Gazeta Transilvaniei, octombrie 1894 (Anul 57, nr. 215-238)

1894-10-26 / nr. 235

Admnistraţiunea, ?i Tipografia: Braşovu, piaţa mare Nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. — Manuscripte nu se re­trim­i tu. INSERATE se primesc la Admi­­nistraţiune în Braşovu şi la ur­­matoarele Birouri de anunciurî: în Viena: M. Dukes, Heinrich Schalek, Rudolf Mosse, A. Oppeliks Nachfolger, Anton Oppelik, J. Danneberg; în Budapesta: A. V. Goldberger, Eckstein Berned; în Bucuresci: Agence Havas, Suc­­cursale de Roumanie; în Ham­burg: Karolyi­ck Liebmain. Preţulu inserţiuniloru : o seria garmond pe o coloana 6 or. şi 10 cr. timbru pentru o publi­care. Publicări mai dese după tarifa şi învoială. Reclame pe pagina a 3-a o seriă 10 cr. sau 80 bani. „Gazeta“ iese in la­ care fii, Anronamente pentru Austro-Ungaria: Pe un ană 12 fl., pe şese -uri 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Dumineci 2 *, pe infl. Pentru România şi străn­ătas: Pe uni ana 40 franci, pe șese luni 20 fl., pe trei luni 10 fr. N-ni de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiale poștale din Intru și din afară și la doi. colectori. ANamentnli pentru Brasuri a administration o, piața mare, Tfirgulu Inului Nr. 36 etaglulu I., pe unu anu 10 fl., pe sese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Ou dusulu în casă. Pe unu anu 12 fi., pe 8 luni 6 fi., pe trei luni 3 fi. Unu esomplarui. 5 or. v. a. sau 15 bani. Atâta abonamen­tele cfttu şi inserțiunile suntu ___a se plăti înainte». Nr. 235. Braşovu, Ifcreuiî, 26 Octomvre (7 Noemvre) 1894. xr. Din causa s. sărbători, de mâne, dianilil nu va apare până joi sera. Situaţiunea încurcată a Românilor. Braşovfl, 25 Octomvre v. înainte cu doue săptămâni amu reprodusa la locuîd acesta Und ar­­ticulfi aic marelui sfi­ar­ francesu „Temps“, în care s’au apreciatu ra­porturile dintre Români şi Unguri. In acesta articolu, aici căruia autorii, cu vederi înalte de bărbaţii de statu, a pătrunsă adevărata stare a lucruriloru, se afirmă cu dreptă cuvântă, că „situaţiunea Românilor, faţă cu Ungaria, şi în statulă un­gară însuşi, este forte încurcată Articululă a fostă scrisă din in­cidentală faimei, ce se lăţise prin telegrafă, că ministrulă de esterne ar fi intervenită diplomaticesce pe lângă guvernulă română, cerendă, ca acestă guvernă să împiedece ori­ce manifestaţiunî, ce ar fi conside­rate că potă isbi în integritatea şi în drepturile unui stată vecină. Foia francesă întrebă, dacă con­tele Kalnoky a întreprinsă în ade­­văr, acea campaniă de reclamaţi­­unî, ce-o declarase mai înainte în delegaţiunî ca inutila şi neoportună, apoi adauge: „Acesta este unulă din numă­­„rosele puncte de întrebare în situa­­­ţiunea atâtă de încurcată a Româ­­­nilor, faţă cu Ungaria şi în Un­­­.garia însă­şi. Mai sunt­ multe altele: „puncte de dreptă, puncte de faptă, „lucruri vechi şi de istoriă, lucruri „de omi şi de polemică, cari­tóte facă „din acestă desbatere una din cele „mai spinose din câte au fostă su­­­puse opiniunei şi una din cele mai „dureroase totodată“. Amă citată anume din nou aceste cuvinte ale fetei francese, pentru­ că ele, constatândă situaţia nostră în­curcată, ne indică totodată necesita­tea, ce se impune de sine, ca ea să fia clarificată din toate punctele de vedere. Este învederată, că precum o armată când se află în câmpul­ de bătaie, trebue înainte de toate să-şi cunoscă bine starea ei, forţele, de­­ care dispune, organisaţia loră, posi­­ţiile ce le ocupă, mai departe tre­bue să cunosca câtă se poate mai bine starea adversarului, forţele de care dispune ele, organisaţia lor­ şi posiţiunile, ce le ocupă ele, tocmai aşa este de lipsă ca poporalii nostru românescă, în lupta pentru dreptu­rile şi libertatea sa naţională, să-şi cunoască înainte de toate pe deplină situaţiunea sa din toate punctele de vedere. La noi Românii este aceasta cu atâtă mai necesară, cu câtă elemen­tul ă nostru, aparţinendă politicesce mai multoră state, lupta nostră ge­nerală, pentru conservarea şi eman­ciparea naţionalităţii noastre, devine eo ipso multă mai grea şi complicată prin diferitele condiţiuni, în cari ea trebue să fiă purtată, împrejurare, care mai face neapărată de lipsă şi studiarea câtă mai exactă a con­stelaţiei generale politice. Este prin urmare o gravă şi complicată problemă aceea de a cu­­nosce perfectă situaţiunea noastră în adeverii destulă de încurcată. Se nasce acuma întrebarea, dăcă într’adevăr, noi Românii putemă susţină a­ fiî, că amă pătrunsă pe de­plină situaţiunea poporului nostru şi că amă ajunsă să­ o cunóscem, cum se cade? Căci este clară şi ne­­îndoiosă, că dela acésta pătrundere, atârnă totă succesulă viitóarelor­ nós­tre lupte naţionale. Amă trebui să săvârşimu tină actă de măgulire faţă cu noi înşi­ne, ceea ce în grelele timpuri, ce le stră­bateam ar fi ună păcată de morte, dacă amă susţinu, că da, amă ajunsă să cunoscem­ pe deplină şi cum se cuvine situaţiunea poporului nostru. Esperienţele, ce le-amu făcută şi le facemă cţilnică asupra modului şi chipului cum este înţelăsă situa­ţiunea nostră, a Românilor, asupriţi, din partene, ca şi din partea fraţi-­ lor­ noştri din regatulu liberă şi in­dependentă, ne arată — cu durere trebue se-o mărturisimă — ună mare golu, o mare scădere în privinţa acesta. Vedem, cu adâncă părere de rău, că multele puncte de întrebare în situaţiunea nostră atâtă de încur­cată, nu numai că nu ’ sunt­ de ajunsă clarificate, dar suntă prea adeseori supuse unoră greşite şi false esplicări, ceea ce face ca situaţiunea nostră se devină chiar din vina noas­­tră pentru noi şi mai încurcată. Causa acestei regretabile apa­­riţiuni este a se căuta în faptulă, că pănă acuma situaţiunea nostră sau, cu alte cuvinte, cestiunea română, n’a fostă supusă din parte-ne unui studiu aprofundată şi sistematică. Pentru a face acestă studiu eramă chiamaţi în prima liniă noi cei de dincóce, cari suntemu la is­­vorală „celoră mai spinóase şi dureróase desbateri din câte au fostă supuse vreodată opiniunei“. Dacă cu tóte acestea n’amă co­­respunsă pănă acuma în de­ajunsă problemei nóstre, putemă fi întru câtva scusaţî prin frământările , şi prigonirile neîncetate, la cari amu fostă şi suntem n­espuşî, şi cari nu ne lasă răgazulă şi liniştea trebuin­­ciăsă pentru reflecsiuni. Astăcji însă în faţa nouei di­versiuni ameninţătore, ce-o făcură forţele adversare, cu scopă de a ne constrînge se capitulămă dinaintea loră, nimică nu ne-ar mai putea cu­­răți de pecatură, ce l’amă comite, când nu ne-amă pune, cu deplină sinceritate și seriositate, toate silin­țele spre a aduce deplină lumină în situațiunea nostră tristă din toate punctele de vedere. Este aceasta, cum­amă crisă, ună postulată, dela care atârnă totă suc­cesulă luptelor­ noastre viitoare. FOILETONULUI „GAZ. TRANS.“ Cultura Chinesiloru. Studiu etnografci. (Fine.) Caracteristice pantru cultura unui po­­poră suntă, fără îndoială, şi ideile sale reli­giose. In China suntă, pe lângă cei ce măr­­turisescă aşa numita vechiă religiune, şi aderenţi ai învăţăturilor­ lui Confutse, a lui Laotse, ai Buddhismului şi ai unei reli­­giunî poporale, ce s’a născută din reciproca înrîurire a acestoră diverse sisteme de re­ligiune. La clasele inferiore, acâstă religiune poporală a degenarată multă în bigotismă. Se găsescă clei ciopliţi în temple, de mă­rime mai mare, ca de omă, ruine de fier, cari se păstreză ca relievii în lăfiş, fiei­­tăţi locale de care are fiă­care sată, fiă­­care câmpă, fiă­care deală câte una pro­­priă; nevăduţii stăpânitorî ai tunetului, ai ploii, ai secerişului, ai elementelor­. Afară de acesta este venerată, ca fieu, fiă-care obiectă mai deosebită, fiă-care locă, unde s’a întâmplată ceva neesplicabilă. Pietri și lemne de-o formă estraordinara sau rară, ori rădăcini estravagante și locurile, ce le spală marea, suntă adorate. Următorulă casă ne va arăta, cum se desvolta încetă-încetă, câte ună nou cultă. La țărmurile unui rîu s’au fostă tăiată trestiă de bambus, cotarele rămase se um­plură cu apă, ce se strecura prin rădăcini. Poporală însă crefini, că este o minune. Călătorii, cari treceau pe acolo, se opriau și aprindeau smirnă. Ei s’aruncau la pă­­mentă dinaintea locului misteriosă şi în curendă era adorată o nouă deifcare, ce e ascunsă în bambus. Peităţile principale au fidele loră de nascere, cari se serbeză prin jertfe şi ru­găciuni deosebite. Mulţi dintre fieii mai înalţi au locţiitorii loră prin case. Se aduce cenuşă din cădelniţele din templu şi se ţine slujbă în casă. Mai alesă m­ă fieu este, care nu poate lipsi din nici o casă chinesă, acesta este Su-Meng-Kong, fieulă bucătăriei. Nimeni n’ar cuteza să fundeze fără elă o casă, încă de mulţi secoli elă este fieu, şi fiă­care cunosce istoria sa. Ună omă săracă se însura şi se îmbogăţi iute, atunci elă alunga pe femeia sa, care i-a fostă adusă norocă, şi ea porni la dramă şi merse pănă ce dădu de-o colibă într’o singurătate. In colibă şedea ună omă bă­trână, căruia ea îi povesti trista ei istoriă. Elă o lua de nevastă şi amândoi trăiră îm­preună în colibă, pănă ce deveniră bogaţi, şi bărbatulă îşi putu clădi o casă mare şi frumosă. Pe când se aşezta vatra, veni ună cerşitoră la uşe, şi femeia observa, că acesta era primula ei bărbată. Ea voi să-i dea bani, dar în acelaşi moment, sosi bărba­tulă ei al­ doilea. Bărbatulă celă dintâiu se ascunse în vatră, și de atunci nimeni nu l’a mai văfiută. Elă se făcu fieu, și a rămasă fieu pănă în fiiua de astăfii. In multe familii fieului bucătăriei nu i­ se asăfiă nici o iconă, ci făcliile destinate pentru elă se bagă prin crepăturile vetrei. In alte familii chipulă lui e asefiată la lo­cuia principală din casă: ziua nascerei fieu­lui, fiiua a patrusprefiecea din luna a șăptea, se serbeza în fiă­care casă. In fiiua a două­fieci - și- patra a lunei a două-spre-fiecea, fieii, după cum crede poporală, pornescă la o călătorie de vacanţă, care durăză fiece fiile. Din causa aceasta se arde pentru fieală bucătăriei m­ă cală de hârtie, şi altele, de ce mai are lipsă pentru călătorie. Elă vi­­siteaze pe toţi fieii mai înalţi, spre a le face raportul­ său anuală. In primele fiile ale anului nou, trebue să ardă mereu o lampă, spre a arăta fi­ului, că reîntorcerea lui este aşteptată şi că cei ai casei voescu să­ l­ salute. Daca se întorca copiii de la o că­lătorie, atunci ei îndată după­ ce au sa­lutată pe părinţi, trebue să aducă jertfă lui Su-Meng-Kong. Dăcă se îngraşă porcii, găzduia casei atribue acesta fieului bucătă­riei, şi după ce a vândută porcii, aduce fieu­lui o jertfă de mulţămire. După moartea fiă­cărui tată de familie, capătă copilul, celă mai mare chipulă lui Su-Meng-Kong şi cădelniţa, care a stată dinaintea fieului, ceilalţi fii însă capătă nu­mai cenuşă din aceasta cădelniţă. Fie­care îşi cumpără apoi ceea ce îi lipseşte pen Francisco Kossuth ln Czegléd. Organul­ conservatoriloru ma­ghiari, „Hazánk“ de la 4 Noemvre, se ocupă la locă de frunte cu călăto­riile, ce le face „marele“ fiu al­ „uriaşului“ Kossuth. „Prinţu“ Fran­­ciscu Kossuth şî-a începută călătoria mai întâiu în Czegléd, oraşă, care jucă rolă în tradiţiile familiei Kos­suth. Din Czegléd şi-a începută Kos­­suth-tatălă faimosulă voiagiu prin Alföld, ţinândă discursuri revoluţio­nare şi chiămândă sub drapelulă răsvrătirii pe Ungurii din Alföld. Oraşulă Czegléd l’a alesă pe Kossuth deputată, tocmai când „naţiunea s’a împăcată cu Corona“, vrândă prin acesta să demonstreze contra stări­­lor­ legitime din Ungaria. O depu­­taţiă de 800 persone i-a dusă lui Kossuth în Italia mandatură de de­putată. Şi acum fiulă păşesce pe ur­mele tatălui seu, merge la Czegléd se facă gălăgiă. Incidentul­ acesta dă prilegiu numitei foi maghiare să pronunţe o critică necruţătore asupra acestui turneu politică ală lui Franciscă Kos­suth, pe care-l­ ţine de prematură. Etă ce fiice, între altele, „Hazánk“ la adresa „prinţişorului“ maghiară. Noi salut­ămă bucuroşii pe fiulă lui Kossuth pe aceste forii, căci acesta pote se aibă mare lipsă de talentulă lui. Dar poftescă şi încapă­ şi acestă rolă pe rasă le­gală, în legăturile cetăţeniei de stată, şi prin jurtimentulii de fidelitate faţă de tronu. Din punctă de vedere de partidă se pot­ ri­dica contrarietăţî neimpacabile între cetă­­ţena şi cetăţână, într’ună lucru însă nu este iertată să fie deosebire între fii aces­tei naţiuni, în deplinătatea realităţii faţă de tronu.1­­. Este adevărată, că Franciscă Kossuth, prin cea dintâiu declarațiă a sa, a spusă neîndoiasă, că vrea să stea și să figureze pe basă legală. Dar tocmai conceptulă aces­tei base sufere o ast­felă de esplicațiune, care trebue clarificată cu cea mai rece precisiune. Că câtă de întunecosă a fostă aceasta declarațiă făcută în generală.

Next