fiece fiile. Din causa aceasta se arde pentru fieală bucătăriei mă cală de hârtie, şi altele, de ce mai are lipsă pentru călătorie. Elă visiteaze pe toţi fieii mai înalţi, spre a le face raportul său anuală. In primele fiile ale anului nou, trebue să ardă mereu o lampă, spre a arăta fiului, că reîntorcerea lui este aşteptată şi că cei ai casei voescu să l salute. Daca se întorca copiii de la o călătorie, atunci ei îndată după ce au salutată pe părinţi, trebue să aducă jertfă lui Su-Meng-Kong. Dăcă se îngraşă porcii, găzduia casei atribue acesta fieului bucătăriei, şi după ce a vândută porcii, aduce fieului o jertfă de mulţămire. După moartea fiăcărui tată de familie, capătă copilul, celă mai mare chipulă lui Su-Meng-Kong şi cădelniţa, care a stată dinaintea fieului, ceilalţi fii însă capătă numai cenuşă din aceasta cădelniţă. Fiecare îşi cumpără apoi ceea ce îi lipseşte pen Francisco Kossuth ln Czegléd. Organul conservatoriloru maghiari, „Hazánk“ de la 4 Noemvre, se ocupă la locă de frunte cu călătoriile, ce le face „marele“ fiu al „uriaşului“ Kossuth. „Prinţu“ Franciscu Kossuth şî-a începută călătoria mai întâiu în Czegléd, oraşă, care jucă rolă în tradiţiile familiei Kossuth. Din Czegléd şi-a începută Kossuth-tatălă faimosulă voiagiu prin Alföld, ţinândă discursuri revoluţionare şi chiămândă sub drapelulă răsvrătirii pe Ungurii din Alföld. Oraşulă Czegléd l’a alesă pe Kossuth deputată, tocmai când „naţiunea s’a împăcată cu Corona“, vrândă prin acesta să demonstreze contra stărilor legitime din Ungaria. O deputaţiă de 800 persone i-a dusă lui Kossuth în Italia mandatură de deputată. Şi acum fiulă păşesce pe urmele tatălui seu, merge la Czegléd se facă gălăgiă. Incidentul acesta dă prilegiu numitei foi maghiare să pronunţe o critică necruţătore asupra acestui turneu politică ală lui Franciscă Kossuth, pe care-l ţine de prematură. Etă ce fiice, între altele, „Hazánk“ la adresa „prinţişorului“ maghiară. Noi salutămă bucuroşii pe fiulă lui Kossuth pe aceste forii, căci acesta pote se aibă mare lipsă de talentulă lui. Dar poftescă şi încapă şi acestă rolă pe rasă legală, în legăturile cetăţeniei de stată, şi prin jurtimentulii de fidelitate faţă de tronu. Din punctă de vedere de partidă se pot ridica contrarietăţî neimpacabile între cetăţena şi cetăţână, într’ună lucru însă nu este iertată să fie deosebire între fii acestei naţiuni, în deplinătatea realităţii faţă de tronu.1. Este adevărată, că Franciscă Kossuth, prin cea dintâiu declarațiă a sa, a spusă neîndoiasă, că vrea să stea și să figureze pe basă legală. Dar tocmai conceptulă acestei base sufere o astfelă de esplicațiune, care trebue clarificată cu cea mai rece precisiune. Că câtă de întunecosă a fostă aceasta declarațiă făcută în generală.